Tag archive

Cotroceni

Starea de urgență se prelungește cu încă o lună, anunță Klaus Iohannis!

"în Știri" "de POV21"

Starea de urgență se prelungește cu încă o lună de zile, a anunțat astăzi președintele României, Klaus Iohannis. Decizia a fost luată la capătul unei ședințe de la Palatul Cotroceni la care au participat premierul României, Ludovic Orban, și mai mulți miniștri.

În ședința de astăzi începută la ora 12:00, la care au participat președintele țării, Klaus Iohannis, premierul Ludovic Orban și alți miniștrii, s-a luat încă o măsură pentru împiedicarea răspândirii Coronavirusului pe teritoriul României, astfel că președintele țării, la finalul ședinței, a ținut o declarație în care anunța faptul că starea de urgență va fi prelungită cu încă 30 de zile de la începutul săptămânii viitoare.

Iată ideile declarației lui Klaus Iohannis:

  • Am dorit împreună să tragem primele concluzii să vedem cum au fost puse în practică măsurile prin decret și ordonanțele militare, am evaluat impactul măsurilor și cum trebuie conduse lucrurile în viitor
  • În comparație cu alte țări, creșterea numărului persoanelor infectate cu coronavirus nu a fost precum în alte țări unde sunt mulți români precum Italia sau Spania
  • Trebuie să vă avertizez foarte clar că nu este momentul să ne relaxăm
  • Nu este momentul să nu mai respectăm indicațiile autoritățile
  • Dacă le respectăm avem posibilitatea de a evita o creștere foarte mare, dacă nu le respectăm putem avem scenarii precum în țările pe care le-am menționat
  • Nu suntem încă la vârful epidemiei
  • Primim în această săptămână 2,5 milioane de măști pentru medici, 5 milioane pentru forțele de ordine, 8 milioane de măști pentru populație
  • Este nevoie de prelungirea stării de urgență. În acest sens am solicitat Guvernului să vină cu o listă de propuneri. La începutul săptămânii viitoare voi emite un nou decret pentru prelungirea stării de urgență cu 30 de zile
  • Prin această epidemie avem o criză care nu e doar una de sănătate, ci este o criză care afectează întreaga economie
  • Va fi nevoie să se declare o creștere probabil semnificativă a deficitului bugetar
  • E nevoie de bani mai mulți pentru sănătate, pentru șomaj
  • Vom avea o situație complicată a bugetului, însă e clar că această complicație nu se rezolvă de la sine
  • Guvernul va trebui să facă o analiză și să nu ne limităm doar la o rectificare cu câteva schimbări, ci va fi nevoie să se reevalueze veniturile în scădere dar și cheltuielile pe întregul an
  • Va fi nevoie de reevaluarea a tuturor cheltuielilor din banul public
Citește aici ce spune Raed Arafat despre starea de urgență!

Pe data de 16 martie a fost decretată pentru prima dată starea de urgență pe teritoriul țării noastre. La această oră, Grupul de Comunicare Strategică au anunțat că în România sunt 4.057 cazuri confirmate, 157 decese, 406 vindecați, în carantină instituționalizată 23.849, în izolare la domiciliu 106.563 și s-au făcut până acum 40.987 teste. Astăzi, la ora 17:00 va începe o nouă ședință de Guvern.

sursa foto: edupedu.ro

Cotroceni și regii moderni ai alegerilor prezidențiale

"în Texte" "de POV21"
alegerilor pezidentiale

În fața unei Europe într-o cristalizare continuă, văzând că soarta ar putea surâde încă o dată, românii din întreaga țară s-au văzut dându-și mâinile calde și plecând în pas grăbit spre libertate. Iarna, mai mult ca niciodată parcă, părea mai îngăduitoare, mai caldă. Totuși, tot ce e frumos în viață e câștigat greu.

Nihil sine deo

Au renunțat ai noștri la căldura, puțină, dar existentă, din casele lor și au ieșit în stradă. Au prins în mâinile lor calde armele reci și au strigat, într-un acces nebun de optimism: „Libertate!”. Zile întregi de suferință, sute, mii de oameni morți, afectați, marcați pentru eternitate. Prețul a fost mare, dar au dorit să îl plătească. Balamalele strângeau prea tare, golul continuu din stomac se acutizase, schimbarea a trebuit să vină.

Și iată, sub semnul unei cruci de lemn arse de mai bine de 20 de ani, România simțea cum fiecare fibră musculară se umple din nou de viață și corpul diform se ridică din nisip. România renăștea, pentru că asta era alegerea ei, voința întregului popor! De fapt, dacă aruncăm o privire în trecut, cam tot ce au vrut românii, mai devreme sau ceva mai târziu, au avut.

Carpe diem!

Anul 1990 a început mai greu ca niciodată. Orele s-au dilatat în zile, iar zilele au părut ani. „La mulți ani ‘90 liber!” se auzea pe fiecare stradă din București. În delir, universul românesc și-a simțit centrul lumii acolo, la București. În acest dans în ninsoare, pașii părinților noștri, ai bunicilor noștri, au lăsat în zăpadă urme. Și, ca o ninsoare ce vine iar, urmele sunt acoperite. Și uitate. „Cu cele trecute să vedem cele viitoare” spunea unul dintre pionierii literaturii române, Miron Costin. O mică avalanșă de pseudoemoții nu ne-a stricat deloc. Zic pseudo fiindcă nu sunt ale noastre. Ni s-au transmis prin sânge, prin celula comună între spiritualitatea noastră și aura părinților noștri.

Ca să luăm o gură de realitate, vă propun să vedem cum au dorit românii schimbarea. Acea schimbare pentru care au luptat atât. Și și-au tot dorit-o. Oare au avut ce și-au dorit vreodată?

1990-1992 – Duminica orbului

Iată că românii, trecând de sfintele sărbători de Paște ale primului an liber după o lungă perioadă înlănțuită, aveau să dea primul examen major în Duminica orbului, 20 mai, și anume testul alegerilor prezidențiale.

Văzând în Ion Iliescu un înger fără aripi coborât din cer ca să-i salveze din ghearele comuniste, 85,07% dintre cei 14.378.693 de români care au fost la vot în acea zi, l-au considerat alesul cel mai bun. Cu un asemena scor covârșitor, nici nu s-a mai pus cazul unui tur 2, în care Ion Iliescu s-ar fi luptat cu Radu Câmpeanu, ales de 10,64% dintre votanți. Cărțile astfel făcute, românul a primit ce și-a dorit. Și a părut că-i place.

1992-1996 – Primele îndoieli

Doi ani mai târziu de la Duminica orbului, un nou vot s-a produs în România. Mandatul de doar doi ani, era unul provizoriu până se stabileau formele de guvernământ, Constituția și toate regulile care trebuiau să fie revizitate.

12.496.430 de români au mers la urne în primul tur al alegerilor prezidențiale. Deși cu două milioane mai puțin decât în 1990, votanții l-au decis învingător tot pe Ion Iliescu. Însă doar cu 47,34%, ceea ce a permis inaugurarea primului tur II de vot din istoria României, tur în care mai-sus numitul s-a luptat cu cel care i-a urmat cu 31,24%, Emil Constantinescu.

Turul II a adus cu sine în continuare o scăderea a numărului votanților, 12.150.728 de români punându-și alegerile pe foi. Lupta finală a fost, în fine, câștigată de același Ion Iliescu, care obținea 61,43% și îl surclasa pe contracandidatul său, Emil Constantinescu, care a obținut 38,57% dintre voturile exprimate.

1996-2000 – O nouă schimbare dorită, o nouă schimbare făcută

Anul 1996 a însemnat pentru România concretizarea democrației. Deși văzut că un semi-zeu în România liberă din imediata apropiere a căderii Comunismului, Ion Iliescu nu a mai fost dorit de cei 13.088.388 de români, observați, în creștere față de alegerile precedente. Astfel, dacă în primul tur, Ion Iliescu reușea să se claseze pe primul loc, cu 32,25 de procente, surclasându-l centimetric pe Emil Constantinescu (28,22%), în turul al doilea, în care au votat 13.078.883 de români, Emil Constantinescu devenea președintele României cu 54,41%, fostul șef al FSN adunând „doar” 45,59%.

2000-2004 – lipsă de inspirație sau cel mai mic rău?

Să fi fost o greșeală a românilor renunțarea la Ion Iliescu în urmă cu patru ani? Să fi fost o întâmplare nefericită? Nu știm, dar știm că 36,35% dintre cei 11.559.458 de români care au votat l-au declarat învingător în primul tur al alegerilor din primul an al mileniului doi din nou pe Ion Iliescu, lăsând în urmă o mare surpriză a alegerilor prezidențiale, Corneliu Vadim Tudor, care a obținut 28,34%.

În turul II, românii afirmau că au votat „răul cel mai mic”. Speriați de numărul mare de susținători ai mult-cunoscutului politician extremist Corneliu Vadim Tudor, aceștia, mai exact 10.177.343 de români, chiar și cei care nu îl susțineau până atunci, s-au mobilizat și i-au dat locul de la Cotroceni, pentru încă patru ani, lui Ion Iliescu (66,83%), lăsându-l în urmă pe celălalt candidat doar cu 33,17%.

2004-2009 – aroganța nu a prins bine niciodată

Anul 2004 a adus schimbarea Constituției, care creștea mandatul de președinte de la patru la cinci ani. În 10 noiembrie, 10.794.653 de români au ieșit din case, alegând, în calitate de învingător al primului tur al alegerilor prezidențiale, pe Adrian Năstase, cu 40,97%, fiind urmat destul de aproape de Traian Băsescu (33,92%).

51,23% dintre cei 10.112.262 de români l-au proclamat învingător în lupta finală pe Traian Băsescu, Adrian Năstase fiind la doar o aruncătură de băț de acesta, cu 48,77%.

2009-2014 – stabilitatea părea mai bună ca niciodată

Intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, intensificarea comerțului liber european, libertatea călătoriilor în spațiul UE se pare că i-au mulțumit pe români. Astfel, Traian Băsescu a câștigat primul tur, cu 32,44% dintre cele 9.946.748 de voturi, surclasându-l pe Mircea Geoană (31,15%).

Turul II a fost câștigat de același Traian Băsescu, 50,34% dintre votanți oferind votul lor de încredere. 49,66% l-au ales pe Mircea Geoană, însumând așadar 10.483.815 voturi.

 2014-2019 – visul german

Premierul în funcție de atunci, Victor Ponta, pleca în primul tur ca mare favorit pentru ocuparea funcției de președinte al României. Toate cărțile arătau așa. 40,44% dintre cele 9.723.232 de voturi valide arătând „Victor Ponta-votat”. Doar că în urma lui a venit puternic înaltul neamț Klaus Iohannis, primarul Sibiului de atunci, cu 30,37%.

Minunea s-a produs și, șocant sau nu, Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale, obținând 54,43% dintre voturile a 11.533.154 de români și devansându-l destul de clar pe Victor Ponta, care a rămas cu 45,56%.

2019-2024 – o nouă stabilitate pentru anul 2024

Primul tur al alegerilor prezidențiale din acest an a fost câștigat de actualul președinte Klaus Iohannis cu 37,28% dintre cele 8.683.688 de voturi. Viorica Dăncilă, fostul premier al României, a obținut 22,76%, clasându-se pe locul al doilea și pregătindu-se pentru turul II.

Iată că turul II a venit și, pentru încă cinci ani, Klaus Iohannis va fi președintele României, obținând un scor mai mult decât concret, 66,11% din cele 9.771.151 de voturi valide, lăsând-o mult în urmă pe Viorica Dăncilă, care a reușit să adune 33,89%. Peste zece milioane de români au ieșit la vot duminică și au pus ștampila pentru o nouă perioadă de stabilitate la nivelul conducerii statului. Având Guvernul de partea lui, președintele Klaus Iohannis dorește ca direcțiile sale să se îndrepte spre „o Românie normală”, o luptă anti-corupție și o apărare puternică a statului de drept.

Vom vedea ce va fi… Ne auzim în cinci ani!

 

Sunt minor! Dar de-aș fi avut drept de vot…

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
De ce să fim mai buni de sărbători

Disclaimer: Sunt minor, iar în acest articol nu veți găsi directive politice, manipulare, persuasiune, ci părerea personală și doar personală pe care decid să o împărtășesc cu voi. Vreau să adaug faptul că nu îmi doresc să influențez în vreun fel propriile voastre alegeri!

Suntem, mintal, niște adulți controversați cu unele secreții date peste cap și acționăm în consecință, ne place să facem alegeri greșite și să învățăm din ele. Suntem împotriva a tot ce înseamnă vechi și suntem catalogați ca dezinteresați, pierduți sau pur și simplu… fără educație. Da! În epoca tehnologiei, unde dacă nu știi să folosești un gadget ești mort și ți se spune că ești needucat. Trecem peste.

Dacă stau pe Facebook văd lupta acerbă dintre două partide.

Două persoane pe care se centralizează acțiunea pentru că sunt candidații care au trecut de primul scrutin și simpatizanții lor. Totul seamănă cu un film de acțiune cu final prost, dar fără de care tot filmul ar fi fost degeaba.

Răul cel mai mic din final pune cireașa de pe Co(tort)oceni.

Cum nu m-am abținut niciodată, am avut inițiativa de a lăsa comentarii, reacții sau am distribuit postări doar pentru amuzament propriu, dar, cum ne spune Pavlu; gata cu gluma! Se cam îngroașă sângele care ne curge prin vene de la atâta râs cu burta sărind, telecomanda de la televizor făcând surf pe ea. Sau, cel puțin a mea, că eu am. Să uităm puțin de glume și injurii și să ne concentrăm pe ceea ce contează: situația unei țări.

Am făcut o cercetare cu aproape toți condidații care mi se păreau eligibili pentru un al doilea scrutin și am ajuns la o concluzie foarte importantă: Toți vor binele, toți vor schimbarea.

Știți ce nu vor? Să se apuce de ea cât mai repede. Și, să fim sinceri, un președinte este un angajat al statului, nu un stăpân, cel puțin în republica noastră emerit de generoasă când vine vorba de vorbă multă și, din păcate, caracteristic, puține lucruri concrete duse la capăt.

Am observat cum se schimbă omul după cum bate vântul. Am simțit pe pielea mea cum este să fii mințit și manipulat. Am văzut cum publicitatea și relațiile publice își fac treaba în favoarea unora și o strică pe a altora. Dacă acum aveam drept de vot… știți ce aș fi făcut? M-aș fi dus la vot ca un bun cetățean și aș sta în cabină vreo jumătate de oră.

Chiar aș mai cere un buletin de vot, pe fond că l-am greșit. Apoi, mai votez o dată, să fiu sigur că am votat cu propria voință și rațiune. Cel mai indicat ar fi ca ideea să o ai de dinainte de a pune ștampila, să fii sigur pe tine și încrezător în omul pe care îl alegi.

În 2024 când vor fi din nou alegeri prezidențiale, eu voi avea undeva la 22 de ani și probabil voi fi terminat o facultate. Dacă voi avea și toate țiglele pe casă, îmi voi aminti că prin 2019 când alții au ales pe lângă mine cine să ne reprezinte statul, am stat și m-am uitat la candidați, am citit despre ei și dacă aș fi mers la vot, cu siguranță puneam ștampila unde trebuie, și o făceam pentru mine, ca cetățean, în primul rând, iar în al doilea, ca român ce își dorește o schimbare în bine.

Ce păcat că sunt minor și ce păcat că legal se votează de la 18 ani…

Dacă aveam puțin noroc, eram și eu pe listele celor care pun ștampila ferm și delicat pe hârtia nesemnificativă ce ne călăuzește țara.

Apropo, știți ce face un președinte? Pe scurt te reprezintă extern și intern, promulgă sau abrogă legi și este conducătorul armatei. Dacă pentru astfel de atribuții știi persoana potrivită, du-te la vot și votează. Uită de faptul că unele voturi se cumpără, că unii nu știu ce votează sau că pur și simplu merg la vot pentru o prezență dubioasă. Fii schimbarea, fii votantul! Doar așa ne putem câștiga un viitor!

Derulează înapoi