Etichetă: tristețe
Non-titlu dar concepţie
Atâtea cuvinte în lumea asta a mea şi nu ştiu dacă reuşesc să lansez ideea dedublării noastre: Cum noi suntem simpli muritori eterni prin suflet și trecători ai...
În loc de titlu
Sunt o pasăre moartă pe un zid de cărămizi în dezintegrare ce plutește prin spațiu. Iar din mine ies rădăcini, în loc de viermi. Sunt un demon cu gâtul...
Zâmbește
Zâmbește, haide zâmbește Să fugă norii de pe cer Căci altcumva cum aș putea renaște? Haide, zâmbește... Poate apare un film nou în oraș, Poate o să crească păduri...
Te caut…
O mie de luni de pe cer n-ar putea să-mi aducă Înapoi în cadavrul meu viu O viață în care să fiu Iarăși fericit. O mie de sori...
Frate, cât mai ai de gând să fii trist?
Crezi că ai tot timpul din lume să îţi boceşti viaţa? Aşa vrei tu să rezolvi ceva? Frate, cât mai ai de gând să...
Confesiunile tinerilor – Cum m-au lovit sentimentele ca un tren
Îți amintești prima dată când neuronii tăi au luat o supradoză de dopamină și brusc nu mai știai cine ești? Orice principiu pe care...
Nu mai obligați oamenii să fie fericiți când ei nu simt...
Băi șmecherașilor, nu mai obligați oamenii să fie fericiți când nu simt asta, doar pentru că vă simțiți deranjați de prezența lor!Nimic nu mă...
Aș vrea mai multe nopți
când vine vorba de a ne atinge prea dur sufletește cu paranoia deasupra ochilor ce-i dăm peste cap atunci când, tocmai ne este teamă de punctele...
Madama Butterfly
Din toată tristețea care mi-a mai rămas voi construi o fereastră în mijlocul aerului acolo va sta mereu cio-cio-san şi înainte să îi ia părul foc se va...
Iubita mea, azi sunt matol
Iubita mea, azi sunt matolDe al tău dor și vreau să mor.Și ce-i de spus în noaptea asta,Când un străin mi-a luat nevasta? Iubita mea,...
Plutind în eter [10/13]
Am reușit să urc o mică treaptă în această societate fremătate de lipsa unei identități morale și culturale la fel de mult cum aș fi eu de fizica cuantică ori de canoane biblice.
Adio
Oamenii nu sunt perfecți, din contră, în fiecare dintre noi mișună imperfecțiunea, mustesc orori și tenebre inimaginabile. Am greșit, știu. Nu aş fi crezut că acele mici tentative ale mele de a evada din rutină vor afecta atât de mult. Încă iubeam, iubeam enorm de mult! Și oricum, nu; nu a existat un „altcineva". Niciodată nu aș fi... Nu voi ști dacă m-a crezut sau nu, e prea târziu, dar eram doar eu cu mine şi... cu acele momente în care mă simțeam la înălțime. Era atât de frumos!