Tag archive

poezie contemporană

Cerul fumegă cenușă

"în Poezie și literatură" "de POV21"
cerul fumegă cenușă

cerul fumegă cenușă
iar ochii tăi răspândesc scrum
draperiile sunt trase,
dar miroase înc-a fum.

s-a ars totul între noi
și cerul încă o resimte
plăcere peste durere—
un amalgam de-aceste vorbe.

norii eclipsează cerul
și picuri strâmți cad pe noi
vocea mi s-a stins în gât,
felinarele și ele.

mocniți de patimi și durere,
cortina s-a tras peste noi
iar rostu-i pierdut în tăcere
sub același cer cu stele.

dacă firele de ploaie
‘și pot face loc, între ele
să cadă făr’ a se distruge
noi nu putem coexista?

Autor: Bianca Pătrașcu

Adevărul

"în Limba și literatura română" "de POV21"
Adevărul

El este abisul alb,

Plin de vene roșioare

Care își face transcendența

Întru negrul absolut.

 

Iar lăcașul său se află

În al obiectivității cuib,

De unde-n suflet ne plantează

Adevărul său neutru

 

Însă-ai noștri ochi transformă

Al său caracter obiectiv

În propria nuanță fadă,

Ce ne depărtează de viață.

 

Respirând falsa nădejde

C-am trăi pentru ceva

Uităm gustul actualei…

Clipe, ce e chiar aici

 

Iar aceasta ne conduce

În direcția neesenței

Trăirii umanului.

Făcând ca momentul prezent

Să ne devină latent

În conștientul cel absent.

 

Dacă-am accepta neutrul

Am vedea atunci întreaga

Față a realului:

 

Anume aceea că-i lichidul

Ce ia forma vasului,

Vasului cel perceptiv

În care este el turnat

De fiecare dintre noi.

 

Iar acesta izbucnește,

Chiar sub forma unui abur

Din interiorul nostru

Când sufletul întâlnește

Adevărul pur și rece…

 

Cu disperare ne-avântăm

A noastră dogmă s-o păstrăm

Dar orice zbucium e-n zadar…

Căci doar Luptând pentru nimic

Putem să Câștigăm totul!

 

 

 

Co-autor: Bencze Robert Valentin

Derulează înapoi