Tag archive

despărțire

Film pentru muți

"în Poezie și literatură" "de POV21"
film pentru muți

te iubesc,
și te-am iubit doar pe tine
și-am pus speranțe între noi doi
toate s-au rupt, pe rând
de către tine.

și-aș vrea să rup
sechestrul ăsta de filme
unde eu sunt cea legată,
și tu te uiți, cum mă zbat
te uiți mut la mine aproape-moartă.

nu mă iubești
și nu m-ai iubit niciodată pe mine
ai mâncat fiecare emoție ce clocotea-n mine
m-ai lăsat să zac
între zeci de casete de filme.

Autor: Bianca Pătrașcu

Despărțire în trei

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Despărțire în trei

M-am sinucis a doua oară…
Aveam același coșmar
în fiecare noapte…
Eu, tu și o sută de îngânări,
Pe care nu le înțelegea nimeni,
Dar toți.

Împărțeam amândoi
același cavou,
O cruce de lemn
Și o sticlă de vin.
Turnai pe lângă pahare
și fredonai acompaniat
de arcușul
ce ne plângea
Pe vioară,
Până am tresărit…
Se terminase vinul
Când a apărut
a treia persoană
La ușă
cu o coroană de flori.


Autor: Ungureanu Diana Maria

De dorul tău

"în Poezie și literatură" "de POV21"
De dorul tău

De dorul tău deschid fereastra
Poate, poate ai să vii…
Din ziua ceea-i goală glastra
N-am ce flori a mai privi.

Atunci buchetul s-a gârbovit
De spaimă, l-am aruncat
Al tău anunț netăgăduit
Pân’ și pe el l-a întristat.

De dorul tău privesc în zare
Poate, poate ai să te arăți…
A întâmplărilor urmare
E că ființa îmi e-n bucăți.

Tot ce zăresc e același soare
Care parcă s-a răcit…
Și-ale lui raze schimbătoare
Degeaba s-au înmiit.

De dorul tău caut pe boltă
In noapte aceeași stea
A noastră iubire dezinvoltă
Asupra-i se năpustea.

Cu multă grijă o îmbăia
În apă de trandafiri
Și lacunele îi poleia
Cu straturi de vechi trăiri.

De pervaz m-aș fi îndepărtat
Aș fi pus capac la pix
Și papirul l-aș fi aruncat!
Însă iarăși am dat chix…

Un așa sfârșit este amar
Ruptura mi-a fost călău
Știu c-ai găsit o altă stea, dar…
Totul a fost de dorul tău.

TOP 5 motive de despărțire înainte de sărbători!

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"
top 5 motive de despărțire

Știi momentul ăla când vin sărbătorile, iar tu ești singură și parcă toate filmele de Crăciun vor să-ți facă-n ciudă cu secvențe în care ăia doi se pupă de zor sub vâsc, dar singura chestie pe care o să apuci tu să o pupi anul ăsta va fi asfaltul când aluneci pe gheață? Nu mai fi supărată, dragă, că vin eu să-i despart pe ăia cu top 5 motive de despărțire!

Am și pop-corn, hai să înceapă telenovela!

Fiind fată, magazine cutreieram, iar de-odată un cuplu preafericit vedeam. Stai, nu! Nu așa era, că numai fericit nu era săracul băiat când gagică-sa îl trăgea mai rău decât trage Moș Crăciun de sac prin magazin, cu argumentul „hai, iubire, știi ce faaaaain era inelul ăla?”. Nu, îți zic eu, nu știe, nici nu vrea. E de ajuns eticheta. Păi fată dragă, lasă omul în pace, nu-l mai presa cu apropo-uri de copil răsfățat. Parcă nu erai veci vreo materialistă.

Păi și-atunci? N-are băiatul preafericit motiv de despărțire? Are, cum să n-aibă! MATERIALISMUL.

Stai calmă, că nici el nu-i ușă de biserică atunci când ți-o dă la fileu pe aia cu „ies câteva ore cu băieții, iubire”. Joacă FIFA a spus. Că FIFA vine de la ,,Fata Incredibilă Foarte Atrăgătoare” care NU ești tu… n-a mai spus. Dar stați așa, că treaba-i mai gravă decât pare. Când te prinde el pe tine, pe unde scoți cămașa? Sau mai bine nu zic vorba asta, că de-i deja scoasă în momentul venirii preaiubitului acasă, ori ai un talent incredibil din ăla de magiciană și dintr-un hocus pocus l-ai îndesat pe amanțel în dulap, ori norocul nu-i de partea ta și te vede cu… mâța-n sac.

Dar nu vă stresați, că nu-i bai. N-aveți motiv de despărțire? Aveți, cum să n-aveți! INFIDELITATEA.

Să presupunem că într-o zi vă certați. Vedeți voi de la ce. Iar el, băiatul finuț, elegant, manierat, bla-bla, te altoiește, cum se zice prin popor.

Adică ți-o trage fain, frumos, într-o zi un dos de palmă din fundul grădinii de-l vezi în trei exemplare.

Ce faci atunci? Ascultă la mine, măi fată! Nu-l ierta nici de ți-ar promite luna de pe cer, că de la o palmă ajunge la pumn, picior și ce-i mai pică pe la mână, și nu-ți ajunge tot machiajul din lume să ascunzi rănile de pe suflet. Pleacă atunci când vezi că iubirea lui e violentă, că aia nu e relație, iar tu nu ești nici sac de box, nici bătaie de joc.

Și-n condițiile astea, n-ai tu, fată dragă, motiv de despărțire? Ai, cum să n-ai! VIOLENȚA.

Se mai poate și să fi fost iubire între voi doi, dar flacăra aia care ardea mocnit la începutul relației s-a transformat de ceva vreme în scânteie peste care mai suflați voi să o mențineți în viață, dar amândoi știți că nu mai durează mult și așteptați, totuși, o minune de Crăciun. Dar știți cum este? Minunea aia e cam rară și te cam saturi să aștepți ceva ce nu vine. Poate că a intervenit rutina, poate că relația s-a răcit în timp, poate fi orice la mijloc.

Și-atunci nu mai sta, măi omule, că-ți stă norocul! Poate n-a fost să fie, poate îți este sortită o altă persoană.

N-ai tu motiv de despărțire? Ai, cum să n-ai, NEPOTRIVIREA DE CARACTER.

Și dacă nu-i nici materialismul, nici infidelitatea, nici violența și nici nepotrivirea de caracter, atunci de ce se mai despart oamenii?

Parcă totuși ar mai fi o chestie pe care de multe ori nu o conștientizăm, cel puțin nu la timp ca să mai repari ceva, și anume momentele în care nu vedem nimic altceva decât pe noi înșine.

Ce mai contează că celălalt are și el drept la opinie? Nu, dragă, tu ești aia care are mereu dreptate.

Dar uiți, fată dragă, că în relația aia sunteți doi, și că, atât tu, cât și el, aveți ceva de spus. Poate el a zis o tâmpenie și ție ți-au luat-o nervii razna. Poate tu ai făcut iar pe nebuna, iar el s-a cam săturat să joace după cum cânți tu și ați ajuns la iminenta despărțire.

Păi și-atunci care a fost motivul? ORGOLIUL.

Acestea fiind spuse, sper că v-a plăcut acest TOP 5 motive de despărțire înainte de sărbători!

Nu uitați să aveți grijă, că-i greu tare cu dragostea asta!

Două lumi diferite – inimi separate în dezamăgire

"în Poezie și literatură/Texte" "de POV21"

 


Ne-am privit de pe granița dintre două lumi diferite…

L-am privit ieșind pe ușa inimii mele ca prin negură. Îi puteam distinge silueta și culoarea hainelor negre ce anunțau doliul unei noi lumi care va să vină înăuntrul meu. Îi număram pașii repezi cum se îndepărtau și intrau în întuneric, dar mintea mea nu putea accepta altă pierdere.

Am strâns din dinți după care am țipat puternic.

Vocea mea părea să dispară, iar strigătul meu își pierdea din intensitate. El nu se întorcea, iar eu nu mă puteam face auzită.

În pieptul meu se forma un gol din ce în ce mai adânc, ce nu îi dădea voie minții mele să raționalizeze. Am urlat de nenumărate ori, sperând că într-un sfârșit glasul meu îi va vizita auzul. Nu voiam să mă opresc, dar speranțele mi se năruiau din ce în ce mai mult.

Suferință. Singurătate. Amar.

Trei însușiri ce îmi urcau pe șira spinării în timp ce privirea îmi era încă fixată pe omul care devenea din ce în ce mai minuscul, prin pașii uriași pe care îi ghida cât mai departe de mine.

Stau și privesc la punctul în care acesta a ajuns, la punctul unde a vrut să ajungă, sperând că va dispărea. Însă îmi e acum o parte din pupilă și nu o pot îndepărta oricât mi-aș dori.

Îmi torturez ochii frecându-i strident, implorându-mă pe mine insămi, ca atunci când îi deschid din nou, să nu îl mai văd.

Dar el e încă acolo, iar eu sunt încă aici – două lumi diferite cu dorințe diferite.

Două lumi diferite, iar acum, în sfârșit, pot vedea din nou în a ta.

Jocul s-a terminat, compania ți-a plecat, iar pachetul de țigări ce ți-a fumat atenția toată seara e aproape terminat. Lumina ți-a bătut iarăși la fereastră pentru a te anunța că a început o nouă zi mizerabilă. Tu îți tragi jaluzelele pentru a o goni și te întinzi pe patul al cărui lenjerie încă miroase a esența pe care noi, împreună, am format-o.

Îți așezi capul pe perna stânjenită de singurătate, iar pe cea de a doua o strângi tare în brațe; ești trist și deloc mândru de tine. Sau poate ai iluzia că ești, dar adânc înăuntrul tău, știi că e doar o falsă sentință.

Strângi din pumni și închizi ochii, încercând să îi menții astfel.

Dar ei tremură și te forțează să fii treaz, să îți confrunți acțiunile. Să nu mai eviți, ascunzându-te după alții.

Te așezi la marginea patului fixându-ți o țigară între buzele-ți deshidratate, după care te întrebi dacă merită să îți consumi energia pe un subiect atât de fragil, dar care în același timp îți torturează gândurile.

Decizi că ești prea obosit, așa că poposești din nou pe aceeași gheață care se sparge din ce în ce mai mult.

Te gândești că îți vei pune mâine lucrurile cap la cap.

Dar ziua de mâine a venit, iar tu ești tot același; tot aceeași marcă de țigări. O lași să îți fărâme paradoxurile și tot aceeași gheață te privește de jos cum îi calci crăpăturile.

Nu evoluezi, dar nici nu regresezi. Ești același bolnav, același om de care eu m-am îndrăgostit, doar că acum îi scoți la iveală cea mai groaznică transpunere a lui.


Autor: Moisei Larisa

Aveam întâlnire

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Era aprilie spre iulie final și sufletele ne rătăceau haotic în Univers, încercând a se regăsi unul pe celălalt; aveam întâlnire. Din aripi de înger mi te creez, din sâmburi de brusturi te prind în palmă și veghez, din sufletul meu mi te culeg… să te iubesc în tihnă, cu totul etern. Sufletele s-au contopit la începuturi și au rămas legate cu promisiunea că nu se vor uita în niciuna din viețile ce vor urma a trăi, cu încrederea că se vor regăsi la infinit, din fiece fir de nisip și strop de soare. Nu am putere a înțelege cum tu ești om, cum nu te macină în suflet o dulce vină.

@orient_arts

Am așteptat o viață întreagă să te întâlnesc, aștept și acum să te întorci…

Degeaba îndrăznesc. Îmi spune sufletul că va fi bine și într-un final voi reuși. Eventual voi și primi ce tu îmi spuneai că merit. Am zăbovit cu zilele acasă, dar departe. Mi-e dor de chipul tău uscat, mi-e dor de ora 7:00. 

Era în prag de asfințit, o zi de iulie-sfârșit, o zi de fericire pură, o noapte doar plină de ură. Te voi fi întâlnit, dar nu voi ști că sufletul meu va fi măcinat de dorința nestăvilită de a te avea aproape întotdeauna. Vin’ la mine, lăuntric gând, căci androginul e întreg, iar noi suntem pocete.

Prin al morții mele gând, doresc să nu mă uiți.

Dar ai putea? Bineînțeles…

Nu-s piatră de mormânt. Voi fi aici, mă vei găsi când te întorci plângând. Dorința cea mai aprigă rămâne să te am, dar tu ești o fantasmă purtată spre altar. Te chem spre mine, tu nu vii. Eu rămân caldă. O dragoste neîmplinită, cu legi nescrise și încălcate, te simt aproape. Te ador din întuneric, iar tu ești rece.

Nu mi-ai spus niciodată că îți place ceea ce scriu,

în schimb, îmi spuneai că vrei să fiu fericită. Într-un final, am înțeles, știai prea bine că niciodată nu am considerat că arta ar putea lua naștere din fericire, zile cu soare și zâmbetele copiilor.

Plouă de câteva zeci de minute, iar norii nu vor a renunța la lacrimi.

Devin nesigură pe instrumentele mele în timp ce scriu neîndemânatic. Devin nesigură pe mine, de ceea ce simt și de ceea ce se întâmplă cu noi. Azi am avut ocazia să mă gândesc la tine, azi am avut ocazia să îmi fie dor. În adâncul sufletului meu știam că vei reveni, știam că în această viață vei fi al meu, te simțeam. În fiece moment mă gândeam la tine, inima îmi tremura.

Era aproape ora 3:00, la 7:00 ne întâlneam. Tu te plimbai hoinar, iar eu mă ascundeam. Tu nu știai că mă vei regăsi, iar eu simțeam că o voi face. Făceam pași mici și simțeam cum calc în picioare emoții. Îmi tremurau brațele, iar inima se îneca în fiecare moment și în fiecare amintire cu tine. În fiecare viață sufletele noastre s-au întâlnit, iubit, chiar și-n aceasta.

Se cutremură galaxiile în interiorul meu, iar trupul rigid se păstrează inert. Îmi tremură sufletul și îmi amintesc finalul de lună și oră. Vibrează sufletele și încep să lăcrimeze în timp ce pașii timizi nu îndrăznesc a se îndrepta unul spre celălalt. Sufletul meu de culoarea liliacului a fost cuprins de razele soarelui ce se păstrează călăuză pașilor tăi.

Te văd galben.

Înainte ca noi să ne apropiem unul de celălalt, sufletele noastre se uniseră într-un întreg, se înecau în pur dor și iubire.

Ele au îndrăznit a se dezlănțui în timp ce noi am păstrat răceala unor străini. Simt gol în cele patru camere părăsite ale inimii mele, simt gol, căci nu merită nimeni altcineva a se caza acolo unde doar tu meriți a-ți petrece eternitatea.

Era aprilie spre iulie-final și aveam întâlnire.

Stătea în fața mea, îi picura lumina pe chip și în umbre. Părul blonduț îi era răvășit, la fel și sufletul, la fel și ochii. Ochii mei, în schimb, nu voiau a se opri din a-l admira, iar lacrimile cu greu le opresc chiar și acum din a cădea pe obraji. Aș fi rămas oricât, doar pentru el. M-aș întoarce chiar și acum, tot pentru el.

Ești un Răsărit, un Râu de lacrimi, o Rămășiță de durere și un Răsad de iubire. M-aș face mică-n fața ta, iubite, și m-aș ascunde într-un colț să nu mă mai privești fierbinte, însă nu pot. Nu pot căci este septembrie și m-ai surprins din nou.

Te-am regăsit în aceeași lumină la capăt de umbre și te-am iubit sub lună.

Acum este septembrie și din nou avem întâlnire.

 

Autor: Luminița Constantin

Cum dracu’ treci peste o despărțire?!

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"
Cum dracu treci peste o despărțire

Fie că l-ai prins cu mâța în sacul vecinei despre care jura că e doar o amică, fie că a plecat la 3000 de km departe și relația ta s-a dus odată cu el, ori ai terminat liceul, mergeți pe drumuri diferite și ați pus stop relației care, oricum începuse să scârțâie, cert e că ești singură și te întrebi cum dracu’ treci peste o despărțire. Sau poate pur și simplu crezi că nu s-a născut încă nemernicul potrivit miilor tale de cerințe. Pentru noi, cele forever and ever alone, treburile de corazón sunt al naibii de grele!

Nu doar că ne dorim ca nemernicul necesar vieții noastre sentimentale să fie frumos sau na, puțin mai frumos ca dracul -, romantic, puternic, înalt că doar vrem ca tricoul lui să ne fie rochie -, să fie inteligent ca să avem, totuși, discuții interesante, că nu îți iei gagiu să te întrebe cum e vremea, are și el ochi să vadă dacă a răsărit soarele pe strada voastră ori îi stă norul deasupra capului -, mai vrem și să ne răspundă la mesaj cu trei secunde înainte de a fi trimis.

Măcar o dată în viață te-ai confruntat și tu cu problemele unei fete fără gagic

Păi, fată dragă, bine ai venit în club!  Dacă ursul de la iubi bubu e încă prezent în camera ta, mesajele cu el încă n-au fost șterse, încă ai poza aia în care tu arătai ca o curcă beată și împăiată, iar el își etala fasolea la cameră și dacă încă plângi pe melodia voastră cu o cutie de înghețată în brațe și, eventual, un polonic, atunci avem de discutat treburi de oameni mari, ca să aflăm cum dracu treci peste o despărțire de Făt-Frumos.

Să o luăm cu începutul. Aveai miliarde de opțiuni pe planeta asta, tu l-ai ales pe Gigel. De ce? Numai tu știi asta. Și inima ta, naiva de ea. Cert e că v-ați îndrăgostit. Ați trăit o scurtă poveste de iubire. Tu poate credeai că te vei uita la pozele de la nuntă și vei povesti nepoților despre voi. Poate și el credea că ești aleasa. Cumva, undeva, s-a rupt lanțul de iubire. Cine ar fi crezut? Erați frumoși împreună. Da, da, știu. Tu încă ești. Dar, ce să vezi, problemă de interes public!

ȘI TOTUȘI, CUM DRACU’ TRECI PESTE O DESPĂRȚIRE?!

Tu spui, draga mea, că nu te mai gândești la el, că doar a trecut timpul și amintirea lui s-a șters din inima ta, dar știi și tu că minciună mai mare n-ai fi putut să inventezi. Îți pui inima pe mute câteva luni, doar ca într-o seară să vă loviți iar de aceeași problemă. Şi nu mă lua pe mine cu bad mood şi chestii de genul, căci vorbele tale sunt doar proiecții ale imaginii din minte, iar acolo ai făcut curat încă de când a plecat el. Dar ochii nu mint, draga mea. Așa zisa oglindă a sufletului și-a căpătat numele ăsta cu un motiv. Scânteia iubirii din ochii tăi te doare într-atât încât amintirile se adună și își fac loc sub genele tale. De o clipire e nevoie ca să-ți păteze obrajii cu arsura iubirii.

Îţi vine să plângi, şi ar fi bine să o faci, da’ tu eşti aia cu orgoliu, sau cel puțin pretinzi a fi. Păcat, nu se prea vede orgoliul din tine! Ai lăsat de atâtea ori ca balanța să încline către tine, greutățile să te lovească, iar el să rămână pe un piedestal imaginar. Nimic nu a contat în fața zâmbetului său și a clipelor de fericire. Căci da, bun sau rău, a fost al tău în clipele alea, ți-a bucurat sufletul cu gesturi mărunte.

Acum însă, au rămas doar umbre ce-ți dansează prin vise, prin suflet și prin gând uneori. Hai, sincer, n-ai avea tu chef să-l suni? Chiar dacă știi că vei da cu inima ta de pământ doar pentru un apel. Ce i-ai spune? Știi însă că nu-ți va răspunde nimeni. Doare şi asta sau, mai degrabă, macină ceva acolo în tine când știi că de acum ești doar tu cu tine.

Și acum?

Hai, plângem împreună, sau cum? Nu-i avea tu pe cine să suni la 3 noaptea disperată că eşti o fiinţă slabă, dar nici nu trebuie să suni pe nimeni. Hai, fii egoistă cu durerea ta! Atât timp cât ştii că o poţi duce, păstreaz-o pentru tine.
Nu-ţi cer să te izolezi de lume şi să demonstrezi tuturor că n-ai nevoie de nimeni, îţi cer ţie să-ţi demonstrezi că uneori ai nevoie doar de tine.

Te simţi naşpa, dar cât te poţi simţi naşpa? O zi, două, poate chiar trei, dar viaţa cere dinamism, nebunie şi n-ai cum să-i dai aşa ceva când te simţi naşpa şi-ţi plângi de milă. Ce fac eu când mă simt naşpa? Dacă nu drăgălesc una din cele opt pisici pe care mă mândresc să le deţin, citesc, ascult muzică, beau cafea, mă plimb, mă uit la stele, visez, sau, cel mai simplu, fac ceva ce mă caracterizează. Uite un sfat! O metodă bună de a lăsa trecutul în urmă este printr-o schimbare de imagine. Păi cum care? Imaginea ta în oglindă.

Look nou, o nouă tu!

Să moară de ciudă fostul că a fost prost și te-a pierdut, să-i arăți că planeta se învârte și fără el și că nu ai nevoie de un hapciupalit în viața ta ca să strălucești.

Tu de ce n-ai putea să faci asta? De ce n-ai putea să cauţi iar desenele care îţi plăceau în copilărie? Sau, dacă te face pe tine să te simţi bine, de ce n-ai putea să dormi tot weekendul? De ce n-ai putea să faci ce te face pe tine să te simţi tu?

Eu știu una și bună. Soarele apune doar ca să răsară. Iar dacă un capitol s-a încheiat nu înseamnă că ai terminat cartea. Continuă să scrii povestea vieții tale și dă-i cel mai mișto happy end. Ești femeie, n-ai cum să nu poți! Și ce dacă ești singură acum? N-ai ajuns încă la acel personaj al poveștii, nu înseamnă că nu există, ci că tu mai ai nevoie să te citești puțin.

Cum să-ţi găşeşti gura de aer de care ai nevoie când tu ţi-ai închis toate ferestrele şi uşile, le-ai pus lacăte și ai aruncat cheile? De câte ori era să-mi ratez eu gurile de aer din ideea de a mă deda situației! Adică aia e, aia iau sau aia am. NU! Aia e doar ce se vede, eu n-am nevoie de aia, mă duc să-mi caut ce-mi trebuie. Și m-am dus să mă caut pe mine, copilul, nebuna, zvăpăiata, sufletul petrecerilor, naiva, fericita. Acum hai să mergem să cauți ce ai tu nevoie!


Autori:
Ana-Maria Retegan
Sterie Luigia Gabriela
Foto:Lobonț Ștefan

Pe culmea abisului

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Mă vei căuta…
Eu voi fi dispărut
Mă vei striga…
Îți va răspunde ecoul mut
Aurul ce mi l-ai strecurat în buzunare
S-a topit,
Spinii pe care mi-i înfigeai în carne
S-au transformat în pene colorate…
Îmi spuneai că perseverând poți atinge culmea muntelui
Când eu mă aflam la capătul abisului
Un abis suprapopulat…
Nu mai am noțiunea timpului
Sau timpul nu mă mai are pe mine
Sunt imponderabilă
Pentru Pământ,
Pentru abis,
Pentru tine,
Pentru mine însămi…
Plutesc
Și totu-i alb
În oglinda pusă invers
Văd creaturi ciudate
Dar frumoase
Ca cele din poveștile pe care mi le citeai
În copilărie
Știi, momentul ăla în care încă eram pe Câmpia suprapopulată
Cu tine…
Te iubeam
Așa-mi-era scris
Am rupt pagina
Acum
Aici
Nu mai simt nimic

Nu îți scrie crush-ul? Fă ceva!

"în Psihologie & Relații" "de POV21"

Sunt în perioada aceea a vieții mele de adolescent în care mi-s aprinse călcâiele. Și încă de cine! Crush-ul meu nu e sub nicio formă de nasul meu. I-am scris și tot scris, dar nu-mi scrie niciodată înapoi. Și, oricât aș încerca să întrețin conversația, nu-mi iese nicicum – nu prea mult timp, oricum.

Și ce?

Dar ce-i de făcut? Că de scris, nu poți obliga pe nimeni să îți scrie, și nici să fie interesat/ă de tine. Oricum, altcineva nu o să îți rezolve problemele personale niciodată și nu e sănătos să mori cu zile că nu îți scrie cineva, nu ajută la nimic. Tu trebuie să fii fericit cu tine.

Unde mai pui că la mine e și jumătate alegere. Mi-e dragă persoana, dar nu îmi reprim sentimentele de dragul poeziei. Doar poeziile ca Inima ce nu poate fi înțeleasă nu se scriu singure.

Dar un crush e un crush și simpatia e simpatie, orice faci.

Ce să faci, totuși, când nu îți scrie crush-ul?

Răspunsul: Fă ceva! Orice!

Cum spuneam, nu e sănătos să stai după cineva, indiferent dacă îți e crush, iubit sau chiar soț. Fiecare are viața lui personală și, înainte să iubești pe cineva, trebuie să te iubești pe tine, să fii tu okay cu faptul că ești singur/ă.

De aceea, oricât de mult ți-ar plăcea de cineva, nu uita: el sau ea nu e viața ta! Când nu-ți scrie crush-ul, dă-l dracu’!

Rămâi cu treburile tale. Da, da, cu toții căutăm iubire și, până la urmă, e instinctul din noi de a nu muri singuri și de a perpetua specia.

De aceea, atunci când nu îți sunt satisfăcute dorințele (de orice fel, nu numai cele afective), se traspun în frustrări, de obicei.

Adică? Tu ești așa de supărată că nu îți scrie prostul, că doar la asta te gândești. Începi să fii tristă, nervoasă, iar chestia se duce și mai adânc, poate într-o dependență emoțională sau probleme cu stima de sine.

Și, atunci, care-i cheia?

Refulează sentimentele astea, dorința de a-ți scrie, de a-l avea, de a fi cu el, în conținut creativ.

Cheia: nu fi frustrat, fii artist!

...Bine, omule, dar ce fac concret?

Probabil asta vă întrebați. Și răspunsul e același: nu îți scrie crush-ul? Fă ceva, orice!

Fă ce știi tu mai bine, ce îți place să faci, ce trebuia să faci de mult, dar ai procrastinat până pe ultima sută de metri. Ia-ți o Cola, o pungă de Lays, și uită-te pe Netflix! (la mine asta merge)
Sau scrie. Scrie și trimite pe revistă. Sau prietenilor tăi. Când mă simt rănit, eu scriu ca un nebun. Când am trecut printr-o despărțire am scris nouă poezii în 24 de ore. Când am avut un crush cu care aproape-aproape că s-a întâmplat ceva, dar nu, am scris două săptămâni, zilnic.

Așa că fă orice, dar nu te mai gândi la el sau ea, dacă vezi că nu merge!
Ești propria persoană, cu propriile vise, ambiții, obligații. Sigur, e mișto starea aia de delăsare și să bei, tuturor ne place.
Dar nu îți poți permite la nesfârșit să lași altă persoană să intervină în ce vrei tu să realizezi.

Așa că nu mai sta pe Facebook sau Insta așteptând să îți scrie, du-te și dansează, fotografiază, scrie, fă matematică, învață pentru bac, orice. Cine știe, poate o să-i placă și lui sau ei.

12 tineri mi-au povestit cele mai cretine pretexte de despărțire întâlnite

"în Psihologie & Relații" "de POV21"

Generația noastră e una genială. Spun asta cu mâna pe inimă. Atâta fler și inventivitate pe metru pătrat merită aplauze! Ce să facem, ne adaptăm și noi la secolul ăsta cum putem. Vrăjeala, schemele și scuzele absurde sunt la ordinea zilei, mai ales în relații. Din păcate. Și asta pentru că avem, în același timp, o problemă teribilă în a ne asuma ceea ce trăim sau simțim. Pentru cei mai mulți tineri (tind să cred că adulții sunt mai sinceri), pare mult mai ușor să inventeze o scuză absurdă pentru o despărțire, decât să spună concret cum stă treaba. Adică, nah, suntem generația creativă, ați uitat? De ce se despart oamenii, până la urmă? Sau, cel puțin, ce motive invocă unii pentru a se justifica?

Am vorbit cu 12 tineri pentru a pune în lumină fix minunățiile de care am pomenit anterior. Am dat de niște confesiuni autentice, dar și de altele care mi s-au părut nebunie curată. Vă invit să aruncați un ochi și să ne lăsați în comentarii alte experiențe la fel de cretine pe care le-ați trăit sau auzit de la prietenii de suferință.

Țin să precizez că toate experiențele relatate sunt pe bune, vârstele celor de mai jos la fel. Am modificat însă numele, pentru a păstra confidențialitatea.  Acestea fiind spuse:

„N-am vrut să ies cu un tip odată și i-am spus că am programare la unghii până după 12 noaptea. Nu știu ce tencuială a crezut că-mi pun, dar n-a mai comentat. Nici nu m-a mai sunat după.”- Dana, 17 ani.

„Prietena mea nu suporta faptul că trebuia să am grijă, prima dată, de Obama, motanul meu, și că nu ieșeam cu ea din cauza asta. Ce-i drept, n-am ieșit cu ea vreo 3 săptămâni pentru că aveam grijă de mâță. În final ea mi-a dat gara.” – Andrei, 19 ani.

„După o așa-zisă relație de o lună în care după 2 săptămâni i-am explicat băiatului că am nevoie de spațiu și nu a înțeles, i-am spus că vreau să punem punct, că nu ne potrivim. El a zis că e un motiv neîntemeiat. Și i-am dat motiv întemeiat: eu nu-s mă-ta să-ți suport figurile!”- Roberta, 19 ani.

„Liceul avea doua clădiri, aflate la 3 minute distanță una de cealaltă. Cumva, clasa prietenei mele s-a mutat în cealaltă clădire, fapt care ne-a despărțit. Nu ne mai puteam vedea în pauză, deoarece, vezi Doamne, nu apucam să ajung la ea.”- Cristi, 23 de ani.

„La 22 de ani, nu pot spune că relațiile sunt punctul meu forte. Singura relație serioasă pe care am avut-o a durat un an și s-a terminat exact cum a început: la distanță. 365 de zile de <<te iubesc>> la o distanță de 500 de kilometri. Primul băiat pe care i l-am prezentat mamei și primul băiat care m-a înșelat în prima lună, dar l-am suportat alte unsprezece. Eram în clasa a 12-a. Adică un du-te-vino în capul meu: bac, admitere și o relație la distanță. După ce ne-am așteptat unul pe celălalt un an, relația s-a încheiat pentru că am dat chix la bac. <<Nu pot să mai aștept după tine încă un an, dar o să te iubesc mereu>> și după o lună era într-o relație cu altcineva, pe care mi-o prezentase într-un timp drept o prietenă bună. Clișeistic, nu?”- Alexandra, 22 de ani.

„Mi-a zis una odată ceva gen: simt că trebuie să luăm o pauză, să reluăm mai târziu. Și ea a vrut de fapt să vadă dacă-i iese cu unu’, dacă nu, să vină înapoi la fraier.”- Robert, 17 ani.

„M-a chemat un tip într-o seară la o petrecere, dar cum nu-mi prea plăcea de el, însă voiam să vin la party, când a ajuns lângă mine și m-a luat în brațe, am început să strănut, ascultând sfatul fratelui meu, şi i-am spus că sunt alergică la persoanele greu de suportat. Așa prost m-am simțit după.”- Cristina, 17 ani.

„Când termini o relație cu un bărbat matur, scuzele sunt și mai interesante. Genul acesta de bărbați caută să te protejeze prin scuze abstracte, precum:  <<nu sunt suficient de bun pentru tine, îți dau șansa să găsești pe cineva mai potrivit>> sau <<ești superbă, doar că eu am trecut deja prin prea multe și mi-e frică să încep ceva nou>>. Confuzia se producea inevitabil cand îl vedeam cu alte femei.”- Paula, 22 de ani.

„ <<Nu sunt pregătită pentru o relaţie>>,  dar vezi după că se combină cu altul de două ori cât tine și cu potență financiară mai mare… ah, și cu o coajă de mașină din ’90 pe care el o numește mașină de agățat.”

„ <<Vreau să luăm o pauză>> – ăsta-i motiv atunci când tipa își găsește alt robinet de bani, dar nu vrea să îți dea de bănuit asta, așa că îți bagă scuza ieftină ca să îți dea jet treptat, fără ca tu să știi adevărul. <<N-ai mașină, n-ai bani, n-ai cum să mă răsfeți. >> Aici eu am o vorbă: Gigelu’ bate portofelu’.”- Vlad, 22 de ani.

„Mie mi-a spus unu’ ceva de genu’: sunt bipolar. Sufăr de multiplă personalitate. Nu vreau să te rănesc.”- Ana, 19 ani.

„Cea mai aiurea chestie pe care am auzit-o la o despărțire – dar m-a și enervat la culme – a fost asta: <<cred că ar fi bine să punem punct, pentru că distanța asta îmi omoară orice sentiment. Mă simt ca și cum aș fi în stare să te înșel pe aici și nu vreau să-ți fac asta ție. De aceea, cred că e mai bine să știi ce simt. De ce mesaj? Pentru că sunt mult prea laș ca să-ți răspund la telefon>>”- Bianca, 19 ani.

„ So there was this girl. Ne-am cunoscut pe Facebook – clasic -, am vorbit un an de zile, eram ambii into it, deși era vorba de o distanță de câteva sute de km între noi. Am mers la mare, singur, ca să ne vedem; ea era cu grupul ei. Am stat patru ore împreună, apoi a dispărut: nu mai răspundea la telefon, mesaje, nimic. Scuza slash motivul? <<A fost foarte intens cât a fost, nu aș putea suporta mai mult de atât>>. Cool story, bro! Cam așa omori un om.”- David, 23 de ani. 

Derulează înapoi