Tag archive

Yukon

Fabian Imfeld a câștigat maratonul arctic! Tibi Ușeriu mai are câțiva kilometri!

"în De văzut" "de POV21"

Fabian Imfeld, elvețianul cu tărie de oțel, a câștigat Yukon Arctic Maraton 2020 după o cursă „infernală” în iadul alb. Acesta se afla acum două zile la egalitate cu Tibi Ușeriu, însă a terminat primul cursa, după aproape 7 zile. Elvețianul a parcurs 490 kilometri printre ghețurile din Canada!

În condiții extreme, imposibile derulării vieții normale, Fabian Imfeld a dat piept frigului și zăpezii până la genunchi în unul dintre cele mai periculoase concursuri de tip maraton, Yukon Arctic Ultra 2020. Singurul care a mai rămas acum în cursă este românul Tibi Ușeriu.

La drum au pornit 23 de concurenți care au renunțat rând pe rând, în așa fel încât au mai rămas doar doi în concurs: Tibi Ușeriu și Fabian Imfeld. Elvețianul a menținut un avans față de Tibi de 30-40 de kilometri, românul egalându-l doar în ziua a cincea, când Imfeld a pornit din nou la drum dintr-un drum de verificare, iar Tibi a făcut un repaus destul de consistent, lăsându-l pe elvețian șă ia din nou avans.

Acesta a terminat cursa în cinci zile, 18 ore și aproximativ 50 de minute, în jurul orei 15:15 (ora României). A parcurs în total 305,1 mile, adică undeva la 490 de kilometri. La această ore, Tibi Ușeriu mai are 19 kilometri până la linia de finish!

sursa: Facebook Montane Yukon Arctic Ultra

Aproape de finalul cursei Tibi Ușeriu se apropie la 7 kilometri de primul clasat!

"în Texte" "de POV21"

Aproape de finalul cursei, Tibi Ușeriu se apropie la 7 kilometri de primul clasat! Elvețianul s-a odihnit în punctul Pelly Crossing, însă Tibi se pare că a continuat cursa toată noaptea și a ajuns în spatele lui Fabian Imfeld. Acum, Tibi se odihnește în penultimul punct de control.

Tibi Ușeriu reprezintă România la Yukon Arctic Ultra Maraton. De șase zile, acesta se luptă cu frigul și cu foamea, din cauza problemelor stomacale. Anul trecut nu a reușit să treacă de borna kilometrului 100 din cauza degerăturilor și a frigului extrem, poate și din cauza echipamentului incomplet.

Îl puteți urmări pe Tibi Ușeriu live AICI.

Azi noapte, în jurul orei 00:00, ultramaratonistul Tibi Ușeriu a dat un apel telefonic acasă, pentru a vorbi cu familia. Acesta le-a transmis:

„Salut, am plecat din punctul 6, îi un monstru, mă lupt cu un monstru aici. Băi o fost foarte nașpa noaptea și cum o fost ieri foarte frig și am făcut multe ore, că îi așa off-road și zăpadă, n-ai priză la picioare. Dacă nu ești pregătit cum trebuie, nu știi, mai duci lipsă de una alta și am avut o noapte foarte, foarte grea, abia spre dimineață am ajuns în punct, și cum am avut probleme cu stomacul, o duc foarte greu, foarte greu.

Cu condițiile astea, te, te… Băi, nici nu-i bine să te gândești că te și temi să te oprești. Că dacă te și oprești un pic, trebuie să o iei la fugă pe lângă sanie. Da acuma-s -19 grade. Deci îi destul de cald acuma și da’ de o ține-o așa. No și băgăm înainte că dacă o termin, numai trei mai suntem în cursă.”

Au mai rămas doar trei în cursă, însă Imfeld și Tibi au șansele reale de a câștiga maratonul extrem, alergând până și pe -46 de grade Celsius. Bistrițeanul a declarat pentru Tășuleasa Social:  Simt acum frigul total altfel, tăt îi altfel, știi. No, da’ îi dăm în geacă, dară de aia am venit să o ducem până la capăt. La un moment dat, m-am pierdut un pic, m-am pierdut, m-am oprit, mi-am făcut un foc nu știu ce și am luat-o pe un drum de ăsta de al vânătorilor și m-am dus, m-am dus, m-am dus, n-am mai văzut semne.”

 

Ultramaratonistul Tibi Ușeriu pe primul loc după prima jumătate a cursei de la Yukon, în ciuda problemelor de la început

"în De văzut" "de POV21"

Update: Tibi este pe primul loc după prima jumătate a cursei, reușind să îl ajungă din urmă pe concurentul elvețian ce se afla în fruntea cursei! Ultramaratonistul Tibi Ușeriu reprezintă România la Yukon Arctic Ultra Maton, o competiție care poate deveni din moment în moment una mortală pentru participanți. După ce anul trecut a abandonat din cauza degerăturilor, la borna kilometrului 100, acesta continuă drumul pentru a câștiga maratonul înghețat!

Dacă vrei să afli mai multe despre viața controversată a lui Tibi Ușeriu, dar și despre mentalitatea sa de învingător, cumpără-i cartea de aici!

La această oră, urmărind în timp real cursa lui Tibi, mai are 0.8 mile până la Ken Lake, cu trei opriri înainte de finalul cursei infernale. În fața sa se află elvețianul Fabian Imfeld, dar la o distanță minimă. Tibi poate prelua conducerea! Azi noapte la ora 01:00 Tibi a dat un telefon „acasă”:

„Sunt lângă sanie. M-am oprit la un ceai. Nu-mi dau seama câte grade sunt. Am traversat un lac și cred că au fost 10 kilometri numai pe lac. Pe lacurile astea-i foarte, foarte rece, dar nu cred că-s mai mult de -20 (grade Celsius). Sunt la 20 de km de punctul trei, deci ar trebui să fiu cam la 170 de km. Are un avans de trei ore primul, elvețianul, dar e în program. Acuma încă-s pe avarii cu stomacul. Am băut Cola în punctul ăsta și încerc să-mi revin cu stomacul pentru că efectiv nu am forță ca să trag mai tare. În fața mea-i un elvețian.

Vrei să aflii mai multe despre Tibi Ușeriu? Avem soluția pentru tine, chiar aici!

El are un avans de vreo trei ore, merge foarte bine. Pierde mult în punctele de control și asta o să o folosesc la final. Are rachete la el și unde e zăpada mare își ia rachete și ia avantaj foarte mare. Eu intru până în genunchi. Cred că știe omul, are zăpadă mai multă pe acolo, merge bine. Acum e destul de ok, dar a fost prima porțiune de 20 de km, dar mă descurc, e ok acuma, nu am ce face. Văd eu pe parcurs ce pot să scot. Asta nu mă îngrijorează. Cu stomacul ăsta să-mi revin că efectiv nu mai pot să mănânc nimic. Îi fain, îi foarte fain, îi ceva spectaculos. Vă las că îngheț”, a spus Tibi într-o convorbire telefonică cu Alin Ușeriu, fratele lui.

Anul trecut, Tibi Ușeriu nu a reușit să meargă mai departe de 100 kilometri. Din păcate pentru el, frigul l-a afectat și i-au degerat picioarele, avea mari dureri peste tot. Anul acesta, pentru că este o fire ambițioasă și aventuroasă, acest munte de perseverență se întoarce din nou și visează la premiu, după cum și el declară că îl va putea întrece pe elvețian.

Anul acesta sunt 21 de sportivi la startul probei lungi de 500 de kilometri. Organizatorii spun că temperaturile vor scădea în zilele următoare spre -40 grade Celsius. La asemenea temperaturi, în anii trecuți mai puțin de jumătate au ajuns la final. Nu este în cursă nici un participant care să fi reușit în trecut să ajungă la final.

Înainte de a-și îndeplini visul, Tibi Ușeriu se confruntă cu probleme destul de grave: nu poate mânca nimic și are dureri de burtă, după cum spune că „acum sunt pe avarii cu stomacul”, în schimb a spus că este foarte frumos și spectaculos.

Tibi Ușeriu, interviu cu eroul de la Yukon!

"în Interviuri" "de POV21"

Tibi Ușeriu este eroul de la Yukon, după ce s-a clasat pe locul al doilea în cadrul Yukon Arctic Ultra Marathon 2020, reprezentând România. Acesta a reușit să străbată 490 de kilometri printre nămeții canadieni în 7 zile, fiind surclasat doar de elvețianul Fabian Imfeld.

Temperaturile mici, gheața fisurată, apa ieșită din crăpături, noaptea, vântul, gerul și viscolul nu l-au împiedicat să-și ducă visul la capăt. Despre mentalitatea de învingător și forța psihică necesară, Tibi ne-a vorbit în interviul următor:

Î: Tibi, ai afirmat faptul că în timpul cursei vieții tale ai încercat să-ți ucizi proprii demoni, alergând. Ce te-a determinat să te reîntorci în anul care a urmat?

R: Reîntoarcerea în cursă a fost mai mult o ambiție personală. Eu sunt genul de om care puțin se supraapreciază, așa că mi-am ales o competiție pe măsură. E cea mai grea cursă, pe care au terminat-o puțini din cei care au încercat. M-am întors acolo pentru că a fost o competiție în care eu m-am regăsit.

Cumva am dat toate straturile de pe mine jos și m-am reîntors în cursă ca să-mi demonstrez mie că pot, pur și simplu. Acolo m-am luptat cu mine, cu caracterul și cu trecutul meu. Mi-am învățat demonii să lucreze pentru mine și nu invers, pentru că nu vreau să mă las dominat de gândurile mele slabe.

Î: Ai menționat în cartea ta ideea de dorință. Crezi că dorința e ceea ce îi motivează pe oameni?

R: Clar, inițial e dorința, apoi e acțiunea. În primul rând, avem nevoie de curajul de a fi sinceri cu noi înșine, pentru că față de alte persoane putem să fim cum vrem noi, dar față de propria persoană trebuie să fim mereu sinceri și curajoși în idei, chiar și în cele rele, pentru că din greșeli învățăm.

Eu cred că fiecare merită a doua șansă în societate. Cred, că percepția care exista acum 20 de ani și care există acum despre un deținut e cu totul diferită. Eu nu m-am temut că prin povestea mea o să îndepărtez oamenii de mine, pentru că am avut nevoie să merg mai departe, să-mi accept trecutul și să mi-l asum public.

Î: Cum crezi că ar fi arătat viața ta dacă nu ai fi fost prins ultima dată și dacă nu ai fi fost condamnat, după cum ai relatat în carte?

R: Cred că aș fi continuat cu ceea ce făceam, pentru că nu realizam că sunt pe un drum greșit și se sfârșea, după cum am mai spus, ori în închisoare, ori mort. Dar, de obicei, doar în filme se întâmplă să nu fii prins niciodată. Personal, mi-ar fi fost foarte greu să stau pe fugă toată viața.

Î: Te-ai gândit vreodată că există o șansă să nu îți mai vezi familia?

R: Bineînțeles. De fiecare dată mă gândesc că e posibil să merg undeva și să nu mă mai întorc. Este foarte bine să ne gândim la asta, chiar și psihologii dovedesc că e bine să ne gândim la moarte. Trebuie să fim conștienți că nu suntem nemuritori.

Orice ar fi, vine ziua aia când noi nu o să mai fim. Dar nu trebuie să ne gândim prea mult la ziua respectivă, e bine să ne gândim și la zilele alea dintr-un an, să le trăim așa cum trebuie. De murit murim într-o singură zi, dar de trăit… Nu trebuie să trăim în destrăbălare, dar trebuie să înțelegem că suntem trecători pe pământ. Cred că fiecare trebuie să lăsăm ceva în spate, adică după ce noi am plecat, să-și amintească cineva de noi cu drag.

 Î: Care sunt visurile tale?

 R: Nu am un vis bine stabilit, să zic că vreau să fac asta sau asta. Cred că visul meu e să fiu liber, să fac ceea ce îmi doresc, ceea ce-mi place, și să-mi duc toate proiectele la capăt.

 Î: Ai menționat că nu ai avut un model în viață până la 19-20 de ani. Care a fost atunci modelul tău și care e acum?

R: Atunci era un personaj de film care îmi plăcea foarte mult și pe care îl copiam, Van Damme. Eram un copil, la vârsta asta nu mai am unul și de atunci nu am mai avut niciun idol, sau o persoană care să-mi placă atât de mult. Acum, de fiecare dată mă pun eu peste zece ani și mă gândesc cum mi-aș dori să fie Tibi atunci. Și peste un an, sau doi, sau zece, mă uit să văd dacă Tibi a ajuns acolo unde voiam eu. Sunt idolul meu personal.

Î: Acum, privind în trecut, ești mulțumit de prezent?

R: Da, cu siguranță e cea mai frumoasă perioadă de timp din viața mea. Bineînțeles, sunt lucruri la care încă lucrez zilnic. Eu în fiecare zi fac ceva pentru mine și pentru visul meu. Și înainte de a merge la culcare îmi iau câteva minute și mă gândesc: „Măi, ai făcut ceva pentru visul tău?”. Dacă astăzi nu am făcut ceva, mâine trebuie să fac dublu ceva.

La visul tău trebuie să lucrezi în fiecare zi egal. Povestea mea nu-i despre alergare, nici despre jaf sau pușcărie. Povestea mea e despre schimbare și despre cum se poate schimba un om, cum poate visa și cum poate ajunge la ce visează. Și e foarte simplu, eu am găsit formula pentru mine. Oamenii trebuie să-și dorească ceva și să aibă curajul să lupte pentru a ajunge acolo. Nu există o formulă generală. Există doar perseverență și muncă.

Î: Ai avut vreo reținere când ai scris cartea?

R: Nu, dimpotrivă. A fost o confesiune care m-a eliberat foarte mult, dar nu prin faptul că m-am împăcat eu cu trecutul meu, ci prin faptul că nu mai trebuia să spun povestea asta individual. Am scos cartea, cine vrea o citește, cine vrea o înțelege, cine vrea mă mai iubește, cine vrea nu mă mai iubește. Se povestea foarte mult pe la colțuri. Acum nu mai are nimeni ce să zică, doar ceea ce fac eu în prezent.

Î: Cum te-au marcat cei 27 de pași făcuți în curtea închisorii?

R: Pentru mine era singurul moment în care puteam să ies din celulă să mă plimb. Într-un fel îmi era benefic, chiar dacă erau puțini. Pentru mine era foarte mult să pot să ies o oră și să fac 27 de pași. Din acest motiv și cartea se numește așa, pentru că în fiecare zi, când ieșeam, primele ture le număram, număram pașii. Chiar m-au marcat. La un moment dat, cred că m-am obișnuit așa de bine cu pașii, încât m-am identificat foarte mult cu acea plimbare și cumva a fost un lucru negativ într-un lucru pozitiv.

Era momentul în care eram puțin liber și era momentul în care eram ca o pasăre în cușcă. Chiar și în curse, de fiecare dată când voiam să mă opresc, mai făceam 27 de pași, știam sigur că pot să îi mai fac. De obicei viața așa începe, de la primul pas, apoi continuă, cu alții. Depinde unde e finalul, dar 27 de pași, cu 27 de pași, cu 27, se adună foarte mulți. Mă motivez foarte mult cu cei 27 de pași. Vreau să public cândva un articol, „27 de pași pentru a-ți schimba destinul”.

Î: Ai simțit vreodată, în timpul cursei, că viața ta e în pericol?

R: Nu. Am simțit că mi se termină energia și am ajuns într-un moment de impas. Dar nu m-am gândit niciodată că e gata. Automotivația e foarte importantă. Bineînțeles, lucrurile trebuie să fie pământești. Trebuie să fii destul de realist. Corpul îl poți duce la extremă foarte mult, cu creierul e mai greu, are nevoie de motivație. Ceea ce fac eu e 80% partea mentală. Fizic, corpul îl pregătești. Dar ai nevoie ca partea psihică să fie tare pentru a putea să treacă peste unele lucruri care se întâmplă.

Î: Ai spus într-un interviu că ceea ce s-a întâmplat în trecut te-a ajutat să realizezi cât de frumoasă e viața. Care a fost cel mai frumos moment din viața ta?

 R: Cred că nu aș putea să zic „Acesta a fost cel mai frumos”. Nu aș putea să îl descriu. Am avut foarte multe momente frumoase în viață. Cum am fost lipsit de libertate, atunci când am fost liber din nou am avut o senzație foarte faină. În general, senzația de a fi liber pe mine mă face foarte fericit. Nu neaparat să fiu liber din închisoare, ci că am libertatea de a face ceea ce îmi doresc. Pe mine această libertate mă face fericit.

Î: Care sunt principiile tale în viață?

R: Să fiu sincer cu mine însumi. Să fiu curajos în ideile pe care le am și să nu am rețineri. Dacă tu îți dorești să faci ceva, fă-o. De asemenea, ambiția și perseverența. Îmi amintesc ce mi-a zis mama. Înainte de a muri, unul dintre bunicii mei, care a trăit vreo 96 de ani, a chemat-o pe mama și i-a spus: „Trăiește-ți viața, că așa e de scurtă”. Deci dacă la 96 de ani, pentru el viața încă era foarte scurtă, atunci…

Î: Care este mesajul tău pentru tineri?

R: Cred că mă repet, dar trebuie să fie sinceri cu ei și curajoși în ideile pe care le au. Să-și ducă la final visurile și dorințele. Acesta e singurul mesaj pe care îl am.

 Lumea mă știe drept alergător de anduranță. Ce nu știe, însă, e povestea vieților mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgăie, porcar în Armata Română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia.”

Asta afirmă Tibi Ușeriu în cartea sa, 27 de pași. Dacă vrei să afli mai multe despre viața sa controversată și aventurile spectaculoase prin care a trecut, nu ezita! Cumpără cartea de aici!


Autori:

Claudia Scuturici

Andreea Cordoș

Derulează înapoi