Tag archive

lgbt

De ce educația sexuală m-a ferit de probleme

"în Texte" "de POV21"
Sexual education

Sunt fată și clar că am păreri despre sex! Nu trebuie să fii pusă vreodată în situația de a alege între a fi c*rvă sau frigidă. Aceste noțiuni nu ar trebui să existe… Cum să nu ai mustrări de conștiință? Cum să îți respecți corpul? Cum să ai parte de experiențe pozitive și când ar fi de fapt în regulă să îți începi viața sexuală? Am propriile răspunsuri la aceste întrebări, wanna see?

Aparent, nu trebuie să fiu Carrie Bradshaw din Sex and the city ca să scriu despre asta.

Ea scria la un ziar foarte citit din New York despre dragoste și sex, impresii… mi-a plăcut mult serialul. Recunsosc că principalul motiv pentru care am început să îl urmăresc e cuvântul magic din titlu, dar nu despre asta vreau să scriu.

Eu vreau să scriu despre educație sexuală. Da! Fără relatări picante, fără tips and tricks. Deja nu mai e interesant, nu? Dar dacă îmi dai o șansă și continui cu lectura, drag cititor, îți promit, îți promit… marea cu sarea. Ok, nu promit că te vei îndrăgosti de maniera mea de a scrie, dar poate că vei aprecia îndrăzneala limbajului, a comunicării.

Sper că e bine știut acest lucru: educația sexuală nu e Kama Sutra, nu presupune ca tinerii să învețe cum să se crăcească în mod acrobatic în timpul contactului sexual. Educația sexuală nu spune copiilor sau adolescenților „ai păr sub braț, ți-a venit menarha, îți place de cineva… gata, du-te și fă sex ! Suntem moderni și e cool să ne începem viața sexuală imediat ce avem vârstă de două cifre”. No way !!!

Educația sexuală nu încurajează sexualitatea precoce sau la întâmplare.

Urmăresc filmulețe pe Youtube (SEXUL vs. BARZA) despre educație sexuală de la 12 ani, iar acum am 17. În acești cinci ani nu am devenit o delincventă cu moravuri lăsate deoparte. Asta, tocmai pentru că m-am expus fără înștiințarea părinților la aceste materiale care sunt mult mai EDUCATIVE decât un manual de biologie cu două scheme ale sistemului reproducător și trei explicații succinte. Vă anunț că am ajuns cu bine la liceu, chiar sunt o elevă bună și o zic fără falsă modestie. Simplul fapt că am ajuns să scriu la revista aceasta mă recomandă a fi un adolescent mai mult decât agreabil pentru familia și comunitatea din care fac parte.

Mie educația sexuală mi-a făcut viața mai bună, mai safe. M-a ferit de cele mai rele lucruri de natură sexuală care i se pot întâmpla unei minore din România sau oricare altă țară deținătoare de zone defavorizate: sarcină infantilă, boli cu transmitere sexuală și mai ales traume psihice. Educația sexuală mi-a conturat trei mari principii de viață legate de sex. La acestea nu voi renunța niciodată de bunăvoie: consimțământ, igienă și pregătire psihofiziologică. 

1. CONSIMȚĂMÂNT

Eu vorbesc din perspectiva mea de fată. Dacă ești băiat și ai fost vreodată agresat sexual de o fată, îmi pare rău pentru tine. Back to my point, as a girl, before having sex , you have to check in your mind all the lines of the following list: ce, când, cât, cum, unde și cu cine se întâmplă. Trebuie să treci în revistă toate complementele, circumstanțiale și necircumstanțiale, urmate de un răspuns potrivit nevoilor tale și ale partenerului. Mai exact, îți convine în camera de cămin sau pe banca din parc, ori vrei să se întâmple altundeva (loc curat și ferit de ochii curioșilor sau de obiectivul camerei foto)? Știi că te respectă, sau ești pentru domnia sa doar o fată trofeu?

De la 14 ani primești o bucățică de plastic care atestă că ai liber arbitru, adică alegi și îți asumi consecințele a ceea ce faci…

Dar tu poți spune nu unei forme de abuz de la absolut orice vârstă!

Dacă cineva trece peste voia ta, sper din suflet că vei avea puterea să raportezi securității, indiferent că vorbim de un viol sau de un nesimțit care se bagă înaintea ta la coadă la magazin.

Nu contează cât a dat pe flori, că e carismatic și pare politicos, că te dorește de mult timp, că ți-a făcut un preludiu ca la carte sau că îl doare ceva; dacă nu ai chef să faci „dragoste” (exceptând partea cu dragostea), atunci NU O FACI!!! (sex sau alte acțiuni erotice care nu îți sunt agreabile pe moment). Dacă ai fost mai beată, amețită, jucăușă, adică „i-ai dat de înțeles” că ai chef, dar apoi te-ai răzgândit, e foarte în regulă. Dacă face lucruri drăguțe pentru tine și apoi îți cere „revanșa”, le-a făcut de fapt pentru el și nu cred că are rost să mai explic de ce.

2. IGIENĂ

Apă, săpun, prezervative și un loc în care să te simți safe din toate punctele de vedere. Just so you know, există folie pentru sex oral, iar dacă unul din cei doi vrea să o folosească, atunci așa trebuie să fie. Persoana cu vagin își permite să nu-și asume riscul de sarcină, avort, boli cu transmitere specială… toate astea fără nevoia de abstinență. Also, pentru cine nu știa, am informații șoc: există prezervative pentru femei, tampoanele interne nu dezvirginează. Există dimensiuni mai mari și mai mici, pentru toate tipurile de corp (la pubertate sau matur) și sexul nu te scapă de acnee. Poate ar fi mai multe de spus la acest capitol, dar atâta viziune am eu despre tema în cauză momentan.

Poate că aceste două principii erau evidente, ceva de așteptat, dar al treilea îl consider eu cel mai important, și exact cel pe care se pune foarte puțin accent. Oricine consideră că să îți începi viața sexuală la 12 ani e absurd de repede (de acord) și că cel mai bun anticoncepțional e abstinența până te vezi cu inelul pe deget și cu numele schimbat în acte. Dar, dragă tanti Maricica, o fetiță de 12 ani nu devine o destrăbălată de la puțină informație și nu e chiar așa rebelă și îndărătnică. Dacă îi spui în mod ferm, explicit, de ce nu e bine să își înceapă viața sexuală înainte de avea buletin și chiar și după, s-ar putea să meargă… sau nu. So, să se audă tobele, pentru că vine cea mai importantă parte.

3. PREGĂTIREA PSIHOFIZIOLOGICĂ

Psihofiziologia este, conform Wikipedia, „știința care studiază relația dintre psihologie și fiziologie, mai precis efectele fiziologice pe care le au activitățile psihice”.

Eu sunt la științe sociale, deci nu aveți pretenții de mare bagaj de informații legate de biologie din partea mea. Așa umanistă cum sunt, am dedus ceva foarte important din acest termen complex pe care îl integrez printre principiile mele. Deci fără deci, psihologic= despre minte, suflet, iar fiziologic = despre fucking corp. Acțiunile psihice îți afectează corpul și acțiunile fizice îți afectează psihicul, simple as that. Dacă simpatizezi o persoană pentru carisma și aspectul său, vei roși de fiecare dată când vei trece pe lângă aceasta. Dacă te masturbezi, simți că ai mai scăpat de tensiunea sexuală caracteristică speciei și vârstei tale. Acțiuni minore și efecte notabile.

Tanti Marcica, fii pe fază, acum dau lovitura de grație…

Vrei ca fie-ta să rămână fată mare mai mult timp, nu? Spune-i așa: dacă nu ai terminat de crescut în înălțime, dacă nu ai ciclul menstrual regulat, dacă nu știi destule despre anatomia corpului uman feminin și masculin, atunci mai așteaptă! Graba strică treaba și nu ești de mult timp împreună cu Gigel. Ai suferi după el dacă te-ar părăsi acum, când ești virgină. Dacă veți fi atins nivelul de intimitate al sexului, asta ar avea și mai mare impact emoțional asupra ta, mai ales dacă Gigel a văzut doar filme porno și nu a pus mâna pe o carte de biologie vreodată.

Mie educația sexuală mi-a dat de înțeles că dacă al meu corp nu a terminat procesul de creștere (adică dezvoltarea caracteristicilor genului de care aparțin și reglarea cantităților optime de hormoni din creier) nu trebuie să fac sex. Indiferent de ceea ce fac și spun cei din jurul meu, de „posibilități”, de hormonii nemiloși care se joacă cu bunăstarea mea. Nu mă simt pregătită, nu o fac. Nu mă refer la teama regretelor tinereții ca motiv contra, deși chiar și asta poate constitui un motiv, quand-même.

O noapte de serotonină nu merită luni de cortizol, până trece și ne găsim altă muză.

Nu spun mai multe ca să nu ajung să mă învârt în cercul propriei viziuni. Anyway… de ce am scris acest articol? Simt că gândesc sănătos și nu am pretenții că am dat niște rânduri revelatoare, care să deschidă ochii și să educe o lume întreagă. Știu, totuși, că sigur mai sunt tineri care gândesc ca mine și cărora le place să se regăsească în ceea ce citesc random pe internet. Oricât ai fi de copil/virgin/nevirgin/bătrân, cuvântul „sex” stârnește curiozitate sau controversă. Lumea este dependentă de el ca satiră, nevoie fiziologică și mijloc de procreare a speciei. De aceea este necesară educația sexuală.

In the end, asta e opinia mea și vreau să îi mulțumesc Adrianei de la SEXUL vs BARZA.

Dacă nu ar fi fost filmulețele tale, eu și tinerii care te urmărim nu am fi avut informațiile esențiale pe care ni le-ai oferit și viziunea sănătoasă pe care ne-ai ajutat să ne-o conturăm despre sexualitate, sexul opus, propriul corp, menstruație și despre comunitatea LGBTQ+. Dacă nu erai tu, singurele materiale informative a sute de adolescenți ar fi fost filmele porno, prietenii, discuția awkward cu părinții, urmând să ne izbim de o realiate despre care nu aveam habar înainte. Mulțumesc pentru toată munca ta! Ești un exemplu pentru mine!

 

Acesta este un material despre boli cu transmitere sexuală pe care l-am primit de la mama. Material în care se mai spune și despre cum tinerii nu trebuie să o facă până după nuntă și că anticoncepționalele duc la sterilitate (poate doar cele administrate după ureche). Asta ar fi fost cea mai avizată sursă de informare pe care aș fi avut-o fără SEXUL vs BARZA.

 

 

 

#smileoutofthecloset – „Mă rugasem, plângeam nopțile, eram hărțuit”

"în Texte" "de POV21"
#smileoutofthecloset

Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Salut! Sunt un băiat de 18 ani, trăiesc în minunata noastră țară România și sunt gay.

Ăsta ar fi ultimul lucru pe care l-ai zice despre mine, dar am văzut anunțul în care doriți să postați poveștile oamenilor din lgbt+, în cadrul proiectului #smileoutofthecloset. Am fost foarte încântat, dar am avut și am o mică reținere. În fine, scriu acest articol pentru a spune prin ce poate trece o persoană din această comunitate. Deci, să începem!

Știam că sunt gay de la grădiniță, dar nu eram conștient deloc de acest fapt.

Îmi aduc aminte banca de la geam cu patru scaune, pe care stăteam 2 băieți și 2 fete. În fața mea era un băiat tare drăguț și îmi plăcea tare mult sa mă bag în seamă cu el. Acu’, nu știu la ce vă gândiți, da mă duceam și împărțeam jucăriile, desenam amândoi și lucruri din astea. Total normal pe atunci.

Trecem repede peste și începe o etapă nouă: gimnaziul!

Școala gimnazială am făcut-o la țară, unde sunt și părinții mei. Pot zice că până în clasa a 5-a nu am băgat de seamă faptul că mă holbam după băieți, stăteam mai mult cu fetele, nu suportam fotbalul, eram timid și tăcut, dar și tocilarul clasei.
În clasa a 7-a mi s-au aprins tălpile după un gagiu. Da’ nu vă zic ce frumos era, ce atitudine și ce… nu știu ce naiba am văzut, acum când mă uit la el, păi, mai bine nu o fac. Dar m-a lovit prima dragoste, să zic așa. Au început să apară visele cu băieți și tot felul de gânduri. Eram speriat, nopțile erau petrecute pe gânduri, nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce eu nu pot vorbi despre fete cum vorbesc restul băieților sau alte lucruri asemănătoare. Am fost prieten de cataramă cu bullying-ul, eram feminin și am conștientizat asta prin a 8-a. Până a-mi da eu seama și a fi mai atent la gesturi și comportament, colegii mei băieți strigau după mine „fătălăul“, „curva“. Știți cornurile acelea pe care le primeam? Eu le primeam în cap când ieșeam la tablă. În general când profa pleca, fiind cel mai bun din clasă și fiind o școală mică, aveam un ajutor pentru asta. Dar degeaba, să mă ferească Sfântul să zic ceva că-s gay sau să deschid gura că am probleme. Mereu ziceam că este vina mea, merit asta, așa îmi trebuie dacă mă uit după băieți.

Dacă te interesează poveștile mai multor membri ai comunității, click aici.

Prima dată când am făcut contact cu ce înseamnă gay.

Eu aflasem de lgbt și toate astea prin a 8-a. Foarte târziu, timp în care mă rugasem, plângeam nopțile, eram bullied și nu aveam cu cine vorbi. Cu fiecare zi care trecea, cumva simțeam în interiorul meu că așa sunt eu, e total ok, dar negam cu toată ființa.
Văzusem undeva pe net un cuplu gay format dintre doi bărbați și mie îmi venise în cap: “Ce aș vrea să fiu la brațul unuia dintre ei.” Instant, nimic filtrat. Gând ce m-a pus profund pe gânduri, dar tot negam.

Cu bune și cu rele, toate au trecut și am ajuns în liceu.

Am reușit să intru la un liceu din oraș, fix unde am vrut, foarte fericit. Total, până am întâlnit un tip. El era gay și mi-a dat curajul de a-mi pune întrebări și de a fi true with myself.

Primul om căruia i-am zis a fost cea mai bună prietenă de atunci.

În clasa a 8-a mi-am făcut o prietenă foarte bună, am ajuns amândoi în același liceu, dar clase diferite. Îmi aduc foarte bine aminte momentul când i-am zis de mine. Eram pe hol, îi scrisesem că vreau să vorbesc ceva cu ea serios. Tremuram ca varga și aproape plângeam când am reușit să scot pe gură: „știi, mie îmi plac băieții…“. Am bufnit în plâns, am vrut să o îmbrățișez. Ea a făcut doi pași în spate, ținea mâinile în semn de „stai dracu acolo“ și a plecat. Am plecat în bancă, plângeam (da’ mult am mai bocit), mă feream de colegi și tremuram. După această întâmplare, profa de fizică m-a scos la tablă, eram total pierdut. Nu înțelegeam nimic și a început să țipe la mine. Mă abțineam să nu bufnesc pe acolo. (P.S: sunt cel mai bun elev al ei la fizică, dar atunci eram la pământ).

Am fost și la preot la spovedit.
Eu sunt un om credincios și cred în God și în dogma care stă la baza religiei. Crezând că eu sunt cel mai păcătos și cel mai rău, am avut curajul să-i spun preotului. Am avut activați de organizat cu el și altele, deci știa cine și ce fel de om sunt. Când i-am zis că simt atracție față de băieți, mi-a zis fix așa: „ești bolnav psihic!“. M-a pus foarte tare în dilemă.

I-am spus și mamei într-un final, cu toate că îmi era frică.

Acesta a fost cel mai greu moment pentru mine. Îi spusesem cu 2-3 zile înainte de a veni acasă că vreau să discut ceva cu ea. Noi doi aveam o relație extrem de apropiată, vorbeam orice, deci ar fi trebuit să fie ușor. Uită-mă acasă, mă pun pe un scaun și încep să tremur de frică. Cuvinte nu aveam. Deschid gura și zic repede: „Mama, eu sunt atras și de baieți“. Se uită la mine șocată și zice „cum adică?“. Repet din nou, și avem o discuție de 2-3 ore în care eu plângeam într-una și ea nu înțelegea cum se poate ca eu să fac așa ceva. Mi-am zis să calc în picioare tot ce simt și să fac cumva să îmi placă fetele fiindcă „trebuie să te însori“.

De atunci îmi tot scoate ochii și totul devine din ce în ce mai rău.

Într-o zi eram prin curte cu treabă. Din vorbă în vorbă, am ajuns la același subiect și eu i-am zis: „Nu o să mă însor cu vreo fată, dacă eu nu pot iubi una“. Iar ea spune fix următoarele, mereu cred că îmi vor răsuna vorbele ei în minte : “Eu nu-mi aduc aminte să fi crescut vreun monstru, iar dacă asta am făcut, mai bine nu te nășteam”. M-am dus în cameră și am plâns cu orele și m-am urât enorm. Țineam totul în mine, așa că dacă vă vine să plângeți când nu mai puteți, băgați mare. Dar după ce v-ați descărcat, vă ștergeți lacrimile și mergeți cu capul sus.

În ultimul timp îmi spune ca nu o să ajung nimic în viață și că degeaba muncesc atât de mult pentru viitorul meu. Ca să vă faceți o idee, eu am ca pasiune tot ce ține de arte plastice, mai și scriu, sunt un elev fruntaș, mă educ singur, învăț și mă dezvolt, oamenii și prietenii mă iubesc, iar oriunde am fost și pe oricine am întâlnit, cu toții au rămas cu amintiri frumoase cu și despre mine.

Scăparea mea a fost Arta și câțiva prieteni cărora le-am zis. Ei îmi sunt alături și mă iubesc enorm așa cum sunt. Acum mă iubesc și mai mult decât înainte. Am 18 ani, vreau ca peste ani să auziți de mine și sunt sigur că veți auzi, dar momentan rămân anonim pentru binele personal.

Iubiți-vă pe voi înșivă, pentru că nimeni nu o s-o facă precum o faceți voi.

Autor anonim

#smileoutofthecloset – „Am realizat că sunt bisexuală la 15-16 ani”

"în Texte" "de POV21"
bisexuală
Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Salutare! O să mă prezint cu numele de Maria, pentru că sunt mai puține șanse de a realiza cineva cunoscut că eu sunt în spatele poveștii și că sunt bisexuală. Mi-a plăcut extrem de mult inițiativa pe care ați luat-o și chiar mă bucură faptul că în sfârșit cuiva îi pasă de comunitatea LGBT.

Cât despre mine, am realizat faptul că sunt bisexuală în jurul vârstei de 15-16 ani, lucru pe care l-aș fi putut descrie ca mai mult decât terifiant la momentul respectiv. „Excursia” mea prin universul LGBT a fost una plină de frică și anxietate în primă fază, cum probabil este la toți. Mi-a luat aproximativ 2 ani să mă obișnuiesc cu ideea și pot spune că sunt unul dintre cazurile fericite pentru doar 2 ani. Am avut multe cumpăne psihologice, să spunem, în acești 2 ani, atât din partea mea, cât și a celorlalți. Îmi reproșam mereu faptul că nu e bine și că merit să mor decât să trăiesc cu o astfel de orientare. Nu știu dacă eram influențată de anxietate sau de situația generală în care ne aflăm ca și comunitate în România, dar ceva era suficient de puternic cât să mă sperie atât de tare.

Am avut prieteni care m-au susținut și „prieteni“ care au ales să se retragă încetul cu încetul.

Reacții de la „te iubesc mai mult acum că mi-ai spus“ și până la „o să mă simt ciudat când te voi îmbrățișa de acum“. Am fost amenințată cu bătaia de câteva ori, cred că cel mai rău de un băiat libidinos din orașul în care locuiesc, căruia i-am spus ca sunt lesbiană pentru a scăpa de avansurile lui. „Dacă te văd pe stradă te omor cu bătaia, lesbiancă ordinară! Să traversezi când mă vezi, că dacă pun mâna pe tine nu mai scapi!“, încă îmi amintesc frazele, deși s-a întâmplat acum 3 ani.

Imaginați-vă cum se simte să auzi lucruri de genul atunci când și tu te condamni pentru ce simți.

Știu că nu e ok să minți, dar probabil dacă îi spuneam adevărul despre orientare ar fi considerat că tot mai are șanse dacă sunt bi.

Părinții mei nu știu, și cel mai probabil nu vor afla de orientarea mea. Am încercat cândva să îi bat apropouri subtile mamei, iar după două nopți nedormite și-a făcut curajul să deschidă din nou subiectul și să mă întrebe dacă chiar sunt atrasă și de fete, moment în care m-am panicat și i-am spus că nu. Familia mea nu e una homofobă, însă sunt pe principiul „n-am nicio treabă cu ei, cât timp nu am în familie“. Deci prefer să țin secret.

În liceu am avut norocul de a da peste o dirigintă mai mult decât minunată, despre care am aflat întâmplător că este și susținător LGBT.

Citește chiar aici o altă confesiune a unui membru din comunitatea LGBTQ+!

În momentul actual e singurul adult cunoscut care știe de orientarea mea. Modul în care aceasta a abordat situația, spunându-mi că îmi vorbește din perspectiva de părinte și că răspunsul pe care mi-l dă mie l-ar da și copilului ei, dacă ar fi în această situație, m-a ajutat foarte mult în procesul de acceptare al sinelui. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost că „Să nu crezi că ai vreo problemă, ci este perfect normal!“ Și mi-a explicat cât de frumos este de fapt că avem capacitatea de a iubi, indiferent de sexul persoanei respective. Nu a încheiat discuția până când nu s-a asigurat că sunt ok cu mine, ceea ce a venit ca o binecuvântare în momentul respectiv. Îi sunt recunoscătoare că a reușit să accelereze în mine acel proces de acomodare cu ideea de bisexualitate. Mi-aș dori să existe profesori ca dânsa în fiecare liceu din țară.

Acum am aproape 20 de ani și mă simt foarte bine în pielea mea, cu tot cu bisexualitatea mea și alături de persoane care mă acceptă și mă iubesc pentru persoana care sunt și cu care îmi permit să fac glume pe acest subiect.

Am mulți prieteni sau cunoștințe care fac parte din LGBT și pot spune că am învățat multe de la ei, iar eu la rândul meu i-am ajutat pe alții.

Un mesaj important pe care aș vrea să îl transmit persoanelor care abia acum descoperă faptul că fac parte din LGBT: iubiți-vă pentru ceea ce sunteți! Cineva mi-a spus cândva „să nu-ți pară rău pentru cine ești, ci să te bucuri pentru că ai darul de a iubi de două ori mai mult decât ceilalți“ și credeți-mă, se aplică. Știu că vă e greu și știu că din cauza anumitor influențe precum familia homofobă, școala/liceul în care bullying-ul e în plină desfășurare simțiți că sunteți sufocați, dar sincer, cu timpul veți realiza că nu orientarea te definește ca persoană, ci modul tău de a fi. Nu sunteți obligați să spuneți părinților dacă considerați că nu v-ar susține, pentru că e viața voastră și voi o să o trăiți.

La un moment dat veți pleca la studii departe de orașul natal și nimeni nu o să vă știe acolo.

Acolo nu va mai exista frica „Dacă află ai mei?“. Dacă o persoană nu vă acceptă, problema nu este la voi, ci la ea. Trăiți-vă viața și fiți fericiți pentru ceea ce sunteți, pentru că sunteți niște oameni minunați!

Autor: Maria

Top 5 cele mai importante drepturi LGBT

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
importante-drepturi-lgbt

Pe parcursul istoriei au apărut persoane care, în zilele noastre, ar putea face parte din această comunitate. Însă ei nu se puteau bucura de drepturile pe care o parte din țările de astăzi le-au adoptat. Deoarece aceste drepturi au fost implementate, noi toți ar trebui să le cunoaștem și să le respectăm. Așadar, vă prezentăm top 5 cele mai importante drepturi LGBT.

1. Dreptul la căsătoria civilă

Căsătoria între persoanele de același sex este interzisă momentan în România și probabil că va rămâne în acest stadiu pentru încă cel puțin un deceniu (63% dintre români resping căsătoria de același sex). Este foarte greu de spus câte țări permit acest drept persoanelor de același sex, dar primele țări care au legalizat acest drept sunt : Olanda (2001); Belgia(2003); Spania(2005); Canada(2005).

2. Schimbarea de sex

Dacă ai nevoie de un subiect tabu de discutat, ți-ai întâlnit nașul. Nu am găsit date care să contorizeze opiniile românilor despre transexualitate (dar am găsit site-uri de matrimoniale pentru transexuali, dacă ești interesați să-mi dai mesaj), dar având în vedere că 63% dintre români nu sunt de acord cu homosexualitatea în sine, este destul de ușor să îți dai seama câți români resping transexuali. În SUA o operație de schimbare a sexului costă între 20.000 și 60.000 de dolari, dar în România costul operației este suportat de sistemul național de asigurări de sănătate (atâta timp cât chirurgul nu refuză să facă operația). Site-ul Romedic descrie schimbarea de sex ca fiind : ,,Deși poate fi încadrată în categoria operațiilor plastice, operația de modificare a sexului este, de fapt, o intervenție complexă, cu implicații fiziologice, estetice, psihologice, sociale și chiar juridice.”

3. Dreptul la evenimentele publice

Un alt subiect foarte iubit de către români : paradele de pride. Prima fiind în anul 1969 în New York, un moment critic în istoria mișcări LGBT pentru că a atras foarte multă atenție către drepturile homosexualilor. Una dintre cele mai mari parade de pride a fost în 2006 în São Paulo în Brazilia, în acel an adunând peste 2.5 milioane de oameni.

4. Adopția de către cuplurile LGBT

Printre cele mai importante drepturi LGBT se numără și adopția. În țara noastră și în Republica Moldova, adopția de către cuplurile de același sex din păcate nu este permisă. La nivel global, acest tip de adopție este legal în următoarele țări: Suedia, Belgia, Spania, Islanda, Țările de Jos, Andorra, Regatul Unit, Africa de Sud, etc. Imporant de reținut este faptul că nu toate țările menționate mai sus recunosc căsătoria între doi membri din comunitatea LGBT. Însă cuplurile care se află într-o relație sau într-un parteneriat civil pot să adopte copii.
România are un număr semnificativ de copii care se află în sistemul de îngrijire al statului. Conform unui studiu din cei 57.000 de copii din orfelinate, doar 3.250 sunt adoptabili, asta însemnând mai puțin de 6% din copiii abandonați. Dacă deja avem această problemă, nu ne-ar fi benefic să legalizăm adopția de către cupluri LGBT?

5. Educația sexuală

În primul rând, educația sexuală este importantă și prioritară, dar absența acesteia în școli duce la un deficit de cunoștințe și bune practici. În cadrul comunității, nevoia implementării educației sexuale în școli este cu atât mai mare cu cât riscul transmiterii virusului HIV este mai ridicat, mai ales în cuplurile formate din doi bărbați. Pentru ora de curs dedicată educației sexuale, programa ar trebuie adaptată astfel încât și elevii care fac parte din această comunitate să poată facilita de informațiile necesare siguranței lor. În acest mod nu se ajunge la separarea clasei în „bisericuțe”, fapt care impiedică creșterea procentuală a bullying-ului.

Indiferent dacă faci parte din comunitatea LGBT sau nu, cele mai importante drepturi LGBT trebuie conștientizate deoarece cea mai puternică armă împotriva ignoranței este cunoașterea.

Autori: Mihali Călin și Uifelean Aurora Sofia

Cele mai cunoscute personalități din spectrul LGBT din istorie

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
personalități

Te-ai uitat vreodată la persoanele LGBT cu rușine sau dezaprobare? S-au întâmplat prin mintea ta amestecuri de emoții stranii care se puteau transfera în gânduri de respingere sau stare de gândire? „De ce?”
Te-o lovit cândva curiozitatea de a cunoaște dacă au existat personalități celebre care făceau parte din această categorie? Nu? Da? Nicio problemă, vei afla astăzi!

Hans Christian Andersen

Orientarea sexuală a lui Andersen este o problemă de controversă în cercurile academice. Discuția a început în 1901 cu articolul „Hans Christian Andersen: Probe ale homosexualității lui” de Carl Albert Hansen Fahlberg (utilizând pseudonimul Albert Hansenin) în publicația lui Magnus Hirschfeld „Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufe” (Anuar despre ambiguitatea sexuală). Biografiile se referă de obicei la el, fie ca homosexual fie ca bisexual.

Multe dintre poveștile lui sunt interpretate ca referințe la problemele lui sexuale. Una dintre aceste povești este „Privighetoarea”, care este un tribut pentru „Privighetoarea Suedeză” Jenny Lind, o faimoasă cântăreață de operă suedeză, de care Andersen era îndrăgostit. Sentimentele ei pentru el nu erau aceleași; ea îl vedea cel mult ca pe un frate. O altă poveste este „Mica sirenă”, care își sacrifică propria viață pentru cea a prințului inaccesibil.

Unii biografi cred că această poveste exemplifică dragostea lui Andersen pentru tânărul Edvard Collin, căruia i-a scris: „Tânjesc după tine ca după o frumoasă fetișcană din Calabria… sentimentele mele pentru tine sunt acelea ale unei femei. Feminitatea naturii mele și natura prieteniei noastre trebuie să rămână un mister.” Collin, care nu prefera bărbații, a scris în memoriul său: „M-am găsit incapabil să răspund acestei iubiri, și asta i-a cauzat autorului multă suferință.” Tot astfel, pasiunea nebună a autorului pentru dansatorul danez Harald Scharff și pentru Carl Alexander, tânărul duce moștenitor de Saxe-Weimar-Eisenach, nu a rezultat în parteneriate notabile. Patru dintre scrisorile lui către Carl sunt editate în antologia semnată de Rictor Norton.

Ellen DeGeneres și Portia de Rossi

Ellen DeGeneres şi partenera sa de viaţă, Portia de Rossi, s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii intime, alături de familie şi prieteni, în Los Angeles.
Ellen, în vârstă de 50 de ani, şi Portia, în vârstă de 35 de ani, au hotărât să se căsătorească în mai 2008, după ce Curtea Supremă din California a legalizat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Cele două actriţe au o relaţie din decembrie 2004, de când De Rossi juca în serialul de televiziune „Situaţie de criză” difuzat de postul Fox.

Artistă de musicaluri, actriţă şi autoare de cărţi, DeGeneres a creat un şoc în rândurile opiniei publice în 1997, când a anunţat că este lesbiană în timpul unei emisiuni a vedetei americane Oprah Winfrey.

În mod natural, oamenii au dorit, încă din cele mai vechi timpuri să se simtă bine în pielea lor. Greutățile pe care unii dintre noi le întâmpină pentru că nu se simt bine în propria lor piele, nu sunt de astăzi. Ele datează încă din cele mai vechi timpuri. De aceea, pentru a continua să citești, vom face împreună o scurtă incursiune în epocile vechi și noi:

Egalabus – împăratul roman al soarelui

În anul 217, înainte de Hristos, împăratul roman, Marcus Aurelius, cunoscut sub numele de Caracalla, a sfârșit ucis de către Garda Pretoriană. Un an mai târziu, o cunoștință îndepărtată „îmbracă pelerina purpurie”. La proaspăta vârstă de 14 ani, urcă pe Tronul Roman, „Egalabus”, (Rege Soarelui).

La vremea sa, Egalabus a stârnit mari controverse în societatea de atunci, pentru că alegea să poarte rochii, peruci, machiaj, bijuterii. Era implicat și în scandaluri sexuale. Deși încă aflat în adolescență, Egalabus a avut patru soții și un soț care era atlet.

Egalabus prefera să i se spună „Domnia sa/Soția sau Regina lui Hierocles”, care era, pe atunci, iubitul lui Egalabus. Pe atunci, bărbatul a promis că-l va recompensa pe primul doctorul care îi va putea oferi, organe genitale femeiești.

Secole bune mai târziu, în anii 20’ încă sexualitatea reprezenta ceva diferit, pentru unii dintre noi. În epocile de aur ale cinematografiei engleze, existau personalități care, alegeau să-și petreacă viața, într-un mod care, pe atunci stârnea, deasemenea controverse:

Greta Garbo – sex symbol în anii 20’

Greta Garbo, actrița americană de origine suedeză aflată printre cele mai cunoscute și legendare personalități ale industriei filmului, era cunoscută nu doar pentru industria cinematografică ci și pentru că era bisexuală. Ea obișnuia să întrețină relații intime cu bărbați sau femei.
Greta Garbo, era cunoscută pentru rolurile sale în filmele mute. O știți din Filme Precum „Flesh and the Devil” sau „Torrent”. La vremea ei, Greta Garbo era considerată un sex simbol și star internațional în vremea de atunci printre personalități.

Dacă dorești să afle mai multe despre comunitatea LGBT dă click aici!

Autori: Edmond Ciprian și Daiana Rob

Istoria comunității LGBT

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
LGBT

LGBT (LGBTQ sau LGBT+) este o adaptare a acronimului LGB (numit inițial: Comunitatea Gay) ce se referă la binecunoscuta cultură inerentă colectivității din care fac parte persoanele Lesbiene, Gay, Bisexuale, Transexuale sau Intersexuale.

Istoria acestei mișcări este una controversată, din cauza succesivelor conflicte pe care le-a generat. Cert este că, aversiunea societății ,,moderne” vizavi de această comunitate, lipsită adesea de orice salvgardare, nu i-a periclitat unitatea.

Termenul de homosexual a fost utilizat pentru prima dată în 1869 de către jurnalista Karl-Maria Kertbeny.

Până atunci nu exista o denumire pentru cei ce nu se identificau ca fiind heterosexuali. Din cauza acestor penurii, a lacunelor devastatoare în ceea ce privește cunoștințele oamenilor secolului XIX, homosexualitatea era asociată cu o nebunie mintală, o dorință sexuală inversată, peremptorie. Contactele sexuale dintre doi bărbați, sau, deopotrivă, dintre două femei erau considerate “perversiuni”, homosexualii numindu-se pe ei inșiși “inversați congenital”.

În Grecia Antică, adolescenții aveau posibilitatea de a-și alege un partener mai tânăr, pederastia fiind obligatorie.

În armată, homosexualitatea spartană era foarte întâlnită, deoarece se credea faptul că afectivitatea îmbunătățește performanțele militare. Fetele erau obligate să facă exerciții fizice, fără să poarte nici un obiect vestimentar. Scopul era acela de a le reaprinde soldaților instinctele normale, însă vechile obiceiuri persistau. Căsătoriile heterosexuale erau practicate mai mult pentru a menține natalitatea.
În noaptea nunții, miresele erau obligate să poarte tunica militară și să se tundă. Acestea se făceau pentru a avea cât mai multe trăsături masculine, în vederea acceptării de către soții care erau obișnuiți cu astfel de legături amoroase.

Apasă aici dacă vrei să afli cum sunt văzuți tinerii ce fac parte din comunitatea LGBT în Romania!

Revoluția sexuală de la mijlocul secolului XX a fost vazută asemenea unei eliberări, a unei detașări de bucla pernicioasă a ipocriziei ce a dominat perioade succesive din trecutul istoric.

Mai, 1968 este data la care mișcarea de emancipare ia sfârșit. Noua lume fiind preconizată prin deviza „să trăim fără timpi morți, să ne bucurăm fără limite”. Această revoluție, descrisă de autorul Dominique Simonnet ca fiind ,,antiautoritară, antitradiționalistă, în care sexualitatea are rolul unui far, a unui instrument de măsură a schimbărilor în curs” a reprezentat începutul modernizării unei societăți ce obișnuia să privească ,,noul” cu scepticism, superficialitate. O epocă în care pacea si înțelegerea universală încep treptat să guverneze, conturând și concretizând nevoia de reconciliere.

În ceea ce privește această revoluție, Gabriele Kuby, cunoscută pentru scrierile sale de critică literară și eseuri, și în special pentru atitudinea sa conservatoare, susține în cartea ,,Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertății în numele libertății” că această mișcare nu e decât o amenințare la adresa societății umane, o ideologie antiumanistă. Autoarea expune falsitatea ideologiei revoluției sexuale. Tot ea demonstrează că această mișcare este, de fapt, un act politic, un atac asupra libertății fundamentale democratice. Ceea ce se dorește prin conceperea unei astfel de cărți c-un subiect controversat este, sustine Gabriele Kuby, ,,salvarea identității de gen, a moralei si a familiei tradiționale”.

Ca orice altă revoluție, cea sexuală a promis și ea o fericire proiectată-n absolut, una dobândită prin înlăturarea barierelor, îndemnând, totodată, la asumarea unei libertăți totale.

Sexul liber a fost prezentat aidoma unui concept avangardist, aducător de adevărate satisfacții și necesar pentru eliberarea de angoase, frustrări.

Era văzut ca un indispensabil medicament universal împotriva nefericirii. Cu toate acestea, există păreri diferite în vederea impactului mișcării asupra societății. Acestea se referă la progresul sau, deopotrivă, regresul pe care, uneori involuntar, îl generează.

În această comunitate și-au găsit locul toți indivizii care se simțeau marginalizați din cauza societății. Au existat suișuri și coborâșuri, însă a ajuns ca în ziua de azi să fie luat drept un lucru obișnuit, cu respect egal.

Termenul LGBT a fost un simbol pozitiv al incluziunii, deși această comunitate a creat diverse controverse.

Autori: Lavinia Iliuță și Izabela Ilvan

Derulează înapoi