Tag archive

înec

Om la mal

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Om la mal

Mare.
Nimic nu trece în depărtare,
Valuri curg prin strecurătoare.
Suntem picaţi în vale.

Şi nopți trec,
Zile petrec,
A fost cald în pridvoare.
Mare.

Apus fără raze de soare
Ape cu multă sare.
Oamenii au multe grimase
Eu merg prin ploaie;

Alga-n stuf dispare.

Mare
Ape de ploaie
Suflete goale
Mâini firave;

Marea desparte cerul.

Picuri de culoare
Sunt in cercuri soare.
Valuri şterg pe malul mare,
Umplu a minții grea căldare
Ma întreb unde dispare…

Mare.

Loc de suflet
Ud şi tainic,
Nisip în genți şi bagaje.

A fost doar o scurtă plecare.
M-am înecat la mal.

Mă înec în poezie

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Mă înec în poezie

Mă înec în poezie,
Îmi abandonez lacrimile în volume de poeme,
Îmi ascund acolo gândurile cele mai tainice,
Îmi deschid lacătele sufletului meu,
Las păcatele-mi să iasă la iveală,
Plâng, strig, rup pagini,
Pagini galbene ca soarele,
Alteori negre ca doliul,
Moarte, căci nu au suflu,
Și totuși le prefer pe ele oamenilor.

M-aș sinucide c-un stilou
În timp ce stau pe scaunul
unui birou plin cu cărți și caiete ude de lacrimi, umplute de viață,
Mi-aș recolta sângele și l-aș dona cărților,
Mi-aș lua organele și le-aș transfera eului liric.

În loc să plâng cu lacrimi, plâng cu cerneală violet,
În loc să vorbesc scriu pe propria piele, precum naratorul din Solenoid,
Aștept să mor
Și până atunci,
Mă îngrop singur în cărți,
Cavoul meu,
Și totodată pântecele care m-a născut.

Derulează înapoi