Alin Mihăilă: Nimic nu este imposibil! Viața ne duce adeseori să ne rezumăm doar la un tipic al său, intrând într-o sferă a vieții din care ieși doar mort. Pasiunile ne sunt constrânse de timp, care este primul și cel mai înarmat dușman al unui om. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să fii…
Marmura călătorește pe buzele planetei, Uitarea te cuprinde Pulsezi Visez stea, asteroid, statuie Particula țipă, De un veac moare. Iubirea pleacă în gaura neagră, Zaci, Atunci moartea va fi vecia ta Atunci unda melancolică în galaxie fierbe, Am ajuns departe Autor: Aurora Uifelean Foto: Armine André
Vom traversa un cer albastru care plânge cu tălpile ude până la glezne într-o zi lipsită de apus ciudată atmosferă absorbită lent prin fumul nepătruns de muchia frunzelor iodate am vrut să-ți spun aseară te iubesc în camera rotundă de la stradă dar n-ai avut urechi la tâmple și ți-am șoptit că ochi aveai și…
Și-am zis cântec la vioară, Poze vechi, de odinioară, Un tablou plângând în noapte, Nici aici dar nici departe. Un ceas verde, ruginit, Dintr-un timp de mult pierit. Haine rupte, aruncate, Sunt aici, însă departe. Timpuri vechi ce stau pe loc, E ghinion sau e noroc? Le simt strigătul de dor Îi zăresc, sunt în…
Ieșeai ziua la joacă și te întorceai seara, iar cât ai clipi ai devenit un adolescent ce nu poate sta lângă ceilalți fără să își facă probleme legate de cum arată? Nu, nu ești anormal. Ești doar adolescent. Vrei să ai din nou zile bune în care îți pasă doar dacă te lasă la joacă?…
Timpul mi-a mers astăzi cu 30 la oră La fiecare minut consumat de combustibilul Procreat din răbdarea umană. Se răsucea cheia în contact de x ori Să repornim motoarele unei civilizații Uzate de intoleranța unei piese lipsă. Ieri am decolat în cosmos și ne-am lovit de steaua pe care am așezat-o cu mâinile noastre La…
Trec în jur de douăzeci de ani și omul începe să conștientizeze ireversibilul, timpul pierdut, negura amară și vicioasă care cucerește tumultul tineresc, sentimentul trist al vieții, care face un soi de pact faustean cu fiecare suflet omenesc. Ce urmează mâine? Viața nu e invincibilă, iar finalul pare mai real decât oricând. Nu e nimic…
E dificil să-ți amintești cum trecutul reprezenta cândva un prezent și un viitor. Cum o vară a durat jumătate de secol, iar restul erau simple fragmente așezate dezordonat Și în fiecare săptămână tu încercai să le așezi în ordine Un puzzle încă nedescifrat cu rezultat ambivalent. S-au desprins câteva raze de soare într-o dimineață…
Abia așteptam să cresc, să devin un adult responsabil și să-mi iau viața în mâini. Din exterior părea un lucru minunat: să nu am oră de intrat în casă, să nu îmi mai spună nimeni ce am sau ce nu am voie să fac, să fiu stăpână pe propriile decizii, să fac toate lucrurile pe…
Mă… nu are rost să mă ascund. Mă consider o persoană cu inutil de multe pasiuni: jurnalism, televiziune, robotică, literatură, sală (apară-mă, Doamne, de grăsimi!) și mai ales, muzică. Peste toate acestea, mai sufăr și de sindromul „Vine BAC-ul, bre, învață!” așa că menținerea echilibrului între toate aspectele e o adevărată artă. Nu trece o…
