Tag archive

persoane

De ce atâta ură asupra persoanelor diferite de noi?

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
ură

De ce atâta ură asupra persoanelor diferite de noi? În plan social, de-a lungul anilor, oamenii s-au confruntat întotdeauna cu divergențe de opinie generate de modalitățile diferite în care percep lumea sau în care se raportează la aceasta. Astfel, oamenii diferiți au fost mereu marginalizați din cauza simplului fapt că au viziuni originale, lipsite de o susținere atât de intensă ca în cazul oamenilor considerați „normali”.

Conflictele generate de această diversitate au iscat chiar apariția unui sentiment de ură intens în vederea oricărei idei autentice.

De aceea, există foarte multe exemple de situații în care oamenii au respins inovația, de frica unei schimbări ale cărei beneficii nici măcar nu le intuiau. De la construirea Turnului Eiffel în anul 1889, privit cu detest de parizieni și care a ajuns o emblemă a Franței, la revoluționarea lumii prin apariția teoriei heliocentrismului, oamenii s-au opus schimbării, s-au opus în fața eforturilor de a își depăși zona de confort și s-au mulțumit cu sfera conservatorismului până când, fără a realiza, inovația pe care o respingeau a devenit o parte din cotidianul lor.

Cu toate acestea, există câteva aspecte ale umanității cu o istorie luxuriantă, care încă nu au fost acceptate în deplina lor complexitate.

În afara conceptelor inovative respinse, oamenii încă se detestă unul pe altul din motive de care nimeni nu este vinovat. Fie că vorbim despre diferențele rasiale, religioase, orientarea sexuală sau chiar sexism, diversitatea umană este în continuare detestată, chiar dacă homosexualitatea datează încă din Biblie, superioritatea rasei ariene a murit o data cu Hitler, religia este independentă de spiritualitate, oamenii au dreptul să facă orice schimbări ca să se conecteze cu sinele, iar femeile și-au dovedit cu mult timp în urmă egalitatea cu bărbații. Discriminarea n-a murit, iar astăzi ea este din ce în ce mai evidentă, în special atunci când vorbim de aspectele rasiale sau de orientare sexuală. De ce? Pentru că tuturor le este frică de ceea ce nu pot încadra într-o anumită categorie distinctă.

A fi atras sexual atât de femei, cât și de bărbați? A fi hermafrodit? A fi european și a întemeia o familie cu un afro-american?

Aceste situații nu pot fi înglobate în ceea ce numim „banalitate”. Nu suntem niște obiecte care pot fi etichetate. Mereu am fost mai mul decât atât, numai ca azi avem și curajul să luptăm pentru asta.

De-a lungul istoriei, problema esențială a fost că nu vedem și partea celuilalt, refuzăm să empatizăm, refuzăm să încercăm să înțelegem. Nu avem cum să trăim experiențele celuilalt, dar pe toți ar trebui să ne lege aceeași umanitate. Toți suntem mai mult decât ceea ce ști, decât cum arătăm sau cum ne comportăm, toți suntem diferiți, toți suntem mai mult decât o aparență.

Fiți o reîncarnare a lui Tris din Divergent!

Să nu vă fie frică să vă arătați unicitatea! Fiți așa cum sunteți, așa cum vreți să fiți, descoperiți-vă fiecare detaliu din voi înșivă și nu lăsați niciodată părerea altora să vă împiedice din a vă conecta cu sinele! Azi încă suntem detestați pentru diferențele dintre noi, dar luptați, mâine poate totul se va schimba? Și cel mai important, indiferent de ce spune lumea, indiferent de ura din jurul vostru, să nu vă omogenizați cu mulțimea, nu-i lăsați să vă convingă ca este ceva greșit. Singurul aspect greșit este mentalitatea lor.

Autori: Răzvan Dumitru și Brebeanu Timeea

Hai să vorbim despre șerpi!

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
Hai să vorbim despre șerpi

Știți la ce mă refer – la oamenii ĂIA. Nu mai au nevoie de nicio introducere. Îi întâlnești toată viața, dar cred că primul moment în care îți dai seama e clasa a IX-a. La mine așa a fost. Atunci ies din ouă. Hai să vorbim despre șerpi! 

E oribil să crezi că ai un prieten. Doar să crezi și să nu realizezi cât de naiv ești.

Să îți petreci câțiva ani alături de acea persoană, să îi împărtășești toate visurile, temerile și secretele tale și după, să te uiți cum pleacă, cu tot cu ele. Oamenii ăștia care schimbă prietenii ca pe șosete se plictisesc repede. Sunt nesiguri, nu își găsesc locul. Își schimbă principiile si comportamentul după cum bate vântul.

Nu pricepeți greșit ce spun – e OK să nu agreezi anumite persoane.

Fiecare are gusturile lui și nu trebuie să fie judecat după cei de lângă el. Dar nu e normal să fii fals și să minți oamenii în față. Oameni care ar face orice pentru tine și de care îți bați joc.

Încă ceva – vrei să termini o prietenie? Fă-o cu demnitate. Du-te și vorbește cu persoana aia.

Spune-i ce nu-ți convine. Fă-o să înțeleagă ce nu-ți place. Nu alerga să o bârfești cu alții, pentru că e greșit. Și pentru că s-ar putea să afle – știți cum circulă vorbele – și după o să păreți penibili. Comunicați!!! Nu lăsați oamenii cu care ați împărțit atâtea să deducă faptul că sunteți supărați prin gesturi stupide – că nu le salutați, că nu le mai comentați la poze, că le răspundeți laconic. Nu suntem într-un serial polițist să strângem indicii. Dacă vrei să faci ceva, fă-o cum trebuie.

Am trecut prin asta, am cunoscut șerpi. Snakes. Ssssss.

Vă spun din experiența personală că, dacă unele lucruri ar fi fost spuse și discutate, poate prietenia ar fi fost salvată. Pentru că au fost multe minciuni la mijloc, multe persoane care nu aveau ce căuta acolo, multe situații iritante. Și dacă nu am fi salvat prietenia, am fi spus STOP atunci când trebuia. Dar asta nu s-a întâmplat, si după patru ani plini de amintiri, tot ce a rămas a fost un gust amar.

Și omul ăsta, care te lasă în nămol, nu pleacă fără să ia nimic – la început, pare că îți fură tot. Îți ia și o parte din ceilalți prieteni. Dar, credeți-mă, e mai bine, pentru că persoanele atât de influențabile sunt toxice.

E dureros să ai parte de așa ceva, dar trebuie să înveți să fii indiferent.

Opusul iubirii nu e ura – ura te face să îți consumi nervii, să dai naștere unor sentimente care te fac negru. Opusul iubirii e indiferența. Nu poți să faci asta din prima, dar nu poți nici să te consumi la nesfârșit. La finalul zilei, contează cât de împăcat ești cu tine însuți. Dacă nu mai poți face nimic bun, măcar oprește-te acolo unde ești și nu face rău.

Life skill – dacă vezi că ești în plus, pleacă.

Nu rămâne într-un grup în care vezi că ești dat la o parte sau ignorat. Nu numai că îi incomodezi pe ceilalți, dar nici tu nu te simți bine. Dacă auzi „Ssssss” prea des, fugi, ai ajuns să trăiești printre șerpi!!!

„Șerpii” stau în grupuri mari. Râd de ceilalți, arată cu degetul și se cred șmecheri. Bineînțeles, se bârfesc intre ei și de fapt nu se suportă unul pe celălat în gașca lor.

Nu sunt prieteni, dar e atâta răutate în ei, încât trebuie să stea împreună, ca să nu explodeze. Nu își spun secrete, pentru că nu au încredere unii în alții. Nu prea vorbesc, decât dacă au ceva urât de spus. În general, stau pe telefon și râd ca proștii, ca să atragă atenția. Singurul lor scop e să iasă în evidență. Și, să nu uităm că se cred foarte importanți, deși nu au niciun motiv. Sigur i-ați văzut. Fac mereu „Ssssss”.

Așteaptă-te să auzi cât mai des „Sssss” pe lângă tine. E perioada în care își schimbă pielea.

Și învață să ignori sunetul ăsta, pentru că e posibil să fie pe fundal toată viața. Nu trebuie să devină soundtrack-ul filmului tău.

Poți mai mult.


Autor: Maria Ciurea



Etapele prieteniei – de la extaz, la nostalgie

"în Psihologie & Relații" "de POV21"
Etapele prieteniei

Cam așa începe o prietenie în cele mai multe cazuri…

Ți-ai făcut un prieten, poate nu pe viață, dar cunoști încă un om minunat. Te axezi pe asta. Începeți să ieșiți, să vorbiți, să schimbați opinii, să vă recomandați cărți, filme, jocuri, cafenele și atâtea altele. În foarte scurt timp îți dai seama că ați ajuns cei mai buni prieteni. Și începeți să faceți o grămadă de tâmpenii, că  trebuie să aveți amintiri.
Ați mers în excursie. O secundă mai era și dărâmați hotelul pe voi… Bine, nici chiar așa, dar v-a prins cel puțin ora trei noaptea, timp în care ați umblat prin hotel cât se poate. Ați cântat până de-abia mai scoteați două cuvinte. Ați vorbit despre visuri și vise, păreri, opinii, dorințe, și astea doar într-o seară. Plus alte ieșiri, petreceri la care, dacă nu împreună, unu’ făcea pe acolo ca ultimul sălbatic și speria pe toată lumea, iar celălalt filma, sau făceați împreună, iar ceilalți filmau.

Totul a fost frumos, așa că, hai, să vină și inevitabila tristețe

Da… V-ați făcut amintirile. Acum urmează momentul ăla în care se taie totul, nu ca la maioneză, poate ca într-o scenă de film ieșită mult prea prost. Apare acolo un zid invizibil, ceva care împiedică lucrurile să decurgă normal. Tu știi mult prea bine ce este, dar dacă celălalt nu o știe? Sau se minte că nu e așa? Ai pierdut un prieten. Dacă treceți cumva peste asta,  nu mai e totul ca înainte și nu va mai fi. Tu mereu te vei gândi la acel zid, care acum nu mai există. Te vei împiedica de pietrele care au rămas din el.
Cu toate astea,  păstrezi legătura cu persoana respectivă, dar nu știi dacă să-i mai spui prieten. Te gândești la câte lucruri frumoase, tâmpite, incredibile, ați făcut împreună, te gândești la cât de des a fost lângă tine persoana aceea, chiar dacă azi îți răspunde atât de greu la mesaje, iar când vine vorba să o suni, mai bine nu. Te gândești că vorbeați cândva despre orice, chiar dacă azi ai îndoieli când îi spui ceva mai personal – sau nu o faci. Încă te mai chinui să păstrezi ceva din ce a fost, deși îți răsună în cap câte un „chiar dacă”. Și uite așa ai trecut prin toate etapele prieteniei și ai ajuns la ultima – cea nedorită.
Tot ce-ți rămâne după această prietenie sunt: imaginea unui om minunat, grămada aia de amintiri tâmpite, plus o grămadă de poze, videoclipuri, și alte lucruri care nu-ți vin acum în cap, dar sunt acolo, pe undeva.

Există până la urmă.

Derulează înapoi