Tag archive

Controverse

Istoria comunității LGBT

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
LGBT

LGBT (LGBTQ sau LGBT+) este o adaptare a acronimului LGB (numit inițial: Comunitatea Gay) ce se referă la binecunoscuta cultură inerentă colectivității din care fac parte persoanele Lesbiene, Gay, Bisexuale, Transexuale sau Intersexuale.

Istoria acestei mișcări este una controversată, din cauza succesivelor conflicte pe care le-a generat. Cert este că, aversiunea societății ,,moderne” vizavi de această comunitate, lipsită adesea de orice salvgardare, nu i-a periclitat unitatea.

Termenul de homosexual a fost utilizat pentru prima dată în 1869 de către jurnalista Karl-Maria Kertbeny.

Până atunci nu exista o denumire pentru cei ce nu se identificau ca fiind heterosexuali. Din cauza acestor penurii, a lacunelor devastatoare în ceea ce privește cunoștințele oamenilor secolului XIX, homosexualitatea era asociată cu o nebunie mintală, o dorință sexuală inversată, peremptorie. Contactele sexuale dintre doi bărbați, sau, deopotrivă, dintre două femei erau considerate “perversiuni”, homosexualii numindu-se pe ei inșiși “inversați congenital”.

În Grecia Antică, adolescenții aveau posibilitatea de a-și alege un partener mai tânăr, pederastia fiind obligatorie.

În armată, homosexualitatea spartană era foarte întâlnită, deoarece se credea faptul că afectivitatea îmbunătățește performanțele militare. Fetele erau obligate să facă exerciții fizice, fără să poarte nici un obiect vestimentar. Scopul era acela de a le reaprinde soldaților instinctele normale, însă vechile obiceiuri persistau. Căsătoriile heterosexuale erau practicate mai mult pentru a menține natalitatea.
În noaptea nunții, miresele erau obligate să poarte tunica militară și să se tundă. Acestea se făceau pentru a avea cât mai multe trăsături masculine, în vederea acceptării de către soții care erau obișnuiți cu astfel de legături amoroase.

Apasă aici dacă vrei să afli cum sunt văzuți tinerii ce fac parte din comunitatea LGBT în Romania!

Revoluția sexuală de la mijlocul secolului XX a fost vazută asemenea unei eliberări, a unei detașări de bucla pernicioasă a ipocriziei ce a dominat perioade succesive din trecutul istoric.

Mai, 1968 este data la care mișcarea de emancipare ia sfârșit. Noua lume fiind preconizată prin deviza „să trăim fără timpi morți, să ne bucurăm fără limite”. Această revoluție, descrisă de autorul Dominique Simonnet ca fiind ,,antiautoritară, antitradiționalistă, în care sexualitatea are rolul unui far, a unui instrument de măsură a schimbărilor în curs” a reprezentat începutul modernizării unei societăți ce obișnuia să privească ,,noul” cu scepticism, superficialitate. O epocă în care pacea si înțelegerea universală încep treptat să guverneze, conturând și concretizând nevoia de reconciliere.

În ceea ce privește această revoluție, Gabriele Kuby, cunoscută pentru scrierile sale de critică literară și eseuri, și în special pentru atitudinea sa conservatoare, susține în cartea ,,Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertății în numele libertății” că această mișcare nu e decât o amenințare la adresa societății umane, o ideologie antiumanistă. Autoarea expune falsitatea ideologiei revoluției sexuale. Tot ea demonstrează că această mișcare este, de fapt, un act politic, un atac asupra libertății fundamentale democratice. Ceea ce se dorește prin conceperea unei astfel de cărți c-un subiect controversat este, sustine Gabriele Kuby, ,,salvarea identității de gen, a moralei si a familiei tradiționale”.

Ca orice altă revoluție, cea sexuală a promis și ea o fericire proiectată-n absolut, una dobândită prin înlăturarea barierelor, îndemnând, totodată, la asumarea unei libertăți totale.

Sexul liber a fost prezentat aidoma unui concept avangardist, aducător de adevărate satisfacții și necesar pentru eliberarea de angoase, frustrări.

Era văzut ca un indispensabil medicament universal împotriva nefericirii. Cu toate acestea, există păreri diferite în vederea impactului mișcării asupra societății. Acestea se referă la progresul sau, deopotrivă, regresul pe care, uneori involuntar, îl generează.

În această comunitate și-au găsit locul toți indivizii care se simțeau marginalizați din cauza societății. Au existat suișuri și coborâșuri, însă a ajuns ca în ziua de azi să fie luat drept un lucru obișnuit, cu respect egal.

Termenul LGBT a fost un simbol pozitiv al incluziunii, deși această comunitate a creat diverse controverse.

Autori: Lavinia Iliuță și Izabela Ilvan

De ce Picasso a fost un geniu revoluționar

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
Picasso

Fiecare persoană are un idol sau o personalitate care îl inspiră. De ce Pablo Picasso a ajuns o imagine demnă de urmat pentru mine?

M-am regăsit atât de mult în ceea ce a făcut încât am început să studiez cât mai multe despre el. Dădusem de un citat:

Când eram mic mama mi-a spus: „Dacă te duci în armată, vei deveni general. Dacă te duci la seminarul teologic, vei deveni Papă.” În schimb am devenit artist şi sunt Picasso.

Era o reflexie pentru mine. Cred că pentru orice copil care visează să fie scriitor, pictor sau orice fel de artist Picasso poate fi un zid de sprijin pentru tot ceea ce înseamnă ambiție și motivație. Și știm cu toții cât de multă susținere au tinerii artiști și cât de bine venite sunt acestea pe drumul pe care am ales să-l urmăm.

Picasso nu a stagnat, din punct de vedere al domeniilor artistice, încercând tot ce i-a rezervat talentul său înnăscut

Și când m-am documentat despre ramurile pe care le-a pătruns cu voință de cunoaștere și curiozitate a fost o lecție pentru mine. Chiar dacă era evident că se pricepe la pictură acesta nu a vrut să se oprească acolo. A fost un artist complex. Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Este incredibil faptul că Pablo Picasso a avut aproximativ 80 de ani de activitate artistică, în care a reușit să creeze multe opere de artă în pictură, sculptură, poezie, desen etc.. Oricum, trebuie menționat faptul că a avut prima expoziție la varsta de doar 13 ani.

Că veni vorba de poezie, această poezie m-a fascinat:

„I walk a lonely road, the one and only one I’ve ever known.
I don’t know where it goes, but I keep walking on and on.
I walked the lonely and un trodden road for I was walking on the bridge
of the broken dreams.
I don’t know what the world is fighting for or why iam being insticated.
It’s for this that I walk this lonely road for I wish to be
ALONE!
So I’am breaking up, breakin’ up. […]”.

Eu, cel puțin, cred că Picasso vrea să transmită ideea de însingurare, dar nu cea bacoviană. O singurătate personală, chiar egoista, pe un drum necunoscut. Lumea se luptă, dar nu știe pentru ce. Acest eu liric preferă să se îndepărteze de valorile greșite și nejustificate lumești, croindu-și singur propria cale pe drumul vieții, putându-se observa chiar și în opera sa plastică. A plecat de la desene și picturi realiste și a ajuns la unele abstracte, descompuse și ambigue. Ciudat este că acesta exprimă singurătatea în poezie, dar niciodată în picturi. Probabil pentru a fi el stăpânul creației, ci nu invers, în cazul pasiunii sale prime: pictura.

Dacă vreți să citiți mai multe poeme de Pablo Picasso, la Cărturești găsiți prima antologie de versuri a sa, tradusă în limba română.

Vezi pretul la Carturesti

Un mic lucru foarte special la Picasso a fost că acesta nu a rostit prima dată cuvâtul mamă, dar nici tată ci… creion.

Pablo Picasso a fost un reprezentant al curentului artistic modern, cubismul. Acesta, împreună cu Georges Braque, sunt considerați a fi inițiatorii acestui curent, tocmai prin picturile excentrice și de impact, perspectiva acestora aflâdu-se tocmai în Renaștere

Dacă vreți să aflați mult mai multe despre Renaștere, dați click aici!

Cu toate acestea, pe lângă stilul său revoluționar, arhicunoscut în tot secolul al douazecelea, dar și în prezent, Picasso a fost cunoscut și pentru viața sa personală, ușor controversată

Acesta avusese 3 soții: Olga Khokhlova, Françoise Gilot și Jacqueline Roque, dar și alte femei iubite, precum Fernande Olivier, Marie-Thérèse Walter sau Dora Maar. De asemenea, în anul 1944, octombrie, intră în Partidul Comunist Francez, stârnind o sumedenie de controverse. Înfuriat că în lume se specula cum că ar fi spus cum că „arta și politica nu au nimic în comun”, acesta a replicat pentru revista „Les Lettres Françaises”: „Ce credeți că e un artist? Un imbecil care are doar ochi de pictor, urechi de muzician sau o liră la fiecare etaj al inimii…? Din contră, el este și o ființă politică, mereu atentă la evenimentele mondiale neplăcute, febrile sau favorabile, modelându-se pe sine în imaginea lor”, conform europalibera.org

Genialitatea sa a marcat un întreg secol și a reinventat arta. Cert este că încă este foarte cunoscut peste tot pe glob. Nu contează câte prenume avea sau ce tablouri a pictat. Lumii, când aude de Picasso, îi vine în minte un singur lucru: pictura, iar asta este genialitatea. Să te remarci prin pasiunea ta cea dintâi, indiferent de domeniu. Trebuie să învățăm ceva din asta, mai exact că putem muta munții din loc prin pasiune, muncă și dedicare. Trebuie doar să descoperim unde strălucim. Tu cum ai schimba lumea?

Autori: Alexandru Cojocariu și Lorena Moldovan

Ești feminist/-ă și habar n-ai

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Ești feminist

Ești feminist/-ă și habar n-ai! Înainte să vorbesc despre ce mi-am propus, hai să clarificăm ce înseamnă, de fapt, feminismul și ce credeți unii dintre voi că este. Preamăritul DEX online se pogoară asupra noastră cu următoarele vorbe de duh: „feminism: 1 Mișcare socială care urmărește obținerea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații, în toate domeniile de activitate. 2 Doctrină care militează pentru emanciparea femeii și extinderea drepturilor ei.”

Așa cum ne prezintă sfânta Wikipedia, „Feminismul este o serie de mișcări sociale, mișcări politice și ideologii care urmăresc să definească, să stabilească și să realizeze egalitatea politică, economică, personală și socială a sexelor. Feminismul include poziția conform căreia societățile acordă prioritate punctului de vedere masculin și că femeile sunt tratate în mod nedrept în cadrul acestor societăți. Feminismul reprezintă eforturi de schimbare care includ combaterea stereotipurilor de gen și căutarea de a stabili oportunități educaționale și profesionale pentru femei care sunt egale cu cele pentru bărbați.”

După cum puteți observa, feminismul NU înseamnă superioritatea femeii sau negarea drepturilor bărbaților în niciun fel.

Feminismul NU asumă egalitatea biologică între bărbat și femeie, care – apropo – este imposibilă prin simplul fapt că altfel nu ne-am mai numi bărbați sau femei, ci pur și simplu oameni. Cele care susțin asta NU sunt feministe. Drepturile NU-s ca o prăjitură: doar pentru că alții primesc mai mult, asta nu înseamnă că tu rămâi cu mai puțin.

Bărbații sunt făcuți să fie mai puternici, chiar după milenii de evoluție, pentru că ăsta a fost rolul lor de dinainte să știe ce e ăla foc: să vâneze și să-și apere familia. BINEÎNȚELES, mereu vor exista excepții. O femeie care e bodybuilder va fi mult mai puternică decât un bărbat mai firav. De asemenea, o mamă singură se poate descurca perfect în a avea grijă de familia sa, fără implicarea unui bărbat. Și ghici ce? Nu e nimic greșit în asta. Pentru că nu e treaba mea, nici a ta în ce alegeri fac alții. Totuși, trebuie să ținem cont că timpurile se schimbă și nu mai suntem în epoca de piatră.

Ești fată/femeie și vrei să votezi? Să lucrezi?…

Să participi la competiții sportive? Să porți pantaloni? Să faci împrumuturi la bancă? Să ai concediu plătit și să nu-ți pierzi slujba dacă rămâi gravidă? Să ai acces la educație? Să ai acces la servicii medicale? Să ai dreptul la proprietate? Dreptul la divorț? Dreptul de a avea control asupra propriei vieți? Vrei să nu ai parte de discriminări la școală/locul de muncă/acasă/pe stradă/oriunde și oricând? Felicitări, ești feministă. Nu ai fi avut acces la niciun drept dintre cele enumerate mai sus fără mișcările sufragetelor și a celorlalte valuri feministe. Nu o să elaborez mai mult aici, poți căuta pe net despre numeroasele valuri feministe și fiecare scop al lor (preferabil surse de încredere, evident).

Ești bărbat și consideri că femeia este un egal al tău în societate și o completare a ta din punct de vedere biologic? Crezi că ar trebui să ai atâtea drepturi cât o femeie și că ambele sexe merită respectate în egală măsură? Felicitări, ești feminist.

Acolo unde existau lacune în drepturile bărbaților, tot feministele au fost cele care au acționat (Da, femeile v-au luat apărarea. Știu, incredibil!): protecție împotriva abuzului domestic și a hărțuirii de orice fel, normalizarea bărbatului în societate ca ființă umană cu sentimente la fel de valide ca ale unei femei, înlăturarea tratamentului discriminatoriu în legislație (de exemplu, bărbații primeau mai mulți ani de închisoare decât femeile), concediul de paternitate, inventarea echipamentului de protecție pentru bărbați în sporturile extreme și competițiile sportive.

De asemenea, prin promulgarea drepturilor femeilor de a lucra și de a se înscrie în serviciile militare (plus multe altele), viața bărbaților moderni este una mult mai facilă datorită contribuției femeii. De exemplu, bărbatul nu mai este unicul responsabil pentru întreținerea financiară a familiei, pentru apărarea țării și alegerea conducătorului acesteia.

Așa de rău e feminismul ăsta?

Poate că, înainte să folosești termenii feminism/feministă într-un mod derogatoriu, ar trebui să te informezi.
P.S.: Dacă mai vorbește gura fără tine, îmi poți scrie pentru un exorcist bun.

Vrei să citești mai multe despre feminism și self-love? Click aici!
Derulează înapoi