Tag archive

iubire

aș vrea…

"în Poezie și literatură" "de POV21"
aș vrea

aș vrea să îți pot fi val
să te-nec în fericire,
dar să te-aduc la mal
să nu te pierd în neștire.

aș vrea să-ți fiu flacăra
ce-ți aprinde țigara,
flacăra aia pe care
uiți mereu să o stingi seara.

aș vrea ca tu să-mi fii vântul
care-mi împrăștie trupul
și tot tu să-mi fii norul
care-mi umbrește gândul.

Dacă mai vrei să citești o poezie, click aici!

Freamăt boreal

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Freamăt boreal
Mă purtai pe aripile lui Venus,
Lacrimi tainice îngânau povești,
Mă învăluiai în lumini orbești,
Îmi erai ritmul infinitului
Și rima somnului veșniciei.
Muțenia lupilor destăinuia
Urletele ostatice în orchestra ta,
Tu-mi întregești prezentul cu trecutul și întregul cu nimicul.
Doar acele brazilor ne mai auzeau șoaptele,
Iar Sirius ne contopea sufletele,
În ale lumii mistere și noapte boreală,
Iar focul din negură dăinuia, în acea cameră goală.
Tu așterneai armonia între constelații,
Și-n abis, feerii de argint,
În etern, cu o ploaie de cristale și un repaos himeric,
Îmi spuneai că, în ale noastre ființe aprinse,
Sălășluiesc deopotrivă lumină și întuneric.
Când timpul va reporni, să-mi amintești tu,
Tu, Lună, făurită din cuget, dragoste și râs,
Că, alunecând printre stelele lui Orion,
Tot voi găsi regăsire în a ta lumină din vis.
Autor: Raisa Costache

Toamna mea cu ochii-n floare

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Toamna mea cu ochii-n floare

 

Te-mbraci, toamnă, în straie aurii,
Îți piaptănă ploaia creștetul capului,
Cu ochii obosiți de profunzimea ta
Mă-ntreb: oare când mai vii?

E lumină-n tine, iar moarte-n noi,
Am rămas dezgoliți,
Predispuși la urlete și ploi,
Căutând materia vie din fatidica renaștere.

Mă doare-o iubire nebună,
Vișiniul tomnatic îmi provoacă frică de stele,
De asta mă-nchin mereu la lună,
Dezvelind un octombrie de misterul ruginit.

Poți să-mi renaști dureri,
Dar toamna mi-a ucis deja chemarea,
Ți-a amorțit și lacrima la fel ca roua din noi,
Privindu-ne în ochi am secat și marea.

Ne cad anii, toamna mea cu ochii-n floare,
Pornind spre-un noiembrie absurd,
Acoperă-mi inima cu gerul și privește-mă cu-ardoare
Căci de păcatul lunii m-am îndrăgostit destul.

Film pentru muți

"în Poezie și literatură" "de POV21"
film pentru muți

te iubesc,
și te-am iubit doar pe tine
și-am pus speranțe între noi doi
toate s-au rupt, pe rând
de către tine.

și-aș vrea să rup
sechestrul ăsta de filme
unde eu sunt cea legată,
și tu te uiți, cum mă zbat
te uiți mut la mine aproape-moartă.

nu mă iubești
și nu m-ai iubit niciodată pe mine
ai mâncat fiecare emoție ce clocotea-n mine
m-ai lăsat să zac
între zeci de casete de filme.

Autor: Bianca Pătrașcu

Ochi galbeni

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Ochi galbeni

Înțepenit de sentimentele funeste,
O palmă peste subconștient primesc.
O rană veche începe-a se deschide
Făcându-mă de moarte să mă-ndrăgostesc.

Miros de fum, împletit cu cântec de ciori…
O atmosferă rece și ușor plăcută
Mă face să-mi deschid puternic ochii,
Eliberând ura ce în vene-mi urlă.

Și privesc spre cerul ce se-ntunecă
Cum spre mine amar se-ndoaie.
Parcă… vrea ceva să îmi comunice,
Un fel de: „Te voi călca-n picioare”!

Conștientizez că-i sfârșit de octombrie
Iar nucleul meu puternic se-ncălzește;
Transformându-mi a irisului culoare
Într-un cromatic galben, de la fiere.

Apoi merg alene, spre al meu lăcaș,
Sluțit de viața răstălmăcită-n speranță;
Nu-mi mai pasă de nimic, și-s fericit
Căci am dat de-al galbenului nuanță…

Autor: Emanuel Bodia

Sevraj

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Sevraj
Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină,
Zâmbet de lumină spre corpurile vii,
Iubire într-o mână, iar alta între raze!
Un pas spre amintire… împins către sevraj.
Privirea ți se mută, iar umbrele trăiesc,
Castelul se-nfășoară-n mătăsuri argintii,
Iubirea și nevoia se luptă, dar cad pradă,
Ca orișice mileniu, sevrajului pustiu.
Zâmbetul se stinge, castelul e aici,
Păienjeni țes mătăsuri, argintul a murit.
Cine te întreabă… de porțile-s deschise?
Tu ești închis se pare… tronând peste sevraj!
Autor: Bianca Bândilă

Cum știi când iubești pe cineva?

"în Psihologie & Relații" "de POV21"
când iubești

Cum știi când iubești pe cineva? Mereu m-am întrebat asta. E felul în care îl privești? Felul în care pui fericirea lui înaintea fericirii tale? E despre atracția fizică sau conexiunea spirituală? E grija constantă pentru binele persoanei de lângă tine? Cred că sunt toate astea însumate… Și mai cred că, unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poate face o ființă umană e să realizeze și mai apoi să accepte faptul că iubește. Probabil o să vă întrebați „de ce?”. Pentru că iubirea te face dependent emoțional de cel de lângă tine. Pentru că, fără să vrei, iei asupra ta grija față de un alt suflet, care e o responsabilitate imensă.

Și, cu toate că te „împovărezi” inconștient, nu ar trebui să fie un lucru rău, ba din contră. Vorbim aici despre cel mai pur și mai frumos sentiment existent, care poate aduce la suprafață cea mai bună versiune a fiecăruia dintre noi. E… ca lumina de la capătul tunelului, e cea care îți va da mereu speranța că esența umanității nu e pierdută și că trebuie doar să crezi în sentimente și energii.

Mai greu stăm însă cu iubirea neîmpărtășită

Ce ne facem în acest caz? Păi, eu susțin că e simplu: o împărtășim. Cel mai frecvent răspuns va fi următorul: „Ușor de zis, greu de făcut”. Dacă am sta să analizăm, nu e greu de spus, e greu de acceptat răspunsul. Pentru că, dacă nu există reciprocitate, apare imediat starea anxioasă inevitabilă. Acest lucru ne va face instant să regretăm faptul că ne-am confesat sentimentele. Dar situația nu e chiar atât de rea precum pare.

Când cineva îți spune că te iubește, nu înseamnă că te-ai împovărat, emoțional vorbind. Ar trebui să fii recunoscător, chit că sentimentul nu e reciproc. Cert e că ar trebui să fii conștient de cât de dificilă este o astfel de confesiune și de cât de mult curaj ai nevoie pentru a face așa ceva, neașteptând validare în schimb.

Iubirea nu ar trebui să fie o grijă, ci ar trebui să se simtă ca o eliberare din tot ce înseamnă realitate, ar trebui să ne facă mai buni, mai atenți la cât de important și fragil este, de fapt, sufletul unei persoane. Tot ce am vrut să subliniez e că noi ne plafonăm atunci când răspunsul nu este pe măsura așteptărilor noastre, însă uităm că fiecare dintre noi are dreptul de a iubi.

În cazul în care ți-a plăcut ceea ce ai citit până acum, te invit să citești și acest articol despre iubire. Nu vei regreta.

Eu nu cred în suflete pereche.

Cred în conexiunea dintre două persoane pe care nimeni altcineva nu o înțelege, dar o simte. Nu consider că menirea noastră pe acest Pământ e să ne găsim sufletul pereche, ci să învățăm să iubim. Da, nu ați citit greșit, să învățăm să iubim, pentru că, în ziua de azi, iubirea e confundată cu altele, iar „te iubesc”-ul nu mai are aceeași însemnătate pentru toți, întrucât ignoranța și interesul personal și-au pus amprenta asupra lui. În cele din urmă, eu asta îmi doresc: să învățați să iubiți, să învățați să prețuiți persoanele de lângă voi și să spuneți ceea ce simțiți, până nu e prea târziu.

 

Autor: Daria Pușcașu

Colivia (de fluturi)

"în Poezie și literatură" "de POV21"
colivia
Colivia (de fluturi)
nu pot să nu mă întreb
chiar mă placi, mă vrei, oare?
ia iubirea amploare?
sau e doar o iluzie,
o impresie înșelătoare?
ești sau nu doar un oarecare?
am un loc în inima ta?
te gândești la mine
în același mod în care o fac eu?
căci mi se întâmplă cam prea des..
îți inspir parfumul
nu îmi doresc să îți dau drumul
atunci când mă iei în brațe,
iar degetele ne sunt împreunate
și crede-mă,
niciodată nu am avut atenția cuiva
până am gustat-o pe a ta
și în mine s-a schimbat ceva –
acum de fluturi e plină colivia.

Să auzim niște rumors

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Să auzim niște rumors

Să nu ne gândim la ce a fost
Să gândim înainte
Spre o lume
Spre o mare
Unde zvonurile plutesc
Dar nu ne și ating.
Zburăm peste mări și țări
Doar noi doi
Pentru o singură noapte
Între doi pereți
Cu o lustră deasupra capului
Să ne vegheze
Prin lumile noastre care nu mai apun.
Să iubim – să urâm,
Ăsta e destinul omului cu suflet.

 


Autor: Klain Bogdan

Doi poeți

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Doi poeți

Doi poeți,
Trăind între adevăr și minciună
Mirosind Raiul din fața Iadului
Cu un „roșu” abundent versat
Florile de Mai fiind privirea.
Un romantic și-un simbolist
Îmbibați în otrava poetică
Călărind poeziile
Și valurile sentimentelor
Într-una din versurile adversative
Plecând spre călătoria sorții
Despărțiți, dar totodată împreunați în
Himere
Vânturi și mistere
Ale unui curent avangardist.
„Roșu și negru” – simbolul lor
Caracterizat printr-o metaforă
De mult uitată,
Dar ei neuitați de iubirea…
Care iubire?
Poeme sau cea muritoarea?
Un paralelism între doi poeți
Numai ei își știu povestea
Și poezia.


Autor: Klain Bogdan

Stihuri arse

"în Poezie și literatură" "de POV21"
stihuri arse
Focul dă pagină cu pagină –
Citește.
Mă privește disprețuitor și crește.
Îmi arde focul cartea preferată,
iar eu privesc și simt lacrimile ce îmi curg pe obraz;
Miroase-a pagini arse și-a versuri de Bacovia
Îmbibate în parfumul meu amar de lemn otrăvit.
Îmi usucă focul, lacrimile mele,
Iar eu îl privesc cum crește mai mare decât mine,
Secundă cu secundă.
M-am resemat. Focul mi-a ars și viața.
Privesc cum fumul mă cuprinde
Și ard și eu.

Am întrebat 10 băieți ce remarcă prima dată la o femeie

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
femeie

Probabil ai fost mereu curios dacă doar tu ești atras de lobul urechii sau ai o problemă, așa că am întrebat 10 băieți și fete (care fac parte din LGBT) ce văd pentru prima dată la o femeie.

Ionel, 16 ani

Primul lucru pe care-l văd atrăgător la o fată este privirea. Ea e oglinda sentimentelor și a emoțiilor. Mai ales, este demonstrat științific faptul că pupile se dilată când vedem ceva ce ne atrage, astfel cresc șansele de „dragoste la prima vedere”. Gingășia unei persoane este cel mai bine reflectată în ochii ei. Felul în care te privește și admiră cineva poate reprezenta un factor destul de important.

De asemenea, un lucru pe care-l consider atrăgător la o persoană e zâmbetul. Zâmbetul e simbolul dragostei și fericirii. Un zâmbet mă poate face să mă îndrăgostesc de la prima vedere atât timp cât e sincer. O adevărată dragoste poate porni doar de la un zâmbet și o privire aruncată întâmplător.

Ionuț, 18 ani

Când văd o fată, gen random… prima dată îmi sare în ochi părul. Spun asta pentru că tipa respectivă poate să aibă un păr prea lung sau prea scurt, sau în funcție de cum și-l menține, adică vopsit.

Daniel, 20

Prima și prima chestie care mă atrage la o femeie este, în primul și în primul rând, igiena și vestimentația. De exemplu, vestimentația prea extravagantă într-un context casual îmi oferă impresia că este exagerată. Fizic vorbind, observ privirea și zâmbetul, cu cât sunt mai sincere trăsăturile astea, cu atât mă atrage mai mult.

Rareș, 17

Primul, și primul lucru pe care îl observ la o femeie e stilul vestimentar, daca acesta mi-a captat atenția, purced în a-i urmări limbajul corpului, cum merge, cum își mișcă mâinile, poziția de repaus, cum își dă părul după ureche, cum își aranjează ochelarii de soare, cât de delicată e. Apoi, observ felul în care zâmbește, cum vorbește, ce vocabular folosește, iar ultimul lucru pe care îl observ, e mireasma pe care aceasta o lasă.

Undina, 18

Prima oară când mă uit la o femeie îi observ machiajul. Cât de strident sau natural e, culorile folosite, ce trăsături îi accentuează și care sunt diminuate. Fiecare detaliu își are rostul în machiajul unei femei.

Eric, 16

Prima dată mă atrage chipul tipei, iar apoi mă îndrept ușor – ușor spre comportament.

Andi, 16

Chipul fetei, deoarece este primul lucru pe care îl vezi cu adevărat la o fată, iar la vârsta adolescentă, nu prea știi mereu ce este cu adevărat iubirea așa că te duci după propriul plac.

Kevin, 19

Întotdeauna m-am uitat la atitudinea unei fete, la mers, și la cât de tăioasă sau blândă îi este privirea. Întotdeauna m-am îndrăgostit de ochii mari și inocenți.

Gabi, 20

Să fiu sincer, înainte de toate trăsăturile fizice observ corectitudinea cu care vorbește și cât de dezvoltat îi este vocabularul.

Marius, 17

Lăsând la o parte faptul că iubesc tot ce ține de genul feminin, mereu am fost atras de privire, o privire puternică te poate da peste cap serios uneori.

În concluzie, gusturile nu se discută. Poți fi atras de sprâncene, iar apoi pot veni eu care iubesc mișcările delicate și feminitatea. Le recomand tuturor fetelor și femeilor să rămână așa cum sunt. Cineva o sa apară la un moment dat cu multă iubire în sac, totul pornind de la un zâmbet drăguț și aruncat neglijent.


Autor: Mănăila Marius Valentin

De dorul tău

"în Poezie și literatură" "de POV21"
De dorul tău

De dorul tău deschid fereastra
Poate, poate ai să vii…
Din ziua ceea-i goală glastra
N-am ce flori a mai privi.

Atunci buchetul s-a gârbovit
De spaimă, l-am aruncat
Al tău anunț netăgăduit
Pân’ și pe el l-a întristat.

De dorul tău privesc în zare
Poate, poate ai să te arăți…
A întâmplărilor urmare
E că ființa îmi e-n bucăți.

Tot ce zăresc e același soare
Care parcă s-a răcit…
Și-ale lui raze schimbătoare
Degeaba s-au înmiit.

De dorul tău caut pe boltă
In noapte aceeași stea
A noastră iubire dezinvoltă
Asupra-i se năpustea.

Cu multă grijă o îmbăia
În apă de trandafiri
Și lacunele îi poleia
Cu straturi de vechi trăiri.

De pervaz m-aș fi îndepărtat
Aș fi pus capac la pix
Și papirul l-aș fi aruncat!
Însă iarăși am dat chix…

Un așa sfârșit este amar
Ruptura mi-a fost călău
Știu c-ai găsit o altă stea, dar…
Totul a fost de dorul tău.

Ne-am îndrăgostit de tineri, fără rost!

"în Păreri și opinii" "de POV21"

Ne-am îndrăgostit de tineri, fără rost! 

Cred că mereu în viața noastră am avut binecuvântarea sau blestemul să ne îndrăgostim de cineva.

Da, știți acel sentiment când ai fluturi în stomac, zâmbești fără rost, și ești fericit în orice conjunctură, chiar dacă riști să rămâi corigent la mate, tu ești fericit că te-a lovit Cupidon din ceruri cu acel felling de iubire!

Astăzi vreau să vorbim despre cum iubirea aceasta ne-a dezamăgit de foarte multe ori, lăsând răni adânci, blestemându-l pe Cupidon cu tot cu săgețile lui! Începând că ne-am îndrăgostit de actori din seriale, oamenii din metrou și până la oamenii pe care i-am iubit, e cale lungă și anevoioasă, plină de prăpăstii, dezamăgiri  și  iluzii.

Dacă asta e iubirea, atunci nu, mersi, rămân cu înghețata și personajele din cărți!

Chiar și unui om i se poate cuveni iubire! Sentimentul cel mai prețios al lumii este banalizat chiar și de cei care ar trebui să-l simtă.

Mereu am avut impresia că iubirea trebuie respectată și trebuie dusă la un apogeu convins emoțional, încât să vedem în iubirea aceasta viața noastră fără timp. Cred că m-am născut în secolul greșit, de câte ori mi-am spus această opinie în fața oamenilor, începeau sa râdă și să zică: ce-i frumos trece!

Pentru mine, nu! Ce este frumos se păstrează și se cultivă, nu se pierde că așa vrea timpul, prostii!

Ce am învățat din iubirea mea? Este, dar nu aici!

Fiindcă am vrut să văd cât de bună este iubirea și dezamăgirea în viața unui om, câtă înghețata a consumat la despărțiri sau câte seriale a vizualizat, găsiți aici:

Să începem!

Anonim, 18 ani:

Am trăit sentimentul ăsta, pe propriul meu suflet. Vara asta am plăcut un băiat mult. Știți acel sentiment, când te apropii de iubire sau ce-o fi aia, iți faci tot felul de vise, că veți vizita multe locuri, o să vă sărutați când plouă afară și stați pe asfalt, ascultând  „i see red” și după vă uitați la stele. Oh, da! Și eu am avut tâmpeniile astea în cap, chiar după primul mesaj de bună pe care l-am primit.

Era așa un sentiment de fericire, gândul meu se îndrepta spre toate lucrurile astea! În fine, totul frumos, ne dădeam mesaje și prostii până când nu a mai dat! Când am văzut că toate astea se duc naibii, am simțit un gol în stomac și credeam ca totul s-a terminat, mi-am pierdut căsnicia, 3 copii și o vacanță în Grecia. De fapt, ceea ce am pierdut a fost niște timp consumabil din viața mea, internet și niște ore de somn, cam atât. Am suferit, am rupt serialele, pe cât de scurtă a fost iluzia mea cu el, atât de scurtă și suferința mea.

De atunci, mi-am zis că am să mai fac asta când Dăncilă va ajunge președinte, iar Billie Eilish va purta rochie, adică niciodată!

Un sfat vă mai dau: Nu vă îndrăgostiți de personajele din seriale, acolo chiar doare, pup!

Paul, 20 ani:

 

Cred că cel mai nostim la prima „îndrăgosteală” este inocența cu care tratăm ceea ce se întâmplă. Considerăm că am găsit sufletul pereche, începem să facem planuri pentru viitor, întocmim listele cu invitați pentru nuntă, că mna, suntem fierți de aburii iubirii. Chiar că aburi, că e o abureală. Nu neg că nu este o lecție benefică pentru următoarea relație, dar când sentimentele dictează totul, iar mintea e în concediu, așteaptă-te să fii dezamăgit. Totuși, când vine vorba de iubire, indiferent de vârstă sau experiență, mereu mi se pare că suntem nepregătiți.

Cum perfecțiunea nu este absolută, nu există nici formula perfectă, care să nu cauzeze mici scântei în chimia dintre două persoane. Revenind la ceea ce am numit iubire, când noi nu realizăm bine propria identitate, cred că a fost un fel de joc „escape room”, numai că nu evadai dintr-o încăpere, ci dintr-o relație copilărească, dar cu un final care confirma o lecție a maturității. Despărțirea vine ca o mare convocare ad-hoc a prietenilor, față de care mărturisim că viața și-a pierdut sensul, mă rog, disperarea atinge cote maxime. Amuzant și asta, dar benefic: ne dăm seama că evoluția noastră nu stă oprită pentru un bilet de călătorie, al persoanelor care vin și pleacă din viața noastră.

Până la urmă, fiecare stabilește prețul acelui bilet și durata pentru care este el cumpărat.

Anonim, 18 ani

„Prima dragoste nu se uita niciodată.” Așa sa fie?

Era aprilie. Probabil cel mai frumos sentiment pe care îl putem trai e să ne îndrăgostim. Știi senzația aia când simți că pășești pe nori și zâmbești constant? Cam așa se manifesta.

Ei bine, el pentru mine a fost… Tot. Tot ce căutam într-un om. Omul care mă liniștea și care îmi înțelegea gândurile la două dimineața. Păcat că uneori ne dăm seama prea târziu de toate acestea, corect?

Iar cum toate lucrurile bune se sfârșesc..

Ați ghicit, mi-a dat papucii într-un final.

A trecut mult timp de atunci și uneori îmi e dor. Uneori mai și plâng. Nu, nu după el. După ceea ce mă făcea să simt. E normal să ne fie dor. Cred că e foarte important sa iți fie dor de cineva, dar totuși să nu îl vrei înapoi. Se spune că totul trece, dar nimic nu trece fără să lase urme.

Ca notă de final aș vrea sa spun:

Vă rog eu mult, să nu vă fie frică să iubiți!

Iubirea – iluzie, dezamăgire și restul e secret!

Mihai, 19 ani

 

Ne-am îndrăgostit dintotdeauna, de când eram mici, la grădiniță, și până când eram adolescenți, la liceu. În prima circumstanță, îmi plăcea de fetița cu păr lung cu care mă jucam cu cuburile, și, în a doua, de fata cu păr șaten, deșteaptă, de la celălalt profil.

Ne îndrăgostim fără să vrem, fără rost, de oameni. Ne îndrăgostim pe plajă, amețiți după o bere, de el – cel înalt și blond care pare drăguț de ispititor sau de ea – cea micuță și brunetă care pare drăguț de atrăgătoare. Ne îndrăgostim de toți, mereu, pentru că inima e o zăpăcită care nu știe să aleagă cum trebuie, și când trebuie. Ne îndrăgostim haotic și ne place sau regretăm. Simțim fluturi sau lilieci în stomac. Plângem de bucurie sau nostalgie.

Ne îndrăgostim pentru că suntem oameni și pentru că ne e dat să iubim. Și nu ar trebui să ne pară rău când o facem. Dragostea e o binecuvântare, după mine, și ura e un blestem.

Ne îndrăgostim trecător sau pentru totdeauna și, dacă e să fie „fără rost”, viața merge înainte, nimic nu rămâne în loc și nimic nu se pierde!

Anonim, 19 ani

Am iubit convins că mi se cuvine căldura inimaginabilă pe care persoana de lângă mine trebuia să mi-o ofere cu o firească dorință. Târziu, târziu îți dai seama că poate ai fost toxic sau rece în feluri în care nu ți-ai imaginat niciodată că poți fi. De aici încep traumele și întrebările despre propria persoană, ți se schimbă perspectiva asupra sinelui atât de drastic, oglinda devine inamicul tău numărul 1, iar zilele se măresc cu o iuțeală stresantă.

Simți toate asta din cauza ta, din cauza unui om în care ți-ai pus nădejdea. Faptul că ne așteptăm ca „iubirea să doară” este complet eronat, însă din noi izvorăsc stări pe care nu le poți controla, un amalgam de emoții explodând ca niște artificii. Dragostea pe care eu am așteptat-o de la un om preocupat de filosofie a fost asimetrică. Pentru că noi tinerii, nu știm ce înseamnă să oferim timp și să ne oferim timp. Am fost părăsit în ziua în care urma să strălucesc la un festival.

Era ziua mea, doar a mea.

Ziua în care nu trebuia să îmi pese de faptul că Tame Impalla avea să mă facă să am flashback-uri urâte despre ce a fost dintr-o iubire mult prea poetizată. După astfel de zile te scufunzi în dimineți matinale cu doza corectă de cofeină în dreapta, scriind despre lucruri îmbuteliate în cel mai adânc loc al sufletului. Faptul că așteptăm pe cineva să ne ofere un sens, faptul că timpul nostru este timpul altora, iar timpul altora nu este timpul nostru trezește în tineri o tristețe falsă. Dar fără durere nu există artă pură, din care să poți lua părți pentru a face singurătatea mult mai estetică.

 

Da, asta a fost iubirea! Niciodată nu vom putea vorbi despre iubire la trecut pentru că este prezentă peste tot, în noi mai ales, cultivați-o!

Iubiți și atât!

Tu – univers pasibil la dor

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Tu- univers pasibil la dor

 

Îți amintești de ultima stea inflamabilă
Ce s-a aprins când m-ai atins pentru prima dată?
Dar de glonțul din care pulberea de inimi chinuite s-a împrăștiat
Asemeni unor speranțe gotice?

Mi-a fost surpat trecutul, conform ultimelor știri;
Fatidic univers, fatidică pierzare,
Pe-o cruce de lemn gravez o strigare:
„Te condamn la dor!”

Mi-ai călcat pe urlet, m-ai infectat cu dor,
Mi-e milă de-al meu suflet, mereu fiind călător,
Căci în pupila-mi gravă se oglindesc regrete
Atârnate astăzi umil pe-un perete.

Iar tu, diamant înșelător,
Credeai că ești imun la toate, dar mai puțin la dor,
Clișeul groazei te-a mortificat,
Apus de soare, apus de viaț-amândoi am întemnițat.

Ne-am fi iubit, durerea mea nebună,
Unul pe celălalt ne-am fi îmbrăcat
În nevinovații pași prin dormitorul gol
~Absorbiți de-o frenezie generală~

Aproape arsă-i privirea mea de ochii tăi,
Distrusă-i pielea mea de pulsul tău,
Și totuși, plină de furtună, dar înecată-n jar…
… încă te iubesc, particulă toxică a sângelui meu cu gust amar!

Un tânăr palestinian a vrut să-și vegheze la spital mama bolnavă de COVID-19! Ce a făcut bărbatul?

"în Știri" "de POV21"
tânăr palestinian

În vremurile grele în care trăim, legăturile emoționale au fost minimizate de nevoia de siguranță epidermiologică. Evenimentele importante ale familiilor, precum botezurile, nunțile și înmormântările sunt marcate de restricții. Și până la urmă, se înțelege de ce. Dar cazuri și mai grave au fost cele în care copii și-au dus părinții la spital și nu au mai avut nici măcar ocazia să își ia rămas-bun. Aceasta este și situația unui tânăr palestinian care a luptat până la final pentru a fi alături de mama sa, pacientă a spitalului Hebron.

Acest tânăr palestinian s-a cățărat zilnic două etaje pentru a sta la fereastra salonului în care era internată mama lui. Femeia, Rasmi Suwati, suferea de o boală cronică și a fost depistată cu Coronavirus. Având în vedere și vârsta sa înaintată (73 de ani), starea sa s-a agravat rapid, murind la 5 zile de la internare. În fiecare dintre aceste ultime 5 zile de viață a fost vegheată de la fereastră de fiul ei, care a stat acolo până în utimul moment.

„Am fost cu ea în ultimele ei momente de viață și chiar înainte să o văd murind am înțeles că nu mai există nicio speranță”, a declarat tânărul îndoliat, conform Digi24. Mama acestuia a fost una din puținii bolnavi de COVID-19 care nu a murit singur, uitat.

Chiar dacă mesajul acesta nu va ajunge la el, ne exprimăm aprecierea pentru eroul clandestin.

Cum știi dacă ești bonav de COVID-19? Află aici!
1 2 3 11
Derulează înapoi