Gândesc în poeme, respir în bătăi De inima frântă și suflet fragil, Răsar la apus și cad adânc apoi În cel mai real vis, unde încă-s copil… Și simt prin note, trăiesc în măsuri De piese nescrise în nopți de nesomn, De ochi mult prea plânși, mult prea maturi, Ai unor adulți ce nu visează,…
Și ce dacă în ochii tăi negri se risipesc vise și gânduri pustii Și-ncepe să urle tăcut privirea-mi senină, Și dintr-un verde aprins ochii-mi încep să uite a fi vii. M-ai omorât sub lună, și-aștepți ziua să vină? Și ce dacă sunt doar naufragiat în sufletu-ți veșnic acoperit de-un nor Negru… chiar sumbru ce te-nvălurește-n…
Vorbim aceeași limbă din vremuri neștiute, Un glas ce îl cunosc doar îngerii-n Eden… Vorbim, dar nu-s cuvinte, părem doar umbre mute. E-o liniște absurdă sau zgomotul suprem… Trecut, prezent, viitor, dar timpul e ambiguu… Noi suntem nenăscuți sau doar murim încet, Suntem doar praf de stele ce completam un ciclu, Mii de imperfecți într-un…
Poate ne tragem din aceeași stea, Poate am plecat și-am rămas praf de stele, Poate ești doar tu și vei cădea Pe Pământ doar în visele mele… Poate am fost amândoi o cometă, Poate ești doar tu, și te-am zărit cândva, Poate-am să-mi fac a mea, o navetă Spre cer să pornesc a te vedea……
