Tag archive

duel

Deducție de justițiar

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Caz preluat! Nume de cod: Vigilante.

Un nou detectiv în oraș…

Sunt antrenat în tainele ordonate ale deducției și spionajului, ambele beletristic aici prezentate. Stilul meu “Noir” pe sunete de saxofon vă va înnebuni mințile.

Permiteți-mi! Populația a căzut în plasa lui pianistică și deja își pregătește adepți prea non-conformiști. S-a ajuns irefutabil în acest caz de splendoare limpede.

Îl caut de câteva ceasuri și vreau să îl demasc. Simt un miros de cireșe de la cravata mea neagră. Este de azi-noapte!

Inteligența reprezintă unealta mea și pornesc dosarul în a vă împărtăși propria mea super-intuiție.

De-asemenea, fiecare paragraf pe care îl voi transmite este un cod punctual și secret.

Notările mele alcătuiesc un program inalienabil. Suveranitatea mea de bărbat cu capacități polițiste se lansează.

Am venit să îndepărtez hipnoza acestui individ… “Báron” este numele lui.

Nu îl cunosc, dar vreau să îl contrazic. Intru în jocul lui al dragostei oarbe și îmi voi prezenta de-asemenea și eu povestea.

Îmi propag arta deducției prin prisma acestui plan polițist. Cuvintele mele constituie adevărata romanță decretată.

Pe lângă latura mea detectivă și silențioasă, sunt și eu foarte afectuos, dacă aparent sunt simțit rece și de piatră.

Am principiile mele! Notele următoare vă vor confirma acest aspect. Just!

Cuvintele sunt precum niște rotițe ale unui mecanism fabulos gata să deblocheze adevărul.

Mireasma chintesenței cerești o țin minte și astăzi. Am fost un copil minune. Altă notă!

Am așezat pe tabla mea de șah diverse piese strunjite într-o cameră de hotel. I-am schițat pe el și pe ea. Vreau să cunosc cărui chip feminin îi scrie acest Báron… Cunoaștem această domnișoară?

Vom simula cu ambrozie dragostea disperată pe care el o are și continuă să o declare, spune el, în stil criminal.

Analizând rădăcinile, îi vom reteza ușor, ușor, orice urmă de susținere doar dacă vă alăturați mie la spectacol.

Fiecare felie de tort trebuie împărțită în mod corespunzător. Nu admit absolut nicio remiză.

Îndrănesc să arunc zaruri de sticlă pentru a lăsa lumina solară să aducă adevărul pe tabla noastră, la care plănuim împreună.

Am avut calculate cazuri foarte complicate, însă accept provocarea de-al demasca pe acest individ paranormal și infatuat.

Puzzle-ul începe, Báron! De-asemenea, te provoc să-mi afli și tu identitatea!

Un lucru este cert… Cine află primul, câștigă în timp ce celălalt moare demascat în fața publicului neiertător.

Psihologic, garantez să trunchez miezul acestei probleme. Vă rog, aduceți ghilotina, căci avem de calmat încă un vânător-ciripitor.

Báron! Atâta timp cât tu îți publici dramele cu anonim, eu îmi rezerv dreptul de a te combate sistematic. Dacă nu știi să pierzi, învață!

Cunosc arta negocierii, a persuasiunii și a diversiunii!

Un sacrificiu față de elitele pe care le formez, sunt dispus să mi-l asum în orice clipă.

Dacă misiunea mea eșuează, las moștenire o lupă, o pălărie și un jurnal de detectiv urmașului meu. Filantropia mă caracterizează.

Provoc publicul larg să demascam împreună acest Don Juan umbrit de soartă. Haideți să contribuim împreună la această tradiție chitaristică. Sunt dispus primul să intru în jocul lui.

Piesele trebuie aranjate cu exactitate. Puzzle-urile se îneacă în fum, iar filmul poate începe.

Rezonanța nestingherită a cazului pe atât de mare, pe atât de temperamentală, pe atât de misterioasă.

Discutăm despre disciplină. Candorea este o abilitate ce îi lipsește cu desăvârșire. De fapt e abilitatea mea.

Sunt dispus să îmi abandonez puterile pentru a detașa misterul din jurul lui. Simbolurile dramatice ale negurii lui se observă ușor.

Ordinea lui Vigilante începe și, odată cu ea, și puterea încrederii. Sunt un om al suspiciunilor, dacă îmi permiteți, manierat și împăcat cu realitatea.

Chilipirurile acestea nu se termină ușor. Dați-mi timp și vă voi da eu lovitura de grație.

Rețeaua această mizerabilă de secrete ale afecțiunii cu flori și strigoi va crăpa.

Spiritul meu justițiar nu poate ceda. Stați să vedeți stilul meu catalizator de mascul.

Lucrurile trebuie să fie perfecte. Iar eu nu admit să existe falsul. Lumea se programează. Creația trebuie supravegheată statistic.

Ființa umană este atât de complexă și într-o continuă metamorfoză. Jucăm paradigma!

Enigma aceasta a dragostei este foarte interesantă. Îmi fac doar datoria pentru a aduce o doză de siguranță.

Sufletul – sau spiritul –  trebuie să fie viu pentru a putea duce la capăt ceea ce îți e dat să faci pe lumea asta.

-Vigilante

Jocul trecutului

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Báron dă lovitura din nou. Mai vreau să discutăm în stilul meu! Báron a preferat să fie de negăsit după noaptea aceea luciferică, dar continuă să scrie tot mai aprins…

Încep prin a trimite un mesaj clasic și suspinător cititorilor mei: Încetați orice urmă de suspiciune căci în momentul acesta îmi oferiți și mai mult teren primejdios pentru a mă juca cu mințile voastre.

Acum revin la tine, dragă… Visez sau trăiesc? Dacă ai pătrunde în mintea mea și ai afla că-n fanteziile mele dansează fără teamă și alte umbre, te-ai teme de mine? Dragostea ta mă sufocă și vreau să subliniez asta. Eu am crescut fără principii și în plină libertate.

Mi-este foarte greu să cred că aveam în brațe naturaleţea şi simplitatea, inteligența şi fineţea în același timp. Iubeam petrecerile împreună cu ea şi stabilisem normele de supravieţuire ale unei relaţii de durată.

Precum buzele tale nu mai sunt altele. Recunosc! Am cunoscut arta vechiului și noului în câteva clipe. Acum înmoi din priviri pe absolut oricine îmi doresc. Pasiunea este un element atât de pierdut în ziua de astăzi. O să discutăm despre pasiune în scrisoarea următoare…

Stăteam pe acoperișul blocului și râdeam pe umărul tău. Cerul acela de asființit îmi stingea durerile. Nu caut o speranță sau o stabilitate, caut incertitudine. Viața înseamnă nesiguranță.

Am îndrăznit să fiu monstru și să probez ceva nou, permanent. Mai zi-mi, totuși, cum e să-ți petreci palmele catifelate peste spatele meu? De ce vrei să mă îmbrățișezi iar?

Vreau să știi de la mine că bărbaţii puternici ştiu când trebuie acționeze. Nu este justificare, ci o aducere aminte.

Știu să mint frumos și să induc în eroare. Grădinile suspendate în asfințit îmi ofereau o așa răcoare, iar căldura ta era de nestins.

Recunosc că arta diversiunii nu îmi aparține. Un bărbat puternic nu linguşeşte şi nu aruncă cuvinte mieroase degeaba. Ceea ce fac justifică o nouă lucrare divină.

Sufletul este o entitate pe atât de simplă, pe atât de complacată, iar secretele abia acum încep.

Oh, jocul trecutului… Recitesc iar jurnalul meu. Am ținut atâtea priviri minte. Clepsidra încă funcționează după ce am străbătut lumea-n lung și-n lat.

Timpul mi-a măsurat evoluția mea și este martor la ce am putut simți. El a închis rănile mele vechi.

Identitatea mea nu este o mască, ci un scut. Nu îmi este frică de oameni și nici de adevăr. Masculinitatea mea trebuie să rămână anonimă pentru a putea supraviețui în mintea ta.

Aleg să trăiesc în perpetua minciună. Să dansez în roua gândurilor tale miresmatice. Să hoinăresc noaptea în continuare printre clădiri vechi pe străduțe înguste. Sunt precum o fantomă, iar aventurile mele abia acum încep. Ştiu să mă joc cu focul, dar şi cum trebuie să-l aprind.

Eu pot ține secrete. Cu asta mă și ocup. Vanitatea nu îmi permite să mă deplasez foarte mult de la calea misterului. Urăsc candoarea.

Aș vrea să pot să îmi reînvii trecutul, dar este atât de mort.

Dacă ea a greșit față de mine, înseamnă că tu vei primi o șansă. Îți voi lăsa un trandafir pe pernă și voi dispărea iarăși odată cu amurgul.

Elita nu mă reprezintă. Sunt criminal. Cimitirele gingașe mă aplaudă, iar mulțimile îmi ascultă epopeea acesta plină de trandafiri.

Relația noastră nouă presimt că va fi și ea o nouă prăpastie. Îmi voi construi o parașută pe drum. Căderea este parte din joc. Am coborât de atâtea ori în trecut, încât acest carusel al timpului nu mă mai sperie.

Pianul continuă să cânte și deșerturile la fel să sune. Îmi doresc să-ți fiu imaginea perfectă a zeului, iar alături de fanteziile mele să-ți devin o statuie a curajului și a perseverenței, o stea întunecată a nopții.

Mi-am părăsit patria pe acorduri triste de vioară și pot în șfârșit să îmi înec încrederea în vastul pământ.

Privesc viața destul de materialist pentru că s-a fugit cu unica mea inimă. Am emoții înghețate. Dar tu, tu simți momentul?

Ador aura misterioasă formată în jurul meu. Zâmbesc pe sub mustăți și îmi gâdil bărbia în timp ce văd reacții cataliptice.

Misterul e atât de magic. Atingerile mele țin în viață emoții nebănuite. Zâmbesc și dansez perplex pe muzica ce-mi este încă un rău de miere, dorință și dăruire.

Și mi-e dor de mine cu toate gândurile…

    -Báron

Derulează înapoi