Tag archive

realitate

Activist anticorupție și prizonier: povestea lui Alexei Navalny, spaima lui Putin

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Alexei Navalny

Astăzi vă voi spune povestea lui Alexei Navalny și cum s-a săturat de corupția lui Putin. Vă voi povesti, pe scurt, cum și-a propus să le arate oamenilor adevărul, ce a reușit și câte a sacrificat. Cu toții știm expresia „până în pânzele albe” – și vă voi prezenta imediat de ce e ușor de asociat cu Alexei Navalny.

Înainte de toate, cine este Alexei Navalny?

Alexei Anatolievich Navalny este un politician și activist rus. El a devenit cunoscut în Rusia și în presa internațională drept un critic înverșunat al corupției. Altfel spus, critic al președintelui rus Vladimir Putin și al guvernului său. Alexei a organizat demonstrații care pledează pentru reformă și împotriva corupției politice. El a candidat pentru un birou politic pe baza aceleiași platforme. În 2012, The Wall Street Journal l-a descris ca fiind „omul de care Vladimir Putin se teme cel mai mult” . A absolvit facultatea de drept la Universitatea „Prietenia Popoarelor” din Moscova, în 1998, și a devenit Yale World Fellow în 2010. Dacă vă întrebați ce înseamnă Yale World Fellow, este vorba despre un program care permite indivizilor extraordinari din întreaga lume și din diverse discipline, să își sporească capacitatea de a face lumea un loc mai bun.

Cum a ajuns cunoscut Alexei Navalny?

Navalny a devenit cunoscut prin intermediul blogului său, găzduit de LiveJournal. Mai târziu, a trecut la YouTube – unde are peste 3 milioane de abonați și Twitter – unde are peste 2,1 milioane de urmăritori. El și-a folosit rețelele de socializare pentru a publica videoclipuri și documente despre ce ascund oficialii de stat ruși. Acesta suspecta malpraxis și corupție la unele dintre marile corporații controlate de statul rus.

Ascensiunea sa ca forță în politică rusă a început în 2008. Una dintre tacticile sale în acest sens a fost să devină acționar minoritar în marile companii petroliere, bănci și ministere. Odată ajuns acolo, a început să pună întrebări incomode despre golurile din finanțele statului.

Înaintea alegerilor parlamentare din 2011, la care nu a candidat, el a îndemnat cititorii blogului său să voteze pentru orice partid, cu excepția Rusiei Unite. Într-un interviu acordat în 2011 unui post de radio, el a descris partidul ca fiind un „partid de escroci și hoți”. Acesta a devenit repede un epitet popular. Rusia Unită a câștigat alegerile, dar cu o majoritate mult redusă. Victoria sa a fost pătată de acuzațiile răspândite de fraudare a voturilor, acuzații care au determinat proteste la Moscova și în alte orașe mari. Tot în 2011, Alexei Navalny a creat Fundația Anticorupție.

El a folosit rețelele de socializare pentru a organiza demonstrații politice, dar și pentru a-și promova campaniile pentru funcții. Folosirea rețelelor de socializare pentru a-și transmite viziunea ne dă o idee despre stilul său politic. Adepții săi sunt predominant tineri, iar el folosește un limbaj ascuțit și la obiect pentru a ironiza instituțiile loiale președintelui Putin (care refuză să-i menționeze numele).

Cum a răspuns guvernul lui Putin la mișcările lui Navalny?

Navalny și asociația sa au avut mult de suferit din cauza contestării tiranului rus. O să încerc să vă duc în ordine cronologică pe drumul parcurs de acesta în lupta pentru combaterea corupției din Rusia. Mai precis, să vă prezint consecințele nedrepte ale parcursului său. Dar țin să va anunț că Navalny nu este singurul care a încercat să combată corupția lui Puțin. Și nu este singurul care a avut de suferit.

Alexei Navalny a fost arestat și închis timp de 15 zile după primul protest din 5 decembrie 2011, dar a ieșit să vorbească la cel mai mare meeting de după alegerile din Moscova din 24 decembrie. Aici au participat nu mai puțin de 120 000 de persoane. Putin a câștigat cu ușurință realegerea pentru funcția de președinte. Comitetul de Investigații al Rusiei a lansat investigații penale asupra activităților anterioare ale domnului Navalny. Au pus sub semnul întrebării chiar și prerogativele sale de avocat.

Când a fost închis pentru scurt timp, în iulie 2013, pentru delapidare în orașul Kirov, pedeapsa de 5 ani a fost considerată politică. I s-a permis în mod neașteptat să iasă din închisoare pentru a-și face campanie.

Urmau alegerile pentru primăria Moscovei, la care a ieșit pe locul 2, cu 27% din voturi

Câștigătorul a fost aliatul lui Putin, Serghei Sobyanin. Însă rezultatul lui Navalny a fost considerat un succes dramatic, deoarece el nu a apărut la posturi de televiziune cunoscute sau de stat. Acesta se bazase doar pe internet și din vorbă în vorbă, de la om la om.

Condamnarea lui Navalny din 2013 a fost în cele din urmă anulată de Curtea Supremă a Rusiei în urma unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta a fost respinsă în mod echitabil la primul proces. Apoi, într-un nou proces din 2017, el a fost acuzat, pentru a două oară, și a primit o condamnare de 5 ani cu suspendare. El a numit hotărârea ridicolă, spunând că totul a fost o încercare de a-l împiedica să participe la alegerile din 2018.

Au existat și consecințe fizice directe ale interferenței sale în politica rusă. Domnul Navalny a suferit o arsură chimică gravă la ochiul drept în 2017, când a fost atacat cu un colorant verde antiseptic. În 2019, Fundația Anticorupție a fost declarată oficial ,„agent străin”, permițând autorităților să o supună mai multor controale. Puteți găsi un video în care securitatea rusă a intrat cu forța în Fundație chiar aici.

El s-a îmbolnăvit în timp ce era încarcerat în 2019 pentru că a cerut proteste neautorizate. Medicii l-au diagnosticat cu „dermatită de contact”, dar el a spus că nu a avut niciodată reacții alergice acute. Medicul său a sugerat că ar fi putut fi expus la „un agent toxic”. Navalny a spus că a crezut că a fost otrăvit.

Ce se întâmplă cu Alexei Navalny acum?

Alexei Navalny s-a a îmbolnăvit într-un zbor săptămâna trecută. Echipa lui Alexei suspectează că o substanță otrăvitoare i-a fost pusă în ceai, într-o cafenea de la un aeroport din orașul Tomsk, în timp ce se pregătea să zboare spre Moscova. Domnul Navalny este în comă din data de 20 august 2020.

Într-un diagnostic preliminar din 14 august, doctorii au spus că starea sa ar putea fi rezultatul unei „tulburări metabolice”, cauzate de scăderea glicemiei. Doctorii care l-au tratat în Siberia au spus că nu s-a găsit otravă în organism. A existat însă un raport cum că ar fi fost „o substanță mortală” periculoasă nu numai pentru el, ci și pentru toți cei din jurul lui.

Activiștii din Germania au aflat rapid de situația lui Alexei și au vrut să îi sară în ajutor.

Fundația Cinema for Peace din Berlin a organizat o ambulanță aeriană pentru a-l prelua pe Navalny și a-l aduce la Berlin, unde au declarat că spitalul Charite era pregătit să-l trateze. Fundația a fost fondată de activista și cineastul Jaka Bizilj. În 2018, fundația a aranjat tratamentul lui Piotr Verzilov – un activist al grupului de protest rus Pussy Riot – care avea simptome de otrăvire. Aeronava trimisă pentru domnul Navalny avea echipament medical și o echipă specializată în tratarea pacienților în comă la bord.

Ambulanța aeriană pentru Navalny a sosit la Omsk vineri dimineață. Însă spitalul a spus că nu-l va preda pe Alexei. Chiar medicul-șef al spitalului din Siberia care îl tratează pe Alexei Navalny a declarat că pacientul este prea instabil pentru a fi transferat și că vor trebui rezolvate probleme juridice înainte de orice mișcare. Echipa lui Alexei a spus că este fatal ca el să rămână în spital. Susținătorii săi au numit decizia medicilor „o amenințare directă la adresa vieții sale”. 

Soția sa, Yulia Navalnaya, a declarat reporterilor că suspectează că doctorii încearcă să acopere otrăvirea soțului ei. „Credem că procedează așa pentru a se asigura că substanța chimică aflată în corpul lui Alexei se va dizolva”, a spus ea. „Nu putem avea încredere în acest spital”.

Aproape pentru a înlătura suspiciunile, un purtător de cuvânt al lui Putin a declarat joi că Kremlinul va contribui la mutarea lui Navalny în străinătate dacă va fi necesar și îi doresc o „recuperare rapidă”. Vineri, acesta a declarat că este „o decizie pur medicală” de a-l menține în Rusia. Guvernul german a declarat că a luat legătura cu oficialii de la Moscova pentru a găsi o soluție la „urgență umanitară”.

De ce este important Alexei Navalny?

Navalny poate este un nume pe care abia astăzi l-ați întâlnit pentru prima dată. Însă ceea ce reprezintă el este speranță. Nu este singurul, primul și nici ultimul activist care a luptat și sper să continue să lupte pentru libertate, democrație și transparență în societatea rusă și nu numai. Mă voi rezuma la statul rus pentru articolul de azi, însă.

Nu este singurul activist care a încercat să aducă la lumina situații de corupție din Rusia și care a fost pedepsit. Dar dacă vreți să vă interesați mai mult pe această temă, puteți începe prin a căuta numele Mikhail Khodorkovsky și otrăvirea lui Sergei și Yulia Skripal.

Istoria e scrisă în jurul marilor schimbări, indiferent că vorbim de schisme, războaie sau revendicarea de drepturi. Iar oamenii drept Alexei Navalny, activiștii, sunt cei care continuă să își transmită mesajul, indiferent de dificultățile întâmpinate pe drum. Iar lumea noastră are nevoie de multe schimbări. Dacă nu știi de ce, îți pot da câteva exemple aici.

Nu mă pot numi o neapărată susținătoare a lui. Mesajul pe care încerc să vi-l transmit nu are legătură cu ce fel de profil politic își asumă domnul Navalny. Încerc doar să aduc lumina asupra unui om care nu s-a lăsat intimidat. Alexei Navalny a luptat în continuare. Și încerc să îmi joc rolul în a nu lăsa povestea lui să fie neauzită. Exercitarea dreptului la liberă exprimare este posibil să-l fi adus pe patul de moarte, iar eu nu îmi permit să tac în acest sens.

Autoare: Ruxandra Dorobanțu

Ce se mai întâmplă pe lângă pandemie: mutilare, omor și lagăre moderne

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Mutilare, omor și lagăre moderne

Mutilare, omor și lagăre moderne. Titlul acesta dur este pe cât se poate de adevărat. Toți am aflat despre catastrofele precum explozia din Beirut și situații nedrepte precum omorul lui George Floyd. Dacă simțiți că vreți să aflați mai multe, puteți găsi detalii aici. În orice caz, nu vreau să le minimizez importanța. Vreau doar să va aduc la cunoștință că din păcate nu sunt singurele probleme din anul 2020. Nu, nu vă spun asta ca să vă deprim sau ca să vă speriați. Vă spun pentru că informarea este primul pas către înțelegere și schimbare. 

Vreau să vă prezint câteva dintre aceste situații: 

1. Omorul femeilor din Mexic pentru sunt… femei. 

Există un termen în limba engleză pentru ceea ce se întâmplă acum în Mexic: „femicide”, respectiv uciderea persoanelor de sex feminin, în general de către persoane de sex masculin, strict în baza genului. Pe scurt, una dintre cele mai violente forme ale discriminării de gen. Iar dacă întrebați de ce zic doar una dintre, este pentru subpunctul următor s-ar putea vi se pară mai atroce decât moartea. 

Mexic este pe radarul încălcării drepturilor omului (din motive precum abuz militar și sistemul nedrept de justiție penală, pentru a enumera câteva). Printre altele, se află aici și pentru uciderea și violența împotriva femeilor. 

La scurt timp după începutul pandemiei, când a fost dat ordinul de carantinare, problema violenței domestice a început se agraveze exponențial. Conform unui raport al guvernului lor, în luna martie au fost făcute 26.171 de apeluri pe subiectul violenței împotriva femeilor. Doar în primele 4 luni ale anului 2020, 987 de fete și femei au fost omorâte în Mexic. Dintre toate acestea însă numai 308 au fost categorizate de autorități dreptfemicid’’. 

Problema adevărată apare atunci când ne uităm la președintele mexican. 

Andrés Manuel López Obrador a declarat, conform CNN, este normal apară tensiuni în familiile care sunt izolate împreună pe termen lung. Mai mult decât atât, acesta argumentează 90% din apeluri sunt false. 

Însă o avocată a drepturilor femeii pe nume Maria Salguero aduce în vedere faptul problema cu apelurile este nu sunt luate în serios. Sau dispeceratul le încheie înainte de a lua toate informațiile pentru a le clasifica drept incomplete. Astfel, problema abuzurilor este perpetuată de un sistem care închide ochii în fața adevărului în mod intenționat. Mai mult de atât, Salguero adaugă în multe cazuri nu victima este cea care sună pentru ajutor, ci vecinii din cauza zgomotului, iar când poliția ajunge la fața locului, victimelor le este frică mărturisească de față cu agresorul. 

Printre cele mai atroce cazuri se numără moartea lui Ingrid Escamilla, în vârstă de 25 de ani, care a fost găsită fără piele și cu o parte din organe lipsindu-i; și uciderea lui Fátima, în vârstă de șapte ani. Aceasta a fost găsita în interiorul unei pungi de plastic, abuzată sexual și bătută. 

2. Mutilarea genitală a femeilor 

Da, ați citit bine, și acum ați aflat și de ce am folosit expresia „printre cele mai atroce forme de discriminare de gen”. 

Potrivit Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), mutilarea genitală a femeilor (MGF) se referă la „toate procedurile care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine sau alte leziuni ale organelor genitale feminine, din motive non-medicale”. 

MGF este o procedura deosebit de comună în aproximativ 30 de țări predominant musulmane. La nivel mondial, aproximativ 22% din femeile și fetele musulmane au îndurat MGF. Potrivit raportului Starea Populației din 2020 al Națiunilor Unite, 200 de milioane de femei și fete din zilele noastre au suferit o formă de mutilare genitală. 4,1 milioane de persoane riscă fie supuse mutilării în 2020. Acest lucru nu lasă doar cicatrici fizice în momentul în care se întâmplă. Provoacă traume emoționale care durează o viață întreagă. 

Din punct de vedere cultural și religios, nu există nici o referire directă la MGF în Coran (cartea sacră), iar Muhammad (fondatorul Islamului) nu a instituit-o. Cu toate acestea, el a vorbit favorabil despre mutilarea genitală, dar „cu moderație”. Dacă întrebați ce înseamnă asta, presupune echivalentul circumciziei bărbaților pentru femei. Dar pentru Muhammad a vorbit despre ea, aceasta a ajuns în Legile Sharia. 

Printre cele mai traumatizante proceduri se află clitoridectomia, respectiv înlăturarea clitorisului. Unul dintre „motive” este cel de a face fetele mai docile și viitoare soții mai bune. Căsătoria copiiilor, călcarea sânilor, testarea virginității și prejudecată extremă împotriva fiicelor, în favoarea fiilor, au fost, de asemenea, identificate ca practici dăunătoare, ce se întâmplă în întreaga lume. Ele sunt prezente majoritar în culturile musulmane.

3. Încălcarea principiilor democratice în Belarus 

Domnul Lukashenko, care a fost adesea numitultimul dictator al Europei”, a fost ales pentru prima dată în 1994 , iar fiecare alegere de atunci (el ieșind victorios din toate) a fost contestată. În 2006 chiar s-a lăudat public și-a redus cota de vot – de la 93,5% la 86% – deoarece numărul inițialpărea prea mare”. 

Anul acesta, mulți din opoziție au fost arestați sau exilați. Printre aceștia se numără Sergei, un blogger care părea fie cel mai relevant competitor. După încarcerarea acestuia, soția sa i-a luat locul. Astfel, Svetlana G. Tikhanovskaya a devenit principalul rival electoral al domnului Lukashenko. 

Protestatari ai conducerii curente s-au strâns în numere mai mari decât se întâmplase în ultimele decenii și au susținut-o pe Svetlana, motiv pentru care victoria lui Lukashenko a atras după sine frustrare. 

Se presupune alegerile au fost câștigate cu 80% din voturi. 

În ultimii ani, observatori electorali internaționali au declarat alegerile în Belarus nu au fost nici libere, nici corecte, dar li s-a permis le monitorizeze. Li s-a interzis însă facă acest lucru în duminica alegerilor din Belarus. 

Timp de trei nopți, începând din noaptea alegerilor, poliția a oprit agresiv demonstrațiile pașnice cu gaze lacrimogene, grenade paralizante, gloanțe de cauciuc și bastoane. 

Accesul la internet și serviciul de telefonie mobilă au fost în mare parte închise. O mare parte din centrul Minskului a fost izolată, iar poliția a declarat a reținut mii de manifestanți. Mulți protestatari au fost răniți, împreună cu zeci de ofițeri de poliție, și cel puțin un protestatar a murit atunci când un dispozitiv exploziv s-a detonat în mâna lui, potrivit oficialilor. 

Doamna Tikhanovskaya a părăsit țara marți, apărând în mesaje video criptice care păreau a fi filmate sub presiune. Doi dintre asociații săi au declarat autoritățile din Belarus au făcut presiuni asupra ei plece în Lituania. Dacă vreți țineți pasul cu ce se mai întâmplă, va invit aflați chiar aici. 

Condamnarea internațională a fost rapidă și amplă 

Alegerile au fost respinse de o mare parte a lumii, inclusiv de Statele Unite. Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a declarat luni că Statele Unite sunt „profund îngrijorate de desfășurarea” alegerilor de duminică. Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a declarat că numărul arestărilor indică o „încălcare clară a standardelor internaționale privind drepturile omului”.  

„Oamenii au dreptul vorbească și să-și exprime dezacordul. Chiar mai mult în contextul alegerilor, când libertățile democratice ar trebui fie susținute, nu suprimate”, a afirmat ea.  

Dar Rusia și China au aprobat rezultatele. Iar acum am ajuns la China, trecem la ultimul subpunct din mică mea lista despre ce se mai întâmplă în lume despre care ar trebui știm: 

4. Lagărele de reformare din China 

În Xinjiang, China, există tabere de reeducare, numite oficial „Centre de Educație și Formare Profesională de către Partidul Comunist chinez” (CPC) și guvernul Republicii Populare Chineze (RPC). Acestea sunt tabere de internare operate de guvernul Regiunii Autonome Xinjiang Uygur și de comitetul său. Human Rights Watch a susținut acestea sunt folosite pentru îndoctrinarea uigurilor și altor musulmani încă din 2017, ca parte a unuirăzboi al poporului împotriva terorii”. 

Taberele au fost înființate sub conducerea secretarului general al CPC, Xi Jinping. Ele sunt conduse de secretarul comitetului CPC, Chen Quanguo. Aceste tabere sunt operate în afara sistemului juridic. Mulți uiguri au fost internați fără un proces legitim și nu fuseseră percepute acuzații împotriva lor.  

În 2018, s-a estimat autoritățile chineze au reținut aproape un milion de uiguri și alți musulmani, precum și câțiva cetățeni străini în aceste tabere secrete de internare. Secretarul adjunct al Apărării al SUA pentru afacerile de securitate indo-pacifice, Randall Schriver, a declarat aproape trei milioane de cetățeni” au fost închiși în centre de detenție. Acesta le-a descris ca fiindlagăre de concentrare”. 

Două evenimente tulburătoare recente ar putea să vă ofere o imagine mai clară pentru amploarea și oroarea atrocităților comise împotriva uigurilor. Unul este un raport al autorităților care documentează sterilizarea sistematică a femeilor uigure. Cel de-al doilea ar fi confiscarea de către SUA și Protecția Frontierelor a 13 tone de produse realizate din păr uman, despre care se suspectă că ar fi fost scoase cu forța din uigurii închiși în lagăre de concentrare. Ambele evenimente evocă paralele cu atrocitățile comise la Auschwitz. 

 Lista mea de azi se încheie aici, dar atrocitățile din prezent nu. 

 Acum știți puțin mai multe despre ce se întâmplă în lume în afara a ceea ce este acoperit de posturile de știri în mod constant. Vreau va rog totuși un lucru. Nu descurajați în față atrocităților lumii. Indiferent acestea afectează în mod direct sau indirect. Sau dacă sunteți insensibili, deloc. Nu le lăsăți „fie așa cum sunt”. 

Ce încerc să va transmit mai departe de informație este că sunt probleme în lume care ar trebui să ne preocupe pentru că acestea încalcă drepturile omului. Aceste probleme, lăsate nerezolvate sau în punctul orb al ochiului public, amenință viață modernă, așa cum o știm (sau poate o idealizăm) după sute de ani de progres. Nu cred că există vreun om pe lume ce își dorește să se teamă pentru viața sau integritatea sa. Iar ca asta să nu se (mai) întâmple, cred că minimul necesar este să nu ignorăm problemele din jurul nostru. 

Unele dintre aceste probleme necesită acțiune locală (cum este să ne preocupăm de propria amprentă de carbon și reducerea ei). Altele necesită să fim solidari prin gândire globală și acțiune așa cum putem. Indiferent că este semnarea unei petiții, informarea constantă, protestatul sau doar împărtășirea a ceea ce știți, nu lăsăți timpul și istoria să se miște fără voi. Nu stați în loc.

Donald Trump susține că unele state ar ascunde realitatea cu privire la Covid-19!

"în Texte/Știri" "de POV21"
Donald Trump

Donald Trump, președintele SUA este de părere că mai multe state ascund numărul persoanelor infectate cu Covid-19, potrivit Mediafax.

În urma unei conferințe de presă susținută pe peluza din fața Casei Albe, Donald Trump a acuzat China că ar fi vinovată de crearea virusului într-un laborator.

SUA are până în momentul prezent 644.806 cazuri de pacienţi diagnosticaţi cu coronavirus şi 28.572 decese. Jurnaliștii de la Daily Mail au adresat întrebări președintelui referitoare la numărul mare de decese. Răspunsul președintelui fiind:

“Crede cineva că cifrele oferite de alte state sunt oneste? Credeţi că numerele din această ţară mare numită China… crede cineva?”

Oficial, China a raportat până acum 82. 295 de cazuri și 3.342 de decese, dar președintele SUA consideră că numărul cazurilor nu este unul real.

Statele Unite ale Americii reprezintă 4% din populația țării și în prezent 20% din populația diagnosticată cu Covid-19.

Sursa foto: Independent.co.uk

Dragă societate, ne răpești viitorul

"în Texte" "de POV21"
viitorul

Nu, nu suntem nici proști și nici naivi, încât să nu ne dăm seama că tinerii din ziua de astăzi sunt marginalizați și puși la zid de către o societate care nu înțelege că noi suntem viitorul.

Suntem adolescenți, avem vise, ne dorim să realizăm ceva, să facem o schimbare. Dar cum să reușim să ne impunem, când tanti Vasilica de la colțul magazinului din cartier spune: “Ești doar un copil, nu știi tu cu ce se mănâncă viața.”

Păi bine, tanti, că știi tu cu ce se mănâncă. Ia cu pâine, să nu ți se aplece.

M-am săturat să aud în stânga și în dreapta faptul că nu mă voi descurca, că nu sunt suficient de “călită” pentru a face față lumii.

Poate nu sunt, dar nici cei care vorbesc nu au fost. Au învățat, au trecut prin multe pe vremea “Tiranului”, dar au ajuns în anul 2020 cu aceeași mentalitate de atunci.

Diferențele între generații pot genera probleme foarte mari. Click aici ca să citești mai multe!

Am 20 de ani, încerc să îmi creez un viitor, dar cum să fac asta când sunt blamată la orice pas pe care-l fac? Este greu, pentru că, de fiecare dată când reușesc ceva, aud vorbe cum că: “Puteai mai bine. Nu o să dureze mult, nu te obișnui. O să eșuezi!”

De unde știți voi, cei care comentați cu doza de bere-n mână, că voi eșua? Nu voi m-ați crescut, nu voi mi-ați dat să mănânc. Deci, cum vă permiteți să aruncați atât de mult hate într-o persoană care se străduiește din greu?

Poate nu știți, dar unii dintre noi chiar pun la suflet cuvintele aruncate fără rost, care ne demoralizează, și ne fac să ne întrebăm în fiecare seara “de ce nu sunt suficient de bun?”

Și, la fel ca mine, sunt mii de tineri, unii care învață pentru examenul de mâine, alții care se pregătesc pentru primul lor interviu.

Încetați, for the name of God! Cu ce vă încălzește faptul că ați bârfit un adolescent, sau că sunteți rasiști? Că tot este acum febra Coronavirus. Vă spun eu, nu ar trebui să vă feriți de acest virus inofensiv, ci să vă tratați de Prostievirus. Cu siguranță, la unii nu are leac, însă încercați măcar să nu mai emanați atât de multă ură, că de prostie și de mentalitatea românească nu aveți cum să scăpați.

Ai auzit, tanti Vasilica? Ia-ți pâinea și kilu’ de făină și fugi, că începe acum Puterea Dragostei.

Nu încerc să jignesc pe nimeni, deși unii ar merita, eu doar vreau să le dau curaj celor care nu pot vorbi.

Dar oare noi cum vom fi când nu vom mai reprezenta generația tânără? Click aici pentru a afla!

Tu, ființă, care ești marginalizat, pentru că altfel nu ai mai citi asta, vorbește! Nu te mai ascunde sub carapace, spune ce nu îți convine, chiar dacă ceilalți nu sunt mulțumiți. Tu trebuie să fii, în primul rând, fericit, nu să îi faci pe alții fericiți. Aceia ar trebui doar să tacă și să fie mândri de tine.

Pentru că tu ești vocea de astăzi. Tu vei reuși să faci schimbarea pe care vrei să o vezi mâine în lume. Chiar dacă societatea spune că “nu poți”, tu urlă cât te țin plămânii “ba da, pot!”

Nu mai asculta de Vasilica și Săndel, fii ceea ce vrei tu sa fii! Du-te la facultatea pe care tu o vrei, studiază ceea ce TU vrei!

Da, este incredibil de greu să treci printre oameni care nu știu altceva decât să scuipe venin, însă, crede-mă, atunci când vei ajunge unde ți-ai propus, va merita efortul depus.

Este momentul nostru să vorbim, să ne impunem! România încă se află blocată undeva prin anul 1850. Totuși, noi suntem the next generation, pentru care bunicii noștri și-au dat viața.

So, go ahead! Nimic nu te poate opri!
Nici măcar tanti Vasilica.

Autor: Antonia Mihaela

Cât de gravă e dependența de telefon și ce soluții are?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
dependența de telefon

Crede-mă pe cuvânt, căci dacă reușești să realizezi ceea ce îți propui, te vei simți cu adevărat liber. Controlează tu cum vrei tehnologia. Nu o lăsa pe ea să preia contolul. Ochii în telefoane și căștile în urechi. Dependența de telefon este oficial mai puternică decât cea a drogurilor. Ne deconectăm de realitate și preferăm mediul online. Știu… Acolo totul pare mult mai roz și perfect. Dar totuși haide să mai privim și în jurul nostru.

Realitatea este mult mai intensă decât ceea ce se află în fața ecranelor. Și eu o să vă prezint modalități prin care să reduceți timpul petrecut pe telefoane și argumente din propria mea experiență și cum să reduceți dependența de telefon.

Primul pas este acela de a vrea cu adevărat acest lucru. Să realizezi cât timp stai pe rețelele de socializare și câte lucruri productive sau distractive poți să faci în schimb.

Pe parcursul unei zile petreceam ore bune pe telefon, iar când nu mai aveam baterie îl puneam la încărcat… Şi tot pe el ajungeam să stau. Dar în ziua în care mi-am pus „stop”, am luat o carte în mână şi am început să mă dezvolt mai mult personal. Și să mă descopăr pe mine, chiar să mă iubesc mai mult. Să nu mă mai uit la modelele de pe Instagram și să mă judec, căci eu nu sunt așa. Să savurez un ceai sau o cafea cu prietenii mei fără ca telefonul să îmi acapareze atenția. Mi-am spus „viața chiar îți oferă momente minunate, doar că trebuie să profităm de orice lucru mărunt pentru a ne putea da seama cu adevărat de asta.”

Totul are un început care este, desigur, și cel mai complicat. În a doua parte putem apela la mici trucuri.

Există anumite aplicații pe care le putem instala în acest scop. Cum ar fi: Forest, cea pe care am folosit-o și eu, la rândul meu. Aceasta se bazează pe plantarea unor copaci, iar dacă îți folosești telefonul în acest timp, ofilește. Partea cea mai draguță este că primești mesaje precum „Go back to your work ”. Motto-ul acestei aplicații este clar „Stay focused, be present”. Partea bonus este că dacă îți instalezi varianta plătită, banii se vor dona spre plantarea unor copaci reali.

Cheeky este o aplicație gratuită pentru Android și iOS. Te ajută să strângi date legate de cum îți folosești telefonul. De câte ori îl deblochezi pe zi și de câte ori accesezi anumite aplicații. Dacă vrei să reduci din timpul petrecut cu un ecran micuț în fața ochilor, Cheeky îți poate monitoriza progresul (sau regresul).

AppDetox poate fi downloadat gratis pe Android. Aplicația îți setează limite de timp pentru utilizarea telefonului. De asemenea, poate controla la ce ore poți folosi anumite aplicații și de câte ori le poți deschide pe parcursul zilei.

În plus, o perioadă de timp ai putea să îți oprești notificările, pentru a nu fi distras de mesaje.

Creeză-ți un program productiv pentru a putea să îți ocupi timpul. Câteva exemple simple pe care le-am abordat eu au fost: am început sa merg la bazin, dar tu poți opta pentru jogging, sală sau chiar exerciții pe care le poți realiza acasă. Găsește-ți hobby-uri precum desenatul , cititul, scrisul sau poate chiar cântatul la un instrument muzical. Niciodată nu știi ce talente ascunse ai. Du-te într-o librărie și caută cărți și cumpără-le pe cele care consideri că îți pot oferi răspunsuri. Simte o pagină reală în mână, nu doar cele scrise pe internet. Vă asigur eu că este cu totul altceva. Lucrurile autentice nu se vor demoda niciodată.

Ce sfaturi vă mai pot oferi?

Dimineața, stai departe de el timp de o oră, la fel și seara înainte de culcare. Poți să îți reorganizezi camera în timpul acesta. Diferențele se vor vedea imediat. Și nu mă refer doar la decorul camerei tale. De când am renunțat din a mai sta atât de mult pe el, personal mă interesează mult mai mult partea mea spirituală. Am început chiar să meditez și să citesc cărți despre aceasta temă. O mică conlcuzie este că am realizat că lucrurile pe care le poți descoperi în lumea reală sunt mult mai interesante decât orice lucru găsit pe rețelele de socializare, iar această dependență de telefon dăunează activității psihice și încrederii de sine.

Dacă vrei să duci o viață liniștită ancorează-te de un scop, nu de oameni sau obiecte – Albert Einstein

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să știți mai multe despre muzică, puteți afla mai multe  chiar aici!

Autor: Moldovan Lorena

 

Relații de-o noapte vs relații de lungă durată

"în Psihologie & Relații" "de POV21"
relații

La un moment dat, ne dăm seama că avem nevoie de cineva lângă noi. Astfel că ne zboară gândul la relații. Trecând pe lângă îndrăgostirile de moment sau copilărești, ajungem să gândim matur și să fim cât mai responsabili. Însă, mai nou, am observat două, chiar trei stadii ale relațiilor pe care le abordează tinerii.

Există acei tineri care preferă să fie singuri. Zic că așa e mai bine pentru ei, că n-au nevoie de nimeni și nici măcar nu mai încercă. De cele mai multe ori sunt sceptici în fața relațiilor prietenilor lor sau ajung să se implice și să fie a cincea roată la căruță.

Doar că din această singurătate poate evolua dorința de a simți dragoste, pe care unii aleg să o valideze în relații de-o noapte.

Totul începe cu „o aventură”

Știți vorba aia: „prima dată îi mai greu”. Exact așa e și în situația asta. Ți-e mai greu la început. Dar după ce ai văzut că nu mori, că judecat oricum ești, parcă hai că merge. Chestia e că de la o aventură se ajunge la încă una, că doar prima dată a fost ok, iar apoi nu mai ai impresia că e nu știu ce, intră în obișnuință.

Așa ajungi să treci la nevoia de a valida dragostea sufletească în cea trupească. Și, uneori, îți poate scăpa de sub control. Îți intră în obișnuință să mergi „să te simți bine”. Bun, spunem că faci asta cât mai responsabil posibil, dar tot există riscuri. Cât de mici, dar sunt acolo.

De ce ajung relațiile de-o noapte cât mai căutate?

Mulți au impresia că, dacă se întâmplă o noapte și atât, nu există urmări, nu sunt responsabilități. Și acum, la drept vorbind, e mult mai ușor o noapte și atât, decât să te chinui să menții ceva. Am fost dezamăgită de o relație, dar vreau să simt dragoste, măcar trupească, în continuare, ce pot să fac? Simplu, mă avânt în aventuri. Totul începe cu una și după nu le mai țin șirul.

Ce au relațiile de lungă durată de oferit și nu găsești într-o relație de-o noapte?

În primul rând, o relație de lungă durată te va face să fii mult mai stabil din punct de vedere emoțional. Evident, acest lucru depinde de parteneri, poate să fie de lungă durată și să fie toxică as fuck. (been there, done that)

Relațiile de o noapte niciodată nu vor putea să ofere stabilitatea aceea. Cum așa?

Întotdeauna, într-o relație de lungă durată ești sigur că ai la cine să mergi cu coada între picioare când ceva nu merge bine în viața ta, ești sigur de faptul că este cineva acolo pentru tine. Ei nu dispar după o noapte, ei rămân acolo pentru tine.

Pe de altă parte, acestea te învață să redescoperi iar și iar motive pentru care îl iubești pe cel de lângă tine, motive pentru care ea e din ce în ce mai frumoasă, motive pentru care totul e din ce în ce mai minunat. Relațiile de durată te învață că rutina nu este, de fapt, ceva dăunător, din contră, rutina este motivul pentru care noi rămânem într-o relație: vrem să scăpam din acea rutină după ce ea se instalează, însă, între timp, descoperim cât de frumos e să faci lucruri noi în fiecare zi cu persoana respectivă și totuși să ne păstrăm și celelalte activități zilnice.

Pur și simplu ne dăm seama cât de greu ne-ar fi fără persoana aceea, conștientizăm cât de mult contează stilul nostru de viață și cât de ciudat te simți când te gândești că ea ar putea pleca.

Relațiile stabile și de lungă durată m-au adus unde sunt astăzi.

Anumite întâmplări m-au format, m-au ajutat să devin om și m-au ajutat să mă cunosc pe mine. O relație de tipul ăsta este benefică, deoarece mereu vei avea ceva nou de învățat, mereu vor fi multe alte viziuni și abordări ale vieții alături de cineva lângă care ai stat destul de mult timp.

E atât de frumos să iubești din ce în ce mai mult pe zi ce trece… Și certurile sunt la fel de frumoase atunci când se termină, și sunteți în stare să săriți unul pe altul de dragoste.

Cum am spus mai sus, relațiile de o noapte au riscurile lor, însă și cele de lungă durată sunt destul de riscante. Riști să cazi pradă monotoniei dacă nu-ți dai interesul (a nu se confunda monotonia cu rutina!). Riști să nu oferi tot ce ai de oferit și mai apoi să regreți.

Însă relațiile de lungă durată nu vin numai cu riscul de monotonie, unele dintre ele vin cu riscul de izolare față de prieteni. Iar aici puteți citi mai multe despre cum se vede asta din exterior.

Așa că, iubiți! Indiferent cum, iubiți. Dați tot ce aveți, oamenii nu vor sta după voi să vă aștepte. Relații de-o noapte, relații de lungă durată, nu vă fie frică să le încercați pe oricare dintre ele, viața e scurtă și sunteți aici să vă distrați și să experimentați.

Și, nu în ultimul rând, aveți grijă de persoanele de lângă voi, sentimentele nu sunt o joacă! Fie că sunteți sau nu pregătiți pentru relații, sentimentele rămân mereu.

 


Autori: Georgiana Badea și Ana Retegan


 

Oferi dragoste doar de Valentine’s Day? Felicitări, ești ipocrit!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Valentine's Day

 

După cum bine știe toată lumea, se apropie cu repeziciune Valentine’s Day. Nu că ar sta toată lumea cu ochii pe calendar sau ar fi cineva așa de interesat, însă orice rețea de socializare ai deschide, te asaltează repede o grămadă de glume, mai inspirate sau nu, despre cât de singuri sunt unii de Valentine’s Day.

Și cum bineînțeles, dacă nu e de râs, e de plâns și invers, mai întâlnim, tot pe minunatele rețele de socializare, persoanele alea care își plâng de milă.

Nu te ajută cu nimic să te plângi pe internet că ești singur de Valentine’s Day.

Da, fratele meu, ești singur în ziua în care toată lumea sărbătorește dragostea. Dar ce-i așa de trist aici? Sau de ce trebuie să știe toată lista ta de prieteni? Acum, că mai faci o glumiță, că mai pui un meme, e una. Dar, când începi cu deplânsul online, în ochii mei devii patetic și demn de milă. Și nu am nimic cu nimeni, dar cred că unele lucruri trebuie să țină fix de intimitatea ta.

De ce nu sufăr eu pentru că sunt singură în această perioadă?

Nu am fost niciodată o fană înfocată a sărbătorilor preluate, de fapt, a sărbătorilor în general. Însă, pentru mine, nu se schimbă cu nimic luna februarie doar pentru că se sărbătorește cu atâta înflăcărare Valentine’s Day. Eu, dacă vreau să îmi „sărbătoresc” dragostea, o fac atunci când simt. Nu am nevoie de o zi anume pentru a fi dintr-o dată super îndrăgostită și a arăta tuturor că îi iubesc.

Se spunea într-un articol, postat înainte de sărbătorile de iarnă, că suntem ipocriți dacă suntem buni numai de sărbători. Aici puteți citi textul integral. Exact așa e și cu dragostea.
Ești ipocrit dacă doar acum îți amintești că iubești sau ești îndrăgostit.
Ce poți face dacă ești singur de Valentine’s Day?

Dacă nu ești unul dintre cei care suferă și deja se văd plângând și faci parte din categoria mea, adică cei care știau că vineri e vineri, și nu Valentine’s, nu o să ai prea mult de lucru. Viața ta continuă perfect normal. Însă, dacă ești unul dintre cei mai sus menționați, fă lucrul care te distrage cel mai mult de la viață, care efectiv îți absoarbe sufletul. Iar, dacă nici asta nu merge, nu degeaba există pisici și câini. Ei te iubesc tot timpul, deci îți vei petrece „singurătatea” alături de cineva care chiar te iubește.

Astea fiind spuse, ce rămâne în urma revoltei mele față de sărbătoarea dragostei?

Lucrul de care mă plâng eu cel mai des e faptul că suntem atât de ridicoli fără să ne dăm seama. Articolul meu nu e făcut pentru a leza pe unul sau pe altul, e făcut pentru a atrage atenția asupra a ceea ce devine ridicol și dă la ochi.

 

România secolului 21: nu au gaz metan sau canalizare, dar au cinema 3D.

"în Texte/Păreri și opinii" "de POV21"
cinema 3D

Truşeşti şi Ştefăneşti sunt norocoasele localităţi din judeţul Botoşani care vor beneficia de cinematografe moderne destinate proiecţiilor 3D. Totuşi, locatarii nu sunt mulţumiţi. De ce? Pentru că degeaba pot merge la cinema 3D, dacă au toaletă în curte! Localităţile respective nu au canalizare sau gaz metan!

Indiferență, corupție, sfidare? Care este, de fapt, problema celor două localități?

Cei mai mulţi dintre localnici sunt asistaţi social sau bătrâni nevoiaşi. Trăiesc din agricultura de subzistenţă şi creşterea animalelor. În timp ce își duc traiul de pe o zi pe alta, sunt invitați la cinema. Mulți dintre ei probabil nici nu știau ce e un cinema până să apară tragi-comedia asta tipic românească. Putem spune că primarii s-au gândit la ei făcând asta? Au vrut să „civilizeze” acești oameni? Problema e că primul pas pentru civilizare e traiul decent.

Dar care este părerea oamenilor responsabili?

Gheorghe Iacob, consilierul local din Trușești, a declarat pentru ziarul Adevărul: „Domnul primar a considerat că este necesar, având în vedere numărul de elevi de aici. Este aici un punct strategic, pentru că toţi care merg la Botoşani de la vamă, trec pe aici”. Cât despre utilitățile din aceste comune și asfaltarea străzilor, autoritățile „așteaptă momentul potrivit” pentru a accesa suma de bani. Totuși, se laudă cu cele peste 12 proiecte pe care le au în derulare. Să urmeze un mall sau un muzeu de artă?

Putem spune că aceste cinema-uri reprezintă „punctele strategice” de pe uliță. Ce om se va opri pe un drum pietruit să vizioneze un film? Ce succes vor avea aceste Cinema City-uri din Trușești și Ștefănești? Sau să le spunem Cinema Village?

S-au construit cinema-uri ca să meargă sătenii la filmul 5Gang? Şi aşa filmul a primit ajutor de stat. Dacă vrei să afli mai multe, click AICI!

Ce ne arată asta?

Treaba asta ne arată, încă o dată, cât de mare e prostia românească. E o glumă la care râzi, dar îți vine a plânge când auzi că e o poveste adevărată. Nu se investește în copiii care învață la lumânare, dar li se construieşte cinema 3D. Dacă traiul decent nu e asigurat locatarilor, putem spune că un cinema e cea mai proastă idee.

Totuși, ideea primește premiul pentru originalitate.

 

Șoferiță de o lună, a parcat cu stil în peretele unei case

"în Texte" "de POV21"
Șoferiță de o lună

M-a făcut mama șofer, dau cu bordul în boiler.

Să mai zică lumea că nu-i fain să ai 18 ani!

O tânără bistrițeancă și-a testat proaspăta mașină fix în peretele unei case pe care, culmea, era montat un boiler. Permis, pare-se, avea de o lună. Celebrele „lămâițe” aferente identificării unui proaspăt șofer, ia-le de unde nu-s! Prudența la viteză, mai ales în curbe? Ia-o de unde nu-i!


șoferiță de o lună și-a parcat mașina cu stil
Șoferiță de o lună, dar și-a parcat mașina cu stil!

Adolescenta în vârstă de 18 ani a demolat azi, cu bolidul probabil abia achiziționat, peretele unei case din localitatea Chiuza, jud. Bistrița-Năsăud. Automobilul condus de către tânără a părăsit carosabilul, se pare, după ce a circulat cu viteză, iar într-o curbă, aceasta a pierdut controlul volanului aterizând într-un imobil.

Se pare că pe peretele unde adolescenta și-a „parcat” brutal mașina era montat un boiler.

mașină

În mașină cu tânăra șoferiță se aflau alte două persoane care au refuzat vehement trasportarea la spital de către medicii echipajului SMURD, adolescenta primind îngrijiri medicale la fața locului.

A consumat tânăra șoferiță alcool înainte de a se urca la volan?

Se pare că nu. Aceasta a fost testată ulterior de polițiștii ajunși la locul accidentului cu un etilotest, rezultatul fiind negativ.

Și, totuși, de ce atâta grabă pe tinerii șoferi?

Pentru un adolescent de 18 ani, permisul a devenit un must-have. Să fii proaspăt major, la liceu și să știi că inevitabil urmează un examen, atunci stresul vine din toate părțile. Faci zeci de ore de condus, ca să nu reprezinți un pericol pentru participanții la trafic, dar ajungi zburând de pe șosea direct în casa unor oameni.

Din fericire, în acest caz, tânăra nu s-a ales cu răni grave, dar dacă ar fi fost așa?

Dacă din neatenția de care a dat dovadă, ar fi plătit cu viața? Dacă din adolescenta plină de viață, cu un viitor întreg în față, s-ar fi ajuns totul la o știre despre un deces, uitată apoi în câteva zile?

De unde atâta grabă pe o tânără șoferiță care abia ce văzuse permisul de conducere?

Imprudența, neatenția sau dorința de afirmare tot mai celebră în rândul tinerilor, să fi fost cauza accidentului? Genul acela de proaspeți șoferi care își turează la maximum motoarele doar pentru spectacol, cei care abia ajunși în clasă își afirmă cheia bolidului, cei care fac live-uri la volan sau curse ilegale în miezul nopții, cei care vor doar afirmare, aceștia își pun zi de zi în pericol atât viața lor, cât și a celorlalți participanți la trafic.

Tinerei acesteia îi spunem să fie prudentă, poate s-a ales cu o amendă, puncte de penalizare sau suspendarea permisului de conducere, dar ca ea câți mai sunt? Și, oare câți polițiști încă acordă permisul „în dulcele stil clasic”? Câți conduc în stare de ebrietate, cu viteză, imprudent? Câți sunt cei care zilnic pun viețile oamenilor nevinovați în pericol?

TREZIREA! NU E DOAR VIAȚA TA ÎN JOC! NU DOAR TU AI OAMENI DRAGI ACASĂ!


Sursă foto: Romania24.ro


 

Hai să vorbim despre șerpi!

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
Hai să vorbim despre șerpi

Știți la ce mă refer – la oamenii ĂIA. Nu mai au nevoie de nicio introducere. Îi întâlnești toată viața, dar cred că primul moment în care îți dai seama e clasa a IX-a. La mine așa a fost. Atunci ies din ouă. Hai să vorbim despre șerpi! 

E oribil să crezi că ai un prieten. Doar să crezi și să nu realizezi cât de naiv ești.

Să îți petreci câțiva ani alături de acea persoană, să îi împărtășești toate visurile, temerile și secretele tale și după, să te uiți cum pleacă, cu tot cu ele. Oamenii ăștia care schimbă prietenii ca pe șosete se plictisesc repede. Sunt nesiguri, nu își găsesc locul. Își schimbă principiile si comportamentul după cum bate vântul.

Nu pricepeți greșit ce spun – e OK să nu agreezi anumite persoane.

Fiecare are gusturile lui și nu trebuie să fie judecat după cei de lângă el. Dar nu e normal să fii fals și să minți oamenii în față. Oameni care ar face orice pentru tine și de care îți bați joc.

Încă ceva – vrei să termini o prietenie? Fă-o cu demnitate. Du-te și vorbește cu persoana aia.

Spune-i ce nu-ți convine. Fă-o să înțeleagă ce nu-ți place. Nu alerga să o bârfești cu alții, pentru că e greșit. Și pentru că s-ar putea să afle – știți cum circulă vorbele – și după o să păreți penibili. Comunicați!!! Nu lăsați oamenii cu care ați împărțit atâtea să deducă faptul că sunteți supărați prin gesturi stupide – că nu le salutați, că nu le mai comentați la poze, că le răspundeți laconic. Nu suntem într-un serial polițist să strângem indicii. Dacă vrei să faci ceva, fă-o cum trebuie.

Am trecut prin asta, am cunoscut șerpi. Snakes. Ssssss.

Vă spun din experiența personală că, dacă unele lucruri ar fi fost spuse și discutate, poate prietenia ar fi fost salvată. Pentru că au fost multe minciuni la mijloc, multe persoane care nu aveau ce căuta acolo, multe situații iritante. Și dacă nu am fi salvat prietenia, am fi spus STOP atunci când trebuia. Dar asta nu s-a întâmplat, si după patru ani plini de amintiri, tot ce a rămas a fost un gust amar.

Și omul ăsta, care te lasă în nămol, nu pleacă fără să ia nimic – la început, pare că îți fură tot. Îți ia și o parte din ceilalți prieteni. Dar, credeți-mă, e mai bine, pentru că persoanele atât de influențabile sunt toxice.

E dureros să ai parte de așa ceva, dar trebuie să înveți să fii indiferent.

Opusul iubirii nu e ura – ura te face să îți consumi nervii, să dai naștere unor sentimente care te fac negru. Opusul iubirii e indiferența. Nu poți să faci asta din prima, dar nu poți nici să te consumi la nesfârșit. La finalul zilei, contează cât de împăcat ești cu tine însuți. Dacă nu mai poți face nimic bun, măcar oprește-te acolo unde ești și nu face rău.

Life skill – dacă vezi că ești în plus, pleacă.

Nu rămâne într-un grup în care vezi că ești dat la o parte sau ignorat. Nu numai că îi incomodezi pe ceilalți, dar nici tu nu te simți bine. Dacă auzi „Ssssss” prea des, fugi, ai ajuns să trăiești printre șerpi!!!

„Șerpii” stau în grupuri mari. Râd de ceilalți, arată cu degetul și se cred șmecheri. Bineînțeles, se bârfesc intre ei și de fapt nu se suportă unul pe celălat în gașca lor.

Nu sunt prieteni, dar e atâta răutate în ei, încât trebuie să stea împreună, ca să nu explodeze. Nu își spun secrete, pentru că nu au încredere unii în alții. Nu prea vorbesc, decât dacă au ceva urât de spus. În general, stau pe telefon și râd ca proștii, ca să atragă atenția. Singurul lor scop e să iasă în evidență. Și, să nu uităm că se cred foarte importanți, deși nu au niciun motiv. Sigur i-ați văzut. Fac mereu „Ssssss”.

Așteaptă-te să auzi cât mai des „Sssss” pe lângă tine. E perioada în care își schimbă pielea.

Și învață să ignori sunetul ăsta, pentru că e posibil să fie pe fundal toată viața. Nu trebuie să devină soundtrack-ul filmului tău.

Poți mai mult.


Autor: Maria Ciurea



Pentru fetele neinvitate la dans

"în Texte/Păreri și opinii" "de POV21"

Pentru noi. Pentru fetele neinvitate la dans. Pentru cele „invizibile”. Contăm, știți ?

Vi s-a întâmplat să fiți la o petrecere și să nu participați la bucuria generală?

Ați văzut cum prietenele voastre sunt invitate să danseze de toate tipurile de „feți-frumoși”, dar vouă nu vă aruncă nimeni nicio privire? Mie mi s-a întâmplat. M-am întrebat mult timp ce fac greșit. Am încercat să îmi găsesc defecte (și am reușit să-mi identific destule), să le găsesc lor motive, să caut explicații. Dar m-am oprit când am realizat ceva – că poate drumul meu nu trece pe la petreceri. Că poate momentul meu de glorie nu e în mijlocul unei mulțimi așa diferite de mine. Că poate destinul meu e altul.

Dacă te simți mai bine visând, citind, scriind sau cântând în duș, stai liniștită, nu ai nicio problemă!

E frumos să fii ciudat și să știi că ascunzi în tine atâtea taine. Știi ce mai e frumos? Că nu toată lumea observă ce secret de persoană ești. Poate uneori te simți ca o umbră, dar ești mult mai mult.

Sunt introvertită și, prin urmare, mi-e destul de greu să îmi exprim părerile cu voce tare, chiar dacă nu duc lipsă de ele.

Și, în momentul în care îmi adun destul curaj ca să deschid gura, cineva răsare din colțul încăperii și vorbește peste mine. Persoane pe care le consider prietene fac asta. Și m-am obișnuit atât de mult cu situația, încât, atunci când văd că un grup mai mare de două persoane e atent la ce spun și toată lumea e cu ochii pe mine, mă panichez și mă blochez cu vorba în gură. Știți de ce? Pentru că încrederea pe care o avem în noi e influențată de oamenii din jur.

Asta e pentru noi, pentru cele care pot schimba lumea mai ușor din camera lor decât din fața unei mulțimi:

Dragă persoană care citește,

Asta e pentru tine. Pentru că eu cred că ești tăcută, timidă și că nu ieși ușor din „carapace”. Pentru că ești liniștită și visezi mult. Pentru tine, care te simți bine cu prietenii tăi, dar, uneori, preferi să fii singură. Pentru tine, care îți colorezi singură existența. Pentru tine, cea care mai are destul timp pentru povești de dragoste. Acum, cunoaște-te pe tine. Iubește-te ca și alții să te poată iubi.

Respectă-te. După asta, toate vin de la sine.

Acum poți dansa singură – în ploaie, în camera ta, în gânduri. Mai târziu, o să găsești persoana potrivită. Ai nevoie de una singură cu care să dansezi pentru totdeauna, nu de mai multe care pleacă atunci când melodia s-a terminat. Zilele astea sunt doar ale tale. Știu că ești un vulcan care poate erupe în orice clipă, dar rezistă. Și, într-o zi, o vei face – și vei schimba lumea.

Deja ai început.


Autor: Maria Ciurea


Goana după like-uri

"în Texte/Păreri și opinii" "de POV21"

Postezi poza și aștepți cu inima în gât. Stai lipit de telefon ca să vezi cine te observă. Goana după like-uri, o cursă la care ești și tu participant! Vrei să vezi cui îi pasă. Dar, de fapt, aproape nimeni nu crede că ești special, doar privind o poză. Like-ul se dă mecanic, fără să implice vreun sentiment. Sigur, există excepții, dar din 100 de reacții pe care le aduni la o postare, poate două sau trei sunt reale.

Postatul excesiv se naște din nesiguranță. Spun asta din experiență, pentru că am perioade în care aș posta o dată la două zile.

Pentru că pozele ne arată pe noi, dar nu sunt realitatea pură. Să fim serioși, putem avea un moment bun și să facem o poză foarte frumoasă, dar să nu arătăm la fel în viața de zi cu zi. Fiindcă, într-o zi obișnuită, nu putem fi tot timpul „ca scoși din cutie” , să avem vreme bună, să fim într-un loc special, să ne bată soarele în față cu lumina perfectă și să fim fericiți. Asta arată o poză, dar tu arăți așa pentru zece secunde, nu pentru toată viața. Și punem pozele pentru că în felul ăla am vrea să ne vadă lumea. Pentru că asta vrem să apară în mintea lor când se gândesc la noi. Nu știu de voi, dar eu, în mare parte din timp, arăt ca Grumpy Cat. Nu sunt supărată, nu sunt tristă, nervoasă etc. !!! Așa e fața mea!!!

Postăm așa des pentru că vrem să vedem cam ce mai crede lumea despre noi. Toți avem ideea asta în subconștient.

Ne mănâncă mintea și stăm lipiți de telefon ca să vedem câte like-uri strângem, cine mai adaugă comentarii și alte lucruri inutile. Poate o să râdeți, dar am avut o prietenă în 5-8 cu care lucrurile funcționau așa – nu îmi mai reacționa la poze și eu îmi dădeam seama că era supărată de ceva. Nu exista niciun pic de comunicare. E cel mai greșit lucru care ți se poate întâmpla în social media – să afli sentimentele altuia față de tine de pe Facebook. It is just wrong. Vorbiți între voi, că de aia avem voce! Alfel, ne-am fi născut cu încă o pereche de mâini, să putem tasta mai mult. Long story short – din fericire, nu mai sunt prietenă cu acea persoană, dar cred că o să mai revin cu întâmplări stupide în care e ea persoanj. E un om foarte interesant.

Cum am zis și mai devreme, e greșit să crezi că toate adorurile pe care le primești la o poză sunt din inimă.

Sau toate comentariile alea cu „Te iubeeesc” sunt adevărate. Repet, pe acolo sunt sigur și câțiva oameni care țin la tine și spun adevărul. Cum faci diferența? De la cei care vorbesc serios, o știi deja, fără să ai nevoie de Facebook sau Intagram.

Pe Internet, ne formăm imaginea pe care ne-o dorim. E mai ușor să te ascunzi în fața unui ecran și să fii cine vrei să fii cu adevărat, dar nu ai curajul.

E mai ușor să te cerți cu cineva pe Messenger, dar e destul de penibil când te întâlneși face to face cu acea persoană și nu ai curajul să îi spui două vorbe. Prin mesaje ești curajos și poate chiar faci declarații de dragoste, dar, când treci pe lângă persoana „adorată”, bagi capul în pământ si nici un „Bună” nu reușești să spui. Internetul e salvator în multe cazuri, dar noi îl folosim greșit. E normal să scrii un mesaj scurt pentru că nu ai chef să suni, dar nu e ok să vorbești astfel ore în șir despre lucuri care ar trebui discutate și analizate atât de atent, cum sunt certurile sau sentimentele.

Suntem oameni și suntem născuți să comunicăm.

De aia există mimică și gestică. De aia avem față, ca să exprimăm ce simțim. De aia avem mâini, ca să dăm din ele când vorbim despre ceva ce ne însuflețeste sau când ne certăm cu cineva.

M-am abătut puțin de la subiect, dar sper că m-am făcut înțeleasă. Rețelele de socializare sunt bune și își au rostul lor, dar ar fi bine să avem o limită.

În loc să căutăm confirmarea altora, trebuie să găsim asta în noi. Să fim de acord cu noi înșine, să ne iubim, să ne apreciem nu numai imaginea din poza perfectă, dar și pe cea pe care o vedem dimineța în oglindă la ora 6 (da, eu atunci mă trezesc). Atunci o să realizăm că nu contează cum ne văd ceilalți și că nu trebuie să le mai căutăm aprobarea. Eu încă am virusul ăsta cu postatul, mai ales pe Instagram, dar sper ca pe viitor să-mi ascult propriile sfaturi și să scap de el.

Ieșiți afară din casă și vorbiți unii cu alții. E mai important să învățăm să comunicăm decât să ne mințim prin mesaje.

Autor: Maria Ciurea


Viața ta nu se oprește la friendzone!

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
friendzone
Nu o trecut decât 12 zile din anul 2020, anul care urma să-ți aducă gloria și fericirea aia nemaiîntâlnită și deja vrei să abandonezi? Păi, te înțeleg perfect.

Nu că aș trece eu prin nu știu ce situații, dar viața nu-i tocmai roz. Am 17 și tocmai mi-am dat seama că în câteva luni, ce să vezi, fac 18 ani. Una peste alta, mai am de luptat și cu sentimentele de adolescentă nehotărâtă. Mi-am propus de foarte mult timp să scriu despre ce mă face pe mine să-mi iubesc viața. Să scriu despre cum am ajuns unde sunt și alte tâmpenii de genul, dar niciodată nu am avut imboldul ăla. Acum însă l-am primit de unde mă așteptam mai puțin. Atenție, dragul meu, cel ce citești asta! Viața ta nu se oprește la friendzone! 

Ați fost vreodată îndrăgostiți și să fiți acolo hotărâți să spuneți ce și cum într-un mesaj de la care v-o stat inima când l-ați trimis? Eu am fost în seara asta.

Dat fiind că îmi place mereu ca oamenii de lângă mine să știe ce simt pentru ei, și pentru că am un tupeu jegos uneori, în seara asta mi-am luat și eu inima la purtător și am fost pe feeling.
Ce să zic? Am primit un răspuns super diplomat, care îmi confirmă ceea ce știam deja, că rămânem prieteni. Sincer, intuiam situația, dar…

Uneori încăpățânarea asta a mea de a fi eu până în ultima secundă mă cam strânge de gât.

Viața ta nu se oprește la friendzone!
O fată, un zâmbet și un iepuraș

Totul bine și frumos, când după câteva minute de tristețe și de deplâns viața, că: vai, Doamne, nu mai pot, am început să zâmbesc și să fiu super happy. Și de ce mai exact? Pur și simplu așa am simțit. O dată în viața asta m-am oprit și eu și mi-am zis: „Bă, îs puternică!” Am făcut asta, în primul rând.

Cine dracu’ se mai trezea la 1 noaptea să lase mesaj la X în care îi spunea ce simte?

Clar, numai încă cineva nebun ca mine mai putea. Și, chiar dacă am zis că nu mai vreau nimic cu nimeni, că vreau să-mi revin după ultima relație, eu tot mi-am ascultat acea pornire interioară care mă trage pe mine prin toate tâmpeniile. „Că, dacă nu acum, atunci când?”.

Cred că mi-am zis de sute, milioane de ori în gând: „Dacă nu acum, atunci când?” și cam tot atâtea lucruri memorabile am făcut.

Și nu, nu mi-e ciudă că unele o ieșit precum cel din seara asta, adică n-am nevoie de reușită mereu, îi mai palpitant așa. Nu cred că își poate imagina nimeni cât de bine mă pot simți uneori când nu îmi ies lucruri, pentru că, pana mea, de cele mai multe ori mă distrez și râd de mine când îi așa.

Ok, ok… O luăm pe asta: am avut o relație super scurtă, care o mers după cum o durat, dar ce Dumnezeu era să fac după ce ne-am despărțit: să stau și să plâng?

Nu, nici n-am adus în discuție. Am ieșit în oraș și m-am simțit super, pentru că nu poți pune stop momentului actual ca să stai și să plângi după trecut. Ce se întâmpla dacă fugeam repede acasă și stăteam și plângeam? Ratam o super ieșire cu oameni care mi-s dragi și care mă fac mereu să zâmbesc.

Nu merita să stau și să plâng mai mult decât o durat relația. Hai să fim serioși!

Nu o trecut ea cu totul după ieșirea aia, dar am putut să merg acasă și să zâmbesc, că: „Deh, plină-i lumea de handralăi!”. Dar un lucru, pe care poate îl aflam mult mai târziu, am învățat și eu de la relația asta a mea: nu că există oameni care nu vor să-i ajuți și spun că rezolvă ei, există, pur și simplu, oameni mulțumiți cu rahatul în care îs și n-ai să-i poți ajuta sau schimba veci pururi, deci nu bate pasul pe loc și mergi înainte.

Și da, știu că poate fi dureros.

Eu sunt acel fel de om care se atașează super repede și chiar vreau ca lumea de lângă mine să fie fericită, dar n-are rost să mă bat cu omul să-l fac fericit. Nu-ți place starea mea bună și preferi să stai acolo leșinat de depresie și tras în spate de anxietate? Bine, înțeleg. Găsesc eu pe cineva cu care să-mi împart fericirea și care să râdă cu mine când mă uit la pereți.

Doar să fim dinamici și gata de încă o tâmpenie, că viața îi cu ele în buzunar pentru tine.

Și nu-mi vine să cred că am ajuns să gândesc așa. Uneori îmi mai place și mie să revin la starea de copil de 13 ani super trist, care pune tot la suflet, dar nu mai am un obicei de a fi așa. Eu sunt aici și acum. Probabil, o să fac ceva tâmpenie pentru acest ACUM al meu, iar mai pe seară o voi scrie pe un bilețel roz și o voi bune în borcanul cu amintiri, că da, atâtea tâmpenii am făcut de am un ditamai borcanul pe birou pe care scrie cu majuscule AMINTIRI, că poate nu mai îs în stare să-mi amintesc câte fac.

Și mi-am cam dat seama că, în ultimul timp, viața mea nu o fost cea mai fericită viață și nu prea mi-o dat motive să fiu fericită.

Da, și? Am început să fac abstracție de ce mi se întâmplă nașpa și să fiu acolo pentru lucrurile alea de îmi smulg un zâmbet din inimă. Nu sunt aici pentru despărțiri și drame. Ia aminte, viața ta nu se oprește la friendzone! Sunt aici pentru ieșiri cu prietenii, când râdem până nu mai putem, pentru teambuilding-uri cu echipa, când ne bucurăm de prima zăpadă și bem cafea la 2 noaptea prin cine știe ce bucătărie, pentru zile de luni în care să fiu fericită.

Voi fi mereu aici pentru lucruri mărunte, dar importante pentru mine.

Viața ta nu se oprește la friendzone!
Cea mai faină echipă care mi-a adus zâmbete nenumărate, cele mai faine teambuilding-uri și multe amintiri.

Autor: Ana Maria Retegan


 

Prietenia sub bandajul timpului

"în Psihologie & Relații" "de POV21"
Prietenia
De-a lungul timpului, imaginea unei prietenii a fost conturată cu ajutorul unor importante caracteristici, precum încrederea, respectul, înțelegerea sau ajutorul.

Lista poate continua mult și bine cu alte zeci de adjective pe care le putem folosi pentru a defini o prietenie. Însă, prefer să mă opresc doar la acestea patru, și eventual, să te las pe tine să îți imaginezi restul. În ciuda faptului că prietenia nu reprezintă prima relație pe care o formăm cu persoanele care ne înconjoară, aceasta va rămâne întotdeauna una dintre cele mai importante legături între oameni. Lasă-mă să îţi prezint prietenia sub bandajul timpului.

O relație de prietenie ne oferă posibilitatea de a decide pe cont propriu persoanele pe care le dorim în viața noastră și modalitățile prin care suntem dispuși să le oferim acestora suportul și susținerea de care au nevoie. Aceste persoane se confruntă cu propriile gânduri negative și trec prin propriile lor momente dificile, exact ca tine. Ele au propriile visuri, idealuri, ambiții și scopuri pe care își doresc să le atingă, exact ca tine.

Pentru a consolida o prietenie adevărată, trebuie să găsim puterea de a înțelege câteva lucruri care pot avea atât efecte pozitive, cât și efecte negative asupra ambelor personaje ale poveștii.

Din propria experiență, îți pot spune că nu e ceva ușor de făcut. M-am împiedicat adesea de obstacole pe care nu eram sigură că le voi depăși cu brio, însă mi-am dat silința și am început să învăț încetul cu încetul ce înseamnă să construiești ceva de la zero, să construiești ceva de neprețuit, precum aceste prietenii despre care vorbim acum.

 

Abundența lucrurilor pe care le aveți în comun nu este nici pe departe unul dintre factorii favorizanți în ceea ce privește dezvoltarea unei prietenii.

Ce-i drept, și lucrurile în comun își au rostul lor și propria importanță, însă nu trebuie să neglijăm propriile hobby-uri sau pasiuni doar pentru a găsi cât mai multe activități comune. Deși timpul petrecut alături de prieteni este important, timpul petrecut alături de tine însuți trebuie să rămână una dintre priorități. Este timpul tău, timp care contribuie la dezvoltarea ta personală în diverse planuri, având ca destinație finală transformarea eului tău din prezent într-o versiune îmbunătățită a persoanei tale.

 

Ajutorul reciproc în cadrul unei prietenii reprezintă unul dintre cele mai bune moduri pentru a întări acest tip de relație.

Atât tu, cât și prietenul tău, vă veți împiedica în viață de o mulțime de lucruri care vă vor cauza probleme, mai mici sau mai mari. Trebuie să fiți destul de puternici încât să depășiți aceste dificultăți și destul de conștienți încât să realizați că aceste dificultăți pe care sunteți nevoiți să le confruntați pot fi depășite atât împreună, cât și pe cont propriu.

 

Trebuie să ne împăcăm cu ideea că nu putem obliga pe nimeni să primească ajutorul pe care suntem dispuși să îl oferim, indiferent dacă această persoană este o persoană dragă, doar o cunoștință sau chiar un simplu străin pe care îl întâlnim pe stradă.

Noi reprezentăm doar un mijloc ce poate fi folosit de persoana în cauza pentru a se ajuta pe sine.

Dispunem de diverse resurse, precum resurse de energie, care pot fi utilizate doar până într-un moment bine delimitat, un moment al epuizării psihice și fizice. Ei, și acum spune-mi. Merită să te zbați până la epuizare pentru o persoană care nici măcar nu e capabilă să îți aprecieze bunele intenții, ajutorul și efortul depus? Merită să te chinui pentru o persoană care nu e în stare să îți arate minimul de recunoștință pentru sprijinul acordat? Îți spun eu. Nu merită.

 

Învață să îți împarți timpul într-un mod cât mai eficient, pentru a acorda atenția necesară prietenilor, familiei, relației și, nu în ultimul rând, ție însuți.

Există multe situații în care planurile făcute acum o săptămână de către membrii familiei se suprapun cu planurile făcute acum două-trei zile de grupul de prieteni. Cu toții trebuie să ne maturizăm și să înțelegem că nu se poate întâmpla totul simultan. Dacă am avea posibilitatea de a fi în două locuri diferite în același timp, cred că majoritatea am opta pentru asta. Din nefericire, acest lucru nu poate fi adus la realitate. Astfel, suntem puși în situația de a face decizii dificile, decizii care pot provoca emoții negative față de persoanele din jurul nostru.

 

Consider că mediul de viață în care trăim este deja destul de haotic.

De ce să îl mai complicăm și noi? Avem nevoie de echilibru mai mult ca niciodată, iar noi suntem singurii care îl putem restabili. Trebuie să realizăm că timpul nu așteaptă după nimeni, ci dimpotrivă, accelerează ritmul tuturor lucrurilor. Am fost și vom fi întotdeauna într-o continuă bătălie cu acesta. Însă, am reușit să îl conving să ridice steagul alb pentru tine. Mi-a promis că va avea grijă de prieteniile tale, așezându-le sub bandajul său.

Acum totul depinde doar de tine. Îți vei pune încrederea în mâinile lui?

Autor: Alexandra Dumitriu

Respectul – o nevoie ce constituie puterea

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"
Băi, era atât de frig afară și mergeam cu capul în jos de frig și ger. Mă plimbam supărat, dezinteresat de oameni și de oricine mi-ar fi picat în fața ochilor. Priveam oamenii, magazinele, muncitorii care se trudeau cu orele să-și mulțumească șeful scârbit de viață.

Efortul imens al muncitorilor era pur și simplu ieftin și în zadar pentru acel „boss” plin de el, și de PUTERE. La naiba, că încearcă din răsputeri să fie perfect acel muncitor, pentru un om care poate va da pe el doi bani. Băi, doar doi bani. Și de unde… că se trezește cu înjurături, scandal, poate și minus 300 de lei că îi „comentează”. Normal niciun om nu „comentează”, dar cum simte „Dumnezeu” că are dreptate lucrătorul, îl articulează, ca data viitoare să se și închine când trece pe lângă el. Și până la urmă, ce e respectul? Respectul – o nevoie ce constituie puterea sau un mijloc de a câștiga puterea?

Disclaimer: Acest articol reprezintă un articol de opinie. În caz că nu rezonați cu opinia mea, vă invit să vă expuneți punctul de vedere în comentarii. Îmi asum orice intrigă va lua naștere în urma acestui articol.
Așa trebuie să funcționeze lumea? Așa trebuie să fie oamenii?

Nu. Cred în ceea ce se cheamă, RESPECT. Nu sunt eu analist sociolog, nu sunt în măsură să judec felul în care oamenii trebuie să fie tratați de alți oameni, dar RESPECTUL este esențial. Băi, e esențial la fel ca fiecare gură de aer pe care o iei după ce stai sub apă prea mult, e esențial ca bucata aia de pâine pe care te punea maică-ta să o mănânci, că altfel nu te săturai.

Fii sincer cu mine. 

Zi-mi de câte ori ai fost tratat cu indiferență, doar pentru că persoana de care aveai nevoie te trata cu inferioritate și nu aveai ce să spui din cauză că EL deținea puterea? Să nu ai un cuvânt de spus, să nu ți se respecte statutul de om. Până la urmă urmei ești om la fel ca amețitul ăla de șef, nu?

Dă-mi două secunde să-ți zic despre cum ar fi ca șeful tău să te respecte, să te audă și să uite de puterea aia de mare barosan pe care CREDE că o are.

Ești un amărât de ospătar, să zicem. Cu toate că poate ai învățat mai mult dar n-ai avut noroc la bac și ai renunțat făcându-te taxiu de mâncare, de la bucătărie la masă. Muncești tu 10 ore pe zi, ești obosit mort de la cât ai cărat, de la clienții morocănoși și înfometați, de la cât ai șters nenorocita de podea doar să iasă bine să te poți mândri cu asta.

Băi și ce crezi? Vine „boss-ul”.

Mamă, nu o să îi placă, îți face și el capul mare și îți mai scade și din salariul ăla din care dacă îți iei 3 pâini, plătești chiria și o pereche de ghete, te uiți în sus că s-au terminat banii. Se uită la tine „baronul” și zice: „Bravo bă, așa da treabă, mergi acasă că de aici termin eu”. ȘOC. Evident că șoc, pentru că asemenea oameni NU PREA EXISTĂ. Să înțeleagă cât muncești, și să-ți înțeleagă dorințele minuscule ca puterea ta de munca rămasă după 10-12 ore.

Ăsta se numește RESPECT și în același timp, inteligență. Pentru că șeful ăla mișto pe care l-ai întâlnit, gândește și nu lasă să i se ridice alea 10 milioane în plus pe care le are la salariu față de tine.

Acum, dacă ești șef și nu te comporți la fel ca exemplul meu dat mai sus, ești un nenorocit. Dacă ești lucrător și șeful tău nu se poartă cu tine ca in exemplul dat mai sus, omule, pleacă dracului de acolo că nu ești sclav, ești om. Și ce dacă nu ai învățat destul? Și ce dacă ești ospătar? Respectul ți se cuvine, chiar prin lege.


Autor: Cristea Alexandru


 

ce-a rămas din ceaușei

"în Diverse/Din istoria României/Poezie și literatură/Texte" "de POV21"

 

îmi degenerează neuronii lângă aripa ta ruptă
și-mi savurez treptat privilegiile cu furculița să nu vă uit
compar râzând cozile de la magazin cu cele de la pâine
și ignoranța mea puerilă nu lasă loc lacrimilor să curgă
căci încă îți mai sângerează urechile la 160 decibeli revoluționari
și încă îți mai păstrezi banii sub saltea de parcă am avea un viitor de trăit

simt cutremurul a mii și mii de oameni când calc pe asfalt
și-mi tai degetul cu un cuțit de pâine să gust sacrificiul strămoșilor mei
când te aud plângând vreau doar să-i mulțumesc lui ceaușescu că te-ai născut
iar când mă uit la portretul elenei de deasupra patului îmi vine doar să
te rog mamă
nu te mai gândi la comunism

 

Autor: Dragoș-Ovidiu Măntoiu

Derulează înapoi