Tag archive

muzica

Am vorbit cu trupa CRIZE să aflăm ce e nou prin underground

"în Interviuri" "de POV21"
CRIZE

Ținând cont că underground-ul n-a mai prea dat semne de viață prin vară, ceea ce ne-a făcut pe toți să ducem dorul muzicii live, ne-am hotărât să ne vedem cu băieții de la CRIZE, ca să aflăm ce se mai mișcă prin underground în pandemie.

Poate nu ai auzit de ei până acum, așa că o să îți prezentăm pe scurt componența trupei și câte ceva despre fiecare:

Shole (Ionuț Solescu) este vocalistul trupei și cel care a înființat trupa în urmă cu aproape 20 de ani. Un om foarte special care ne-a impresionat cu modul lui de gândire.

Nașu’ (Mircea Ionescu), clape, iubește foarte mult animalele, chiar s-a scuzat și a plecat puțin mai repede de la interviu ca să ajungă să ia mâncare patrupezilor lui.

Ștefan Marin, chitaristul trupei, de asemenea și fondator al trupei Antipoem.

Dhope (Ionuț Andrei) este basistul trupei de trei ani, însă și tattoo artist și graphic designer.

Crețu (Dan Alexandru), toboșarul trupei, pasionat de întreaga lume muzicală în toată complexitatea ei.

Aici poți asculta noua lor piesă, Imperiul 404.

 

CRIZE

1.  Povestiți-ne mai multe despre CRIZE

Dhope: Acum ceva timp, eram io-n Constanța și voiam să intru-n treaba asta cu organizarea de concerte. Am vorbit cu Shole pe MySpace. We are old! (râde) și i-am chemat prin Constanța să cânte prin rockoteca de-acolo. Nu mai contează ce s-a întâmplat; ideea e că ne-am împrietenit foarte nice acolo, după ziua de cântat în Constanța. Eu cântam într-o altă trupă, “16 milimetri” și a doua zi am cântat împreună-n Vamă. De-atunci am rămas prieteni, am și mers la un moment dat într-un turneu cu ei.

Shole: Da’ ai fost mereu în Crize, doar că n-ai cântat. Ce e foarte tare, e că momentul ăsta de care povestește Dhope, s-a-ntâmplat în 2006, când am făcut primul nostru turneu. Primul nostru turneu, făcut de noi, de la zero, DIY. Noi am vorbit cu locațiile din țară, ne-am înțeles cu oamenii ăia. Practic și faza de la Constanța așa a fost.

Mircea: Fiind primul turneu organizat de o trupă..

Shole: Da, adică nu mai făcuse nimeni, era ciudat, ne era puțin teamă… Culmea, la sfârșit, n-am pierdut bani. Ceea ce mi se pare foarte important, ne-au și rămas niște bani și vorbim de 2006. După care în 2007 am mai făcut chestia asta. Dacă a fost ok și ne-a plăcut și ne-am simțit bine și totul a fost… chiar a fost absolut extraordinar.

De exemplu, la Brașov, ca să-nțelegi, ne-a ajutat Alinesku de la We Are Numbers, care atunci cânta într-o trupă care se numea Nerv. Și practic așa s-au făcut toate legăturile: practic toți oamenii ăștia care cântă rock acum, sunt prieteni de mult timp, au încercat multe chestii-mpreună; unii au făcut aia, unii aia… Și așa a fost și cu Dhope. În anul următor, în 2007, la următorul turneu, nici nu s-a pus problema ca Dhope să nu fie în turneu. Dar el nu cânta sau așa, doar că ni s-a părut ciudat să plecăm fără el, adică era atât de apropiat și de family și așa a rămas de-atunci până azi. Adică momentul în care a intrat în trupă, a fost natural, mi s-a părut. Era ceva ce așteptam, era normal să se-ntâmple și perfect că s-a-ntâmplat.

Mircea: Eu sunt Mircea. Mi se zice Nașu’. Sunt în trupă din 2005, dar la fel, cum toate relațiile din această trupă se bazează pe…. familie… suntem o mare familie. Noi eram prieteni . Eram prieteni de dinainte să existe formația, cam așa. A fost ceva natural ca-n 2005 să m-alătur și eu formației.

Shole: Da’ ce e ciudat cu Mircea e că noi n-aveam tobar și la prima noastră apariție TV, noi fiind prieteni… mă rog, noi repetăm într-o cameră-n Regie. Ceva ciudat să repeți într-o cameră-n Regie care era și la ultimul etaj și cu geamurile deschise și se mai auzea și-n toată Regia și cumva nimeni n-avea nicio problemă cu asta… nu înțeleg. Adică eram și la-nceput, nu cântam nimic… eram varză. Varză… varză rău, gen. Scule proaste, oameni care nu știu să cânte… nu vrei să știi, era prost rău. Da, culmea e că a trecut pe acolo un producător de la o emisiune mare de la ProTV, de la vremea aia, a lui Florin Călinescu, era ceva foarte mare. Și a venit ăla și ne-a întrebat dacă vrem să mergem la emisiune, dar noi nu aveam tobar, așa că a venit Mircea și s-a așezat la tobe acolo, am făcut playback, aveam o piesă înregistrată, dar ne durea în pulă, dați-ne la televizor, singurul playback al nostru. Primul și singurul, dar a fost foarte mișto faza. Mircea era în trupă și în 2001, nu aveam nici trupă, de fapt, pe vremea aia.

Următoarea mișcare firească a fost să vină Dhope în trupa. și de acolo am început să lucrăm puțin altfel că știindu-ne de mult timp și fiind foarte familiari unul cu altul, nu ne-a fost greu să ne spunem părerile și a fost ok să lucrăm lucruri pe care chiar voiam să le lucrăm și de acolo am început să facem “Monolog”, prima cu Dhope, după care, “Să nu mă ai”, “Venin”, “Mijlocul pustiului”, “Fără frică” și ultima “Schizofrenic”. Și ce urmează acum, trei piese bombă rău. Cele mai bune practic. Asta a fost faza în ultimul timp. De fapt fiecare ne-am apucat din motive ciudate, diferite. Noi de atunci comparat cu noi de acum. Au fost și altele, dar ideea e că noi ăștia implicați în treaba asta am fost conștienți că trebuie să o ținem și asta e punctul în care suntem.

2. Care au fost primele voastre gânduri când ați intrat în trupă?

Shole: Mișto asta. Bună-ntrebare, vă rog, dragii mei. Chiar sunt curios.

Dhope: Păi io o să fiu sincer, voiam să-l curtez pe Shole(n.r. râde ) Păi… hai c-o să zic într-o propoziție: Să-mi bag pula, cred că de dată asta o să meargă!

Mircea: Îi văzusem pe băieți de multe ori din afară… din fața scenei și din lateral… și de sub… și eram… abia așteptam să fiu alături de ei și pe scenă. Și primul concert, țin minte c-a fost în Fire. Nu am reușit… tot concertul nu m-am uitat… am avut atât de multe emoții… nu m-am uitat nicio clipă la public. Nu am putut să mă uit; doar la sfârșit am ridicat privirea; am putut ridică privirea, să mă uit de abia la sfârșit, la ultima piesă.

Dhope: După care l-a trezit cineva de pe canapea și  i-a zis: “Nașulee, du-te acasă!”

Shole: La mine e ciudat să spun cum… care au fost gândurile când am intrat în trupă, că…

Dhope:„ …eu am făcut-o.” (râde)

Shole: Da, gândurile când am făcut-o, au fost foarte clare. Mi s-a părut că la noi nu vedeam o chestie pe care voiam s-o văd și eram destul de conștient că eram unul dintre cei care ar putea să ajute ca și la noi să se dezvolte chestia aia. Și ăsta a fost scopul de la-nceput, că trupa asta să nu rămână indiferentă și să schimbe ceva și să conteze la un moment dat în timp. În timp, lucrurile s-au mai schimbat. Am avut dorințe diverse în legătură cu formația. Dar, indiferent cât de mult s-au schimbat sau așa, astăzi, motivul pentru care sunt în trupă e că-mi doresc foarte mult să experimentăm lucruri și să vedem cât de departe putem să ajungem, ce se mai poate-ntâmpla. Adică mi-aș dori foarte mult să experimentăm toate… nu știu… prin multe stiluri, n-am nicio problemă.

Simplul fapt că am avut întotdeauna  oameni care au fost mega alături de noi, adică oameni care ne-au făcut să nu cedăm. În același timp, am avut și foarte mulți oameni care ziceau „Bă, ce pula mea e asta?” știi? Da’ la sfârșitul zilei, te gândești… când rămâi doar tu cu tine, știi ce vrei. Adică dincolo de ce ai auzit, despre ce faci tu, dincolo de așa… ideea e că oricum nu știe nimeni nimic, oricum nu are nimeni nici o garanție despre nimic în lumea asta… nu e ca și cum cineva ar avea un secret. Mi se pare ok să experimentezi, să faci lucruri cu oameni cu care te simți bine să faci lucruri. Ce se-ntâmplă, se-ntâmplă. Asta cred că tre să fie. Cred că tre să te bucuri de viață făcând asta.

Dhope: Hate-ul a fost tot timpul acolo

3. De ce ați ales să luați o pauză de câțiva ani?

Shole: Trupa când s-a destrămat în 2008-2009 a fost pe un fond în care toată lumea începuse să o ia razna. Noi începuserăm să cântăm foarte mult în perioada aia, repetam des, suna totul bine, era o chestie, numai că nu prea se întâmpla nimic, numai că atunci când ai așteptări și nu se întâmplă nimic, încep să te ia spumele și îi iau pe toți spumele și nu mai e nimic în regulă și toată lumea caută  vinovați. Tot nu am fost suficient de puternici psihic și ne-am certat. Am găsit tot felul de motive, dar până la urmă ideea e că…de câțiva ani nu s-a întâmplat nimic.

CRIZE

4. Cum a fost să va reapucati de muzică după pauză? Cum vi s-a părut că s-a schimbat comunitatea muzicală în tot acest timp ?

Shole: În ăștia câțiva ani, pentru că nu putea să nu existe, când a venit Parkway Drive, ne-am reunit și am făcut un concert pe acolo, s-au reunit și Protest Urban atunci. A fost o seară din aia wow, reunindu-ne ne-am dat seama că nouă ne place să facem asta și după aia, din următorul an am făcut un concert cu toate componențele Crize ever, cu toți băieții care au trecut prin trupă, ne-am reîmprietenit toți, am făcut un concert mare la Fabrica și am cântat toate piesele și a fost foarte tare. Lumea a reacționat foarte bine.

Faptul că lumea a reacționat foarte bine și noi ne-am simțit ca și cum ar conta ce facem, nu am avut liniște până nu am pus-o din nou pe picioare. Lucru care s-a terminat abia în 2016, dar în toată pauza asta fiecare a evoluat ca om, a învățat ce să facă și ce să nu facă. Am devenit puțin mai deștepți.

După ce ne-am apucat, am început să strângem echipa; care cum putea, cine mai vrea să cânte din membrii vechi. Am avut o groază de surprize, unele foarte interesante din partea unor oameni de la  care mă așteptam să ne ajute și s-au făcut că nu ne cunosc, eu mă bazam că o să ne ajute, că o să fie ok, dar nu așa a fost, foarte interesant, încă mă gândesc la asta.

Povestesc cel mai mult pentru că eu am fost cu ideea să facem asta și am ținut-o tot timpul. Cumva e greu să ții asta, o să mă vait în interviul ăsta prima dată cum nu m-am văitat până acum niciodată. E foarte greu să ții la un loc niște oameni să facă ceva, e foarte greu pentru că ajungi să îi iubești, să îi înțelegi pe fiecare în parte și îți dai seama că fiecare are motivele lui să fie poate de căcat într-o zi. Problema e cum manageriezi asta, noi la anul facem 20 de ani de când facem trupa asta cu bune cu rele. A avut pauze am avut multe. Hai să zicem lucrurilor pe nume că de aia suntem rockeri, că dacă făceam o de asta de apăream la emisiunea lui Măruță și nu aveam voie să spunem nu știu ce, nu spuneam, dar suntem rockeri, hai să spunem.

5. Ce trupe v-au influențat stilul personal al fiecăruia? Ce instrumentiști v-au îmbogățit vocabularul muzical?

Dhope: Ca feeling, că  așa ca muzică și ca studiu nu știu. Eu sunt destul de punkist: nu știu note, nu știu nimica, cânt de feeling, nu știu chestii de genul asta. Cumva m-am născut în generația nu-metal. Când am descoperit eu muzica se purta o șapcă roșie purtată invers, chestie care mi-a schimbat planeta, din păcate nu am avut în copilăria mea prieteni care să asculte rock, majoritatea prietenilor mei erau pe hip-hop și alte chestii. În backgroundul meu vin dintr-o zona hip -hop, dar am descoperit rockul pe parcurs și a început să-mi placă. Cypress hill, Limp Bizkit, Deftones asta m-a influențat să mă apuc. Nu știu, putem să vorbim trei zile jumătate despre asta dacă vrei. În ultimul timp, nu știu e ciudat, muzica e ciudată, e super diversă, habar nu am… am zile când ascult muzică de relaxare pentru câini. Fuck it, nu contează!

Mircea: Am început să ascult muzică bună să zic cu Depeche mode, Roxette și Michael Jackson. După care am descoperit rockul cu Metallica în 1991  și Nirvana pe urmă, după am început să lărgesc banda.

Dhope: La modul că nu cred că suntem influențați sau nu ne-am gândit niciodată unul din noi: “hai să facem ceva mai ce ne-a plăcut în ultimul timp”.  Și dacă ne-am propus să facem asta, din păcate nu ne iese să gândim ceva într-un anume fel, noi întrăm în studio și dăm drumul la treaba acolo și aia ne iese, asta e, nu avem influențe directe, nu tindem să sunăm ca ceva să inspirăm spre ceva. Dacă sunt influențe sunt super inconștiente, dar e normal să fie.

Shole: La mine e destul de simplu, eu am început tot așa cu Depeche Mode, a fost primu’ contact cu muzică și încă îmi place și azi că în prima zi, a fost o formație absolut genială, sunt geniali oamenii. They don’t fail! După am descoperit printr-un coleg de liceu, dar mai devreme de liceu că eu eram în generală. Și am descoperit niște trupe din astea black metal: Beherit, foarte nenorocit cum ar veni care mi-au plăcut foarte mult tot de la ascultat Obituary, Impetigo, Pungent stench. Niște din astea pe care multă lume nu le mai știe, dar erau foarte foarte interesante. Momentul în care m-a lovit tare-tare de tot a fost valul ăla de pe LiveTV cu Metallica, cu Nirvana care erau mai accesibile, mai naturale cumva. Și după care totul s-a năruit când am dat de Doors și am rămas pe Doors până astăzi. Mi se pare de departe cea mai revoluționară chestie în muzică, cel puțin în ultimul timp. Versurile m-au fascinat foarte tare.

Jim Morrison e foarte tare și după ce am terminat liceul și m-am apucat de alte chestii a fost când am dat de Deftones și gata. Am dat drumul la Crize. Am zis “Vai, ce plm e asta? Îmi place, vreau și eu să facem așa ceva!”.  A durat mult până a început să sune coerent, dar oricum Deftones a fost trupa care m-a făcut să mă hotărăsc.

Și din România au fost niște trupe care m-au ajutat să mă hotărăsc și ce e cel mai tare e că am avut norocul să fiu prieteni cu oamenii ăștia. Chiar  mă refer la trei trupe: Implant pentru refuz, Coma și H8, la trupele astea mă gândesc. La un moment dat nu aveam tobar și H8 ne-a dat tobarul lor care între timp a murit, Mutu, Dumnezeu să-l ierte! Sau nu știu, să îi fie bine unde e, că mare băiat a fost! Adică H8 ne-au dat și tobe și scule și tobar, ne-au ajutat la modul mult pe urmă Coma ne mai luau cu ei la concerte, ne băgau colo-colo, ne băga Hefe la emisiuni, adică era o chestie din asta. Cu IpR aveam o casetă prin liceu, când -i-am cunoscut chiar mă gândeam: „Bă ești nebun? “Am cântat cu ei o dată și eram: “Bă, sunt fan de fapt” Adică eram la modul: sunt fanul vostru cum ar veni și era “Ba relaxează-te, taci din gură, vezi-ți de treabă.” Și asta a contat, adică vreau să zic și de trupele românești care m-au influențat.

Și apoi a venit valul de metal care mi-a plăcut foarte mult, a început cu  Norma Jean, am continuat cu As I lay dying, ce-a mai fost? Black Dhalia Murder, Despised, care ne-a luat mințile la toți, și după ne-am mai liniștit și noi ,am luat-o spre direcția asta cu Gojira, pe urmă am ajuns să ascultăm hip-hop și muzică ambientală.

Dhope: Eu ascultam dinainte, el a început să asculte mai târziu. Oricum, la mine personal e Coma de când mă știu, mi-am rupt capul de la albumul „Somn”.

Pe același raft, la aceeași Diverta, era și Oameni fără fețe de la Implant pentru refuz.

Shole: Da, nu prea. Recunosc că rar îmi place hip-hop și mi-a plăcut foarte tare Specii și asta e motivul pentru care ne-am dorit foarte mult să lucrăm cu Chimie. Pentru că sunt încă fan Specii, ce cântau. Mi se pare încă Best Romanian hip-hop Act. Deci și Specii pot să zic că sunt altă influența în formația Crize.

6. Cum s-a schimbat, din punctul vostru de vedere, scena muzicală de când ați început până în prezent?

Shole: Primele concerte Coma din 2001 mi-a stat inima, nu îmi venea să cred ce văd, era ceva fascinant și era un spirit pe care nu l-am mai regăsit, azi e totul mai corportate. De când au început trupele astea tot ce pot să zic că s-a schimbat e feelingul. Lumea vine e cumva o relație trupă-public, dar nu se compară cu ce era.

Dhope: Nici oamenii din trupe nu mai au 21 de ani.

Shole: Dar nu mă  refer că e vina trupelor sau oamenilor, pur și simplu, s-a schimbat viața și lumea și totul. Așa e natura. Că era mult mai specială relația dintre cântăreti și pubic, era mult mai intens. Acum e marfă, sună mai bine, trupele cântă mai bine, te bucuri, sound mai bun, CD mai bune, toate astea cumva mie mie se pare că s-a pierdut fix.

7. Care e cea mai frumoasă amintire a voastră de când cântați în Crize?

Dhope: Nu prea am avut timp să îmi fac amintiri, dar cea mai frumoasă cred că e aia cu turneul din 2007, când am fost cu ei și nu cântam.

Shole: Nici nu conta. Pe bune, eram toți acolo, nici nu conta. La noi, mereu a fost ideea asta de “crew”.

Mircea: Cred că turneul ăla din 2006 când am fost în 9 locații în 10 zile…

Shole: …că a fost o pauză de o zi.

Mircea: O experiență pe care nu pot să o uit.

Shole: …Deci la toți turneele, nu ?

Dhope: Da, ne e dor să cântăm.

Shole: La mine cred că atunci când am cântat cu Deftones și la un moment dat când cântam, m-am întors un pic spre Vlăduț, care era la tobe, că noi comunicăm vizual în timpul concertului.

Și când mă uit, era Chino pe un monitor și se uita la noi cum cântam. Mi s-a părut un moment din ăsta… în timpul ăsta, eu trebuia să cânt. Nu m-am oprit, dar în capul meu era: „Să-mi bag pula, ăla e Chino și se uită la noi când cântam”. Mie mi s-a părut cumva că am atins un punct din ăla la care nici nu mă gândeam, nu credeam că am șanse să se întâmple.

A fost un moment când am realizat că totul are sens. E bună întrebarea, dar știi care e cea mai tare amintire pe care membrii formațiilor o țin minte? Procesul în sine, prin care se întâmplă ce fac ei. Momentul în care se întâlnesc la studio și stau împreună. Nu neapărat când ies lucruri, ci când stau împreună și știu ei că fac ceva din nimic. Compania pe care o ai pe drum,aia e schema. Lifestyle-ul ăla…. Nu e una anume, e faptul că noi trăim așa și asta cred că încerc să promovăm.

Nu e așa ca nu te asteptai ca băieții din CRIZE să aibă atatea povesti de spus? Nici noi. Am plecat cu gândul să facem un interviu scurt, dar am ajuns să stăm două ore să vorbim cu ei. (și nu ne plangem deloc, ba chiar ne-au impresionat poveștile lor) Așa că ne-am gândit să împărțim interviul în două. Ai citit prima parte în care ai descoperit membrii trupei și începuturile a ce inseamna CRIZE. În cea de a doua parte o să afli mai multe despre cum e să trăiești pentru muzică, cum se simte pandemia pentru ei și ce planuri de viitor au. Curios?

Autori: Maria Neștian, Bencze Robert-Valentin

Un suflet plin de încredere și muzică

"în Păreri și opinii" "de POV21"
muzică

Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă muzica pentru mine, probabil că m-aș fâstâci și nu aș răspunde pe moment. Cred că aș aluneca printre gânduri: motivație, voință sau combustibil pentru a întreține flacăra ce arde în inima fiecărei persoane? Muzica este modul prin care artistul încearcă să-și deslușească cele mai ascunse taine ale sufletului?

Unii ar metaforiza muzica drept izvor al artei, alții o văd ca pe un limbaj universal al iubirii. Pentru mine, muzica sporește nuanța unei oglinzi, observând în ea ceea ce caut în propria persoană: perfecțiune, speranță, încredere, ajutor.

Cu toate acestea, muzica nu are un limbaj propriu, însă, reușește să-l domine și să-l intensifice pe al nostru. Într-un mod special, ea devine viața unui adevăr.

De ce tocmai muzica devine suflul care-mi oferă speranță într-un punct culminant al problemelor? Prin ce a reușit de nu m-a dezamăgit niciodată?

Am găsit răspunsul: m-a învățat să-mi iubesc eșecurile. De cele mai multe ori, ea mi-a fost singurul loc de refugiu și mijlocul de exprimare a emoțiilor.  Muzica m-a făcut să devin o persoană perseverentă, să aparțin acelui ceva prin care notele muzicale devin suflet.

E mai ușor să ne dăm seama de anumite lucruri atunci când privim în urmă: cochetez cu chitara încă din clasa a IX-a și vă pot spune că nu este ușor să fii „autodidact”, mai ales când vizăm un instrument.

Primele acorduri au fost dificile, nu le puteam înțelege, încercam să măresc orele de lucru la chitară: de la două ore pe zi ajungeam la patru ore, mă plictiseam, nu mai acordam atenția necesară pentru a învăța.

În ciuda acestor lucruri, am continuat să exersez. Iar acum, sunt un chitarist care și-a format trupa mult visată.

Muzica a devenit lumea mea proprie, unde sunt un învingător.

Prin ea pot auzi liniștea, pot vedea întunericul, pot să mă simt înfrântă și, totuși, nu aș putea să plâng vreodată. Dacă lumea exterioară este cea care dizolvă posibilitatea de a mă raporta la lumea din interiorul meu, muzica este ceea ce-mi oferă puterea de a lupta, fără să mă retrag dincolo de lume.

Totuși, trebuie să-mi schimb puțin atitudinea. Poate să zâmbesc din când în când.

Nu sunt doar chitarist, ci și compozitor. A crea muzică înseamnă rațiunea de a trăi, de a te abandona interminabilului, de a te face ecoul a ceea ce nu poate înceta să vorbească, pentru a intra în dansul sunetelor, unde amenință fericirea. Instrumentul nu devine doar vocea muzicianului, ci și o intimitate a tăcerii, a singurătății.

„Sunt un interpret de povești. Când interpretez îmi place să fiu în fața pianului pentru a începe povestirea” – Nat King Cole

Uneori uit unde mă aflu și zâmbesc fără motiv. Devin un înger palid cu o privire curată. Îmi creez notele muzicale, la fel cum sunetul fin al acestora mă creează drept artist. Câteodată sunt veselă, pentru că uit de emoții. Mă pierd pe undeva, cu căștile pe cap, singură pe scenă, făcând un solo, dar nu realizez că mulțimea exclamă. Sunt doar eu și chitara, împreună, un vals al sunetelor acordate, iar căldura mi se răspândește prin tot corpul ca o flacără în lemnul uscat.

Vrei să afli mai multe despre muzică și efectul său terapeutic? Click aici.

Autor: Filimon Andreea-Gabriela

Trei tineri au transformat un parc din Brașov într-un loc de cultură urbană!

"în Știri" "de POV21"

Pe o proprietate privată din Brașov, trei tineri au transformat un parc într-o zonă culturală. Au fost amplasate hamace, o scenă pentru teatru și s-a improvizat un loc pentru citit.

Accesul este gratuit, iar până la ora 23 oamenii își pot comanda băutură și mâncare, care se pot consuma în bărci, hamace sau pe mese făcute din butelii vechi. Achiziționarea se face direct de pe telefon, printr-un cod QR.

Aleile sunt acoperite de graffiti, iar tinerii au amenajat și un teren de volei pentru iubitorii de sport. Autoritățile au fost receptive la ideile organizatorilor și doresc o colaborare cu aceștia și pentru modernizarea celeilalte porțiuni de parc, cea deținută de primărie.

Parcul este amplasat între clădiri corporatiste, dar și așa, muzica trebuie lăsată la un volum mediu, tinerii având deja o plângere pentru gălăgie. Aceștia vor ca iubitorii de cultură urbană să se bucure de acest loc și pe timp de iarnă, așa că se gândesc la metode pentru acoperirea zonei respective.

„Seri de film, seri de teatru, concerte live, muzică de vioară. Suntem înconjurați de birouri și feedback-ul e bun, că văd și ei o pată de culoare în parc” declară Dorin Cosma, unul din organizatori, conform Mediafax.

 

Roxen este prima cântăreață promovată internațional de Warner Music!

"în Știri" "de POV21"
Roxen

Roxen, Larisa Roxana Giurgiu, are 20 de ani și este una dintre vocile proaspete din România. Cântăreața ar fi reprezentat anul acesta România la Eurovision. Dat fiind contextul epidemiologic, concursul a fost mutat pentru anul viitor, la Rotterdam. Roxen colaborează cu casa de discuri Global Records.

Colaborare între Warner Music și Global Records

Warner Music a comunicat că va acorda companiei Global Records licența pentru repertoriul său internațional în România. Cele două companii vor colabora cu scopul de a promova artiști români la nivel internațional. Prima care se va bucura de această campanie este Roxen. Ultimul ei single, „How to break a heart”, a fost lansat deja la nivel mondial și se bucură de un real succes pe toate platformele de streaming.

Global Records colaborează și cu alte nume sonore din România, precum Inna, Carla’s Dreams, Alina Eremia, AMI, Irina Rimes, Killa Fonic, Mark Stam, Minelli, Sickotoy, Vanotek, The Motans și mulți alții. Global Records reprezintă, la momentul actual, cea mai importantă casă de discuri independentă din România. Compania face parte din platforma Global Entertainment, care este și compania mamă a agenției de marketing Global Talent United și a agenției de booking Global Booking.
Ștefan Lucian a declarat: „Warner Music este o companie de înregistrări majoră, cu un spirit independent real. Suntem încântați că armata sa globală de executivi va lucra pentru unii dintre artiștii noștri aflați în ascensiune rapidă, cum este Roxen. Suntem nerăbdători să conectăm lista lor globală de artiști cu fanii de muzică din România. Este un parteneriat de vis”.

Începuturile

Roxen s-a făcut remarcată în anul 2019, participând la discul „You Don’t Love Me”, al producătorului român Sickotoy. În același an, Roxen a ajuns pe primul loc cu piesa „Ce-ți cântă dragostea” și a fost aleasă ca reprezentant al României la ediția anului 2020 a Eurovision.

Întrebată despre începuturile în muzică, artista a declarat:

În copilărie am participat la diverse concursuri şi festivaluri, însă întotdeauna mi-am dorit să fac muzică la cel mai înalt nivel şi visam să cânt pe scene mari şi să mă adresez publicului. Acum sunt emoţionată şi provocată în acelaşi timp, deoarece simt că încep să ies deja din zona mea de confort. Dar asta îmi place, mereu m-am simţit atrasă de lucrurile noi, de provocările care au venit în viaţa mea. Mă bucur şi sunt recunoscătoare pentru această oportunitate.

Roxen este originară din Cluj și are tangențe cu muzica de la vârsta de 7 ani. Piesele „You don’t love me” feat Sickotoy şi „Ce-ți cântă dragostea” se bucură de un real succes, iar pe urmele lor a venit piesa „How to break a heart”. Melodia a fost difuzată în radiourile din Franţa, Mexic, Statele Unite ale Americii, Rusia, Spania, Grecia, Elveţia, Turcia, Bulgaria, Lituania, Kosovo, Slovenia, Kazahstan, Estonia şi Moldova și însumează peste 7 milioane de vizualizări pe YouTube.

Așteptăm cu nerăbdare să o vedem pe artistă pe scena Eurovision anul viitor și să aducă premiul cel mare României!

 

Autor: Raicu Anca

Albumul „Chromatica” al lui Lady Gaga este locul întâi în topul mondial Bloomberg’s Pop Star!

"în Știri" "de POV21"
Chromatica

Cântăreața de numai 34 de ani a reușit să îl detroneze, în doar o lună și jumătate, pe Bad Bunny (cunoscut pentru albumul El Conejo Malo) cu noul ei album „Chromatica”(lansat pe 29 Mai 2020). Anunțul a fost dat ieri, pe 15 iulie de Michael Cuby.

În unul din cântecele acestui album, Stefani Angelina Joanne Germanotta, a spus:„My biggest enemy is me”(Cel mai mare dușman al meu sunt chiar eu), dar, aparent, cel mai mare dușman al acesteia este acum, Bad Bunny, pe care l-a depășit în topul Bloomberg’s Pop Star Power Rankings, conform nylon.com.

Albumul Chromatica, cel de al șaselea album de studio al interpretei, nu a cunoscut critica negativă, acesta fiind vândut ca pâinea caldă încă din primele minute de la lansare. La momentul actual, Chromatica a fost cumpărat de peste 400.000 de fani care au așteptat lansarea acestuia cu sufletul la gură. Inițial, albumul trebuia să apară pe 10 Aprilie, însă, în contextul pandemiei COVID-19, lansarea s-a mutat pe 29 Mai.

În cadrul noului album există colaborări cu artiști precum Ariana Grande(Rain on me), BLACKPINK(Sour Candy) și Elton John(Sine from above).

Cântăreața de origine italiană a mai cunoscut o serie de succese cu albumele „Born this way”(2011), „ARTPOP”(2013), „Joanne”(2016) sau „A star is Born”(2018). Încă de la albumul său de debut, „The Fame Monster”(2009), aceasta și-a clădit, cu pași repezi, o carieră bazată pe talentul, originalitatea și extravaganța ei nemaiîntâlnită.

Toată lumea își amintește de ea ca fiind „tipa cu rochie de șuncă”, însă, în spatele extravaganței sale se află un suflet de aur. Puteți urmări documentarul „GAGA: Five Foot Two”(2017), în care sunt prezentate, detaliat, aspecte ale vieții faimoasei cântărețe.

„All I ever wanted was love”(„Tot ce mi-am dorit vreodată a  fost dragostea”).

Mai puțini turiști în Vama Veche, după noile restricții privind muzica!

"în Știri" "de POV21"
Vama Veche

În acest weekend, 100.000 de turiști au umplut litoralul românesc. Totuși, în Vama Veche, terasele au înregistrat doar 30% din clientela de dinainte de noile restricții. Costineștiul a fost una din cele mai populate stațiuni.

De joi, 9 iulie, ora 20:00 pune punct muzicii și petrecerilor specifice „vamaioților”. Bubuitul boxelor a fost înlocuit de muzica ascultată în surdină. Deciziile funcționează pe partea de prevenție.

Totuși, odată cu prevenția și distanțarea, s-a micșorat numărul de clienți ai cluburilor și teraselor din Vamă.

„În jur de 200 de jandarmi și de polițiști au păzit intrarea în Vama Veche în acest weekend, un prim „baraj” de triere, însă „foarte puțini au patrulat prin interior, fiindcă chiar a fost liniște și s-a menținut distanțarea socială. Experimentul nostru comun a funcționat sâmbătă noapte”, au precizat patronii de cluburi, conform Libertatea.ro.

Vrei să citești mai multe despre această măsură impusă în Vama Veche? Click aici.

Vama Veche devine limitată la muzică ambientală pentru a combate răspândirea virusului!

"în Știri" "de POV21"
Vama Veche

Vama Veche ia măsuri extreme pentru combaterea răspândirii virusului SARS-CoV-2! În difuzoarele teraselor nu se vor mai auzi melodiile trendy, ci muzică ambientală.

Proprietarii teraselor speră ca această măsură să ajute la combaterea infectării cu Coronavirus. Această decizie vine în urma creșterii alarmante de cazuri din ultimele zile.

Primarul comunei Limanu (formată din satele 2 Mai, Hagieni, Limanu și Vama Veche) a declarat pentru ctnews.ro că decizia este una unică în țara noastră.

Vrem ca Vama Veche să dea un exemplu. Ideea ne aparține și a venit pe fondul unei capacități restrânse de a gestiona cu forțe proprii volumul mare de vizitatori din timpul week-end-ului. Știm că de vineri seara și până duminică Vama Veche este o destinație extrem de tranzitată. Acest fapt a creat tuturor mari dificultăți în respectarea recomandărilor legate de distanțarea socială. Locațiile vor fi deschise, însă propunem turiștilor un alt mod de a se destinde. Nu ne dorim să schimbăm Vama Veche și nici să fim acuzați că îngrădim opțiunile oamenilor de a-și petrece timpul liber. Dar trăim o amenințare reală, iar agenții economici au înțeles și au fost extrem de receptivi. Este un exercițiu de responsabilitate civică, de solidaritate. Scopul tuturor este acela de a menține stațiunea drept destinație sigură pentru sezonul estival 2020. Astfel, în serile de vineri și sâmbătă, volumul muzicii va fi coborât, iar muzica va fi specifică unei atmosfere mai boeme” .

Te interesează prețurile de pe litoralul României? Uite aici un top cu cele mai avantajoase stațiuni.

Autor: Raicu Anca

Huey, cunoscutul rapper american, a fost împușcat în plină stradă!

"în Știri" "de POV21"
Huey

Lawrence Franks Jr., cu numele lui de scenă Huey, a fost adus cu răni grave la spitalul din orașul său, unde a și murit, după ce a fost împușcat în plină stradă.

Incidentul a avut loc în Kinloch, loc în care rapperul s-a lansat în muzică, pentru ca apoi să devină cunoscut cu hitul “Pop, Lock & Drop IT”. Acesta a lansat și un al doilea album, dar nu a avut același succes.

Bărbatul avea doar 32 de ani, iar polițiștii desfășoară o anchetă pentru a da de urma atacatorilor.

Festivalul de muzică rock, Rochanotherworld, din Iași a început!

"în Știri" "de POV21"
Rochanotherworld

Festivalul de muzică rock, Rochanotherworld, din Iași a început!

Odată cu relaxarea restricțiilor impuse de Coronavirus, ieșenii nu au stat mult pe gânduri și s-au întors la vechile obiceiuri.

Rocanotherworld se întoarce, de data asta pe malul lacului Ciric. Maximul petrecăreților este de 500 de persoane, grupați în grupuri de câte 2 sau 4.

Biletele s-au vândut in proporție de 80% și mai sunt câteva abonamente, lucru care nu poate decât să o bucure pe Patricia, directorul festivalului.

”În clipa de faţă suntem la o capacitate de 70-80% bilete vândute, abonamentele s-au dat din prima zi, au fost soldout. Anul acesta vrem să venim în sprijinul a 500 de familii din comuna lungani, din Iaşi; vom dona pachete cu alimente de bază, produse de curățenie si materiale sanitare”, a declarat Roxana Patricia Butucel pentru Mediafax.

Autor: Raicu Anca

Cele mai bune locuri de ascultat muzică

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
locuri de ascultat muzică

Vremurile de dinainte de Pandemie erau mișto, nu? Ieșeai cu prietenii la cafenea, unde, la postul de radio, se auzea muzica aia care îți trezea cele mai faine vibe-uri. Sau te plimbai prin parc cu căștile în urechi, fiind doar tu cu gândurile tale… dar acum? Care sunt cele mai bune locuri de ascultat muzică?

Era frumos, știm.

Astfel, pentru a ne aduce aminte de vremurile faine de dinainte de nebunia Coronavirus, am decis să așternem aici cele mai bune locuri de ascultat muzică!

Am pomenit la început de cafenele, corect?

Personal, când îmi aduc aminte de zilele de sâmbătă în care ieșeam cu prietenii la cafenea și povesteam nebuniile pe care le povestesc cam toți adolescenții, cu muzică bună la TV-ul de dinăuntru, devin nostalgic. Am senzația că vreau ca toate acestea să se repete cât de curând posibil. De obicei, când merg cu prietenii în astfel de locații am Shazam-ul pregătit. De ce ? Pentru că mai mereu apare câte o piesă de care nu știam și nu ezit să o adaug în playlist.

Also, și parcul e un loc foarte fain de ascultat muzică.

Cu căștile în urechi, cu o carte bună în mână și cu o atmosferă friendly în jurul tău, e peisajul perfect, într-adevăr. De asemenea, poți asculta muzică în parc și când alergi. Dacă ai un playlist special pentru asta, care include muzică motivațională care să te țină în priză, e perfect.

Un alt loc genial unde poți asculta muzică este, evident, un eveniment muzical.

Aici experiența e mult mai complexă, pentru că poți să îl trăiești fie ca simplu spectator, fie ca voluntar, fie chiar ca participant.
Evenimentele muzicale sunt una din activitățile all-season preferate de tineret. Dar cum le experimentează fiecare? Organizatorul, voluntarii și participanții au, fiecare în parte, o perspectivă diferită. Un lucru care te marchează ca participant la un eveniment e dimensiunea lui – fie e neașteptat de mare și încerci să îți croiești drum printre oameni, sau e surprinzător de mic și oarecum intim. Din a doua categorie fac parte evenimentele underground, care tind să aibă publicitate mai slaba. Însă, care reprezintă o ocazie bună pentru artiști să se lanseze. Oricum ar fi, evenimentele muzicale reprezintă un prilej de a te bucura de muzica ce te face să te simți liber, în largul tău, dar și de a cunoaște oameni cu care împărtășești aceeași pasiuni.

Ar fi mai multe exemple, dar credem că am atins ideea: muzica trăiește cu noi, oriunde am merge pe Glob.

Găsim muzică în orice și din orice.

Chiar și acum, când stăm închiși în casă, ne punem căștile în urechi și ne prefacem că nimic din ceea ce se întâmplă în exterior nu e adevărat. Nu mai contează dacă asculți heavy metal sau operele lui Mozart, muzica devine pansament atunci când te regăsești în ea.

Autori: Radu Bertea și Adela Brăslașu

Cum ne ajută muzica în timpul în care stăm în casă?

"în Dosarul Săptămânii/Interviuri" "de POV21"
Cum ne ajută muzica

Cum ne ajută muzica în timpul în care stăm în casă? Singuri, deprimați și nostalgici, ne uităm pe geam. Ciulim urechile să distingem ecoul acelorași cuvinte aruncate ici-colo de o mașinuță cu leduri roșii-albastre.

Q: Cum putem evada din acest cerc al monotoniei?

A: Prin bucuria existenței creatorilor. Cărți, filme, muzică și celelalte forme mai mult sau mai puțin convenționale- vă mulțumim.

Astăzi, ne vom limita doar la muzică. Acest „coping mechanism” (sau, cum ar traduce românu’- mecanism de adaptare/de a face față) este o metodă mai mult decât eficientă de a învinge plictiseala. Ea ne alină singurătatea: ne regăsim în versuri, realizăm că există și alți oameni care ne împărtășesc gândurile; ori poate ne fac cunoștință cu noi” idei. Dar de ce să ne rezumăm la material? Știm deja că gusturile muzicale pot forma noi prietenii. Fiecare din noi are un prieten „consumator de roci și metale/căruia îi place rock-ul sau metal-ul (dacă nu ai, avem la dispoziție două variante: tu ești acel prieten sau urmează să ai). Se recunosc între ei ușor, salutându-se prin semne specifice fanilor genului (Deși, până trece corona vor fi nevoiți să se rezume la prieteniile deja formate sau internet) .

Trebuie menționată și muzica instrumentală, fără versuri. Ea ne oferă posibilitatea de a ne crea propriile gânduri, într-o atmosferă și un univers deja plăsmuit. Cu ajutorul lor poți chiar să călătorești: cântece asiatice sau stil viking? Alegerea îți aparține.

Da, știu. Coronavirusul este un motiv de a sta mai mult în casă și de a medita asupra propriei persoane prin citit, poate chiar scris, dormit și… muzică.

Muzica o poți asculta oricând și sub aproape orice formă, de când te trezești, în drum spre școală, uneori și în timpul orelor, în drum spre casă și chiar înainte să adormi. Dar cum ne ajută ea în această perioadă?

Well, profit de timpul ăsta liber ascultând genurile de muzică care îmi plac și care mi se potrivesc (cred eu) deși nu sunt așa evidentă la o primă apariție. Până la o primă audiție. Așa cum face eu, face și o grămadă de lume, pentru că muzica este singurul mijloc prin care preferințele se reunesc.
Mi se întâmplă destul de des să mă gândesc random la un moment iar acel moment să îmi amintească de o piesă anume iar ascultând-o, retrăiesc momentul, chit că e unul bun sau nu, și sunt convinsă că nu doar eu am pățit chestii de genul.

Sau piesele alea care îți dau impulsul să îți iei tricoul ăla zdrențuros cu AC/DC, să îți acordezi chitara imaginară și să faci duckwalk prin casă. I mean, ce poate fi mai plăcut de atât, decât să știi că ritmu’ te readuce la viață în habitatul tău natural?

Timpul ăsta liber e perfect și pentru a descoperi noi genuri, noi piese, noi artiști care au dat un cusur epocii în care au trăit. Muzica ne ajută să medităm, să resimțim, să retrăim, să ne afirmăm și să ne consolidăm personalitatea, chit că suntem adepți ai jazz-ului, ai techno-ului sau a power metalului. Așa că fă-ți playlist- ul, dă-l la maxim (sau puneți căștile în caz că nu toată lumea îți agrează genul muzical) și simte-te liber, chiar dacă te simți baricadat în casă!

Te simți indecis? Avem noi un playlist variat, potrivit pentru fiecare gust! Care este melodia ta preferată?

Neofolk, folk, medieval, viking:

SKÁLD – Rún 
Heldom – Myrkr 
Arany Zoltán- Palästinalied
Amigo the Devil- Hell and you 

Clasică:

Chopin – Etude Op. 25 No. 11 (Winter Wind)

Hip-hop, rap:

XXXtentacion- Skin 
Eminem – Godzilla ft. Juice WRLD 
Kris Wu – Tian Di 
Maneskin – Vengo dalla luna

Trot coreean:

Hong Jinyoung – Good bye

Alternativă/Indie:

Blossoms – Charlemagne 
Mild Orange – Some Feeling 
FINNEAS – Let’s Fall in Love for the Night 

Rock:

Greta van Fleet – Edge of Darkness 
Black Sabbath – “Electric Funeral” 
Black Sabbath – “Iron Man”
Iron Maiden – Transylvania 
Whitesnake – Is This Love
Steppenwolf – Born To Be Wild

Hard Rock:

AC/DC – Let Me Put My Love Into You 
AC/DC – Stiff Upper Lip

Post-rock:

Black Hill & Silent Island – Tales of the night forest

Electro swing, pop:

Alice Francis – Shoot Him down!

Pop:

Frankie Valli- Can’t Take My Eyes off You

Ronnie Hilton – The Wonder of You
Arctic Monkeys- Stop The World I Wanna Get Off With You

Musical:

Frankie Valli & The Four Seasons – Beggin’ 

Industrial, rock:

Marilyn Manson – Killing Strangers 

Funk rock, rock clasic:

Queen – Another One Bites the Dust

Hi-NRG‎, ‎Post-disco‎:

The Weather Girls – It’s Raining Men

Metal alternativ:

Marilyn Manson – Tainted Love 

Metal:

Stravaganzza- Hijo de la Luna (Cover by Pellek)
Metallica – Motorbreath

Soul:

James Brown – It’s A Man’s Man’s Man’s World 

 

Autori: Florina Dan și Aderov Sofia

Ukulele – O fărâmă de Hawaii în brațele tale

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Ukulele

Ukulele este un instrument muzical cu patru corzi, de origine hawaiiană. Aceasta este de 4 tipuri, în funcție de mărime: soprană, concert, tenor și bariton. Este fabricată, de cele mai multe ori, din lemn de diferite tipuri, calitatea instrumentului variază. Acum că v-am prezentat în mare ce sunt ukulelele, vom continua cu experiențele noastre.

Cum a început totul?

Probabil acum câteva luni nu îmi imaginam că o să ajung să cânt la un instrument muzical. De obicei, lumea tinde să se subestimeze privind capacitatea pe care o poate avea în săvârșirea unei activități.

Însă, cel mai important lucru pe care tu, cititorule, trebuie să îl cunoști, este că nimic din ce îți pui în cap nu reprezintă o barieră reală, decât dacă ți-o zidești singur din cauza insecurităților.

Am început să cânt la ukulele din admirația pentru o persoană care cânta și ea, la rândul ei, la acest instrument firav și m-am simțit, practic, magnetizat de acel sunet unic pe care îl scoteau corzile după fiecare acord. Am simțit că simultan cu ele, inima mea începea să vibreze pe același ritm.

Cum este să fii autodidact?

Sincer, a fost o experiență interesantă să bombardez sistemul de căutare al youtube-ului cu zeci de tutoriale pentru ukulele! Am început de la cele mai simple acorduri și am ajuns în câteva săptămâni să mă avânt în melodii precum: Für Elise, My heart will go on sau chiar și Harry Potter theme. Așadar, încă un exemplu care arată că ambiția poate reprezenta unicul combustibil alături de care poți pleca în cele mai lungi călătorii ale cunoașterii de sine.

Beneficiile care survin odată cu folosirea unui instrument muzical

Este demonstrat științific că folosirea unui instrument muzical nu doar că previne stresul și anxietatea, dar îți dezvoltă și capacitățile intelectuale ce țin de sfera creației. Am ajuns să folosesc ukulelele pe post de analgezic împotriva stresului cotidian.

Din această cauză, ideal este să ne găsim fiecare o activitate pe post de anticorp în zilele în care inamicul nostru de după colț, stresul, ne dă târcoale. Mai mult decât atât, cu toții cred că ne-am lovit de sindromul plictiselii acute și nu reușeam să îi găsim un antidot eficace.

Ei bine, o serenadă îți poate oferi refresh-ul de care ai nevoie într-o zi în care serotonina este la pâmănt. Dar destul cu știința! În linii mari, nu pot să vă spun decât că veți avea parte de o distracție pe cinste! Nu există – nu am timp pentru așa ceva. În cele din urmă, sunt sigur că ajungem deseori să ne plângem din pricina timpului limitat, însă ne permitem să contemplăm tavanul și două ore dacă este necesar!

Voi încheia amintindu-vă că viața fără muzică ar fi ca un nor fără ploaie. Frumoasă, dar fără un scop anume.

Robert Trașcu

Ce cred oamenii despre ukulele și cum este de fapt?

Mulți oameni încurcă ukulelele cu un alt instrument muzical. Frecvent aud aceeași replică: „Ce tare e mandolina, pot să cânt și eu?”. „Chităruța” este foarte veselă și te transpune într-un film hawaiian cu cocktail-uri de ananas și fete îmbrăcate în sutiene din nuci de cocos și fuste din frunze.

Da, ukulelele este ca o chitară mai mică, care poate fi transportată cu ușurință și emite sunete foarte frumoase. Cântând la ea, sunetele emise au efectul Hawaii.

Ukulele sunt doar pentru începători?

Deși acest instrument nu pare complex și oricine poate învăța lucrurile de bază, poți ajunge la performanțe muzicale. Un exemplu foarte bun de performanță a fost Israel Kamakawiwoʻole cu celebra piesa „Somewhere over the Rainbow”.

Mulți cântăreți au știut sau știu să cânte la ukulele, cum ar fi: George Harrison, Taylor Swift, Paul McCartney și mulți alții. Teoria muzicală este la fel la toate instrumentele. Cu puțin antrenament zilnic vei putea cânta și tu „Somewhere over the Rainbow” și vei împrăștia entuziasm și voie bună oriunde vei merge cu „chităruța”.

Cum am ajuns să cânt la acest instrument?

Părinții mei nu m-au ghidat să cânt la un instrument muzical, iar eu mică fiind nu am ales să cânt de bună voie. Am ajuns la vârsta de 17 ani și mă gândeam că mi-ar fi benefic să cânt măcar la chitară. Unchiul meu mi-a dat chitara lui mai veche (are vreo 20-30 de ani) și am fost autodidactă timp de câteva luni, după care mi-am pierdut interesul. Parcă voiam să mă întorc la chitară, însă simțeam nevoia de altceva. Am făcut research pe internet și mi-au sărit în ochi ukulelele.

Practică, mică, înveți ușor, mi s-a părut varianta cea mai convenabilă pentru momentul respectiv. Sincer, am ușor ureche muzicală și o stare de bine generală când cânt la ukulele. O iau cu mine la școală, în oraș cu prietenii, la cabane. Crează o atmosferă atât de plăcută încât niciodată nu-mi pare rău că o car cu mine.

Iubitor de muzică sau nu, merită să încerci măcar odată corzile acestui instrument hawaiian, „chităruța” fie cu tine!

Uifelean Aurora Sofia

Pentru că muzica și poezia se contopesc când vine vorba de pasiune, dragă cititorule, îți cânt la ukulele…

Nu muzica din prezent e cretină, tu ești dacă o faci să devină populară!

"în Dosarul Săptămânii/Păreri și opinii" "de POV21"
muzica din prezent

În ultimul timp, muzica din prezent a devenit o controversă în mass-media, ceea ce e și normal pentru că suntem oameni și avem gusturi diferite. Dacă eu rezonez cu Guns N’ Roses și Vasile din comentarii pe Facebook se sparge pe Florin Salam, e normal că atunci când deschidem subiectul „muzică”, izbucnește al treilea război mondial. Dar un lucru pe care îl avem în comun eu și Vasile e că amândoi credem că muzica din prezent e cretină, de ce? Pentru că noi, toți șoriceii disperați de social media, promovăm prostia.

Haideți să vorbim puțin despre Trending.

Well, cât îmi pierdeam timpul explorând noul update de la Youtube am zis să văd ce mai e prin Trending. Deja știam de Jador și Vulpița, știam în ce mă bag și, de asemenea, știam că o să mă oripileze ceea ce văd, dar sincer vă spun că am rămas surprinsă când am văzut că nu sunt nici măcar în Top 3.

Inițial credeam că e o glumă. Mă simțeam ca o babă cu tehnologia. Erau acolo în top oameni de care nu auzisem în viața mea „Cocos de la Călărași”, „Sorinel Puştiu”… Mă, ne-am tâmpit de tot?

Oamenii respectivi primesc mai mult hate decât aprecieri, dar dragii mei, reclama negativă tot reclamă se numește.

Toată ziua ne plângem că auzim aceleași piese la nesfârșit, același ritm de manea și numai Gucci prin orice melodie… dar tot noi, victimele acestei poluări fonice, aducem nebuniile astea în trend.

„Mamă ce meme fain iese de pe piesa asta. Hai să-l pun la story.”

„Mă, ești nebun? A dat Anca share la maneaua asta. Hai că-i dau și eu, poate mă bagă în seamă.”

Și lista continuă.

Și, după toate astea, mai avem curajul să ne plângem că „nici muzica nu mai e ce era odată”.

Dar share-ul pentru atenție nu e chiar o problemă atât de mare. Ce e mai rău este momentul în care alegem să promovăm genul ăsta de muzică pentru că, probabil, ne e frică să ne dăm cu părerea.

Eu sunt genul de persoană care, cel puțin când vine vorba de muzică, este foarte directă și teribil de selectivă. De asta aleg să împărtășesc din magia playlist-ului meu cu alte persoane.

Ce mă enervează cel mai mult e când eu îmi dau tot sufletul să găsesc piesa aia de suflet care mă face să mă gândesc la o anumită persoană și când i-o trimit, tot ce primesc e „drăguț”. Drăguț? Mai bine îmi spunea că e Iohannis pe note muzicale decât să mă lovească așa. E clar că nu îi place, dar mai bine îmi spune din prima. Pe lângă asta, mai vrea să facă și o impresie bună și îi dă share pe Facebook cu versuri în descriere, să îmi arate că piesa aia e o capodoperă. Și se mai iau vreo 10 după el că, mno, e în trend efectul de turmă. Oare la fel făceau și cu „Dau moda”?

Sigur. Asta e problema noastră ca societate. Mai bine rămânem în turmă decât să ne exprimăm o opinie.

Acum, dragul meu cititor, cum crezi că a ajuns muzica asta cretină să domine? Tu ai adus-o în top. Tu și toți cei care preferați să suportați poluarea asta fonică în loc să vă axați pe ceea ce chiar vă place dar nu-i la modă. Well, nu e un capăt de lume. Piesele astea devin din ce în ce mai suportabile cu fiecare neuron care îți moare atunci când le dai replay. Deci dacă vrei să o impresionezi pe Anca, să știi că devine mai ușor pe zi ce trece.

Dar vreau să vorbesc pentru voi, cei care știți să distingeți aparența de esență și priviți puțin mai departe de zidul ăsta impus de social media.

Muzică bună încă se scoate, dar nu o să fie niciodată apreciată dacă noi continuăm să facem modă din prostie.

N-ați mai auzit termenul de muzică bună de mult timp, nu? Eu, spre surprinderea micului hater din mine, încă mai cred în muzică de calitate. Atâta timp cât văd noi albume de la E-an-na, Paraziții, Eminem, NF, The 1975 și mulți alții, eu chiar trăiesc cu speranța că nu suntem o generație pierdută.

Bine, astea sunt strict gusturile mele, dar oricine poate găsi partea frumoasă a muzicii contemporane. Nu în Trending, ce-i drept… doar dacă li se pare lirismul în ritm lăutăresc vreun fel de artă. Dar nu îi poți judeca, te minți singur dacă spui că nu te-ai rupt în viața ta la un party pe-o manea.

Dar suntem oameni. Ne lăsăm partea dreaptă a creierului să ne domine atunci când vine vorba de prostia celor din jur. Din instinct râdem sau dăm hate. Măcar să nu ne mai victimizăm atât că muzica din prezent e proastă, noi suntem proști că aducem așa ceva în top.

Evoluția industriei muzicale din trecutul apropiat, până în prezent

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
industriei muzicale

Cum ne atinge muzica fără să aibă măcar o formă fizică? Prin vibrații, prin cuvinte, prin stările pe care ni le transmite. Fiecare melodie își poartă mesajul după ea, mesaj care la rândul său, ne trimite o gamă largă de emoții în care să ne regăsim. De câte ori nu ai ascultat cele mai triste melodii când erai cu moralul la pământ? Și de câte ori nu te-au salvat melodiile tale preferate? De câte ori nu ți-a îmbunătățit muzica starea de spirit?

În toată diversitatea ei, muzica unește oamenii. Aduce împreună o grămadă de corpuri care se înghesuie la festivaluri și chiar mai mult de atât. Muzica are puterea de a conecta sufletele, de a te încuraja să lași în spate toată anxietatea și fricile care te apasă. Renunță la inhibiții și exteriorizează-te în ritm cu muzica. Simte!

Ne amintim cu toții de melodiile alea vechi, de prin 2004. Melodiile alea care încă îți fac sufletul să tresară ori de câte ori le auzi. Te duc înapoi în copilărie, când le prindeai la televizor, asta dacă nu urmărea bunica știrile. Trezesc în tine un sentiment atât de profund și parcă totul începe să prindă din nou contur. Toată acea energie aduce lucrurile din nou la viață, transformând orice încăpere seacă și plictisitoare în ceva de nedescris. Atmosfera se schimbă total, iar din difuzoare se aud aceste piese, una după alta, cu volumul dat la maxim. Îți bubuie capul de la atâta gălăgie, nu-ți mai simți plămânii de la cât urli, dar inima ți-e întreagă. Ești înconjurat de prieteni. Ești fericit. Și până la urmă, hai să fim serioși, nu există petrecere undeva-n balcani unde lucrurile să nu o ia razna.

2013 – 2014: anii de cumpănă a industriei muzicale

Este strict opinia mea, dar… DAR… după această perioadă de trecere și filtrare a muzicii comerciale, trap-ul și mumble rap-ul au luat amploare. Știu, de prin anii 2011 au început să fie populare, dar s-au răspândit peste tot în lume. Se pare că în România nu a ajuns după 80 de ani, ci la câțiva ani distanță. Toată lumea ține minte ce hype avea Șatra Benz în rândul copiilor și adolescenților. Poate chiar și acele versuri repetitive, de ți se întipăresc involuntar în minte. De la Lil Pump, 6ix9ine, până la Desiigner și Future. Pariu că știți măcar o piesă de la ei, dacă o ascultați.

Nu zic că e o inovație, ci un „Big Bang” al industriei muzicale

Ritmul de trap a acaparat zonele de Pop, Rap și Comercial. Să o luăm pe Ariana Grande sub lumina reflectorului și vă zic de ce. Știți și voi de unde a plecat și ce voce remarcabilă are, iar de câțiva ani a dat-o pe trap, fiindcă acesta este trendingul, asta se cere și e destul de mișto. Bine, dacă nu are autotune. Nu-mi spune că nici de „7 rings” n-ai auzit, boomer…

Oricum, nu vreau să vă bag în ceață prea tare cu americanii, așa că îi aducem pe artiștii nostri. Și nu, nu o să vorbesc de 5 Gang… Alex Velea, zic eu, este cel mai bun exemplu. Am văzut și noi, acum mai bine de un deceniu, în copilăriile noastre, cum arăta fără tatuaje, trist în videoclipuri, cântând piese de dragoste. Uneori filosof, „dragostea se face minim în doi”, mai că-l întrece pe Johny. „Din vina ta”, publicule, de câțiva ani nu mai iese din trap. Nu că aș avea ceva împotrivă, dar se exteriorizează prea tare nostalgia, știind că toți artiștii cam schimbă genurile. O excepție ar fi Inna. În 2009 era înainte, abordănd Popcorn, cu care a continuat și până azi, cu mici variațiuni.

Cum a decurs evoluția industriei muzicale până în prezent?

Asemenea filmelor sau jocurilor video, muzica a avut un drum lung de parcurs. Un drum în care așteptările publicului au înlocuit treptat visurile muzicienilor. Pornind de jos, mulți dintre ei au fost nevoiți să își adapteze reprezentația scenică sau versurile pieselor. Nu se mai regăsesc în conținutul melodiilor, mesajul își pierde din însemnătate, iar emoția este estompată. Bineînțeles, nu putem generaliza. Au existat și continuă să existe artiști care pun preț pe munca lor. Artiști care îți trimit fiori în tot corpul atunci când îi asculți, care te marchează și te conduc către altă lume. Ei sunt adevărații oameni ai artei, cei care reușesc să te impresioneze cu propriul talent, cu propriul efort.

Adevărata față a industriei muzicale nu se bazează pe zbenguirea unui corp semi-dezbrăcat în fața ecranelor și nici prin aruncarea cuvintelor porcoase, lipsite de sens. Nu ești nici mai șmecher dacă faci asta, și nu ești nici pe departe artist. Chiar crezi că te poți numi muzician când singurele lucruri pe care le transmiți unui popor sunt incultura și prostia? Mai gândește-te o dată și încearcă să pui talentul în prim plan.

Nu vrem să criticăm nicidecum gusturile cuiva în muzică, fiindcă, atât timp cât nu te plimbi pe stradă cu boxa la maxim, nu ne interesează. Pe bune, e de prost gust să faci asta, chiar de ai asculta și Mozart. Păcat că foarte mulți trapperi și mumble raperi promovează incultura, iar versurile lor sunt banale și prostești, că sunt lăsați în umbra lor valorile acestor genuri.

Se pare că tot ce vrea lumea să vadă este doar ceea ce ei nu pot avea.

Faimă spontană, cu minim de efort, bani și să fie influenceri. Acum, vorbele lui Parmenide se pliază cel mai bine, “Din nimic nu se poate naște decât nimic”. Într-adevăr, în lipsa culturii, nu poți să rămâi remarcat și după moarte. Nici Acces Direct nu te mai poate salva atunci. Alegerile se află niciunde decât în propriile-ți mâini. Așa că… gândește-te bine la ce vei face, nu mâine, ci azi!

Dacă te-a făcut curios articolul, nu ezita să citești și cât de mult te definește muzica ta preferată, aici!

Autori: Alexandru Cojocariu și Alexandra Dumitriu

Muzica și efectele psihologice pe care le are asupra personalității tale

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
muzica

Fie că o facem la radio, TV sau online, cu toții ascultăm muzică. Fiecare persoană ascultă un anumit gen, se regăsește în versuri, își face ziua mai bună… Dar te-ai gândit vreodată ce efecte are muzica asupra personalității tale? Sau cum îţi poate schimba starea?

Dopamina este o substanță minune din organism

Muzica determină producere de dopamină de către organism și atunci când este eliberată în cantități mari în corp, dopamina ajuta la crearea unor sentimente  nevoia plăcute. În situația opusă, când dopamină nu crește, apare dezinteresul și motivația dispare.

Spre exemplu: melodia favorită îți poate înviora până și cea mai mohorâtă zi. O plimbare pe jos, de unul singur, cu muzica preferată la căști, poate fi un minunat mijloc de a-ți înviora starea de spirit sau de a te echilibra moral. Muzica are efecte benefice până și asupra plantelor, deci de ce să o ratezi?

Un mijloc de exprimare a emoțiilor sau ajutor în realizarea temelor

Ascultă, cantă, asta permite să-ți exprimi emoțiile și să intri în contact cu emoțiile altor persoane. În consecință, nu te mai simți la fel de singur sau dacă preferi să fii mai tristuț, ea reuşeşte si asta. De asemenea, nu mai trebuie să porți povara încărcăturii emoționale. Muzica poate deveni, așadar, un mijloc de eliberare.

Specialiștii recomandă rezolvarea temelor pentru școală, sau alte activități, cu o acompaniere muzicală pe fundal. Îți vei ridica cheful de lucru, iar rezultatele sun vizibile. În general, se recomandă muzica instrumentală, dar merg și alte genuri, atât timp cat nu te agită sau tulbură prea tare.

Muzica te înalță

Muzica clasică, și nu numai, pe lângă cele menționate mai sus, poate transmite emoții, trăiri profunde și înălțătoare. Astfel, te ridici deasupra nimicurilor sau problemelor cotidiene printr-o stare de eliberare energetică. La fel cum sari pe o trambulină, poți sări pe muzică pentru a atinge aspirațiile și dorințele tale, căpătând un sens ritmat.

Viața întreagă devine mai colorată și mai plină de înțelesuri atunci când simpla bătaie a vântului ce poartă ritmuri te poate duce cu gândul la o frumoasă piesă. Anotimpurile, de pildă, le poți trăi prin Vivaldi – nu mai ești limitat doar la senzorialul personal. Precum cărțile, muzica îți deschide noi universuri și perspective din care vezi lumea, deoarece muzica este artă, iar arta dă aripi oamenilor.

În caz că nu ai auzit până acum „Anotimpurile” de Vivaldi, click aici.

Cele mai faine conexiuni interumane au fost datorită ritmurilor.

Sigur sunt persoane care rezonează din punct de vedere al preferințelor muzicale. Este foarte ușor să iți dai seama dacă tu cu o anumită persoană X, sunteți pe aceeași linie. Muzica pe care o asculți îți definește din personalitate. Așa că, nu mai trebuie să te prezinți – gusturile muzicale o fac pentru tine!

De asemenea, conectarea prin muzică nu se reduce la formarea unor noi prietenii. Ea te conectează și cu altceva – cu geniile lumii! Asculți ceva de Bach, Beethoven, Vivaldi etc. și intri în lumea lor, în mintea si trăirile lor. E ca și cum ai purta o conversație intimă cu ei! Ce poate fi mai frumos decât a dialoga la nivel de trăiri sufletești cu astfel de personalități? Sunt sigur că nu toți ascultați clasici, dar orice artist, de orice culoare sau gen muzical, în adevăratul sens al cuvântului (mucoșii care cred că fac muzică zicând niște cuvinte pe un beat, nu dragii mei, aia nu e muzică, e lălăială), transmite trăiri. Voi trebuie să ascultați.

Ce mai aștepți? Nu ai dat drumul playlist-ului preferat încă?

Să ascultăm muzică! Sunt atâtea motive… Pentru că pur și simplu ne place, ne face mai fericiți, facem conexiuni, pentru că e un mod de înălțare a propriei persoane pe umerii marilor personalități și așa mai departe.

Îți recomand să citești cum îți poate influența muzica viața, click  aici.

Autori: Ștefan Ciobăniță și Robert Grigore Manea

Interviu Fun Times – cum îți aduce un hobby șansa de a urca pe scenă?

"în Interviuri/Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Fun Times

Muzica ne unește, ne desparte și ne face viața mișto, fără ea probabil multe n-ar fi fost la fel, lacrimile n-ar mai avea același impact dramatic de film și prieteniile n-ar mai fi așa strânse, că până la urmă, muzica ne leagă de mulți oameni din jurul nostru. Așa că, astăzi o să vorbim despre „Fun Times”, cel mai bun exemplu de: „muzica clădește prietenii”.

Trupa „Fun Times” este formată din Alexandra Vulpe la voce, Daria Cotocu la chitară electrică, Andreea Mușat la chitară bass și Oana Olteanu la tobe, 4 fete cum n-ați mai văzut, gata să cucerească lumea muzicii și să facă gălăgie mare. Toate sunt din București și au între 16 și 18 ani, sunt pline de viață și ambiție, dar, cel mai important, nu uită niciodată că muzica nu înseamnă doar muncă, înseamnă și pasiune. Cât despre membrele trupei, ele au din plin așa ceva! Haideți să aflăm câte ceva despre ele, shall we?

Î: Cum a luat naștere proiectul „Fun Times”?

Oana: Eu le-am cunoscut pe Daria și Andreea într-o tabără din cadrul școlii Rockschool. Ulterior am aflat că ele voiau să-și facă trupă și nu aveau toboșar, așa că m-am alăturat inițiativei în toamna anului 2017. Până la venirea Alexandrei în trupă, în aprilie 2019, a cântat Andreea la voce. Am avut debutul în luna februarie a anului 2019 la invitația lui Valentin Șovar de a canta alaturi de Why Cat why (despre care puteți afla mai multe chiar aici) și My Only Venus.

Fun Times

Î: Care e povestea numelui „Fun Times”?

R: Numele trupei l-am stabilit chiar înaintea primei noastre repetiții. Să zicem că e un inside joke. Explicația? Noi ziceam “fun times” constant în orice context, așa că în glumă am zis să îl folosim ca numele trupei. Înaintea primului nostru concert ne-am întrebat dacă mai merită schimbat și am hotărât să nu o facem, e reprezentativ pentru noi.

Î: Pasiunea pentru muzică este clar vizibilă, dar de unde a apărut ea?

Oana: Primul meu contact cu muzica a fost în jurul vârstei de 4 ani când am început să iau lecții de pian. Ulterior, m-am apucat de tobe când am intrat la liceu (tot timpul m-au atras tobele și odată cu terminarea clasei a VIII-a am considerat că e un moment bun să încerc).

Daria: Primul meu contact cu muzica a fost in copilărie. Alaturi de familia mea am fost la concerte de muzică rock când eram mică, fapt care mi-a dezvăluit pasiunea pentru muzică. În adolescență m-am decis să mă apuc de chitară.

Andreea: M-am alăturat unui cor, acesta a fost primul meu contact cu lumea muzicii. De acolo am învățat elemente fundamentale despre cântat, care mi-au dezvăluit apoi pasiunea pentru muzică. Am continuat apoi pe drumul muzicii datorită Dariei, care, m-a inspirat să studiez chitara bass.

Î: Cât de greu este, ca artist, să profesezi în țara noastră?

R: Pentru noi trupa Fun Times este un hobby, facem asta din plăcere și din pasiune. Sincer, nu ne dăm încă seama cât de greu sau ușor este, nu ne-am pus problema că am putea profesa în acest domeniu, însă pasiunea ne ține unite și indiferent de inconveniente noi continuăm să facem ceea ce ne place. Cine știe ce ne rezervă viitorul?

Însă, un lucru știm sigur. Următorul nostru concert este pe 18 septembrie 2020 în club Quantic, București, în cadrul festivalului Rock Metal Nation Fest. Dacă nu v-am convins încă cât de pasionate suntem, go see that for yourselves!

Î: Vedeți acest proiect ca fiind unul de durată?

R: Sperăm că Fun Times vă continua și după ce ni se vor desparți drumurile din cauza facultăților anul viitor. E cert că noi ne înțelegem extrem de bine și sper că vom reuși să trecem peste problema distanței și să menținem proiectul acesta.

Î: Ce vreți să transmiteți prin muzica voastră?

R: Când am început să compunem nu ne-am gândit vreodată că va asculta cineva piesele noastre. (ca să vedeți cât de nesiguri sunt artiștii pe ei!) Prin muzica noastră vrem să facem ascultătorul să se simță bine, să uite pentru câteva clipe de problemele sale, așa cum ne simțim noi și uităm atunci când suntem pe scenă.

Î: Cum v-a dezvoltat întemeierea trupei pe plan personal?

Oana: Pe cât de fun este să ai o trupă, repetiții, concerte, pe atât de multă muncă si seriozitate am depus în dezvoltarea acestui proiect. În cazul meu, colaborarea cu fetele mi-a dezvoltat capacitatea de a lucra în echipă, de a-mi exprima și susține opinia legată de diferite teme din cântece, de ce îmi plac, de ce nu. Cred că și pe ele le-a ajutat. Întotdeauna avem răbdare și rezolvăm neînțelegerile împreună.

Î: Cum v-a schimbat viața faptul că ați întemeiat o trupă?

R: Pentru noi, oricât de clișeic sună, Fun Times nu este doar o trupa, suntem prietene foarte bune, așa că influențele s-au văzut și pe planul profesional și pe cel personal. Putem spune că trupa a reprezentat maturizarea noastră, modul în care repetam acum doi ani față de acum, cum abordam diferite probleme, cât de exigente suntem, cred că am progresat destul de bine.

Î: Ce părere au cei din jurul vostru despre Fun Times?

R: Credem că oamenii ne plac, ne înțelegem destul de bine atât cu cei din alte trupe, cât și cu audiența. Până acum am primit un feedback pozitiv, sperăm să continuăm tot așa și pe viitor.

Î: Interacționați cu fanii? Dacă da, cum o faceți?

R: Încercăm să menținem o legătură cât mai strânsă între noi și cei care ne susțin. În cadrul rețelelor de socializare răspundem la orice mesaj pe care îl primim. Iar după concerte ne place să vorbim cu publicul și le luăm întotdeauna opinia în considerare, ținem foarte mult la cei care ne ascultă și vin la concertele noastre.

Î: Cât de greu e să transformi pasiunea și arta în muncă?

R: Pentru noi munca, pasiunea și arta s-au îmbinat destul de rapid și natural. Nu am simțit niciodată o constrângere de a studia sau de a repeta piesele, întotdeauna de abia așteptăm repetițiile. Putem spune că ele sunt un moment de respiro pentru noi.

Î: Ce le-ați transmite tinerilor din ziua de azi?

R: Mesajul nostru pentru oricine citește acest articol, pentru orice tânăr care este în cumpănă, pentru orice persoană care are nevoie de puțin curaj, este să vă urmați pasiunile, să faceți ceea ce vă place. Chiar dacă întâmpinați dificultăți pe parcurs, merită! Nimic nu e mai frumos decât să-ți urmezi propriile pasiuni, nu ezitați!

Fun Times
Și o plecăciune de final!

Foto: Flavia Dobraca

Vrei să-ți urmezi pasiunea pentru muzică? Aici găsești instrumente accesibile de început!

 

Derulează înapoi