Tag archive

TOP 10

10 tipuri de profesori din liceu care te urmăresc toată viața

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Profesori

În doisprezece ani de școală am întâlnit tipologii de profesori care ne-au influențat evoluția. Unii în direcția bună, făcându-ne să ne placă orele lor și să învățăm din plăcere. Pe când, atitudinea altora ne-a lăsat un gust amar, până la refuzul de a mai merge la ore. Știm. Sună aiurea. Cum să nu mergi la oră numai pentru că nu îți place de x, mai ales că materia e de profil și vine bacul? Simplu, spre finele liceului am încercat să limitez influența negativă a celor din jur și am început să-mi fac „program”.

În acest sens, am ales să facem un top 5 buni și răi, începând cu cei buni.

1. Profii care reușesc să îmbine cu precizie materia cu gluma

Cei care fac parte din această categorie au simțul umorului și nu își consideră lecţia „sfântă”. Ei acceptă cu ușurință devierea de la subiectul predat, reușind într-un mod plăcut să revină la el, dacă cele 50 de minute mai permit. Partea bună e că nu se plâng niciodată că sunt în urmă cu materia, chiar dacă în unele ore au loc discuții pe altă temă. Un exemplu îl constituie profesoara de istorie din gimnaziu, care făcea o clasa întreagă să râdă cu lacrimi în timp ce își preda materia.

2. Cei care chiar își iubesc meseria

Aceștia au o atitudine pozitivă față de locul de muncă, reușind să își păstreze nemulțumirile legate de salariu sau orele de muncă pentru ei, ori colegii de cancelarie. Astfel merg cu plăcere la muncă și își fac datoria cum se cuvine, făcând elevii să-i îndrăgească prin simpla prezență.

3. Profii care merg în excursii cu elevii

Ei se disociază de seriozitatea impusă de munca într-o școală, acceptând să participe alături de elevi la diverse jocuri, să facă glume, fără a se considera superior elevilor. De obicei, în aceste excursii se leagă prietenii între elevi și profesori. Elevii ajung să îi vadă pe profesori mai mult decât un simplu dascăl și îl asociază cu un amic.

4. Cei care ajută și îndrumă elevii în diferite activități

Sunt cei care se implică în organizarea unor evenimente precum „Balul Bobocilor”, „Balul Toamnei”, oferind astfel participanților amintiri de neuitat. Dar nu numai. Tot ei sunt cei care îi instruiesc pe elevi pentru olimpiadele sau concursurile la care aleg să participe. Iar niciodată nu îi presează cu rezultatele obținute, fie ele rele sau bune. Sunt profii ăia de ți-e mai mare dragul să stai la oră, fie chiar și oră suplimentară.

5. Acei dascăli care își văd elevii ca și pe proprii copii

Aceștia oferă discipolilor adevărate modele de urmat, „bombardându-i” cu cele mai bune sfaturi, urmărind cu atenție comportamentul fiecăruia și observând orice schimbare a atitudinii. Ei încearcă să vadă în fiecare elev potențialul și încearcă să-i încurajeze să-și urmeze visul. Stau la câte o povestioară despre viață și ce au făcut ei în tinerețe și mai râd împreună cu voi de câte o întâmplare de prin clasă. Aici am să dau exemplu un prof care nu mi-a predat la școală, ci în particular.

Am rămas surprinsă de modul în care își trata elevii, mai ales că le spunea: „copiii mei”. Fără să vreau, într-o zi, am fost martora unei discuții dintre el și o elevă, discuție purtată ca de la tată la copil, în care încerca să-i demonstreze fetei cât este de bună și de inteligentă, cu toate că ea încerca să arate contrariul. Ar fi atât de frumos dacă toate cadrele didactice de la noi ar face asta cu elevii lor… Probabil că tinerii ar avea mai multă încredere în ei și ar putea realiza mult mai mult datorită acestui ajutor, însă preferăm să încurajăm nepăsarea, ignorând sentimentele celor din jur.

În aceste cinci tipuri, am descris unii dintre cei mai apreciați profesori prin prisma elevilor. Poate că ar fi fost mai mulți. Dar, cu siguranță, elevii apreciază profesorii care mai stau 5 minute în pauză fără să-i agaseze cu diferite informații sau îi „eliberează” cu 5 minute mai repede să ajungă primii la chioșcul din curte.


Din nefericire, există o a doua categorie de profesori. Aceștia nu au nicio legătură cu dragostea față de profesia aleasă sau cu dragul pe care îl poartă elevii pentru dânșii:

1. Dascălii care își descurajează elevii

Cred că nu există elev care să nu fi dat de un astfel de exemplu. Pe aceștia îi recunoști în momentul în care află că vrei să faci ceva pentru visurile tale. Iar în loc să te ajute preferă să-ți pună bețe în roate prin cel mai rău mod posibil: CUVINTELE.

Sunt celebri și pentru comparațiile pe care le fac între discipoli. Astfel, cei buni la materia lor au un viitor frumos, pe când cei mai slabi nu sunt buni de nimic. Cel mai mult am fost marcată de modul în care, în ultimul an de liceu, profesorii ne judecau după facultatea pentru care am optat. Veneau cu replici precum: „acolo nu se câștigă bine”, „te-aș vedea făcând altceva”, „nu ai cum să intri acolo, nu e de tine”, „de ce nu mergi în altă parte?”. Partea negativă este că cei care au înainte de toate menirea de a te ajuta să-ți îndeplinești visurile, aleg să le frângă, fără vreo remușcare, prin simplul fapt că vor să alegi ceva ce le place lor, nu ție, discipolului.

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui” – Henry Brooks Adams.

2. Cei care își asumă merite necuvenite

Au un elev bun, care vrea să afle mai multe sau care vrea să dea admitere la o facultate de profil. Elev care, în mod evident, fie învață pe rupte singur, fie cheltuie o avere pentru meditații. Astfel, rolul profesorului de la clasă scade, însă pentru a acoperi golul, acesta decide să-l trimită la olimpiade, concursuri tematice, fără a-și „încărca” programul cu pregătirea pentru eveniment. Dat fiind faptul că el „știe deja materia”. Dacă are norocul și elevul se descurcă remarcabil, rezultatele lui vor fi puse pe seama profesorului de la clasă. Dacă nu o face, păi asta e, „atâta poate el, bine că dă banii pe meditații”.

3. Profesorii care nu acceptă ca elevii lor să aibă propriile păreri

Aici intră toți cei care spun că materia lor e „sfântă”, că pe ei nu are cine ce să-i mai învețe, pentru că deja ştiu ei tot. E locul celor care fac totul în mod prea serios, care uită că au fost tineri, care nu acceptă să fie întrerupți cu întrebări. Care știu una și bună. Iar dacă nu îți convine, te acomodezi sau nu treci.

4. Cei care vor să se facă plăcuți, numai că sfârșesc prin a „distra” un sfert de clasă și să-i „supere” pe restul

Îi integrez în categoria aceasta pe domnii profesori care s-au hotărât să facă anumite glume deplasate, de natură misogină, rasistă sau intelectuală. Toate acestea numai pentru a se face plăcuți în cadrul colectivului și pentru că nu vor să fie „serioși” ca și colegii lor. Un „exemplu” este un domn care, pentru a fi plăcut de băieții din clasă, a început să facă tot soiul de glume proaste pe seama fetelor. Cel mai mult mi-a „plăcut” asocierea noastră cu mașina de spălat. Glumița, aparent nevinovată, a stârnit printre „gentlemanii” clasei replici de tipul: „locul femeii e în bucătărie”. Deranjantă pentru o fată care își cunoaște potențialul și știe că bucătăria nu se intersectează cu aspirațiile ei. Astfel, un dascăl poate, fără să vrea, să îți strice buna dispoziție.

5. Dascălii care intră în clasă numai pentru a nu li se tăia ora

Aceștia sunt cei care în timpul orei au comportament de profesor suplinitor. Vor doar liniște, în rest nu contează ce fac elevii. Încă un aspect neimportant pentru ei e că poate vreunul din clasă chiar își dorește să descopere acea materie. Stau la catedră toată ora și mai trag câte o privire urâtă unuia din clasă, doar ca pe final să vă noteze după propriul chef. Cel mai enervant lucru. Să ai ora în program, să „ai” profesor și să vrei să înveți ceva diferit. Am pățit-o. La mate, eram profil uman, profa venea la oră, făcea prezența și apoi puteai face ORICE, numai în liniște. Dacă nu erai la oră, evident, aveai absență, cu toate că așa puteai ajunge mai repede acasă, te puteai odihni, în loc să stai o oră degeaba oricum.

Profesorii sunt cei care își dedică viața pentru a „crește” oameni. Nu poți uita modul în care te-a făcut să te simți când ți-a fost alături sau când te-a lăsat la o parte. Când te-a ridicat sau te-a dărâmat. Când ți-a deschis aripile și te-a învățat să zbori lin prin viață ori, din contră, ți le-a tăiat, uitându-și menirea. Nu vrem să blamăm munca depusă de un dascăl, poate cea mai grea, dar dacă vrem să construim o lume mai bună, mai educată și mai frumoasă ar trebui să avem o grijă deosebită atunci când folosim CUVÂNTUL.

Trecând prin toate aceste categorii, deși au fost cam puține, ne-am putut gândi la unul dintre profesori… Cel/cea care, fie ne-a făcut anii de școală mai frumoși, fie care ne-a adus umbra aia de tristețe pe care vrem să o uităm. Cu toate acestea, profesorii merită apreciați pentru timpul pe care îl investesc în elevii lor.

„Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora.” – Mustafa Kemal Atatürk


Autori:
Georgiana Crainic
Ana-Maria Retegan

TOP 10 curiozități și ciudățenii din istoria României

"în Texte/Din istoria României" "de POV21"
TOP 10 - Curiozități și ciudățenii din istoria României

De când a înțărcat puii dracul pe marginea Jiului a trecut mult timp, iar noi am reușit să captăm timpul în manuale, muzee și diferite documente. Numim acest amalgam Istorie și ne place s-o povestim. Noi producem istorie cu fiecare secundă care ne depășește. Suntem Daciile vechi ale bunicilor contra Peugeot-urilor de azi, ultima fiță. Istoria noastră e ciudată și interesantă. Vastă și însângerată. Aveți aici TOP10 curiozități și ciudățenii din istoria României.

1. Strămoșii noștri credeau în nemurire!

Știm cu toții că pe teritoriul țării noastre s-au perindat popoare pe care nu le denumim conform izvoarelor istorice „popoare române”. Dacii, așa cum sunt numiți locuitorii din Transilvania, aveau aceeași limbă și port cu geții, cei care trăiau pe teritoriul Moldovei, Munteniei, Olteniei, Dobrogei, puțin din partea de Nord a Bulgariei, partea de sud a Ucrainei de azi și a republicii Moldova.

Căutătorii de istorie au găsit pe un munte sculptați cinci zei dacici importanți, în Turcia. Lipsa fricii lor de moarte se datorau lor, zeilor, Zamolxis fiind cel mai mare dintre ei. Zamolxis era un fel de Zeus. Un Odin sau Marte.

El era totul, iar geto-dacii îl venerau la culme. Decebal, rege al Daciei Mari și Libere, și-a sacrificat unicul fiu pentru a-l trimite sol la Zamolxis ca acesta să aducă ploi pe pământurile lor și să-i ajute în războaiele cu romanii, celții și popoarele barbare care voiau să ocupe părți sau să cucerească triburi gete.

Imagini pentru dacii nemuritori

2. Dacii n-aveau frica Romei

Când toate popoarele geto-dace și toate triubrile s-au unificat sub mâna lui Burebista, abia atunci a început gargara străină! Încă un popor ce se opune Romei! Dar acesta a rezistat și a ținut piept. Ciudat e că eram descriși ca fiind simpli barbari cunoscători ai artelor războiului, buni medici și vraci, cu femei frumoase și vin de calitate.

Dar, populația nu era prea mare, concentrația și densitatea umană fiind destul de mică. De aceea nu reprezentam o forță și cei care scriau despre daci îi ironizau și batjocoreau. Asta până la proba contrarie. S-au purat câteva războaie cu romanii, dar niciunul n-a reușit să acapareze complet furia dacică, feeria omului liber și fanatismul celui ce crede în zei. Nu! Au avut coloană vertebrală și și-au menținut în picioare limba, portul și obiceiurile străvechi, până la „update-ul” final – Românii.

3. Pe teritoriul României s-au descoperit statuete vechi de 6.000 de ani.

Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul IV-II î.Hr., care a fost denumită astfel după vechiul sat Hamangia din comuna Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia, jud Tulcea.

Această cultură s-a dezvoltat pe teritoriul de astăzi al României și, într-o fază târzie, pe teritoriul Bulgariei (în zona Varna și Burgas) și sporadic la NE de Dunăre. Cu ajutorul datării cu radiocarbon s-a constatat că Cultura Hamangia s-a dezvoltat in mileniile 6 – 5 î.e.n. (înainte de 4700 î.e.n.).

Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populație venită din Anatolia.

Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița, influențând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criș și Boian.

Imagini pentru statuete hamangia

Puteți citi despre ele mai aprofundat aici.

4. Herodot grecul și zeița vrăjitoriei

Marea Zeiță Bendis este o zeiță din mitologia dacică adorată ca zeiță a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a nopții și poate ca zeiță magiciană. Unele reprezentări plastice (precum bustul de bronz de la Piatra Roșie) o arată cu sâni proeminenți, ceea ce conduce la presupunerea că era o zeiță adorată în primul rând de femei de aceea este probabil să fi fost patroana dragostei și maternității. Herodot menționează zeița Bendis ca fiind împrumutată de traci de la daci.

Imagini pentru herodot

Herodot (484 î.Hr-425 Î,Hr)                                                                                               Imagini pentru zeita bendis

Marea Zeiță Bendis

5. Papirusul, vechimea și întregirea

Singurul papirus întreg din Europa a fost descoperit în România. Acesta este scris în greaca veche și datează din secolul al IV-lea î.Hr.

Imagini pentru papirus

6. S-a făcut istorie cu lumină-n Timișoara!

La 12 noiembrie 1884, pentru a asigura protecţia cetăţenilor, în oraşul de pe Bega a fost pus în funcţiune un sistem de iluminat în întregime electric, compus dintr-o reţea de 59 de kilometri de cabluri care alimentau 731 de lămpi, o performanţă realizată în mai puţin de doi ani de către societatea Anglo-Austriacă “Bruch Electrical Company Ltd.”, cu sediul la Viena.

Astfel, Timişoara devenea primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric, plasându-se în vârful avântului tehnologic din secolul al XIX-lea. Acum, la 135 de ani de la marea performanță, Timișoara e recunoscut ca orașul din care a plecat revoluția din 1989.

Imagini pentru timisoara primul oras iluminat

7. Dracu’ vine direct din România

Legendarul Vlad Țepeș este cunoscut ca cel mai sângeros personaj din istoria lumii. De ce? Pentru că a fost Bram Stoker inspirat de maniile lui și a scris o carte ce a avut succes pe tot mapamondul. El e întruchiparea răului suprem și ne-a făcut țara cunoscută. Acest Dracula de Românica încă ne înflorește turismul. Să-i mulțumești lui Dracu pentru turismul românesc!

Imagini pentru bram stoker dracula

8. Vlad Țepeș nu a fost întemnițat la Hunedoara!

Nu, Țepeș nu a fost „cazat” la Castelul Huniazilor (Corvinilor) din Hinedoara! Vlad Ţepeş a fost arestat sub acuzaţia de trădare şi încarcerat la Vişegrad vreme de 12 ani. După Vişegrad, a fost silit să locuiască aproape doi ani la Buda, cu domiciliu forţat. Va fi eliberat în 1475, la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, în contextul presiunilor turceşti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre.

TOP 10 curiozități și ciudățenii din istoria României

9. Amantlâc, Carol al II-lea, pâine și circ!

În anul 1928 Carol dorește cu orice preț divorțul de principesa-mamă Elena, însă aceasta refuză. În urma acestui refuz, Carol începe să orchestreze un șantaj prin care principesa să dorească de fapt divorțul, un fel de antagonizare a ei și spălare a păcatelor lui, publicul trebuia să creadă că el a fost părăsit și alungat, deși presa străină îl prezenta mereu alături de amantă. Astfel principesa a cedat presiunilor lui și întregului său joc de manipulare stil du-te-vino.Ținta lui fiind de fapt ușoara ei înlăturare din țară când el avea să se reîntoarcă.

Tot așa a pretins că a fost alungat de pe tron, nu că ar fi renunțat la tron, și că ar fi fost victima unei cabale organizate de mama sa, Regina Maria, Ion I.C Brătianu și Barbu Stirbey. Care este o minciună menită să acopere aventura sa cu Elena Lupescu. Fuga lui din țară pentru noua amantă este rușinoasă și recunoscută în istoria noastră ca fiind cel mai mare act de înrușinare a Familiei Regale.

TOP 10 curiozități și ciudățenii din istoria României

10. Decebal încă se uită peste Dunăre!

Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă.

Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004. Sculptura atrage nenumărați turiști anual și e, poate, cea mai mare capodoperă a românilor de după 1990.

TOP 10 curiozități și ciudățenii din istoria României

Derulează înapoi