Tag archive

penitenciar

Cum e viața în închisoare – află de la deținuți

"în Texte" "de POV21"

„Unii muncesc, alții cerșesc, eu fur.”

Cele două cărți vii de la penitenciarul din Bistrița debutează cu fraza de mai sus. Poveștile lor de viață se sfârșesc tragic – finalul este bazat pe privarea libertății, irosirea anilor și regrete – fiind prezentate în fața unui grup de liceeni de doi dintre deținuții penitenciarului.

Ce s-a întâmplat?

Intrăm în sala unde se aflau deținuții. O atmosferă foarte apăsătoare, cumva imprimată de această greutate a faptelor săvârșite. Ne așezăm. Emoțiile plutesc în aer. Se observă, după glasul ușor tremurând, nervozitatea cu care aceștia își povestesc lecțiile de viață, dar și reticența, cumva, venită din rușinea faptelor săvârșite. Fapte pe care aceștia și le asumă și în a căror consecințe se resemnează: „După un timp te obișnuiești cu închisoarea. Devine un mod de viață.”

După câteva momente de interacțiune cu elevii, deținuții se destind și citesc din cartea vieții experiențele trăite. O carte fără file, pagini sau scris, umplută de momente trăite, bine întipărite în memorie, care nu pot fi uitate prea curând. Momente neplăcute, pot spune.

Ce s-a povestit?

Anturajul. Așa au început poveștile deținuților: cu influența pe care o au persoanele din jurul tău în privința furtului și tâlhăriei. Despre cum deciziile de moment te pot aduce în astfel de impasuri și de modul în care aceste decizii trebuie luate, ca să fie în favoarea ta. În plus, s-a evidențiat faptul că viața stă în mâinile tale sau, mai bine zis, în alegerile pe care le faci.

Ce ne-au transmis deținuții?

Așa nu, copii. Să nu alegeți o astfel de viață.” Hotărâți, atât pot să spun. Hotărâți în a ne convinge că AȘA NU, că astfel de alegeri nu sunt benefice. Chiar dacă oportunitățile pe care ți le oferă îți se par avantajoase în acel moment, nu merită: nici anii pierduți, nici persoanele dragi pierdute.

Povestea lui Dragoș, traficant internațional de droguri

"în Texte" "de POV21"

Când am fost ca voi n-am avut de unde să aflu că nu e bine ce fac…voi, în schimb, vă puteți informa!

 

Așa își începe povestea Dragoș, un… încă tânar de 42 de ani. Îi este jenă să vorbească la început, dar după ce atmosfera se mai destinde și fețele tinerilor – adolescenți, liceeni de data asta – devin mai prietenoase și mai puțin crispate, în frânturi de confesiune,  amestecate cu sfaturi, regrete, poticniri… se leagă povestea.

 

Începutul afacerii

Prin anii 2000, plecat fiind la muncă în străinătate, a auzit la un moment dat că în țară se vând la liber legalele – etnobotanicele. A decis să vină acasă și să se ocupe cu afacerea asta.

Nu-i păsa cui, cât da, era convins că nu are ce să-i facă nimeni și că el poate face ușor și repede bani. Nu a fost curios nici să-și termine școala, a ramas așadar cu opt clase pâna-n ziua de azi, pentru că… viața l-a luat prin surprindere.

 

Cu toții ne plătim greșelile

Ar schimba multe dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face școală… cei șapte ani de detenție l-au lămurit că mai ales pietenii se pierd foarte ușor și – odată cu ei – tot mirajul unei vieți bune.

Nu a putut să înțeleagă când l-au prins, când a ajuns în închisoare. Cum, mie să mi se întample așa ceva?! Între timp, deținerea și comercializarea de astfel de substanțe – etnobotanice au fost incriminate, magazinele de vise au fost închise, iar el… a picat de fraier, acuzat inclusiv pentru trafic internațional de stupefiante.

Din vocea, atitudinea lui, felul în care pune problema, îți dai seama și ești 99% convins că nu ar mai face niciodată așa ceva. Au trecut niște ani grei peste el, privat de libertate, ani pierduți…

 

Învățând din experiențele altora

Pentru tinerii care-i stau în față nu e prea târziu, ba din contră, spune el, e bine că traiesc vremurile în care internetul, plus alte surse de informare, îi pot ajuta să se convingă că o astfel de experiență – cea a traficului și consumului de droguri – nu le poate aduce nimic bun.

Dragoș și încă un fost traficant de droguri, care are doisprezece ani de închisoare ispășiți și șapte penitenciare schimbate, sunt cărțile vii care au fost de acord să vină în fața unui grup de liceeni din orașul Bistrița, să își spună povestea și să le explice, din propria experiența de ce AȘA NU e bine.

“Mediul penitenciar mi se pare un loc greu de digerat, un loc în care nu ar trebui să ajungă nicio persoană, niciodată. Din păcate lumea nu este așa cum ne-o dorim și oamenii nu sunt așa cum ar trebui să fie, așa se ajunge să îți irosești o parte din viață departe de familie și cei dragi. Noi toți am învățat azi o lecție, cum că libertate e prețioasă și trebuie să fim atenți să nu facem o greșeă care să o regretam într-un astfel de mediu.”- declară Oana

Jurnal de bord

Cei doi sunt unii dintre actorii proiectului intițiat de IPJ BN Dincolo de aparențe – experiențe de tip carte vie – în parteneriat cu Penitenciarul Bistrița și alte instituții, ONG-uri din județ. Beneficiarii – tinerii liceeni care pot afla direct din gura cuiva care a pățit-o,  despre alegerile pe care le faci în viață, despre urmările acestor alegeri…Și …to be continued….

Polițiștii de prevenire și-au propus să aducă în fața lor persoane cu trecut infracțional, reabilitate, foste victime ale accidentelor rutiere, ale violenței domestice. Iar noi, cei de la POV 21 vom consemna impresii, povești, pareri. Vom ține jurnalul de bord al proiectului. Așa că… stați aproape!

Lucrurile interesante de-acum urmează!

,,Cărțile vii” din spatele gratiilor – penitenciarul Bistrița

"în Interviuri" "de POV21"

Cele mai bune lecții le învățăm din experiențele oamenilor, fie că sunt frumoase sau nu. Cu mare curaj, 25 de adolescente, din Bistrița-Năsăud, au avut ocazia să afle cum gândesc infractorii, în cadrul unui experiment de tip „carte-vie”. Desfășurat în cadrul campaniei de prevenire a victimizării femeii – ,,Femeia-informată și protejată” – experimentul a avut loc la Penitenciarul Bistrița, iar ,,cărțile vii” au fost: doi traficanți de persoane, dintre care unul de minori. Activitatea a fost organizată de Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, alături de Subcomisar  de poliție Sângeorzan Ramona, Agent Șef Principal de Poliție Tanco Gabriela și Subcomisar de poliție Mea Schreiner.

CAPITOLUL I:  Trei sinonime: penitenciar, închisoare, viață privată de libertate.

Un restart pe care ți-l dă viața este momentul în care intri în parcarea penitenciarului și gardianul te întreabă scopul și durata vizitei. Te cuprinde un sentiment sobru, întunecat, de parcă cineva este pregătit să te acosteze și să-ți spună ferm, dar agresiv: ,,mâinile sus!”. Zidurile înalte și puternice pentru mine au exprimat pericol, un pericol ascuns de lumea ,,corectă”, iar în momentul în care stai în fata ușii de metal care te desparte de lumea deținuților, te cuprind, inevitabil, fiorii.

CAPITOLUL II: Un regim închis, alături de polițiști și gardieni

Am intrat în perimetrul care de afară pare un hazard; sentimentul meu e puternic alimentat de faptul că în preajmă sunt șapte gardieni și patru polițiști, care, paradoxal, augumentează gravitatea și accentuează gradul de amenințare a situației. Unii deținuți se uită la noi ca și cum am aduce libertatea, alții se înghesuie la geamurile cu gratii să admire piciorul străin apărut în fața lor; unii joacă fotbal sau tenis, alții doar se plimbă. Nu am putut să nu observ un deținut care vorbește la telefon în curtea penitenciarului; cu ochii spre cer și cu o mână care strânge gratiile înconjurătoare îşi continua Conversația cu persoana Dragă de la capătul firului.

A mișcat ceva în mine acel deținut, și un gând îmi trece prin minte: așa arată  dorul de casă. Sau de libertate.

„Dar ce numești libertate, dacă nu există drumuri între care să poți alege?” – Antoine de Saint-Exupéry

Alții, în schimb, ne întâmpinau pe ritmuri de manele ,,Cea mai scumpă din lume este libertatea/ Și cea mai dureroasă e Singurătatea/ Să fii închis departe de familia ta…” Presiunea atmosferică, a devenit brusc insuportabilă, transformând ca traseul relativ scurt să capteze o infinitate atât în spațiu, cât și în timp. Touși, în sfârșit, ajungem în sala de activități. Ne așezăm. Așteptăm deținuții.

CAPITOLUL III: Persoane private de liberate vin să ne povestească experiențele care le-au ademenit în spatele gratiilor.

Bontaș Gina, 21 ani

„Poveștile spuse de ei se pierd în iluzia inerentă a irealității; încă nu pot accepta faptul că toate cele auzite pot fi adevărate. Cum? Cum să faci trafic de carne vie, cum să îți bați joc de niște fete vulnerabile care nu știu ce vor, cum să aibă doar 17 ani cea mai tânăra victimă a ta? Oh, și cum să ții sechestrată o femeie timp de opt luni de zile, pentru faptul că refuză să îți satisfacă ideile. Acel om,  fizic vorbind,  era  bărbat, dar sunt sigură că de fapt era o specie fără categorie sau gen. Tot cei doi deținuți afirmă faptul că ,,e ușor să racolezi fetele, trebuie doar să le modelezi capul”. Nu zău? Să modelezi capul fetelor, din moment ce al lor nici măcar modelat nu mai este bun de nimic! Cine sunt eu să îi judec pe ei? Nu stau să îmi răspund la această întrebare i-a judecat un judecător care le-a oferit o pedeapsă, după părerea mea prea ușoară. Totuși… nu poate să fie adevărat, numărul victimelor nici nu a putut să mi-l spună autorul. Realitatea poate să fie mai acră și mai dură decât credeam”

 

 

CAPITOLUL IV: Perspectivele paricipanților

Femeie, fii înțeleaptă! –  Năsăudean Ionela, 21 ani

 

,,Astăzi, cu pași timizi, am călcat pentru prima dată în interiorul penitenciarului; am văzut puțin din ceea ce înseamnă, privarea de libertate, de o viață normală și privarea de familie. Curiozitatea m-a împins să ajung aici, privirea oamenilor din interiorul acelui loc mi-a dat fiori încă de la primul pas făcut, erau priviri pline de agresivitate, curiozitate dar şi de speranța libertății. Condamnații își ispășesc pedepsele într-un regim închis. Am avut ocazia să descopăr două cărți deschise, doi condamnați care și-au pus pe tavă povestea  vieţii lor, pentru care acum plătesc scump.

Prima relatare a fost cea care m-a impresionat cu adevărat. Aflarea amănuntelor teribile despre traficul de carne vie, victimele  fiind foarte tinere,  își doreau doar un trai mai bun; dar au ajuns într-un punct din care greu te mai poți întoarce. Am fost şocată. Puterea acestui om de a racola fetele cu puțină experiența de viață, nepăsarea acestuia și transformarea femeii într-o marfă este mult prea greu de acceptat.

Invidia și dorința de îmbogăţire au fost factorii care l-au condus pe acest om spre fapte inimaginabile, răpiri, sechestre, bătăi, vânzarea femeilor pe tot mai mulți bani și supunerea acestora la fapte despre care nu-mi doresc să mai aud vreodată. În viață se spune că roata se întoarce, astfel această persoană este ,,răpită” din mediul său prielnic, la fel cum și el la rândul lui a ademenit în acest joc murdar zeci sau sute de femei.

Încrederea se câștigă în timp, sinceritatea și maturitatea gândirii sunt cele care ne pot scăpa de asemenea situații.”

 

Balaș Roxana, 18 ani

,,Mi-a plăcut mult, emoția cu care au vorbit acești oameni, trăirile lor, regretul din sufletul lor, dar mai ales curajul lor să povestească asta în fața atâtor persoane, știind că unii o să îi judece! Au vrut, de fapt, să ne protejeze de astfel de situații și de lumea rea.

 

Loredanei Vereseza, 18 ani 

„Din acest proiect am avut ce învăța. Experiența a fost una plăcută deoarece discuția avută cu deținuții a transformat activitatea, făcând-o mult mai interactivă. Am rămas plăcut surprinsă de condițiile din penitenciar. Am observat că aspectul fizic al unor deținuți nu transmite mesajul că ar fi săvârșit o infracțiune penală. S-ar putea organiza mai multe activități de acest gen pentru elevi, deoarece se pot învăța multe de la deținuți, cum ar fi indentificarea infractorilor, dar și cum să te protejezi de influența sau chiar  de prezența lor.”

 

Melinda Tatarau, 17 ani.

,,Această activitate a fost una interesantă din punctul meu de vedere, deoarece am avut ocazia să aud povestea așa ziselor ,,cărți vii”, de la care am învățat anumite lucruri, în ceea ce privește persoanele din jurul meu,  chestiuni care mă pot ajuta pe viitor.” 
Bontaș Gina
Diana Fiscutean
Derulează înapoi