Tag archive

pace

Ce vă trece prin minte fără să vă dea pace?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
minte
Ce vă trece prin minte fără să vă dea pace?

Cum rezistați unui asediu zilnic de griji cotidiene ce apar pe fondul continuei frustrări și al repeziciunii cu care se desfășoară lucrurile în jurul nostru? În o mare majoritate din cazuri, aceste frământări omniprezente sunt total fabricate de sămânța imaginației noastre: neconcordanțele realității obiective cu hăul adânc al zbaterii interioare. Dar ce importanță mai are natura acestor piedici invizibile, atâta timp cât erodează și ultima fărâmă de fericire?

Întrebarea care provoacă și incită parcă vine de la sine: ce fel de combustibil pentru înțelepciune se ascunde în tristețe?

Dacă este să analizăm din punctul de vedere al marilor gânditori, critici, filosofi, observăm că vedeau viața într-un gri colorat doar de inspirația efemeră care dăinuie în operele lor. Dar toți au avut, mai mult sau mai puțin, aceeași percepție tăioasă, și anume că viața este amară. Grea. Nu se înțelege…

Care este elementul edificator al tristeții în sistemul de referință al unui creator de frumos? Acest lucru este greu de precizat, dar și de înțeles. Poate că putem merge până la a concluziona că reprezintă o prostie, însă asta nu ar însemna câtuși de puțin că discredităm în vreun fel manifestarea rodului muncii lor. Din contra, ne propunem să explorăm o perspectivă ce nu se bucură de o popularitate atât de mare precum este condiția precară a omului de geniu.

Redefinim ceea ce în trecut părea a fi un teren comun din care răsăreau sclipiri uimitoare ale unei cunoașteri depline a înțelepciunii înseși: ce-are să fii fericit? Nu poți produce judecăți de valoare sau analize ale lumii transfigurate prin propriul suflet dacă acolo gândurile cu pricina nu se trec printr-o sită a anxietății?

După părerea mea, se poate, și este chiar indicat.

Astfel ne ușurăm împovărata îndatorire de a trăi. Sau, cel puțin, suferim mai puțin dacă adoptăm o atitudine deschisă spre oportunitate și spre îmbunătățirea noastră ca oameni și ființe. Toate eșecurile trebuie percepute drept ocazii de a învăța lecții valoroase și, astfel, să devenim mai buni. Nu trebuie să ne sperie eșecurile, situațiile dificile sau viața însăși: tot atâtea dificultăți există câte rezolvări ale acestor piedici, deoarece problemele apar pentru a fi rezolvate.

Acum, natura poetică a acestui impediment necesită o abordare mult mai înțelegătoare, fiindcă a avea un intelect aparte, combinat cu condamnarea de a fi visător, este combinația letală de a fi continuu în căutare de răspunsuri. Iar asta te neliniștește, te bântuie. Să fii singur, deoarece percepția ta nu este la îndemâna tuturor, fiindcă nu se pot ridica la acest nivel, cu siguranță e dureros. Dar probabil că aceasta a fost problema acestor oameni, că erau singuri. Nu este nimic rău în a fi singur, nu este nimic condamnabil. Singurătatea capătă origini divine din momentul în care ai o viziune și nu trebuie înțeleasă ca o condamnare, ci ca o poartă spre absolutul de origine interioară.

Din momentul în care veți începe să tratați singurătatea ca un factor eliberator, ce te scapă de limitările cotidiene… veți începe să gustați din oportunitățile infinite ce se arată în acest vis fermecător.

Autor: Alexandru Roșu

(VIDEO) Războiul din Afganistan se încheie după 18 ani! SUA a făcut pace cu talibanii

"în Știri" "de POV21"

(VIDEO) Războiul din Afghanistan se încheie după 18 ani! SUA a făcut pace cu talibanii! Statele Unite au ajuns la un acord global de pace cu formarea talibană de pe teritoriul Afganistanului după mai bine de 18 ani de conflict!

În cazul în care acordul este respectat de către musulmani, Statele Unite își vor retrage toate trupele de pe teritoriul afgan, împreună cu toate celelalte trupe NATO ale aliaților. Donald Trump a declarat: „(…) am muncit pentru a pune capăt celui mai lung război al Americii și pentru a aduce trupele noastre înapoi acasă.”

Acordul global de pace a fost semnat de către trimisul Statelor Unite ale Americii, Zalmay Khalilzad, și reprezentantul politic al talibanilor, Mullah Abdul Ghani Barada, iar domnul Pompeo a fost prezent la semnarea înțelegerii în calitate de martor.

Mullah Abdul Ghani Barada: „Sper că odată cu retragerea tuturor forțelor străine din Afganistan, națiunea afgană, în cadrul unui regim islamic, se va putea simți ușurată și va începe o nouă viață prosperă.”

Secretarul Apărării SUA, Mark Esper, se află în capitala Afganistanului, Kabul, alături de președintele țării musulmane, Ashraf Ghani. Mark Esper a declarat: „Acesta este un moment de nădejde, dar este doar începutul. Drumul care va urma nu va fi ușor. Realizarea unei păci durabile în Afganistan va necesita răbdare și compromis între toate părțile.” Apoi, acesta a declarat că SUA va sprijini guvernul afgan.

Trupele americane, dar și aliatele sale din NATO au la dispoziție 14 luni să părăsească teritoriul țării afgane, doar cu condiția ca talibanii să respecte tratatul. Activista Zahra Husseini a transmis un mesaj din Kabul, cum că acest tratat va putea avea urmări îngrozitoare pentru femeile statului Afganistan. Aceasta a declarat:

„Nu am încredere în talibani și îmi amintesc cum au suprimat femeile când ei au condus. (…) Astăzi este o zi neagră, iar uitându-mă la semnarea acordului am avut un sentiment rău cum că acesta va rezulta la întoarcerea acestora la putere, mai mult decât instaurarea păcii.”

sursa foto: BBC.com

75 de ani de la eliberare: un lagăr, o poveste, o durere

"în Din istoria României" "de POV21"

„Să fie pace în lume!”, așa spune un vechi cântec evreiesc

Acesta este și îndemnul poporului trecut prin lagărele de concentrare, supus chinului de a nu ajunge niciodată acasă. Iar mulți dintre ei au murit cu speranța că tot chinul ce nu-și are niciun rost se va opri. Speranța că nu se va opri doar pentru ei, ci pentru toți. 75 de ani de la eliberare înseamnă o poveste, un lagăr și o durere… 

Astăzi, în urma lor nu au mai rămas decât cimitirele și fostele clădiri în care, cu zeci de ani în urmă, locuiau evreii. Orașe care și-au pierdut mai mult de o treime din locuitori, familii despărțite pentru veșnicie și multă durere. Prea puțin cunoaștem despre exterminarea acestui popor din localitățile românești, despre goana lor continuă pentru salvare și masacrele inițiate împotriva lor.

Între 27 și 29 iunie 1941, peste 13 mii de evrei au fost uciși în Iași, din comanda mareșalului Ion Antonescu și susținut de autoritățile locale.

Vechiul cimitir evreiesc din Iași, cel mai vechi din Țările Române, a fost distrus complet de către legionari. Din pietrele lor funerare s-au pavat drumuri, iar osemintele lor au fost aruncate într-o groapă comună. În cei trei ani de conducere legionară de după începerea Operațiunii Barbarossa (n.red. Operațiune militară a statelor din Axa Berlin-Roma-Tokio îndreptată împotriva Uniunii Sovietice; 22 iunie 1941) până pe 23 august 1944 (n.red. Data la care România schimbă taberele, iar guvernul Antonescu este demis din ordinul Regelui Mihai), peste 160 de mii de evrei din Bucovina, Moldova, Muntenia și Transilvania au fost deportați în lagărul de concentrare din Transnistria.

20 de mii dintre ei au murit pe drum din cauza condițiilor inumane

Astfel de politici se regăseau în toate statele de extremă-dreapta, naționalist-socialiste, astfel încât, la finalul războiului, numărul evreilor uciși este aberant: peste 8 milioane au fost uciși de către conducerile naționaliste, inclusiv din statele ocupate: Franța, Polonia, Danemarca, Țările de Jos, regiunile sovietice cucerite în perioada războiului…

La 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și, evident, al asupririi populației evreiești, ne amintim prea rar și, poate, prea superficial de suferința celor ce nu trebuiau să sufere, de moartea celor ce nu trebuiau să moară atunci, de durerea pe care urmașii lor nu trebuiau să o poarte vreodată în lume… Astăzi, 27 ianuarie, nu putem decât să-i amintim pe acei oameni ziditori de orașe, comercianți ori simpli țărani, fără de care România nu ar fi crescut niciodată astfel.

Astăzi ne amintim de ei. Evreii a căror viață, lume s-a oprit fără vreun motiv adevărat. S-a oprit din cauza unor interese barbare, ale unor conducători jalnici.

Tot astăzi vom vărsa o lacrimă pentru acei oameni ce puteau să ne fie bunici, străbunici. Astfel ne vom aminti de ei.


Autor: Petrașcu Alexandru


 

Derulează înapoi