Tag archive

tren

(VIDEO) Un cântăreț de manele cunoscut din Ploiești a murit în urma unui accident feroviar!

"în Știri" "de POV21"
cântăreț de manele

Un cântăreț de manele cunoscut a murit în urma unui accident feroviar. Este vorba despre Tavy Puștiu în vârstă de 29 de ani din Ploiesți.

Acesta făcea parte dintr-o formație de manele din Ploiești.

Artistul, care se afla pe locul din dreapta mașinii, făcea un live pe Facebook, în video se poate observa cum persoana care se afla la volan, soția lui, s-a asigurat în momentul în care a traversat trecerea de cale ferată. Dar, se pare că nu s-a asigurat foarte bine deoarece trenul chiar în acel moment circula și a lovit mașina.

Video-ul care circulă pe internet se încheie cu imagini în care bărbatul observă cum vine trenul și s-a speriat.

Mașina a fost aruncată câțiva metri până când trenul a reușit să frâneze în totalitate.

În urma accidentului Tavy Puștiu a murit, iar soția lui se află în stare gravă la spital.

Prieteniile pe șinele de tren

"în De simțit/Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Prieteniile

Prieteniile pe șinele de tren. Stau într-un oraș mic. Nu am fost niciodată de nebună cu trenul. Iar cu autobuzul, am fost de prea puține ori. Dar tot ce pot spune e că oamenii care vin și pleacă din viața ta sunt exact ca oamenii de care dai într-un tren sau bus. Și nu e vina ta dacă unii sau alții pleacă mai furtunos decât ar trebui.

Da, unii stau toată viața. Și ei chiar merită totul.

Dar prea puțini oameni creează legături de-o viață pe tren, nu? Pur și simplu parcă acele compartimente jegoase nu sunt compatibile cu legăturile dintre oameni. Și la fel e și viața.

Viața parcă nu vrea să fii alături de aceiași oameni mereu. Și dacă ești ca mine, un idealist veșnic dezamăgit, vei fi trădat. Pentru că idealiștii își iau cele mai multe șuturi în fund, și cumva rămân cu speranța aia nebună printre lacrimi.

Agață-te de speranțe și nu de oameni.

Ține-te scai de experiențe și de melodii. Lipește-te de ploi de vară și de răsărituri, de momentele în care plângi fără motiv. Iar pe oameni iubește-i și respectă-i, dar nu îți pune viața în palmele lor. Pentru că doar printr-o mișcare pot să o sferme ca pe un glob de sticlă. Iar globurile de sticlă sunt frumoase doar întregi.

Alții stau o vreme și pleacă fără să te aștepți.

De fapt, așa sunt majoritatea. Un an, doi, trei, cinci, poate și mai mult, totul e roz, iar apoi vezi câtă negreală se ascundea după acel roz. Cred că la cei 18 ani pe care îi am, acest lucru a durut cel mai tare. Trădarea în general, inclusiv trădarea așteptărilor.

Dat atâta timp cât tu nu trădezi, nu te simți prost pentru că ai fost „fraierul”. Simte-te mândru că ai fost onest până la capăt și că paraziții au plecat din viața ta. Singurul moment în care trebuie să te îndoiești de tine și de ruta pe care o iei e atunci când tu nu ai fost ce păreai a fi. Când tu erai omul strălucitor ca soarele, dar negru pe interior. Și totuși, nici asta nu înseamnă că nu poți schimba ruta.

Trenul nu stă în loc. El merge mai departe, iar unii simt să rămână în altă stație. Lasă-i. Du-te înainte cu tupeu.

Da, nu toți pleacă în liniște și pace. Unii pleacă prin scandal. Alții prin trădare care da, doare cel mai și cel mai mult. Iar alții pleacă pur și simplu mișcând ceva. Bucură-te de impactul lor și uită-te pe geam, pentru că mai ai de călătorit mult și bine.

Ultimii sunt cei care stau puțin. Pentru că nu dor.

Cât poți vorbi cu un om pe parcursul unei stații? Nestând prea mult, nu te pot răni, iar impactul pe care îl au nu poate fi, în cea mai mare parte, decât unul pozitiv. Ei vin, se duc, și trenul tot merge…

Nu îți pot cere să nu îi lași să te rănească pentru că nu așa funcționează lucrurile. Până la urmă, nici unui om care plânge în pumni nu îi poți spune să se bucure de lucrurile mici, de picătura de ploaie care se contopește cu lacrimile lui.

Dar tot ce pot să îți spun și sper să nu uiți, e că trenul merge indiferent de pasageri. Așa că dacă, dintr-odată, simți la rândul tău nevoia să schimbi ruta, nu ezita să oprești, chiar și noaptea, în cea mai ciudată stație.

Călin Raluca- Ioana are multe alte articole pe site-ul nostru. Click aici și te trimitem spre unul dintre ele. Lectură plăcută!

(VIDEO) Primul tren diesel românesc produs la Pașcani este în ultima etapă de testări!

"în Știri" "de POV21"
Tren diesel

Prototipul primului automotor produs la Pașcani a intrat în ultima sa etapă de testări pe data de 24 iunie 2020, iar în următoarele zile va rula pe căile ferate din Moldova sub o nouă înfățișare.

Acesta va avea pe el motive tradiționale întâlnite pe costumele românești, acestea simbolizând moștenirea culturală românească, potrivit Economica.net.

Proiectul trenului, care a fost demarat de 180 de specialiști din cadrul Electroputere VFU Pașcani, a fost început în anul 2014, iar până acum munca la construirea prototipului a fost una destul de intensă, cu peste 18 ore de lucru pe zi.

Trenul are o capacitate maximă de 164 de scaune, iar trenul are dotări precum toalete ecologice, unități special amenajate și echipate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii sau mobilitate redusă, spune Mediafax.ro.

Președintele grupului GRAMPET declară:
„Automotorul DMU(Diesel Multiple Unit) reprezintă debutul Electroputere VFU Pașcani pe segmentul construcțiilor noi de vehicule feroviare. Ne-am propus, prin această opțiune de identitate vizuală, să sărbătorim atât tradițiile populare românești, dar și tradițiile industriei feroviare naționale per ansamblu. După omologare, acest model va fi disponibil pentru achiziție în mai multe țări din Europa și nu numai, devenind astfel un instrument de promovare a spiritului și școlii de inginerie din România.”.

Noi așteptăm cu nerăbdare să vedem acest tren la capacitatea sa maximă și, de ce nu, să avem oportunitatea de a călători cu el în cel mai scurt timp.

Autor: Buhai Bogdan-Constantin.

Când nu-ți mai rămâne decât drumul…

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

 

   „Refrenul roților de tren”, așa am preferat să numesc goana în cele mai târzii nopți. Când, obosit fiind, mă sprijineam cu umărul de marginea ușii deschise a vagonului, așteptându-mi stația. Când nu-ți mai rămâne decât drumul… devii un adevărat artist. 

Nu știam unde mă îndrept, cum nu știu de cele mai multe ori.

Fiecare goană își are esența ei. Nesomnul se transformă în cai liberi care sar pe deasupra podurilor, în imaginile barbare care te urmăresc prin câmpuri, până la intrarea în tuneluri. Apoi frigul îți cuprinde corpul deja slăbit. Te cutremură până în adâncuri și, fără să vrei, câteva lacrimi îți alunecă pe obraz, despărțindu-se în bătaia violentă a vântului.

În acel moment, nu aștept lumina, rămân captiv tunelului și-i port pe retină kilometri.

Până când, în depărtare, felinarele unui locaș al oamenilor mă rup de mine însumi. Și revin în tren, în pragul ușii vagonului, acum – larg deschisă, avântat cu un picior înainte, de care se lovesc crengile, iar durerea devine cea mai plăcută suferință, pentru care nu există tratament.

„Închide ușa, n-ai voie să stai acolo cât trenul e în mișcare!”

Mi se strigă din spate, în timp ce o mână mă trage înapoi. Fumai?” N-ar fi înțeles cât de importantă e simpla observare a trecerii prin locuri peste care doar călătorii ce se scoală câteva clipe din somn își mai pot arunca ochii. Însă, odată, după ce devenisem deja jalnicul călător înhămat căilor ferate, mi s-a spus că ce fac eu e admirabil.

Am intrat în grupul celor puțini, care pierd noțiunea timpului într-o nebunie absurdă complet.

Atunci când, stând pe scările vagonului, într-o dimineață devreme, între Miercurea Ciuc și Brașov, nu am fost tras de acolo, ci mi s-au strigat în ureche câteva cuvinte care aveau să mă arunce mai mult pe drumuri: Ionuț! Pe tine te văd mai des decât îmi văd colegii!”

Uneori, chinul de a fi singur e insuportabil.

Te trezești întins pe jos lângă ușă, cu o mână de oameni care așteaptă să te ridici ca să poată coborî. Alteori, când ai locul tău, nu poți să adormi, știi că treci pe lângă sute de mii de oameni pe care îi iubești fără să îi cunoști. Dar, în general, după peste 30 de ore de schimbat trenuri și călătorit, singurătatea te frânge. Brațele tale cer ființa pe care o iubești și nu ai cum să o lași necuprinsă, căreia îi mângâi umerii și îi săruți fruntea.

Și nu se întâmplă.

Așa că alergi în continuare dintr-o gară în alta. Sari în sute de trenuri cărora nu le cunoști destinația, dar știi că e o stație care te așteaptă. Simți că e un om undeva pregătit să te acopere complet. Un om care să te piardă printre coastele lui, să te țină captiv lumii utopice în care tocmai ai intrat.

Îl iubești fără să-l fi întâlnit vreodată.
Până într-o zi… când nu-ți mai rămâne decât drumul.

Autor: Ionuț-Tiberiu BALAN


 

TOP 5 lucruri pe care le-am învăţat în trei ani de navetă

"în Texte" "de POV21"
trei ani de navetă

 


Am deja în spate trei ani de navetă, iar în timpul ăsta s-au legat de mine o grămadă de lucruri folositoare şi mai puţin folositoare, pe care, cel mai probabil, nu le-aş fi descoperit. Deşi poate părea uneori un chin, naveta scoate la iveală lucruri care par inexistente din cauza absurdului. Câteva din aceste lucruri se vor regăsi în topul meu, pe altele le aştept în comentarii.

      1. Poţi dormi oriunde, doar să fii mort de oboseală.

Niciodată nu am crezut în chestia asta, dar vorba aia: „Niciodată să nu spui niciodată!”. Cam după primele luni de navetă, când am început să rămân fără energie, m-am alăturat şi eu categoriei: nu contează unde îs, ce se întâmplă în jurul meu, dacă vreau să dorm, dorm.

      2. Poţi fi „descusut” în 30 de minute cât n-au reuşit alţii în zile.

Există oamenii ăia care vin aşa simpatic și se aşează lângă tine. Poate îţi mai şi zâmbesc, iar în momentul în care prind ocazia încep cu şirul ăla neşfârşit de întrebări, declanşat de obicei de:

Şi, până unde mergeţi?

De la a afla destinaţia ta şi până la a afla câte pisici ai, nu ai de făcut decât un pas: eşti simpatic şi răspunzi din respect.

      3. Le pot mulţumi celor cu boxa din care răsună manele

Nu sunt eu mare fană manele, nu le pot asculta singură acasă sau nu le pot pune în căşti, însă mai dau şi eu cu stângul în dreptul pe la vreun party. Dacă nu ar fi fost fanii ăia înrăiţi, care obligă un autobuz întreg să se supună plăcerii lor, eu nu aş fi aflat în viaţa mea că există unele manele sau, mai bine spus, nu mi-aş fi format „cultura muzicală” .

      4. Mereu mai este un loc în autobuz

Indiferent de cât de plin pare autobuzul, mereu va fi cineva care găseşte unde să se aşeze, fie a sta pe scări, pe culoar sau se înghesuie lângă cineva pe scaun. Dacă stai în picioare îi clar că nu ai descoperit cum să fii: ori obraznic să-ţi faci loc, ori deştept să-ţi găseşti.

      5. Dacă stai pe locul care ţi se cuvine, eşti o obrăznicătură

În aceşti trei ani am descoperit şi că, de fapt şi de drept, sunt o obrăznicătură. Stau pe scaun când e autobuzul plin. Nu mă dau în vânt după acest statut. Dar, după cum am mai recunoscut şi în alte articole, nu îmi prea cedez locul.

Obrăznicătură sau nu, tot acasă ajung.

Astea sunt doar câteva lucruri pe care le-am învăţat în trei ani de navetă. Am încercat să iau doar ce-i bun din ele. Deşi rar vezi binele în trezitul la ora 6 şi luatul autobuzului la 7. De cele mai multe ori, viaţa de navetist e plină de râsete şi, uneori, de avantaje, nu am cum să nu o recunosc. Şi nu pot să spun că nu îmi place.

CFR-ul: a opta minune a lumii după cele din Caracal

"în Texte" "de POV21"
CFR-ul: a opta minune a lumii după cele din Caracal

Mai știți de cele 7 minuni din Caracal? Ei bine, tre’ să recunosc, cu părere de rău, că v-am mințit încă din titlu: CFR-ul nu-i a opta, ci le surclasează.

Mașina timpului, invenție românească.

Totuși, de ce spun asta? Păi CFR-ul chiar este apogeul care demonstrează supremația rasei românești în toată splendoarea ei: preț de cele 6 ore către Sibiu, n-am mai avut mamă, n-am mai avut tată, n-am mai avut casă și n-am mai avut soartă. CFR-ul le-a luat locul la toate. El mi-a fost și timpul și spațiul și aprozarul de la colțu’ blocului (merci pentru Tuborg vânzătorului ambulant evazionist din vagonul 3) și mașina timpului.

Da, atunci când drumul ăla de 12 ore îți pare că ține, de fapt, 2 zile, tu de fapt ai călătorit în viitor, nu alta. Să ne mai vorbească haterii țara de rău, că mașina timpului tot noi am inventat-o! De aia zic ei că e imposibil de făcut. În fine, n-am să mă mai lungesc și am să trec la subiect.

 

controlor CFR angajat

CFR-ul și istoria glorioasă care mă face mândru că sunt român.

 

Primul gând ce mi-a îmbiat toți neuronii, atunci când m-am pogorât asupra locului pe care urma a-mi sălășlui îmbrățișat trupul, preț de următoarele 6 ore a fost: ,,Ce forme sinuoase urmează a-mi binecuvânta șederea întru acest scaun…”.

Pe bune, puteam să-mi bag la pariu ambii rinichi fără probleme că trenu’ ăla a servit drept inspirație pentru semiluna de pe steagu’ turcesc, la ce scaune cocoșate și vechi vai-viața-lor are. Adevărate piese de muzeu scaunele ăstora. Serios, când m-am așezat, am făcut ceva de care nici eu nu mă credeam vreodată a fi capabil: am făcut, culmea, yoga, mi-am băgat mare cap în gură.

 

Cum? Nu știați? În prețul mirobolantelor bilete CFR sunt incluse până și ședințe de yoga. Gratuit! La fel și un tur la muzeu. Tot inclusă-n prețu’ biletelor CFR.  O adevărată istorie vie, ce să mai?

 

Ah și… era să uit… că tot vorbeam de turci, m-am simțit precum făcând înconjurul lumii când controloru’ (ori chior, ori absolvent de clase câte are trenu’) mi-a cerut peșcheș și tribut dublul prețului biletului pentru că era inapt să-nțeleagă că de fapt vizat carnetul de student, că altfel nu primeam degeaba biletul. Îmi venea pe bune să-i zic ,,bă, ești turc?!”.

 

În România îmbinăm utilul cu plăcutul.

 

Călătoria continuă, iar dacă nu v-am convins deja mai sus când v-am zis de yoga sau de experiențe exotice, am să vă mai destăinui încă o chestie bombă: CFR are un simț estetic cu desăvârșire din altă lume. În timpul exercițiilor de yoga am tot stat să-mi belesc ochii pe pereți în timp ce-mi curgeau balele (nu de plictiseală, doar mă minunam de estetică), când am văzut o priză și mi-am zis:

Gata, frate, asta-i salvarea mea!

 

După ce-am băgat dejtele-n ea, am aflat cu adevărat ce-i aia dezamăgire: CFR-ul are un simț estetic ori mult prea dezvoltat, ori mult prea sadic: prizele sunt doar de decor.

 

După ce cursurile gratuite de yoga m-au îndestulat, am decis să mă mai bucur descoperind și celelalte servicii din gama CFR, așa că am ales să purced spre ,,camera tronului”. Nicidecum din nevoie (extremă și urgentă). Am mers doar să mă bucur și să-mi arog oleacă de bășini de imperialist.

N-ați fost la Area 51, dar ați fi vrut? CFR-ul vă rezolvă și asta!

Ușile automate ce s-au deschis înaintea-mi aduceau oleacă a navele extraterestre din Rick și Morty, doar că desenate cu picioru’ stâng. La fel îmi amintea și mirosul, imposibil a fi uman, ținând cont de feluritele ecosisteme supranaturale de care-am dat pe-acolo.

Sincer vă spun, la început am avut o vagă presimțire că țara noastră e cea mai avansată, având în vedere că Dacia era leagănul civilizației și că prin Epoca de Aur, Ceaușescu folosea armele laser de pe vremea lu’ Burebista, dar acum că am văzut trenurile românești chiar m-am convins indubitabil de acest lucru. Pe bune de nu m-am simțit pentru prima oară, mândru că sunt român.

Chit că trenurile nu par a fi de inginerie românească, ci mai degrabă foste nave extraterestre, ciordite de țiganii noștri, plecați la produs pe la Area 51, ținând cont de ecosistemele inumane de care-am dat când am avut tupeul de-a mă crede împărat.

 

În fine, știți sentimentul ăla când reușiți să vă scoateți în sfârșit o bucată de mâncare dintre dinți, cu limba? Nu? Nici eu.

D-apăi, fix așa m-am simțit eu după ce s-a închis ușa aia automată în spatele meu. Nu vă exagerez.

 

După ce-am reușit să ies întreg de-acolo (relativ) m-am simțit absolut mondial, nu vă mint.

Nu din budă, din CFR.

Concluzia mea? Am mers cu CFR-ul ca să fac scolioză.

Foto: Ionuț Cristian Tirdoiu

 

Începe facultatea! CFR suplimentează cu vagoane din 1941!

"în Diverse" "de POV21"
Începe facultatea! CFR suplimentează cu vagoane din 1941!

Vești bune pentru studenții și clienții CFR! Pentru că anul universitar începe pe data de 1 octombrie, CFR Călători a făcut un anunț important în această dimineață. Conducerea ne înștiințează că se vor suplimenta trenurile cu vagoane din perioada celui de-al doilea război mondial!

Experții Ministerului Transporturilor sunt convinși că pentru a se depăși criza locurilor în tren, soluția este scoaterea din muzee, de la praf, vagoanele petroliere și de muniție.

Deși schimbări majore se anunță, adulții continuă lupta.

“Noi am muncit și am plătit la acest stat! Ei fac facultatea pe banii noștrii și nu merită duși nici măcar cu Mocănița până la universitate!” a declarat Andrei Ionescu, cetățean pensionar.

Studenții sunt în extaz și veștile bune nu se termină aici! Sandu Plop, Ministrul Transporturilor promite punerea în uz și a trenurilor folosite în drumul spre lagărele de concentrare.

“Era și timpul! Pe noi să ne ducă petrolierul până în Vama Veche și suntem fericiți! Restul s-o ia spre Transnistria, căci noi nu ne supărăm!” a spus nonșalant studentul Dorel Varga de Universitatea Babeș-Bolyai.

-Rolex

Studentul român: fără tren, fără bursă

"în Texte/Păreri și opinii" "de POV21"

S-a publicat o nouă carte intitulată Privilegiile studentului român, are 100 de pagini și arată cu exactitate de ce beneficiază studenții! Cum? Nu ați auzit? Evident că nu ați auzit, pentru că nu s-a publicat nicio carte, deoarece studentul român beneficiază de atât de puține lucruri că nici măcar o broșură nu se poate scrie. Mai nou, se taie și din cele existente deja. La ce s-a ajuns? Studenții: fără tren, fără bursă.

Suntem studenți în România anului 2019, o Românie instabilă economic, care investește foarte puțin în educație (3,6% din PIB) și din care tinerii se întrec să plece în străinătate. Și totuși, ai zice că o țară aflată în astfel de condiții face orice ca să-și păstreze generația tânără aici, în special studenții. Ai zice, dar nu spui, pentru că nu se întâmplă! De câteva zile, circulă în toată presa, pe social media și pe fiecare canal de știri, o decizie luată în legătură cu cei care ar trebui să reprezinte în câțiva ani forța de muncă: studenții.

Ce planuri au fost aruncate pentru a fi digerate de opinia publică?

RENUNȚAREA LA TRANSPORTUL GRATUIT CU TRENUL ȘI LA BURSELE STUDENȚILOR. Motivul?
Pentru că aceștia folosesc banii pentru a se duce la mare sau la diferitele festivaluri. Da, sunt câteva situații în care anumiți tineri inconștienți profită de pe urma acestui lucru, dar se uită de cei care folosesc această gratuitate pentru a se întoarce acasă în fiecare weekend, de cei pentru care această gratuitate reprezintă o portiță de salvare, deoarece nu își permit să dea banii pe combustibil sau la firmele de autocare ca să se întoarcă la familiile lor. Uită că unii studenți își procură materialul didactic necesar pentru a rămâne la un nivel foarte înalt din aceste burse, că pe unii chiar îi ajută să trăiască cât de cât decent în căminele în care situația este uneori deplorabilă, că unii studenți nu au altceva decât dorința de face performanță cu acești bani.

Consultați în legătură cu acest plan al Ministrului de Finanțe Publice, reprezentanții ANOSR (Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România) se arată foarte îngrijorați în legătură cu adoptarea unor măsuri prin care să se reducă bursele studenților,

„deoarece s-ar
produce un regres al tuturor demersurilor care au fost făcute în ultimii ani pentru dezvoltarea învățământului superior”.

„Astfel, se distrage atenția de la soluționarea problemelor reale, care persistă în continuare, spre exemplu, rata ridicată a abandonului universitar, condițiile din cămine și problemele de infrastructură cu care se confruntă majoritatea universităților într-un sistem educațional subfinanțat.” Și pentru că tinerii au dorit să aibă argumente solide, în urma unor cercetări, Asociația arată că doar 20% din numărul total de bilete vândute îl reprezintă biletele emise pentru studenți, potrivit unor informații obținute de la CFR Călători în luna ianuarie.

„Gratuitatea la tren pentru studenți este o reparație morală pentru cei 21 de ani (1996-2017) în care s-a încălcat dreptul studenților la reducere cu 50%.”

Personal, susțin ideea de a oferi gratuitate studenților pentru drumul spre casă, respectându-mi obligația de a ocupa locul în acel tren. Cât despre vacanțe… vom achita 50% din bilet.

Tristețea, după opiniile persoanelor vârstnice, ne face să ne simțim precum niște paraziți ai banilor publici. Călătorim moca, apoi după încheierea studiilor plecăm afară pentru a ne realiza… iar vârstnicii ne judecă, deoarece doar asta văd. Banii publici sunt și banii părinților noștri care au muncit să ne asigure un viitor în România printr-o șansă la facultate. Este treaba noastră cum folosim această facultate.

Organizațiile studențești precum UNSR și ANOSR fac o treabă excelentă în reprezentarea drepturilor studenților la nivel național.

Sunt dovada vie că implicarea socială nu are vacanță de vară. Scandalul trenului gratuit a plecat de la lipsa de vagoane și proasta organizare a CFR Călători, nicidecum de la banii publici. Mai e și problema în care au promis că vor scoate site/platformă pentru studenți, să poată lua bilete online și nu s-a întâmplat nimic cu aceasta de ani. Dacă era o platformă online, se reduceau cel puțin jumătate din cozile de la ghișee și  munca  devenea mult mai ușoară pentru cei ce lucrează la gară.

„Știți ce e cel mai deranjant? Că se găsesc unii să comenteze că, vai, studentul român are atâtea beneficii, dar el face mofturi. Probabil că aceștia ar trebui să dea o raită prin căminele de stat, pe la cantine, prin sălile de curs de la Universitate, apoi să comenteze. Ăștia au impresia că dacă ne iau nouă gratuitatea, problemele de la buget o să dispară hocus-pocus!. Ori, știm bine că problema adevărată e că, la nivel înalt, se fură ca-n codru.” – ne-a transmis una dintre persoanele adulte.

Acțiunile studenților din aceste zile pot fi decisive pentru următoarele generații care se vor bucura și ele de un drum gratuit în propria țară.

Însă a nu se uita că lipsa de vagoane nu justifică retragerea unei gratuități!

Studentul a devenit cel pe care dăm vina atunci când nu prindem locuri în tren. În povestea aceasta, este vorba doar de egoism colectiv și de o proastă organizare a CFR-ului.

„Considerăm că statul român trebuie să fie principalul pilon de susținere în formarea unei societăți preponderent alcătuite din persoane cu studii superioare, care va contribui în mod cert la un proces de dezvoltare durabilă la nivel național. Astfel, ar putea fi observate rezultate semnificative în ceea ce privește dezvoltarea sectoarelor economice care presupun calificări superioare, iar baza de impozitare ar crește. Totodată, nu putem trece cu vederea faptul că cetățenii ar fi mult mai conștienți de ceea ce presupune implicarea în viața civică.” – Petrișor Laurențiu ȚUCĂ, președinte ANOSR.

Ceea ce este trist cu adevărat este că generația tânără nu este susținută de cei din urmă. Am urmărit amândoi (cei care am scris articolul) nenumărate comentarii lansate în spațiul public de cei mai în vârstă și considerați înțelepți. De la termite care consumă banii statului până la cerșetori și „pomanagii” nu am întâlnit decât în situații rare pe cineva aflat la o vârstă înaintată, care să ia apărarea studenților.

TREBUIE SĂ SE ÎNȚELEAGĂ CĂ GRATUITATEA LA TREN NU ESTE UN DREPT

Se decontează din buget, din banii publici, buget la care contribuie și părinții noștri, buget la care contribuie majoritatea studenților prin plătirea taxelor și impozitelor, pentru că SURPRIZĂ, și studenții muncesc. Dar nu îți poți găsi un loc de muncă decent, deoarece nu ai timpul necesar și atunci te mulțumești cu o chestie part-time la care ești plătit pe oră cu o sumă mediocră.

Cel mai folosit argument pentru a pune la pământ orice student care dorește să-și exprime opinia este „Dacă erați pe vremea noastră...”.  Înțelegem că a fost greu pe „vremea dumneavoastră”, înțelegem că ați învățat și ați trăit în niște condiții deplorabile și NE PARE RĂU CĂ NU AȚI LUAT NICIO MĂSURĂ ATUNCI, dar noi nu vrem să repetăm aceleași greșeli ca dumneavoastră. NU VREM CONDIȚII DEPLORABILE, NU VREM SĂ FIM LUAȚI LA MIȘTO, NU VREM SĂ FIM BĂTAIA DE JOC A NIMĂNUI. Ar trebui să primim aceste puține privilegii pe care le ai în țara noastră ca student pentru simplul fapt că AM ALES SĂ
CONTINUĂM STUDIILE și, mai ales, pentru că mulți dintre noi VOR SĂ RĂMÂNĂ AICI.

În loc să luptați alături de noi, ne luați peste picior „generația smart care nu se poate descurca fără tren gratuit”, „dacă știați cu cine să votați, încă aveați această gratuitate la tren”. Da, suntem generația smart tocmai pentru că ne dăm seama că ar trebui ca anumite lucruri să fie respectate indiferent de votul nostru. Și da, ne putem descurca fără tren gratuit, LA FEL DE BINE CUM VĂ VEȚI DESCURCA DUMNEAVOASTRĂ FĂRĂ PENSIE, pentru că nu o să mai aibă cine să muncească ca să v-o plătească.

RESPECTAȚI STUDENȚII și VĂ RESPECTAȚI PE VOI

Îi vedeți pe studenți de parcă sunt inamicul numărul unu și doar pentru că au scăpat de sub influența mentalității ceaușiste. Dragi oameni, ne pare atât de rău că această generație vă dezamăgește, dar înainte să aruncați cu noroi, gândiți-vă la un lucru: VOI NE-AȚI CRESCUT. Ne spuneați de mici cât de rău era pe vremea lui Ceaușescu și acum când vrem să schimbăm, ne opriți.

Ne pare rău, dar nu o să plătim pentru păcatele voastre.

P.S: Mai jos, atașăm câteva dintre părerile oamenilor care ne „susțin”.

 

Marian- Dorin Nițor

Miruna-Alexandra Sabău

Derulează înapoi