Tag archive

sarbatori

Meteorologii anunță cum va fi vremea de Sărbători!

"în Știri" "de POV21"
ninsoare

Meteorologii aduc vești și nu sunt deloc îmbietoare. Cum va fi vremea de Crăciun și de Revelion?

Dacă ați visat la un Crăciun de poveste, cu zăpadă pufoasă și fulgi ce cad necontenit din cer, trebuie să știți că vremea în perioada Sărbătorilor nu va fi deloc așa cum v-ați fi așteptat. Conform Administrației Naționale de Meteorologie, iarna anului 2020 va fi una dintre cele mai călduroase ierni. Astfel, șansele unui Crăciun înzăpezit nu sunt foarte mari. Însă nu este pentru prima dată când românii nu se bucură de zăpadă atunci când vine Moșul.

„Nu se poate exclude apariția unor ierni reci, dar cel mai probabil este să avem ierni din ce în ce mai calde, cu episoade de viscol, temperaturi foarte scăzute. Chiar dacă vom vorbi despre episoade extreme scurte, impactul lor poate fi semnficativ. Nu trebuie neglijate fenomenele extreme atunci când vorbim despre încălzirea globală. Într-o iarnă caldă, este de ajuns un episod foarte scurt de viscol, care poate da peste cap întreaga economie”, a transmis meteorologul ANM, Roxana Bojariu.

Aceasta e de părere că efectele dezastruoase ale încălzirii globale sunt tot mai resimțite și pe teritoriu țării noastre, iar acest lucru determină schimbările drastice de temeperatură din ultimii ani.  „Așadar, iernile geroase cu troiene sunt doar o amintire a generațiilor născute până în anii ’90. În ultimele două decenii, anotimpul rece a devenit din ce în ce mai blând”, a declarat meteorologul.

Top 5 idei de cadouri pentru copii de Crăciun!

"în Marca POV21" "de POV21"
Cadouri

Sărbătorile de iarnă se apropie cu pași repezi. În mai puțin de o lună intrăm în luna decembrie. Știm cu toții ce ne așteaptă: clar, multe cadouri de cumpărat.

Decembrie, luna cadourilor!

Și aici începe nebunia! În luna decembrie trebuie să fii bine pregătit, atât psihic, cât și financiar. Părinții cu copii de peste 5 ani înțeleg de ce spun acest lucru. Odată cu creșterea copilului, vin și acele momente când începe să ceară și să-și dorească tot mai multe și parcă cele mai scumpe jucării.

Noi vă înțelegem, dragi părinți, și tocmai din acest motiv venim în ajutorul vostru. Am realizat o mică listă cu idei de cadouri pe care puteți să le achiziționați pentru copil fie de Moș Nicolae, fie de Moș Crăciun sau poate chiar de ziua lui. Dacă este și ziua copilului în luna decembrie, nu pot să vă urez decât spor la cumpărături!

Lista e gândită în așa fel încât jucăriile să se potrivească atât pentru fete, dar și pentru băieți și să fie și educative.

1. Set de litere și cifre magnetice

Setul conține 253 de piese cu litere alfabet și cifre magnetice, 1 tablă magnetică cu două fețe, 3 markere, 1 radieră și o cutie de depozitare. Aceasta este o jucărie creativă și interactivă de învățare pentru copilul tău. Jucăria se potrivește copiilor de la 3 ani în sus.

Cumpără de aici

2. Set inteligent de construcție magnetică – MAGNETIC CONSTRUCTION BLOCKS

Setul conține 70 de piese și o carte cu idei de construcții. Datorită jocului cu blocuri, copiii practică gândirea creativă și abilitățile manuale.

Cu ajutorul unor elemente cum ar fi roțile, ferestrele, acoperișul, puteți construi absolut totul de la ei. Copilul poate crea multe construcții interesante: de la case, mașini, până la Turnul Eiffel sau la rachete.

Cumpără de aici

 

3. Headu Montessori – Cărți despre emoții și acțiuni

Copiii pot învăța să recunoască emoțiile, expresiile faciale și acțiunile de zi cu zi prin observarea imaginilor băieților și fetelor. Aceste cartonașe stimulează mintea copiilor, dar prin joc, printr-un mod distractiv.

Cumpără de aici

 

4. Button Idea – Joc de creație

Acest joc conține 12 planșe și 45 de butoane colorate. Broască, pește, pasăre, copac, casă sunt câteva modele pe care le veți găsi pe planșe. Acest joc ajută la dezvoltarea coordonării mână-ochi, abilităților motorii fine și gândirii creative a copilului. Cu ajutorul butoanelor, ei vor realiza produsul final de pe planșa respectivă.

Cumpără de aici

 

5. Memory Chess – Joc de memorie

Jocul conține 24 de piese de șah colorate, un zar și o tablă de joc. Se vor așeza toți pionii pe tabla de joc cu culoarea în jos, iar apoi se aruncă zarul. În funcție de culoarea zarului trebuie scos același pion, de aceeași culoare. Câștigă cel care adună cei mai mulți pioni. Este un joc distractiv, dar în același timp dezvoltă memoria vizuală a copilului.

Cumpără de aici

 

Sperăm că v-am ajutat și v-am mai ușurat din munca pe care trebuie să o depuneți în goana după cadouri. Spor la cumpărături!

De asemenea, aici găsiți și câteva exemple de cadouri „așa nu”!

Cum sărbătoreau strămoșii noștri Paștele?

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Paștele

Sărbătorile pascale își pierd din însemnătate cu fiecare an care trece peste ele. Probabil ai observat și tu până acum că Paștele s-a transformat într-un prilej de a lipsi câteva zile de la școală sau de a avea două trei zile libere de la serviciu. Sigur, este important să petrecem timpul împreună cu ocazia acestei sărbători, ca o familie. Însă unde s-au pierdut obiceiurile și tradițiile? Când a devenit Paștele doar un alt moment în care oamenii se închină în fața mâncării și a băuturii?

Am dat uitării sacralitatea acestei sărbători?

Vârstnicii reprezintă marea majoritate a populației care încă onorează voința strămoșilor noștri. Pe vremuri, aceștia trăiau intensitatea sărbătorilor prin credință, nu doar așteptând să primească lumină, ci căutând-o deasemenea în ei însuși. Bătrânii aveau nădejde în suflet, încercând să schimbe relațiile dintre oameni înspre mai bine și să se apropie mai mult de Dumnezeu.

Pregătirile de Paște nu erau lipsite de cel mai important element, și anume sfințenia.

Învierea lui Hristos era un simbol al renașterii, oamenii având șansa de a-și regreta păcatele, atingând astfel purificarea spirituală. Acest lucru nu era obținut cu ușurință, postul fiind mult mai aspru decât în zilele noastre. Oamenii mâncau puțin de Florii, iar mai apoi în Joia Mare. Perioada dinaintea Paștelui era destinată rugăciunii, foarte multe persoane rugându-se pentru iertarea păcatelor.

Deși oamenii tânjeau după o curățenie interioară, nici gospodăriile acestora nu erau neglijate.

Femeile se ocupau de treburile casnice, având grijă ca acestea să fie gata până în Joia Mare, zi în care femeile nu aveau voie să aibă nicio activitate. În caz contrar, își făcea apariția Joimărița, o creatură înspăimântătoare care le venea de hac femeilor leneșe.

Conform legendei, când Isus era răstignit pe cruce, Maica Domnului a așezat împreună cu femeile mironosițe un coș de ouă la picioarele Sale. Sângele care s-a scurs de pe cruce a dat ouălor culoare roșie, iar de atunci femeile obișnuiesc să înroșească ouăle în Joia Mare. Cojile trebuiau aruncate mai apoi pe Apa Sâmbetei pentru a anunța blajinii că pot sărbători și ei Paștele.

Cine sunt blajinii și când sărbătoresc Paștele?

Blajinii sunt un popor mitic din folclorul românesc, cunoscuți adesea drept strămoșii noștri. Aceștia trăiesc pe Celălalt Tărâm, păstrând legătura cu lumea noastră, denumită Lumea Albă. Există diferite interpretări în ceea ce privește modul de trai al blajinilor. Unii cred că aceștia locuiesc în sate și orașe, asemenea nouă, pe când alții consideră că blajinii nu au locuințe, trăind sub umbra pomilor. Legendele îi prezintă ca fiind pașnici și având o inimă blândă, rugându-se pentru mântuirea omenirii. Se crede că aceștia provin din copii morți imediat după naștere, care nu au fost încă botezați, luându-ne locul pe Pământ după sfârșitul lumii.

Blajinii nu pot ști când vin sărbătorile pascale, bazându-se pe legătura pe care au format-o cu oamenii de-a lungul secolelor. Fiind recunoscători pentru grija pe care ne-o poartă blajinii prin rugăciune, oamenii au decis să îi vestească prin intermediul cojilor de ouă. Femeile bătrâne sau fetele tinere aruncă într-o apă curgătoare cojile de la ouă roșii, acestea ajungând pe Apa Sâmbetei în lumea în care trăiesc aceste creaturi mitice.

Paștele Blajinilor este sărbătorit la o săptămână distanță față de când sărbătorim noi Paștele.

Acesta este sărbătorit simultan cu Paștele Morților, reprezentând pentru noi un moment dedicat spiritelor strămoșilor. Este o perioadă încărcată de obiceiuri și tradiții, în care oamenii cinstesc sufletele celor morți. În ultima zi din Săptămâna Luminată, respectiv în Duminica Tomii, femeile așează pe ape curgătoare coșulețe cu pomeni. Au loc două slujbe în această zi. Prima este cea în care se sfințesc ouăle și colacii la biserică, iar a doua este o slujbă de comemorare a sufletelor plecate în Celălalt Tărâm.

În Duminica Tomii oamenii întind mese în diferite locuri, precum lângă biserică, în cimitir sau chiar în aer liber. Potrivit legendei, se spune că acesta este momentul în care vii stau la masă cu morții pentru a sărbători învierea lui Isus. Credincioșii cred că datorită ofrandelor sfințite pe care le dăruim celor cărora au plecat de lângă noi, aceștia vor putea fi eliberați de păcate. Sufletele lor vor fi libere să cutreiere lumea, umblând prin locurile în care doresc.

Autor: Alexandra Dumitriu

Crezi că Dumnezeu se supără pe tine dacă nu iei Lumina Paștile ăsta?

"în Păreri și opinii/Dosarul Săptămânii" "de POV21"

M-a impresionat opinia publică din ultimele două zile, foarte spumantă și în plin foc. Totul a început cu Ordonanța Militară 9 și a continuat cu anunțul președintelui României, Klaus Iohannis, moment în care am spus și eu „Hamebus Președinte!”.

Lumina, de Paștile anului 2020, trebuia să fie împărțită inițial, prin Ordonanța Militară 9, cu ajutorul polițiștilor și voluntarilor bisericilor din localități.

De aici a pornit un scandal țintuit pe simțul ridicolului, iar nume mari printre scriitori, jurnaliști și oameni de cultură au făcut haz… de necaz. Toți vedeam deja cum polițiștii, care zilele astea sunt greu încercați din pricina oamenilor care nu respectă regulile stării de urgență, fac pe poștașii cu Lumina de la Ierusalim, împreună cu voluntarii.

Apoi, un anunț al președintelui, dur, apăsat și foarte rar rostit, a adus în discuție ce-i doare mai tare pe oameni: moartea. „Stați acasă! Altfel, după sărbători, vom avea înmormântări!” a fost citatul de primă pagină care a făcut înconjurul țării și a râcâit rana din sufletele românilor, dar, ceea ce este de apreciat, a cerut public ca acordul dintre MAI și BOR să fie analizat din nou și să se facă rectificări pe acesta.

Seara trecută (15.04), Marcel Vela a ieșit din nou la raport la pupitrul sediului MAI, îmbrăcat diferit, în civil (pentru că, din păcate, și de asta s-au luat internauții, că ar arăta a „milițian” cu geaca gri), a prezentat modificările din acordul Ministerului Afacerilor Interne cu Biserica Ortodoxă Română, iar cel mai important și liniștitlor punct a fost că nu polițiștii vor împărți Lumina, ci personalul clerical, adică fețele Bisericii, împreună cu voluntari.

Tot aici s-a mai spus și despre faptul că oamenii nu au voie să iasă afară, pe când din Ordonanța Militară 9, cu o seară în urmă prezentată, parcă anunța o relaxare, că, deh, sunt Paștile și măcar de ele să ne bucurăm.

Poate mă depășește subiectul, dar eu cred că ar fi cea mai mare porcărie să ne îmbulzim după Lumină, acum, când situația nu este nici măcar puțin sub control. Tu, cititorule, crezi că Dumnezeu s-ar supăra pe tine că nu iei Lumina anul ăsta?

Eu cred că nu. Și el vede că pe Pământ lucrurile nu sunt roz, ci mai degrabă negre. Punându-ți viața în pericol Paștile astea nu rezolvă nimic, ci, mai degrabă, vei fi mai aproape de Doamne-Doamne, pentru că încă nu știm nimic despre virus și ne bazăm pe speculații și experimente.

Și eu încurajez statul în casă mai mult ca orice. Astăzi mi-a ajuns un colet de cărți și am făcut tot posibilul să nu am un contact prelungit cu mediul exterior. Nu ai de unde să știi cine a mai trecut pe acolo, nu poți să cunoști care au fost mâinile ce au atins coletul sau cine este băiatul de la livrări. Așa și cu Lumina adusă de clerici și voluntari. Nu știi pe unde au fost, nu știi cine a mai trecut pe acolo și nu poți avea încredere că dacă poartă un combinezon sunt feriți de orice. Așa s-au bazat și medicii care acum sunt îngropați (mă refer la cei care aveau măsuri de protecție și nu erau nevoiți, ca mulți de la noi, să își lipească saci de plastic cu bandă scotch pe corp).

Mai bine este să stai în casă. Slujba de Înviere se televizează, iar tu poți să te bucuri cu familia de Paști, că ai sau nu Lumină în casă.

sursa foto: Realitatea.net

Tradiții și simboluri pascale – mâncare, Dumnezeu și sărăcie

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Tradiții și simboluri pascale

Romică Valahuță este nepotul preferat al bunicii Romanița, de la care a moștenit pasiunea ciclică a foametei, urmată de câte zile de dezlegări ale lăcomiei. Iar cu cât este mai impunătoare celebrarea, cu atât crește dorința prădării și până la urmă sunt atâtea tradiții și simboluri pascale.

O astfel de ocazie menită să spulbere monotonia de toate zilele este Paștele.

Dacă stai să te gândești, majoritatea tradițiilor și a simbolurilor se învârt în jurul continuității speciei, altfel spus: mâncat, uneori, spălat, și pețit.

Legat de păpică, treaba e simplă, întrucât însăși masa de Paște a devenit un simbol: ouă roșii, miel (sub orice formă, numai viu să nu fie – ciorbă, drob, friptură), pască și/sau cozonaci. Acum na, gurmanzi de fel, desigur că avem și tradiții care să includă atracția primăverii.

În Bucovina, se spunea că usturoiul sfințit nu se strică, fiind folosit și la alungarea strigoilor sau pentru tămăduirea celor bolnavi de vătămătură.

Cred că Dumnezeu iubește românii economi, care înțeleg adevărata universalitate a divinității. Are potențialul de a deveni o a unsprezecea poruncă, trebuie să recunosc.

Pasca- crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din ele peste an. Refuz să comentez.

În Oltenia și Ardeal, nu trebuie uitată ciorba de bureți( cunoscută și drept ciorbă de miel) care ne amintește că visul spălării de păcat trece prin stomac.

Referitor la spălat, acesta e cam neglijat. Din această cauză, transpirația poate deveni un obstacol în calea fericirii tale. Așadar, atenție! Dacă, Doamne ferește, mănânci oul cu sare în prima zi de Paști, vei transpira tot anul.

În Maramureș, avem un alt ritual străvechi specific Sărbărtorilor Pascale care include, surprinzător, apa.

Se spune că în seara Învierii trebuie să punem într-un lighean cu apă un ou roșu și o monedă de argint.

Dimineață, fiecare membru al familiei se va spăla cu acea apă purificatoare pe față, dând cu oul roșu pe obraz și spunând: „Să fiu sănătos și obrazul să-mi fie roșu ca oul. Toți să mă dorească și să mă aștepte așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paște. Să fiu iubit ca ouăle în zilele Paștilor”.

După aceea, se ia moneda de argint și se trece peste față: „Să fiu mândru și curat ca argintul”. Nu știu cât de permisivă este biserica în legătură cu astfel de practici vrăjitorești, but, oh well.

Totuși, ce faci când s-a terminat apa?

Calea ușoară ar fi să te scalzi în lac/râu, dar românul nostru nu încetează niciodată să uimească. Prin urmare, nu se limitează doar la impresionatul semenilor, ci și al zeilor.

Arhicunoscutul ritual dobrogean al invocării ploii, Paparuda, este practicat în a treia zi de Paști.

Obiceiul constă în stropirea cu apă a unui alai de femei (tinere sau bătrâne), împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intră din curte în curte.

Alaiul este alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel puțin una trebuie să fie mascată. Cortegiul umblă prin sat de la o casă la alta, iar în curte, însoțitoarele cântă, bătând din palme, în timp ce paparuda joacă un dans săltăreț.

Pe lângă forma românească, Paparudă, și cea aromană, Pirpiruna, este înregistrată si forma bulgară, Perperuda.

Fiind îngăduitoare, dacă respecți doar porunca oului precum un bun creștin, ești în regulă. Poți trece la a treia categorie a tradițiilor- ,,pețitul’’, sau asigurarea perpetuării speciei. Aici se asigură cunoașterea robilor lui Dumnezeu.

În Transilvania, tradiția e dusă la un alt nivel: se lasă cu haine ude, pentru că baia e prea mainstream.

Obiceiul stropitului, preluat de la vecinii unguri, este probabil o conspirație a celor din umbră să catalizeze globalizarea. Astfel, băieții (îmbrăcați în haine tradiționale) trebuie să meargă în familiile în care există cel puțin o fată, pe care o udă cu parfum, pentru a… nu se veșteji. În schimbul acestui serviciu, fetele le oferă feciorilor ceva de băut.

Evident, fetele stropite de Paște vor avea noroc tot anul, în timp ce băieții care uită de această datină vor suporta pedeapsa divină- vor fi urmăriți de ghinion.

O să închei cu ”Strigătul peste sat”, obicei dobrogean.

Se obișnuia, până în urmă cu câțiva ani, ca în Joia Mare să fie practicat obiceiul numit. Era, de fapt, o formă de judecată satirică a comunității, prin care se denunțau public abaterile de la norme. De pe un deal din sat se striga numele celor care n-au avut o conduită conformă cu regulile comunității respective, pentru a fi făcuți de râs.

Tot joia se aprindeau focuri în gospodării și în curtea bisericii și este ziua în care se vopsesc ouăle.

Eu personal, sunt de părere că obiceiurile unei țări sunt un rezumat al istoriei ei. Deci, ce am înțeles? Avem multe dovezi ale sărăciei, vechea și nelipsita tovarășă de băutură. Pe lângă asta, poporul nostru îndrăgește foarte mult propriile-i crezuri, având atât de multe încât se poate scălda în ele.

Că, de, Paparuda-i doar o dată pe an! Din fericire, însă, știm să facem haz de necaz, trecând cu brio peste orice problemă.

P.S. Dacă România ar fi o persoană, cum v-ați imagina-o petrecând Paștele? Eu mă gândesc la o bunicuță, cu o colecție de icoane pe perete, stând la o masă doldora de bucate, cu un tavan gata-gata să guste și el din bunătățuri.

Deasemenea, dacă vrei să afli mai multe despre Paște anul acesta, apasă aici.

Autor: Aderov Sofia

Paștele în carantină? Sună perfect!

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Paştele în carantină

Anul acesta, Paștele a picat într-o perioadă de cumpănă pentru omenire. Ne aflăm în mijlocul unei pandemii de Coronavirus care ne constrânge să ne autoizolăm de semenii noștri. Și asta chiar în vremea sărbătorilor pascale, prilej de (re)întâlnire cu cei dragi. Cum vom reacționa? Cum ne vom petrece Paștele (aproape) singuri? Paştele în carantină? Sună perfect!

Cum ne petrecem de obicei această sărbătoare?

Cu toții știm cam ce înseamnă Paștele. Desigur, mă voi referi aici la modalitatea în care am ales să ni-l petrecem, nu la semnificațiile religioase. În fiecare an, în această perioadă încep pregătirile: curățenie, gătit și altele. Magazinele sunt pline de cozi interminabile. Din parcări răsună înjurăturile unor oameni nervoși peste măsură că nu au mai găsit candele pentru Înviere, ouă de ciocolată sau mai știu eu ce.

Mergem la prieteni și la rude, dar nu de puține ori ne simțim singuri în toată forfota aceea de neînțeles asezonată cu mese pline după care ni se face rău. Coronavirusul ne-a suspendat toate aceste planuri. Ne-a dat, totodată, o sentință: trebuie să învățăm să ne petrecem Paștele (și) singuri, (și) cu/în noi înșine, (și) cu Dumnezeu, care nu este atât de pregnant în mijlocul mulțimilor de oameni ahtiate după iepurași de vanilie și ciocolată.

Oare chiar asta înseamnă Paște?

E doar părerea mea, dar mi se pare că toate aceste pregătiri exagerate au denaturat adevăratul înțeles al Paștelui. Creștinismul ne învață să ne bucurăm duhovnicește de Învierea Domnului. Psihologii probabil că ne-ar recomanda să ne bucurăm și sufletele, nu doar trupurile. Poate că această sărbătoare petrecută, fără voia noastră, în izolare, ne permite să ne reorientăm atenția. În loc să fim axați pe exterior, pe mese pline și pe petreceri cu mulți prieteni, am putea să ne mai uităm și înăuntrul nostru. Poate că această izolare este momentul potrivit să ne mai petrecem Paștele și altfel, și cu sufletele noastre, și în liniște!

Paștele în carantină? Sună perfect!

Da, pentru mine nu sună deloc rău. Sigur, mă întristez când văd ce suferințe aduce în lume această molimă. Asta nu trebuie însă să ne împiedice să ne continuăm viețile.

• Sună perfect, deoarece pot să-mi petrec sărbătorile cu sufletul meu. Pot să vorbesc cu mine, să-mi conturez obiective și planuri, să-mi revizuiesc viața, comportamentul ș.a.m.d.
• Sună perfect, fiindcă am șansa să mă relaxez și să serbez și cu mine însumi. Mă pot reculege prin rugăciune, mă pot relaxa prin filme sau cărți și chiar să… dorm mai mult, de ce nu?
• Sună perfect, pentru că mă pot debarasa de discuțiile formale, de politețurile rigide, de pregătirile care devin ridicole, și mă pot reorienta către viața interioară. Da, și acolo putem să facem curat și ordine, nu doar în casă. Da, și cu eul nostru de acolo putem să vorbim, nu doar cu cei din afară! Da, putem cina și cu noi înșine.
• Sună perfect, deoarece pot să petrec timp cu oamenii cei mai apropiați de mine. Dincolo de prietenii și rudele pe care e bine să le suni, fiindcă altfel se supără, te așteaptă părinții, frații și poate unul sau doi prieteni adevărați.

O altfel de sărbătoare

Poate că Paștele petrecut în izolare ne arată că sunt mai multe moduri de serbare. Rugăciunea, introspecția, însingurarea relevatoare – toate acestea sunt și ele modalități de a petrece o sărbătoare. Da, au și petrecerile, mâncărurile festive, vizitele rolurile lor. Însă nu cred că ar trebui să ne limităm doar la ele. Poate că această perioadă de recluziune tocmai asta ne învață. Să privim sărbătorile și altfel.

Te simți ca într-o cușcă în perioada izolării? Află aici

Sursă foto: thedailybreakingnews.com

De ce trimiteți imagini-urări doar de sărbători?

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
urări doar de sărbători

Pe voi, dragilor, vă invidiez profund.

În cazul în care nu sunteți familiari cu avalanșa pozelor-urare, sunt convinsă că ați câștigat lozul cel mare la loto și îmi citiți umilul articol în timp ce vă relaxați în Caraibe. Singura mare pe care a văzut-o nefericita de mine e aia de „fie ca”. Faptul că am văzut peisaje exotice e, de asemenea, datorat lor. Deci… De ce trimiteți imagini-urări doar de sărbători?

Știți cum e, fiecare om este salvat de cineva sau ceva: un doctor sau un om drag, un medicament sau o vorbă bună. Eu, de exemplu, nu aș mai fi cine sunt astăzi dacă nu erau acele fotografii mult așteptate și des văzute.
Lăsând vrăjeala la o parte, de ce Dumnezeu trimiteți pozele astea? Economisiți timp de 4 ori pe an? Bravo, Gigeilor, în loc să stați 10 secunde să scrieți un mesaj, stați juma’ de oră să găsiți ghiocelul perfect pentru a anunța venirea primăverii. Inteligent.

Câteva idei de cadouri aveți chiar aici, că tot e o lună dedicată femeilor.

Dacă chiar vreți să deveniți calendare, nu căutați pe Google fotografii editate de alți filosofi neînțeleși. Scrieți direct, cu cuvintele voastre. Vorba aia, calitate, nu cantitate. Vă mințiți singuri dacă credeți că cineva citește alea 10 rânduri despre primăvară, ghiocei și ce o mai fi p-acolo. Realitatea e dură, știu.

Sper că mi-ați înțeles punctul de vedere și că nu vă fierbe sângele prea tare. Vă rog, liniștiți-vă! Am o propunere. Fiți atenți, puteți economisi și mai mult timp, dacă o aplicați.
În loc să vă țineți ritualul anual de purificare a primăverii în notificările mele, vă provoc să editați voi propoziții de le utilizați în mod frecvent. Așa deveniți ceva mai originali și primiți, poate, niște zâmbete reale – nu un ,,mersi” aruncat în scârbă.

Autor: Aderov Ruxanda

 

Sărbătorile de iarnă uitate ale copiilor săraci

"în Diverse" "de POV21"

Ne apropiem cu pași repezi de sărbătorile de iarnă și ne pregătim cu toţii în fugă să cumpărăm cadouri. Să împodobim bradul, casa și să ne cumpărăm bilete la cele mai așteptate concerte și evenimente din această iarnă. Uităm un lucru! Spre deosebire de noi, clasa mijlocie a societății, mai există și acea clasă de jos care ne zdrobește sufletul încărcat de lacrimi și melancolie.

Am învățat să fim din ce în ce mai indiferenți. Dezumanizarea face parte din viața noastră mai des decât ne-am fi așteptat. 

Dar hai să schimbăm asta. Cum? Cumpără o floare de la bătrânelul din stradă ce rupe grădina preaiubită ca să poată pune o pâine pe masa de Crăciun.

Cele mai multe familii din acea clasă socială de sus, ce este reprezentată de 0.5% din populația lumii, dar și cea marginală și corporatistă (0.5% din populația lumii), au început deja să își învețe copiii cu un snobism mult prea ridicat.

Să nu uităm de clasa de mijloc (45%). Clasa ce se arată superioară celor din clasa de jos (16%) și celor din clasa muncitoare (38%), ce încearcă să trăiască de pe urma pensiilor speciale. Sau chiar de pe urma ajutoarelor statului sau a rudelor, ce poate uneori o duc mai bine decât ei.

Mulți dintre voi o să judece, mulți dintre voi o să atace cu anumite cuvinte, mulți dintre voi o să spună că toți trebuie să lucrăm, că acei oameni nu fac mai mult pentru că nu vor.

V-ați gândit vreodată, totuși, că nu pot?

Cum pot munci niște copii de doar cinci ani, astfel încât să își câștige o pâine? Să nu mai vorbim de haine sau poate o carte. O carte ce îi poate ajuta să se dezvolte.

Indiferența părinților este una extrem de ridicată. Lasă situația în voia sorții. Lasă niște suflete inocente să se piardă pe parcursul acestui drum plin de obstacole, numit viață.

Clasa de sus, oamenii cu o putere politică extrem de ridicată în societate, primesc cam totul pe tavă, prin moștenirile lăsate din moș-strămoși sau uneori din propriile investiții. Există totuși acea clasă de jos ce trebuie să muncească pe rupte ca să poată ajunge la un salariu decent. Să aibă posibilitatea de a le oferi copiilor un moș de ciocolată.

Pe lângă aceste moșteniri extenuant de ridicate, mai vine și poziția geografică. De parcă nu era de ajuns să fii sărac. Acum mai trebuie să fii și sub alertă de război constant.

Știați că, în momentul de față, niciodată nu au existat atât de mulți copii în lume ce se află într-o zonă de conflict? Asta nu s-a întâmplat de ieri, de azi, ci din 1990, de când rata acestora a crescut cu 75%, un număr inimaginabil de ridicat.

Teroarea se poate citi în ochii acestora când sunt luați ostatici. Sunt prizonierii unor fanatici ce vor doar să curețe lumea și o bucată în plus de pământ.

Părinții ce își sacrifică viața pentru pruncii lor, părinți atât de înspăimântați să își țină copiii lângă ei, aleg în final să îi trimită pe bărci gonflabile peste ocean. Aleg să se despartă de universul lor doar pentru a le salva viața. Doar pentru o posibilitate infimă de a supraviețui câțiva ani, sau doar pentru a fi ținuți în anumite centre.

Pot fi bătuți, chinuiți, maltratați, dar măcar trăiesc!

Ei nu pot munci ca să aibă un Crăciun plin de daruri, nu pot munci ca să aibă o pâine, ei se sacrifică doar ca să supraviețuiască.

Știu că poate am deviat puțin. Poate nu vreți să auziți cât de fericiți sunt unii sau cât de greu o duc alții, dar dacă tot se apropie această perioadă, hai să fim mai buni! Sărbătorile de iarnă sunt despre bunătate. Hai să ajutăm câtuși de puțin, hai să donăm niște cărți, niște haine sau chiar niște bani.

Există asociații care, pentru doar 2 euro pe lună, îți mulțumesc înzecit, sau centre de plasament care au nevoie de voluntari.

În Italia, o țară europeană, ca și România de altfel, există asociații ce se ocupă cu ajutorul copiilor orfani. Au reușit, cu doar 2 euro pe lună, să întrețină sute de copii, să le ofere o masă, sau chiar un părinte. Este o țară la fel ca oricare alta, o țară care ajută, în care sărbătorile de iarnă sunt în fiecare zi. România de ce nu poate?

Ieși! Ajută! Pentru că poți!

Care ar fi cele mai cretine cadouri de Crăciun?

"în Diverse" "de POV21"

*Disclaimer: Acest articol conține părerea mea personală, iar dacă rezonați cu ea, este cu atât mai bine! Dacă nu, puteți s-o acceptați sau să o contestați în modul dumneavoastră personal. Prin urmare, doamnelor și domnilor: Care ar fi cele mai cretine cadouri de Crăciun?

Voi începe destul de brusc, din păcate. Vă răpesc din bucuria (sau mai bine zis vă ușurez viața) de a-mi citi câteva cuvinte aranjate mai frumos și care sună binișor. Înșir în fața dumneavoastră, așadar, o listă care consider eu că ar conține câteva dintre cele mai ciudate sau inutile, de prost gust și cretine cadouri de Crăciun.

Cănile simple în punga de cadou.

Nu știu dacă vom rezona, dar multora chiar le place să primească în punga de cadou o cană. Poate fi acea cană cilindrică și destul de butucănoasă pe care o știm cu toții. Există și variata în stilul celor de la IKEA, mai finuțe, dar instabile. Cel mai neinspirat cadou poate fi o cană ce nu exprimă nimic: nu are mesaj, context și nici logică, ci stă și ea pe acolo pentru că trebuie să „atingi suma” dorită pentru cadoul respectiv.

Trebuie să recunosc, dacă este scris „Pentru cel mai bun iubit” sau „Pentru cel mai tare nănășel”, capătă o magie aparte.

Simți afecțiune și mulțumire, dar tot nu se găsește spiritul Crăciunului în starea sa a normalului.

 Cărți proaste, cu titluri la fel de proaste.

Vorbind despre tineri, dacă primesc o carte cu titlu ciudat, e probabil s-o judece fără să o citească. Este drept, au și ei dreptate, dar cunoaștem proverbul „Nu judeca o carte după copertă”. Să vedem cum ar reacționa oricare dintre noi dacă ar primi într-un pachet frumos, roșu cu fundiță, o carte groasă cu titlul: Probabil ai avea un Crăciun plin de surprize, să cazi într-o capcană, să guști o glumă sau… Să nu mai trăiești în minciună.

Parfumul cu miros de 3,79+.

Nu vrem să fim opulenți prin cadourile noastre, dar dacă le facem, și spunem noi că le facem din inimă, atunci să fie cadouri de care noua gazdă să se folosească. Un cadou frumos este un parfum, iar cu el nu prea poți da greș, decât dacă cel care primește cadoul este hipersensibil la mirosuri.

Parfumul bun îndulcește o femeie sau o fată, bucură un bărbat și responsabilizează un flăcău, dar dacă alegi să cumperi unul 2% esență și restul apă de robinet, vei da cu bâta-n baltă rău de tot. Cadou mai cretin, sincer, nu cunosc, iar eu mă declar stupefiat de un astfel de „random gift”.

Am dat exemple, mai sus, de trei astfel de cadouri cretine. Însă, dați-mi voie să vă spun că gusturile nu se discută.

Sau, să citez o foarte dragă prietenă, „Gusturile se discută, că altfel ar avea dreptate orice prost cu orice gust”. La cadouri este destul de greu să te pronunți. Mai bine ai cumpăra ceva pe grabă decât să te-apuci a căuta în preferințele fericitului destinatar, nu-i așa?

Perioada Crăciunului este ipocrită, însă cadourile, acolo unde se cuvine să existe, sunt bine-venite.
Exercițiu pentru tine, dragă cititorule: Fă un cadou unui om sărman, unor copii care nu au posibilități materiale prea bune, pentru muzicanții de pe stradă ce se apleacă la fiecare leu. Dă-le și lor din ale tale daruri… poate cândva se vor întoarce înapoi! 

Autor: Cristian-Raul Peterlin


 

De ce să fim mai buni de sărbători, ipocritule?

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"

Disclaimer: Aceasta este opinia mea personală în vederea situației actuale, pe care o (pre)întâmpinăm de sărbători. Sloganurile ce împânzesc pereții cavităților bucale sunt de înclinație extremă-stânga, optimiste. Am o întrebare la care mai bine răspundem toți, împreună: De ce să fim mai buni de sărbători, ipocritule?

Înțeleg comercializarea de Crăciun, înțeleg și părerile pro-contra în legătură cu această comercializare care tinde spre inutil, penibil și saturație.

Surprinzător, dă roade!

Și nu doar că dă roade, prinde la toate vârstele și la persoanele cu păreri diametral opuse.

Moș Crăciun, că tot e bine de știut, a fost inventat pentru a face reclame bune firmei ultra-cunoscute „Coca-Cola”. Da, reclama aia cu tirul roșu, un moș ce bea Cola pe el și refrenul clișeic.

„Sărbătorile vin, Sărbătorile vin” × vreo 30 de ori la fiecare redifuzare a publicității.

Îi vin în cârcă și cele la cafea sau parfum, ciocolată, carduri de credit, haine sau orice alt bun care n-are legătură cu esența acestei sărbători pe care am reușit s-o facem minunată: Crăciunul și nașterea lui Iisus Hristos. Tot în această perioadă, am constatat că se promovează filosofia domnului Bichineț, de a face bine. Ca popor, cât de ipocriți putem fi, încât să promovăm binele și „calea luminată” doar atunci când simțim lanțul divin că ne strânge de laringe?

Suntem mai buni, suntem mai bine văzuți!

Probabil, mai sus m-am legat de aspectul comercializării din perioada sărbătorilor, fie ele pascale sau de Crăciun, pentru că devine motto-ul firmelor mari. Această frază cu „Să fim mai buni!”, ce atrage, evident, succes și stabilește norme sociale, chit că ne dăm sau nu seama.

B for B (business for business) se transformă în OB for OB (our business for our business) ce nu se prea vede.

Iar ipocrizia și ușurința cu care se iau deciziile comerciale influențează și gândirea colectivă ori individuală.

Chiar avem nevoie de motive să fim mai buni? Dacă n-am fi avut motivul ăsta, cu un caracter divin, să nu ne fie frică și să fim din pură inițiativă buni? Poate se aplică, dar în acest caz atingem un prag de „Hai să fim mai buni, nu mai fericiți!”, pentru că orice lucru făcut de-a sila nu poate să te mulțumească, evident. Iar fericirea cu forța nu se poate. Nimic, cu forța, nu se poate.

Să nu uit!

Pentru a nu fi acuzat de jigniri și adresări care nu sunt la locul lor, vă transmit ce înseamnă cuvântul „ipocrit”, asta dacă nu știați deja: persoană care se arată altfel decât este. Deci nu prea-i pasă lui de bunătate, dar îi pasă enorm de ochii lumii care cumva îl alimentează să fie și mai ipocrit.

Vă sfătuiesc pe dumneavoastră, cititorii, să nu folosiți această eroare. Fiți buni mereu, amintiți-vă că ați fost, veți fi și veți rămâne copii mereu.

De ce să fim mai buni de sărbători – dacă suntem doar de sărbători?

Indiferent dacă primiți cadou de Crăciun în cazul în care ați fost mai buni. Iar cei care promovează asta pot s-o spună și mai tare, și mai lat. Domnule, fă-o mereu, cu toată lumea, în orice context și lipsește-te de constrângeri! Să strigăm împreună: „Să fim mai buni (de astăzi și până nu vom mai fi!)!”

 

TOP 5 motive de despărțire înainte de sărbători!

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"
top 5 motive de despărțire

Știi momentul ăla când vin sărbătorile, iar tu ești singură și parcă toate filmele de Crăciun vor să-ți facă-n ciudă cu secvențe în care ăia doi se pupă de zor sub vâsc, dar singura chestie pe care o să apuci tu să o pupi anul ăsta va fi asfaltul când aluneci pe gheață? Nu mai fi supărată, dragă, că vin eu să-i despart pe ăia cu top 5 motive de despărțire!

Am și pop-corn, hai să înceapă telenovela!

Fiind fată, magazine cutreieram, iar de-odată un cuplu preafericit vedeam. Stai, nu! Nu așa era, că numai fericit nu era săracul băiat când gagică-sa îl trăgea mai rău decât trage Moș Crăciun de sac prin magazin, cu argumentul „hai, iubire, știi ce faaaaain era inelul ăla?”. Nu, îți zic eu, nu știe, nici nu vrea. E de ajuns eticheta. Păi fată dragă, lasă omul în pace, nu-l mai presa cu apropo-uri de copil răsfățat. Parcă nu erai veci vreo materialistă.

Păi și-atunci? N-are băiatul preafericit motiv de despărțire? Are, cum să n-aibă! MATERIALISMUL.

Stai calmă, că nici el nu-i ușă de biserică atunci când ți-o dă la fileu pe aia cu „ies câteva ore cu băieții, iubire”. Joacă FIFA a spus. Că FIFA vine de la ,,Fata Incredibilă Foarte Atrăgătoare” care NU ești tu… n-a mai spus. Dar stați așa, că treaba-i mai gravă decât pare. Când te prinde el pe tine, pe unde scoți cămașa? Sau mai bine nu zic vorba asta, că de-i deja scoasă în momentul venirii preaiubitului acasă, ori ai un talent incredibil din ăla de magiciană și dintr-un hocus pocus l-ai îndesat pe amanțel în dulap, ori norocul nu-i de partea ta și te vede cu… mâța-n sac.

Dar nu vă stresați, că nu-i bai. N-aveți motiv de despărțire? Aveți, cum să n-aveți! INFIDELITATEA.

Să presupunem că într-o zi vă certați. Vedeți voi de la ce. Iar el, băiatul finuț, elegant, manierat, bla-bla, te altoiește, cum se zice prin popor.

Adică ți-o trage fain, frumos, într-o zi un dos de palmă din fundul grădinii de-l vezi în trei exemplare.

Ce faci atunci? Ascultă la mine, măi fată! Nu-l ierta nici de ți-ar promite luna de pe cer, că de la o palmă ajunge la pumn, picior și ce-i mai pică pe la mână, și nu-ți ajunge tot machiajul din lume să ascunzi rănile de pe suflet. Pleacă atunci când vezi că iubirea lui e violentă, că aia nu e relație, iar tu nu ești nici sac de box, nici bătaie de joc.

Și-n condițiile astea, n-ai tu, fată dragă, motiv de despărțire? Ai, cum să n-ai! VIOLENȚA.

Se mai poate și să fi fost iubire între voi doi, dar flacăra aia care ardea mocnit la începutul relației s-a transformat de ceva vreme în scânteie peste care mai suflați voi să o mențineți în viață, dar amândoi știți că nu mai durează mult și așteptați, totuși, o minune de Crăciun. Dar știți cum este? Minunea aia e cam rară și te cam saturi să aștepți ceva ce nu vine. Poate că a intervenit rutina, poate că relația s-a răcit în timp, poate fi orice la mijloc.

Și-atunci nu mai sta, măi omule, că-ți stă norocul! Poate n-a fost să fie, poate îți este sortită o altă persoană.

N-ai tu motiv de despărțire? Ai, cum să n-ai, NEPOTRIVIREA DE CARACTER.

Și dacă nu-i nici materialismul, nici infidelitatea, nici violența și nici nepotrivirea de caracter, atunci de ce se mai despart oamenii?

Parcă totuși ar mai fi o chestie pe care de multe ori nu o conștientizăm, cel puțin nu la timp ca să mai repari ceva, și anume momentele în care nu vedem nimic altceva decât pe noi înșine.

Ce mai contează că celălalt are și el drept la opinie? Nu, dragă, tu ești aia care are mereu dreptate.

Dar uiți, fată dragă, că în relația aia sunteți doi, și că, atât tu, cât și el, aveți ceva de spus. Poate el a zis o tâmpenie și ție ți-au luat-o nervii razna. Poate tu ai făcut iar pe nebuna, iar el s-a cam săturat să joace după cum cânți tu și ați ajuns la iminenta despărțire.

Păi și-atunci care a fost motivul? ORGOLIUL.

Acestea fiind spuse, sper că v-a plăcut acest TOP 5 motive de despărțire înainte de sărbători!

Nu uitați să aveți grijă, că-i greu tare cu dragostea asta!

Derulează înapoi