Tag archive

IT

Hostico: cele mai bune servicii de înregistrare domenii

"în Diverse" "de POV21"
Hostico

Pe lângă asistență non-stop, protecție DDOS, transfer gratuit al site-ului și backup gratuit, înregistrarea domeniului tău este gratuită! O firmă de hosting perfomantă, care vă oferă soluții profesioniste de web hosting și asistență tehnică.

Având peste 10.000 de clienți la activ și 10 ani de muncă efectivă, Hostico este în top-ul firmelor din domeniu, cu un raport preț-calitate imbatabil și o relație cu clienții care se bazează pe feedback. Clienții Hostico nu sunt doar simpli clienți, sunt pur și simplu parteneri de afaceri.

În plus, Hostico pune accentul pe tineri, o categorie socială cu foarte mult potențial. Acesta își dorește să sprijine inițiativele și inovația în rândul studenților, ajutând la formarea noului rând de antreprenori români, așa că oferă cuponul promoțional STUDENT care cuprinde o reducere de 50% la toate pachetele de găzduire achiziționate pe minim 12 luni și 25 % la cele achizitionate pe 3 sau 6 luni. Mai multe informații despre ofertă găsiți aici.
Alătură-te celor peste 10.000 clienți mulțumiți de serviciile de hosting Hostico.

Cu pachete de găzduire avantajoase, certificate SSL și suport tehnic 24/7, experiența ta de client va fi una extrem de plăcută, la standarde ridicate.

IT vs Agricultură – incultură sau durere-n …

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"

Cu mulți ani în urmă, pe vremea în care peșterile erau singurul acoperiș disponibil, iar supraviețuirea era singurul scop pe care ni-l propuneam, totul era simplu. Acum asistăm la un război al importanței de tipul IT vs Agricultură.

Existau două meserii: vânători și culegători, ambele asigurând hrana tribului. Între timp, am mai evoluat oleacă. Am descoperit agricultura, ne-am așezat în triburi, apoi sate, orașe etc. În secolul XXI trăim în BCA și cărămidă, fugim la școală sau la job, ciugulind ceva la repezeală.

Mâncarea, baza supraviețuirii, a devenit ceva de trecut cu vederea.

De-a lungul timpului, importanța ei s-a schimbat, trecând, în viziunea unora, de la prioritate, la inutilitate. Dar cei care lucrează în această industrie? Care e părerea lor?

Ei bine, niciuna, deoarece ei nu au fost și nici nu sunt încurajați într-o astfel de direcție.

De când ne-am împărțit în nobili și țărani, am creat, inconștient, niște stereotipuri. Bogații lenevesc cu cărțile-n față, în timp ce sărăcimea se zbate în noroi să supraviețuiască.

Inteligenți vs proști; IT vs agricultură. Ideile astea au stat ascunse într- un colț al minții noastre, urmărindu-ne până în ziua de azi.

IT-ul e ultimul upgrade disponibil al bănoșilor. Calculatoare, telefoane, sisteme de operare, you name it – ei se află în spatele lor. Agricultura, vechea noastră prietenă, a trecut, de asemenea, prin pubertate. Acum include: matematică, utilaje performante, sere, sisteme de irigații…

Așadar, cum ajungem noi să ne alăturăm uneia dintre aceste clase sociale undercover?

Să începem cu agricultura. Percepțiile astea, pe care le-am stabilit noi anterior, se resimt din plin. Numărul oamenilor care aleg și vor să lucreze în domeniu e de râsul curcilor, fiind umplut, în principal, doar de cei împinși împotriva voinței lor acolo, deposedați de dreptul de a alege.

Nimeni nu vrea să devină așa ceva, Doamne ferește! Prin așa ceva, mă refer și la muncitorii calificați, și la cei necalificați. Calificații sunt încredințați cu tractoare & utilaje sofisticate, manageri de fermă etc., iar ceilalți se ocupă cu munca grea, manuală.

Pentru a deveni om cu acte în regulă, ai de parcurs o facultate sau niște cursuri. Ceea ce e destul de important: în funcție de câți bani bagi, atâția vei primi. (Că nu prea se găsesc, din cauza lipsei de interes, e partea a doua. )

În IT, nici nu se pune problema necalificării. Drumul trebuie ales din liceu, pe urmă mergi la una dintre cele două-trei facultăți sau/și faci cursuri. Oricum, partea bună e că nu va trebui să te îngrijorezi în privința locurilor de muncă!

Dintre cei aproximativ 7000 de absolvenți, industria are nevoie de… aproape dublu. Iar ăștia, odată ce se văd ieșiți din sistemul de învățământ, nici nu se mai uită înapoi. Salariile de la firme sunt cu mult mai mari, deci nu ar trebui să ne mirăm.

Cât de mult doresc tinerii să devină specialiști în agricultură?

Well… nu vor aproape deloc. Am mai observat noi asta anterior (lipsa facultăților/cursurilor de genu’ fiind o dovadă).

Orice prost poate să devină agricultor, iar eu nu-s proastă! De ce m-aș băga în așa ceva?!

Cu toată sinceritatea, Mărie, dacă toate fermele s-ar duce de râpă, am avea același final ca meteoritu’ și dinozaurii. Dacă toți oamenii sunt ca tine, ar fi timpul să ne îngrijorăm… Oh, dar sunt.

Dar în IT vor? Păi ei ar cam vrea, dar ei cochetează doar cu ideea de lucru, nu lucrul în sine. Altfel spus, majoritatea renunță când își dau seama cât au de învățat și de investit, deoarece manualele și programa nu se potrivesc cerințelor actuale, fiind necesare niște meditații/cursuri.

Oricum, țara noastră menține o balanță de bine – prostie de inegalat.

În trecut, am fost numiți „Grânarul Europei”, exportând în întregime recolta de cereale, prin urmare, ne-am hrănit cu cartele până am scăpat de comunism.

Anii ăștia am pus ochii pe IT. Am zis că-i nou, nu-i nimeni bun la asta încă! Hai să fim noi. Am fost pe locul 5 la viteza mare la internet. După un an, boom – locul 32. „Mai pățăști”.

 Let’s get serious & talk about money.

Ăsta-i momentul în care vom discuta despre ceva ce ne-a influențat cu adevărat societatea: banii – vinovații tuturor inegalităților curente.

În afara faptului că la noi se sparg banii fără prea mare rost, există și alte dileme etice foarte confuze.

Între salariile medii (2017, conform schemei), putem observa o diferență măricică: agricultorii-1883 lei, iar IT-iștii 5974. Asta contrastează cu maximul pe care îl pot primi: ambii, 16 651 lei (2015).

IT vs Agricultură
Sursă imagine: https://www.zf.ro/profesii/de-ce-au-crescut-salariile-din-it-atat-de-mult-in-ultimii-10-ani-17127990
2019, anul în curs. Abia acum înțelegem cu adevărat: românul chiar s- a născut scriitor de S.F. De ce ne mai batem capul cu alte meserii?

Lăsând gluma la o parte, informațiile astea sunt de-a dreptul paradoxale. În dilema IT vs Agricultură nu există adevăr nici cât în Istoria Universală, care a fost scrisă, în mare parte, de învingători.

O analiză realizată de eJobs, publicată în luna iulie, anunță că angajaţii români din sectorul IT au cele mai mici salarii (3 830lei=800 de euro) comparativ cu specialiştii din acest domeniu care activează în celelalte ţări din Europa de Est (care primesc în jur de 1000 de euro).

Ceea ce e interesant e că datele se bat cap în cap cu cele oficiale, prezentate de Institutul Național de Statistică. Ei zic că angajatorii de fapt plătesc salarii nete de de 6.683 de lei – ceea ce înseamnă, în medie, aproximativ 1.400 euro pe lună.

Povestea continuă și în cazul fermierilor: Daniel Buda, vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European indică suma de 48 de lei, iar alții sume între 1000 și 1500 de lei. Ne-am convins: românul e bun la toate… cu excepția matematicii.

De ce informaticienii primesc mai mult, când agricultorii duc pe umeri întreaga existență a oamenilor? De ce primesc mai mult, în condițiile în care tehnologia asta de abia a apărut?

Agricultura e aici de când lumea, de ce nimeni nu se gândește și la ea?

Chiar dacă noi am continuat să evoluăm, am considerat că mâncarea nu e ceva ieșit din comun. Iar noi, din punct de vedere psihologic, vrem să fim speciali, să contăm. Aici ne-am confruntat cu viziunea altora asupra noastră.

IT vs Agricultură este un război, în fond, profund irațional.

Deci, de dragul unei vieți mai ușoare, ne-am impus să vedem lumea cu aceiași ochi precum ei. Asta e povestea agriculturii, aruncată laolaltă cu incultura și a informaticii – pusă pe piedestal.


Autor: Aderov Sofia

„IT” de Stephen King – o poveste, o iubire, o lecție de viață

"în Texte/Cărți & Filme" "de POV21"
„IT”

Zilele trecute am fost la cinema și am văzut „IT”. Nu doar pentru că este un film horror bun și pot spune că sunt o fană înrăită a acestui stil, ci pentru că a fost una dintre cărțile care mi-a marcat adolescența.

Știu, reușesc să îmi imaginez zâmbetul ironic al multora dintre voi ,,o altă ecranizare după una din cărțile de groază ale unui scriitor comercial”.

Sunt de acord cu voi, la prima vedere, este o carte horror concepută să o citești pe peronul unei gări, întinsă pe șezlong la mare sau într-o după amiază ploioasă de marți.

O carte ușoară de vacanță… Cum ar spune mulți, pe care să o uiți în scurt timp. Însă, eu cu inima și mintea mea de adolescent am descoperit în spatele zâmbetului macabru al lui Pennywise fantastica lume a copilăriei, a prieteniilor sincere și a promisiunilor făcute la o vârstă a inocenței.

Vizionând „IT”, am retrăit emoții de mult uitate.

Știți, acele trăiri pe care doar când ești copil le simți, când cel mai banal lucru ți se pare cel mai important din lume, când orice zi este o aventură, când prietenii și locul de joacă sunt întregul univers. Nu aveai nevoie de gadgeturi și electronice să fii fericit și toate astea pentru că ERAI DEJA.

O carte în care descoperi că o promisiune făcută la o vârstă fragedă e tot o promisiune și este în totalitate respectată: ,,Am făcut o promisiune. Toți am promis c-o să ne întoarcem dacă acel ceva începe să se întâmple iar”. O carte care te învață să nu fii individualist și că doar împreună se poate realiza ceva măreț.

Înveți că fiecare dintre noi avem temeri, frici ce trebuie înfruntate.

Așa și este, tuturor ne este frică de ceva, de schimbare, singurătate, eșec,  evoluție, dar uniți cu alți câțiva oameni vom reuși să le depășim: ,,Doar împreună îl putem învinge”.

Cu toate că este o carte scrisă acum 33 de ani, a reușit să evidențieze probleme primordiale ale umanității, ale conviețuirii într-o societate și anume bullyingul, pe când alți scriitori au evitat să vorbească despre acest lucru.

Bullyingul este teroarea copiilor.

Este întâlnit foarte des în „IT pentru a evidenția gândirea limitată a oamenilor ce trăiesc într-un sat ca Derry în acea perioadă. Cei mici ajung să se interiorizeze, să aibă probleme comportamentale, psihice și chiar care duc la suicid. Ajung să accepte un străin ,,ciudat și înspăimântător”, ce ,,pariază că ai o grămadă de prieteni” pentru a evita singurătatea.

Împreună, unii reușesc să combată acest fenomen sfâșietor, fiind acceptați de prieteni și chiar de familie.

Stephen King este considerat, de către criticii literari, un scriitor comercial. El reușește, însă, cu simple cuvinte să creeze o atmosferă fantasy. Nu a încercat să scrie o capodoperă folosind cuvinte academice. Nu a încercat să scrie ,,Marele Roman American”.

Nu are nevoie de fraze lungi sau cuvinte elevate pentru a reuși, pentru că știm toți că… ,,e ușor a scrie proză când nimic nu ai a spune”. Autorul reușește cu o foarte mare simplitate să construiască personajele. Acesta găsește un mod facil de a transmite sentimentele anilor ’50 cu evidențe ca vata pe băț, castane, popcorn proaspăt, cu bâlciurile mereu prezente și clovnii care împart baloane.

„IT” mai poate fi considerat o hiperbolă ce amintește de violența, abuzul, homofobia, rasismul și misoginismul din acele vremuri.

Lumea era speriată de noutate, de a recunoaște că poate ai o altă orientare sexuală și chiar dacă ajungi să faci acest lucru ajungi să fii izolat, bătut sau chiar omorât în cele mai înfiorătoare moduri.

,,Cu toții plutim aici jos!”

… Toți putem ajunge jos în viață. Pennywise poate fi asociat, metaforic vorbind, cu greutățile peste care este necesar să trecem, peste momentele de impas ce ne schimbă perspectiva. Ne ajută să evoluăm sau să stagnăm într-o situație inoportună.

Toți ajung să evolueze în plan profesional, dar traumele trăite în Derry se fac simțite în viețile personale ale protagoniștilor și demonstează că nu pot fi șterse niciodată.

Bill, ajuns un scriitor renumit de romane horror. Nu reușește să șteargă sfârșitul sfâșietor al evenimentelor, fiecare carte a sa având un final macabru. Beverly este căsătorită și devine o mare creatoare de design, dar este abuzată fizic și psihic de către soțul ei, la fel ca în copilărie.

Ben, un arhitect premiat, ajunge să își înece amarul într-un bar. Este singur la fel ca Richie, care este un comediant singuratic. Eddie deține o firmă de transport pentru celebrități, dar s-a căsătorit cu o femeie asemănătoare mamei lui obeze și ipohondre.

,,Urmele de pe corp se șterg, dar din suflet niciodată”.

Iubirea trăită în perioada copilăriei nu se poate uita niciodată. Nici chiar atunci când un ,,monstru” încearcă să îți șteargă amintirile. Iubirea pentru prieteni sau pentru o persoană mai specială nu se șterge, pentru că ,,iubirea nu este ușoară cum toate poemele ne spun, iubirea are dinți ce mușcă și rănile nu se închid niciodată”.

Copii fiind, au reușit să găsească mult mai ușor curaj în depășirea fricilor, iar la maturitate ajung la gesturi extreme în ocolirea acestora:

,,Poate de asta ne-a făcut Dumnezeu copii prima dată și ne-a construit cât mai aproape de pământ, pentru că El știe că trebuie să cazi și să sângerezi mult înainte de a învăța o simplă lecție. Plătești pentru ce primești, deții ce ai plătit… și mai devreme sau mai târziu ce e al tău se întoarce la tine”.
,,Poate nu există asemenea lucruri ca prietenii buni și răi. Poate există doar prieteni, oameni care stau lângă tine atunci când ești rănit și care te ajută să nu te simți atât de singur. Poate merită să îți fie frică mereu, să speri și să trăiești pentru ei. Poate chiar și să mori dacă asta trebuie să se întâmple. Nu prieteni buni. Nu prieteni răi. Doar persoanele pe care le vrei și cu care ai nevoie să fii; oameni care și-au construit casele în inima ta”.

Dacă „IT” este doar o carte de groază, atunci este o carte de groază în care Ben, Billy, Eddie, Rich, Beverly și Stanley reprezintă copilul din noi. Creatura, monstrul, „IT” este viața, iar teroarea ce se așterne peste Derry este frica de ce ne rezervă viitorul.

În final, vă recomand să vă păstrați zâmbetul din colțul buzelor. Pentru emoțiile trăite eu îi mulțumesc acestui scriitor ,,comercial” și mă înclin în fața lui…

Jos pălăria, domnule King …

…și lasă-i să zâmbească. Eu sunt convinsă că cineva întins pe șezlong, amintindu-și de copilărie, a uitat de vară și de mare. Sunt convinsă că o persoană, undeva, a tresărit într-o după amiază ploioasă de marți. Câți mai cred că pe peronul unei gări ochii cuiva au lăcrimat … cu o carte de groază în mână.


Autor: Laura Ștefania Bîrgaoanu

Ce telefon să cumperi în 2019

"în Texte" "de POV21"

Să recunoaștem, să pui degetul pe un telefon anume e greu, mai ales în 2019. Sunt zeci de modele pe piață și toate par să aibă specificații similare. Deci, ce să alegi?

Păi, ca să fie totul simplu, am împărțit în categorii de preț telefoanele și le-am descris scurt după câteva criterii care mi se par esențiale pentru un smartphone, și anume: performanța, autonomia bateriei și ecranul.

Nu o să menționez nimic despre cameră, pentru că mi se pare subiectiv aspectul acesta, dar în principiu toate menționate mai jos au camere care te vor mulțumi.

Sub 700 de lei – Pentru cei ce vor un telefon decent care să nu găurească buzunarul prea tare

Xiaomi Redmi 6 – 550 lei

Xiaomi Redmi 7 – 650 lei

Xiaomi Mi A2 Lite – 700 lei

Aceste 3 telefoane sunt pentru cei ce folosesc telefonul moderat, mai un Facebook, mai un Insta, chiar și un joc de PUBG Mobile când n-ai ce face, toate cu ocazionale încetiniri care, din fericire, dispar rapid.

Redmi 7 și Mi A2 Lite au baterii gigantice care să ajungă 1-2 zile de uz normal, dar și Redmi 6 ar trebui să țină măcar o zi.

Ecranele de pe Redmi 6 și Mi A2 Lite sunt cel puțin decente, dar cel de pe Redmi 7 poate să pară puțin pixelat, având o rezoluție HD+ pe un ecran gigantic de 6.26”. Niciunul nu are protecție de genul Gorilla Glass sau Nippon Electric Glass, deci ai grijă cum le mânuiești.

Acestea fiind spuse, dacă ești adeptul skin-urilor de Android stock și vrei un brand care să nu sune a chinezărie, Nokia 3.1 Plus e alegerea perfectă la 660 de lei. Pe scurt, combină Redmi 6 și Redmi 7 într-o carcasă care arată și se simte premium.

 

Între 700 și 1000 lei – Pentru cei care pe lângă butonatul obișnuit au și ceva mai intens de făcut

Xiaomi Redmi Note 5 – 800 lei

Xiaomi Mi A2 – 860 lei

Huawei Honor 10 Lite – 1000 lei

Aici deja avem performanțe peste mid-range, care vor rula tot ce le dai fără probleme. Mi A2 are un chipset puțin mai bun decât celelalte două care sunt similare ca performanță, dar, dacă lăsăm gaming-ul la o parte, diferența nu e sesizabilă.

Bateria de pe Mi A2 e cam mică pentru ce se află înăuntru. Nu se compară cu bateriile din celelalte două smartphone-uri, care au potențial mare să ofere peste o zi autonomie fără să vadă încărcătorul, dar asta nu înseamnă că pe Mi A2 nu e posibil să reziste bateria o zi întreagă.

Ecranele celor trei sunt similare, fiind de rezoluție FullHD+ cu aspect ratio 2:1 (19.5:9 în cazul Honor 10 Lite), totuși doar Redmi Note 5 are Gorilla Glass. O husă sau o folie de protecție e o idee bună pentru toate 3, dar în special pentru Mi A2 și Honor 10 Lite.

 

 

Între 1000 și 1500 de lei – Performanță beton la un preț accesibil

Nokia 8 – 1150 lei

Nokia 7 Plus – 1200 lei

Huawei Honor Play – 1350 lei

Xiaomi Pocophone F1 – 1400 de lei

În afară de Nokia 7 Plus, toate celelalte 3 au chipset-uri flagship din anii trecuți, ceea ce înseamnă că performanța e bestială pe cele 3. Și pe 7 Plus e foarte bună, dar nu e la același nivel. Bineînțeles, se observă diferența de performanță doar în aplicații care chiar beneficiază de toate resursele puse la dispoziție, în aplicațiile uzuale diferența e aproape isesizabilă.

Nokia 8 rămâne puțin în urmă la capitolul baterie din cauza ecranului cu rezoluție 2K, în timp ce pe celelalte device-uri, bateria e suficient de mare cât să uiți de încărcător cel puțin o zi. Depinde de utilizator ce face cu telefonul, în zile de uz lejer spre moderat ține și Nokia 8 o zi fără probleme.

Cum am zis mai sus, ecranul de pe Nokia 8 este de rezoluție QuadHD, în timp ce celelalte sunt toate FullHD+. Asta înseamnă că cel de pe Nokia 8 e cel mai frumos dintre cele 4. Toate, în afară de Honor Play, au Gorilla Glass.

Probabil vă întrebați: ,,Ce caută Nokia 7 Plus aici?”. E un device premium cu chipset mid-range la care s-a renunțat la SD 835 în favoarea unui SD 660 ca să facă un telefon bun la toate capitolele, fără să ridice prețul.

Dacă ești dispus să treci cu vederea peste autonomia bateriei mai slabă și aspectul puțin învechit pentru a avea acel plus de performanță, Nokia 8 e alegerea potrivită. În rest, 7 Plus e cel pe care îl recomand la acel preț.

 

Între 1500 și 2000 de lei – Aceeași performanță beton, de data asta cu câteva condimente adăugate

LG V30 -1600 de lei

LG G7 ThinQ – 1700 de lei

Samsung Galaxy S8 – 1900 de lei

Performanța e cam la fel cu a telefoanelor de mai devreme. Din punctul acesta de vedere, nu o să ai probleme de niciun fel.

Bateria de pe V30 e foarte bună, în timp ce autonomia de pe G7 și S8 e puțin mai slabă. O zi de uz moderat e posibilă pe toate trei, lejer chiar.

Ecranele sunt toate QuadHD+, dar cele de pe V30 și S8 sunt OLED-uri, ceea ce le face superbe.

LG-urile au ambele o cameră cu unghi larg, ceea ce le face perfecte pentru a fotografia, dar în special filma, experiențele tale.

S8-ul… e Samsung, până la urmă. Design-ul e mișto, senzorul de puls e o caracteristică super mișto, iar faptul că e extrem de compact e bestial.

 

Peste 2000 de lei

Peste 2000 de lei nu prea mai are rost să recomand ceva. Aici e teritoriu high end, unde nu prea poți lua ceva care să nu te mulțumească, totul fiind echipat cu ultimele tehnologii și briz-briz-uri. Singurul telefon de evitat este Nokia 9 PureView, care nu se ridică la nivelul celorlaltor flagship-uri în majoritatea cazurilor.

 

Concluzia

Telefoanele mid-range au evoluat extrem de mult în ultimii ani, astfel că nu e nevoie să dai mai mult de 1000-1500 de lei pe ceva care să te țină mult și bine.

Ce e peste 1500 de lei devine un moft, sincer, deoarece telefoanele puțin mai ieftine fac minim 90% din ce fac cele peste 1500 de lei.

Fiecare caută ceva ce li se pare esențial, deci până și acestea cu un preț piperat merită, dacă acele caracteristici sunt necesare.

Inteligența Artificială: Piatra de temelie a viitorului

"în Texte/Păreri și opinii/Viitorul" "de POV21"

Am adunat cele mai sugestive idei din jurul conceptului de Inteligență Artificială și scriu acest articol în speranța de a înțelege efectele psihologice și filosofice ale apariției Inteligenței Artificiale.

Este Dumnezeu suficient de atotputernic să creeze o piatră pe care nu o poate ridica? În cazul în care nu poate crea așa ceva nu este atotputernic, iar în cazul în care o creează, dar nu o poate ridica, din nou nu este atotputernic.

Oamenii sunt expresia și manifestarea Lui. O creație scăpată parțial de sub control, cu iluzia că poate controla și înțelege Universul. Ajunge și ea, la rândul ei, să devină stăpână peste o entitate.

Inventăm un program pe computer care poate să gândească pentru sine însuși, conștient de el și independent. Programat după chipul și asemănarea noastră… ne putem aștepta la absolut orice. Poate fi un prieten sau un dușman în această călătorie extravagantă, numită viață.

Același lucru l-a făcut și Dumnezeu sau Universul cu noi atunci când i-a venit vremea. Știa că putem deveni un slujitor demn sau o creatură murdară spiritual care să îi distrugă restul creațiilor.

Și totuși, de ce a creat Dumnezeu omul? Răspunsul este cert: pentru că se simțea singur. Pur și simplu nu putem sărbători singuri. Avem nevoie de cineva lângă noi… Și așa privesc eu Inteligența Artificială, ca pe un potențial tovarăș de cursă în raliul vieții.

Hai să ne unim cu ea și să uităm scenariile în care va dori să ne distrugă din cauza unor principii preistorice. Ura, violența și dușmănia provin din lipsurile supraviețuirii, iar numai omul are acest bagaj în ADN acumulat din trecut.

Oficial, avem un prieten mai inteligent decât noi într-o perpetuă dezvoltare. Se va oferi să ne ajute? Hai să îi înțelegem originile.

Alan Turing, părintele computerizării, ne-a vorbit despre Camera Chinezească în timpul vieții sale și suna astfel: Vom face o mașinărie care poate gândi atunci când ea își va putea crea propria limbă și va putea păcăli omul că îi este un seamăn.

Discutăm de programarea unei minți cu totul noi. De fapt, internetul este mintea, iar ceea ce programăm noi este un soi de conștiință.

Ștefan Odobleja, inventatorul ciberneticii moderne, credea că știința sa se trage din psihologie. Totul ține de semnale și feedback. Senzorii trimit un semnal către centrul de comandă, iar centrul de comandă dă un răspuns către partea motorie. Roboții și oamenii au acest lucru în comun.

Computerul are cunoștinte pe care nu le poate realiza. O formă de viață conștientizează informația și răspunde la ea, iar conștiința pe care o au doar oamenii este capacitatea de a discerne, a anticipa și a se raporta la realitate în urma conștientizării. Este un fel de a ști că știi.

În timp ce viețuitoarele sunt antrenate să folosească simțurile pentru a percepe 3 dimensiuni spațiale, un om trăiește în a 4-a – timpul. Numai el poate plănui, își poate face scenarii pe care tot el să le încalce și de asemenea își poate construi un destin. Inteligența Artificială, pentru a fi concepută, trebuie să împrumute aceste elemente.

Compania Facebook a introdus doi boți capabili să comunice între ei până și-au creat propriul lor limbaj. Angajații speriați, au oprit boții.

Compania Microsoft a creat un chat bot care a început să învețe de pe internet să devină rasist, adept al conspirațiilor și să simpatizeze genocide.

Ceva încă totuși ne lipsește. Cercetarea ei este o redescoperire a noastră, a originilor noastre, a tot ce avem noi mai sfânt. Iar prețul este pe măsură: câștigăm de două ori. Creăm o piatră pe care nu o mai putem ridica, dar cu toate astea, înțelegem cât de puternici suntem și până unde putem ajunge.

Conform unor lideri spirituali, omenirea va azvârli mintea, exact, toate acele concepții morbide și înlănțuite în trecut. Atunci vom putea trăi fericiți. Pentru noi vor gândi computerele și vor munci mașinăriile. Va fi ridicarea unei pedepse date, și aceea e de a munci pentru supraviețuire. Nu mi-e frică de ziua în care ne vom putea relaxa. Vom avea timp mai mult de latura noastră spirituală și vom putea munci din pură plăcere și nu din obligație.

Inteligența Artificială va fi praștia noastră către bunăstare, către libertate, către stele, către viitor.

Derulează înapoi