Am un plan. O idee genială. Vrei să o afli? Pentru început sunt un copil, unul mare. Totuși, îmi place al naibii de mult să mă joc. Da, să mă joc. Numai că de ceva timp nu mai am cu cine. De ce? Pentru că toți s-au pierdut pe undeva. Habar n-am pe unde. Hai…
Ieșeai ziua la joacă și te întorceai seara, iar cât ai clipi ai devenit un adolescent ce nu poate sta lângă ceilalți fără să își facă probleme legate de cum arată? Nu, nu ești anormal. Ești doar adolescent. Vrei să ai din nou zile bune în care îți pasă doar dacă te lasă la joacă?…
Cum ar fi dacă ți-aș spune că nu există întâmplări întâmplătoare? Eşti una cu lumea, eşti una cu istoria filosofiei, trăiești, așadar, de când lumea: „Când avea să-şi cunoască propriile rădăcini istorice, avea să fie o fiinţă ceva mai puţin întâmplătoare. Dacă istoria omenirii era şi propria ei istorie, atunci, într-un anumit sens, ea însăşi…
