Litere de eliberare, traduse în repaus și așteptare,
Condu-mă către vânt, în miez de pâine rece,
În libertate și contrast absurd,
Între nevoi, acolo unde timpul nu te mai petrece.
E vremea de filosofie,
Catastrofa cu semne de întrebare,
Lipsită de răspuns și certitudini
Gata de rumegat la colțul unui Infern;
Ne-am pregătit patul
Ne-am spus o rugăciune
Și am pornit.
Am pornit?
Suntem însărcinați cu dorințe inutile
Ne uităm rostul
Dar ne justificăm la sfârșit prin inocență.
Singura cale spre fericire
E singura care nu ne promite fericire;
Am făcut manuscrise cu mâinile murdare
Și reci
E limpede ca un ocean sărat,
Tragem concluzii din primul paragraf.
Conștientă de propriile puteri
Cobor singură să-mi mărturisesc vina,
Am fost pe jumătate om
Și pe deplin ascunsă după perdeaua
Care ne obligă să nu vedem lumina.
