Tag archive

cărți

Interviu cu Mihai Ștefan, tânărul de 18 ani care cucerește prin cărțile sale

"în Interviuri" "de POV21"
Mihai Ștefan

Printre povești tinerești: am stat de vorbă cu Mihai Ștefan, un talentat tânăr ce lasă o comoară pe lume: numele său gravat pe cărți

De câte ori ați fost opriți din drum de ideea „Generația Z… copiii ăștia-s stricați” sau „vremurile s-au înrăutățit din cauza adolescenților din ziua de astăzi”? La o bârfă între tanti Mioara și Lenuța, la o bere cu nea’ Costică sau pur și simplu pe stradă, trebuie să le fi auzit. Și ca să le dăm peste nas celor care scot pe gură vorbe de genul, ieșim în evidență și le arătăm că putem schimba decursul prezentului.

Suntem tineri, ambițioși și doritori de evoluție. Tocmai despre asta am vorbit cu Mihai Ștefan, tânărul de 18 ani care demonstrează că nemurirea este posibilă numai prin creație.

Bună, Ștefan! Îmi pare nespus de bine și îți mulțumesc că mi-ai acceptat propunerea pentru interviu. Mai întâi, am nevoie să ne lămurești cu privire la cele două opere publicate până în prezent.

Bună, Raluca! Și mie. Mă bucur de ocazie!
Când înfloresc macii” este romanul meu de debut și face parte dintr-o trilogie fantasy-rurală. Se concentrează pe folclor și superstiții românești, ca, de exemplu, mitul strigoiului.

Găsești cartea aici

Al doilea volum publicat este unul de povestiri – 10 la număr, 10 emoții și 10 povești cu tâlc care abordează teme ca suferința, pierderea de sine, vindecarea, moartea. De aici titlul „10 vieți și încă o moarte”.

Vezi aici cartea

 

Ce îți atrage inspirația? Ai avut vreun mentor sau o muză la început?

Inspirația poate veni din orice. Mă inspiră apusul, florile dintr-o vază, adierea vântului, o lumina căzută frumos pe perete sau chiar plimbarea tristă a unei bătrâne singuratice pe stradă. Cât despre mentori, am scris singur. Nu am luat lecții în acest sens. Recunosc că am fost încurajat să scriu de către o profă dragă de limba română. Într-o zi de noiembrie. Ziua în care am început să scriu la romanul cu macii.

Cum le-ai dat vestea membrilor familiei tale că ești pe punctul de a publica prima ta carte? Ai fost susținut?

Cum le-am dat vestea? Le-am spus că am început să scriu o carte (nuvelă pe atunci), că profei i-au plăcut mult primele 6 pagini. Au fost uimiți și nesiguri. Eu mi-am văzut de treabă. Însă s-au încrezut în mine cand am câștigat Premiul I la un concurs național de proză scurtă. Acela a fost ultimul zid de care trebuia să trec. M-au susținut și familia, și prietenii. Mai ales unul dintre ei.

O întrebare care mă frământă pe mine: cum ai luat contact cu editura „Creator”? Care sunt demersurile pe care trebuie să le cunoaștem pentru a ajunge să publicăm o creație?

În primul rând, ai nevoie de datele de contact. Eu le-am trimis mail. Mi-au comunicat termenii și condițiile legate de publicare în general la ei. Le-am trimis manuscrisul si am așteptat să-l evalueze si să-mi dea bunul verdict.
Etapele prin care trece o carte ar fi: obținerea ISBN, corectarea, editarea, tehnoredactarea și coperta. Apoi tipărirea, și, după ce părăsește tiparul, expedierea pe care o aștepți plin de emoții. E o așteptare febrilă. Evaluarea trece repede, urmează editarea, care durează mult și te face să „innebunesti”, până primești varianta finală corectată. Apoi coperta – cea mai curioasă parte pentru că nu știi la ce să te aștepți. Iar tipărirea și expedierea – momentul culminant. Și deznodământul, atunci când nu realizezi că ce ai în maini e cartea ta, iar tu ești Dumnezeul ei.

Ai început partea a 2-a pentru „10 vieți și încă o moarte”? Ai planuri pentru noi proiecte?

Încă n-am început. Dar compensez cu partea a doua din trilogie – „Cand înfloresc violetele”. Cred că o să fie următoarea publicație. Am scris vreo 5 capitole și presimt că o să aibă o poveste mai explozibilă și mai sinistră decât a avut prima.

Ai devenit nemuritor. Ai avut vreun moment în care să folosești asta ca pretext de faimă?

Era un citat de Atticus care mi-a venit în minte acum:

If a writer falls in love with you, you can never die

Așa și cărțile. Nu mor niciodată. Și faima, zic eu, e faptul că ele rămân pe lume sub urma mâinii mele. Deci eu rămân pe lume. Asta ar fi faima!

Te rog să spui câteva vorbe pentru cei care sunt la început de drum și au anumite îndoieli sau teamă de consecințe.

Vă rog să nu renunțați! Chiar dacă vă e teamă și îndoiala e mare… nu contează. Fricile ne întăresc. E greu la început, dar dacă arăți lumii că nu îngenunchezi în fața răului ei, ai câștigat deja!
Și faceți mereu ceea ce iubiți și simțiți că vă înalță sufletul! Nu renunțați indiferent de oameni și consecințe! O să merite!

Ștefan este un exemplu de pământean care și-a asigurat nemurirea. El demonstrează prin publicațiile sale faptul că iubirea unor adolescenți pentru literatură este nemărginită și că nu ne-am pierdut toată comunitatea tânără prin tot felul de complexități cotidiene și tehnologii. Unii dintre noi suntem de admirat, în ciuda apartenențelor exterioare.

De ce ne mai obosim cu cititul?

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
cititul

„Nu citi precum copiii, ca să te distrezi, sau ca ambițioșii, pentru a fi mai instruit. Nu, citește ca să trăiești”. – Gustave Flaubert. De ce ne mai obosim cu cititul?

Călătoria noastră alături de cărți începe de la o vârstă fragedă, mai întâi sub forma unui joc distractiv în care înțelegerea fiecărui mic cuvânt era un premiu.

Apoi, pe măsură ce ne mai maturizăm puțin, cărțile devin centre ale cunoașterii. Ne dorim să eliminăm orice neclaritate.

Ajunși apoi la vârsta maturității, cărțile trec de la a fi un centru educațional la unul emoțional, întrucât trăim cu interes fiecare emoție a personajelor preferate, o preschimbăm, o facem să fie a noastră. Acum însă totul s-a schimbat. Omul, și în special tânărul, nu mai regăsește acea plăcere a cărților, nu se mai duce voit să le cerceteze, să simtă, se duce pentru că trebuie. În curând voi împlini 20 de ani și pot spune cu certitudine mai întâi ca împătimită a lecturii, iar apoi ca om că am reușit să parcurg un număr considerabil de cărți aparținând unor genuri și stiluri complet diferite.

Te întrebi dacă am fost tot mereu așa receptivă în privința cărților?

Răspunsul te va surprinde poate puțin, dar nu, la început cărțile nu reprezentau pentru mine ceva signifiant, erau doar simple instrumente menite să mă ajute în problemele școlare, eram ignorantă în privința existenței altor tipuri de cărți.

Ce a produs schimbarea?

O carte primită în dar, uitată de altfel pe raft, prima mea lectură extra, o poveste copilărească cu personaje tipice și acțiune repezită care m-a captivat însă atât de mult încât am „devorat-o” în nici mai mult, nici mai puțin de 3 zile.

Acum, ca tânăr cititor, va trebui să faci față unor multitudini de păreri și reacții de la oamenii pe care îi vei întâlni, precum uimirea: „Wow, îți place cititul?”. Caz în care tu vei zâmbi ușor nesigur, vei aproba și vei încerca să înțelegi de ce ești privit ca un mic extraterestru. Admirația: „Asta e pur și simplu minunat”. Caz în care vei fi mereu dat drept exemplu pentru mica ta „reușită”. Neîncrederea: „Nu l-ai citit pe x sau pe y, nu ai deloc gusturi”. Și, desigur, nedumerirea: „De ce îți pierzi timpul cu așa ceva?”.

Ura față de literatură nu se naște pur și simplu în sufletul tinerilor, ea apare datorită unui număr de factori. De ce apare tot mai des dezinteresul tinerilor pentru lectură? Ce declanșează această reacție?

Primul pas greșit este impunerea unui anumit stil ori gen literar, când ți se spune că doar citind cutare și cutare vei putea învăța ceva și când încercarea descoperirii propriului stil devine o aiureală. Acel sentiment descurajator va lăsa o amprentă puternică asupra tinerilor.

Al doilea pas greșit este inadaptabilitatea temelor abordate. În instituțiile de învățământ se vorbește încă despre teme repetitive, vechi de acum 100 de ani, ce nu mai prezintă aceeași importanță și acum, lucruri cu care tinerii nu pot găsi un punct comun, considerându-le astfel complet irelevante.

Al treilea pas greșit este amânarea îndelungată. Niciodată nu ai timp pentru citit deși ți-ai propus să te apuci de mult timp. Începutul este cel mai greu, lăsați deoparte tipicul: „Încep de mâine”. Luați o carte, oricare carte care v-a trezit oricât de puțin interesul și citiți. Da, e chiar atât de simplu.

Al patrulea pas este modul în care abordăm cititul. Dacă nu îți este pe plac varianta clasică din hârtie, o poți oricând înlocui cu varianta audio ori digitală. Fiecare are propriul stil și propriile metode de a face lucrurile.

Toți acești factori vor face orice fărâmă de dorință de a citi să dispară, cărțile sunt doar alte obligații, ceva ce trebuie făcut, nu ceva ce am face din propria inițiativă. Înainte să distrugeți acest obicei minunat cu întrebări de genul: „Cât ai citit?”, întrebați-i pe tineri de ce au ales să nu citească ceva și ce ar fi dorit să citească.

Sfatul meu pentru voi?

Citiți în modul vostru, descoperiți ce vă place și de ce, citiți când vreți, unde vreți și cât vreți. Trăiți lectura ca pe oricare moment din viața voastră și veți fi surprinși de cât de ușor un lucru aparent groaznic la început, poate deveni mai târziu încântător.

Reduceri de până la 90% de BLACK FRIDAY pe Elefant.ro!

"în Diverse" "de POV21"

E luna reducerilor și ar fi păcat să nu profităm de acest lucru. Suntem siguri că îți plac cumpărăturile și cu siguranță ai economii pentru reducerile de Black Friday în special.

Noi îți venim în ajutor ca de obicei și am ales câteva lucruri interesante care s-ar putea să-ți placă și să îți fie folositoare în același timp. Cu reduceri pe măsură, bineînțeles!

1. Inteligența emoțională– o super carte care are și o super reducere

Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluție uluitoare în psihologie prin analiza importanței covârșitoare a emoțiilor în dezvoltarea personalității umane. Studiul său ne explică cum, atunci când ne înțelegem sentimentele, situația în care ne aflăm devine mai limpede.

Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macină familia și societatea. Preluând rezultatele cercetărilor contemporane asupra creierului și comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligență.

Este binecunoscut termenul de IQ – coeficientul care măsoară inteligența umană înnăscută și care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieții. Dar autorul a deschis calea unei psihologii care acordă un interes egal și inteligenței sentimentelor. Inteligență emoțională (EQ) presupune în primul rând conștientizare de sine, autodisciplină și empatie. Ea își dă seama de felul în care ne controlăm impulsurile și sentimentele.

Deși copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, ea poate fi îmbunătățită și cultivată inclusiv la vârstă adultă.

Oricine este interesat de leadership ar trebui să citească această carte.” -The New York Times Book Review

Cumpără de aici

 

2. Răsfață-te cu un parfum: Guess Girl

Prima senzație pe care o oferă parfumul Guess Girl e ca o șoaptă dulce: nectar de zmeură, pepene și arome intrigante de bergamotă. Flirtul continuă cu note de orhidee paradisiacă de Brazilia, floare Acacia și crin ademenitor.

În final, te acaparează cu note de vanilie voluptoasă și santal, lăsând o impresie care durează la fel de mult ca urma unui ruj pe fața unei perne.

Vezi prețul aici

 

3. Ne-am gândit și la el, poți să-i faci un cadou: Un Ceas Guess

 

Cumpără de aici

 

Un ceas bărbătesc, cu mecanism quartz și display analog. Carcasa este rotundă și din oțel inoxidabil. Are brățară din silicon și se închide cu cataramă.

Mai multe nu ar fi de spus, sperăm că te-am convins și să-ți placă recomandările noastre. Am avut grijă să alegem produse de calitate și folositoare ție.

Spor la cumpărături!

Cei 12 români care au furat cărți rare din Marea Britanie au fost arestați!

"în Știri" "de POV21"

Cei 12 români care au furat cărți rare din Marea Britanie au fost arestați după trei ani de la comiterea faptei!

Banda formată din 12 bărbați a avut în plan un jaf ingenios: furtul unor cărți rare și vechi din Marea Britanie. Acțiunea lor nu a fost obișnuită, în sensul că această întâmplare, deși își are existența de aproximativ 3 ani, se face auzită și astăzi, refăcându-se anchete și luându-se decizii.

Despre ce cărți este vorba?

Printre importantele opere râvnite de către românii aventuroși se număra: ediţii princeps de Galileo şi Isaac Newton, un incunabul de Petrarca, mai multe ediţii rare de Dante Alighieri și 80 de schiţe ale pictorului spaniol Francisco de Goya. Cei 12 au reușit sa fure 200 de cărți (aparținând anilor sub 1500).

Hoții au reușit să intre prin acoperișului depozitului, însă este foarte ciudat faptul că nu au fost recunoscuți de detectoarele de mișcare. Majoritatea cărților din depozit urmau a fi trimise la un târg internațional din SUA.

În urmă cu 2 săptămâni, cărțile ce reprezintă peste 2,5 milioane de euro au fost găsite în județul Neamț. Conform Digi24, „au fost ambalate în plastic şi ascunse într-o fosă de beton, fiind acoperite cu deşeuri din construcţii”.

Aceste cărţi sunt extrem de preţioase, de neînlocuit, de o enormă importanţă pentru patrimoniul cultural internaţional”, a sesizat poliţia britanică.

Românii au fost arestați vineri!

Autoritățile au luat măsuri și au condamnat românii la pedepse cuprinse
între trei ani şi trei luni de închisoare până la cinci ani şi opt luni.

Șeful anchetei, Andy Durham, a explicat că: „Aceste condamnări vin să încoroneze cu succes trei ani de anchetă complicată, care a identificat şi condamnat o bandă organizată de români, necunoscută până atunci”

Ce mai citesc? – Recomandări de poezie contemporană

"în Recenzii/Poezie și literatură" "de POV21"
poezie

Deși cărțile au fost prima mea pasiune, privind retrospectiv, sunt destul de sigură că tangențele mele cu cele de poezie nu ar fi continuat dacă mă limitam la poeții clasici, nelipsiți din programa școlară. Despre poezia contemporană nu știam prea multe și, printr-un nu tocmai fericit eveniment, anume pandemia, care m-a baricadat în casă și mi-a burdușit biblioteca cu tot felul de cărți, am descoperit mai mulți autori și, de asemenea, și un alt fel de poezie – reală, crudă, care nu se rezumă la estetic & care nu-și cenzurează esența, pentru a se conforma așa-ziselor norme literare.


„Industria liniștirii adulților”, de Anastasia Gavrilovici (Casa de Editură Max Blecher, 2019)

poezie

Volumul de debut al Anastasiei Gavrilovici a ajuns la mine la recomandarea booktuberiței mele preferate, și, de altfel, singura pe care o urmăresc, Ruxandra Gîdei – pe care o puteți asculta vorbind despre cărți & facultatea de litere pe canalul ei de YouTube, 4fără15.

Am devoratIndustria liniștirii adulților” din copertă în copertă de cum am primit-o, dar chiar și după ce am ajuns la final, nu am putut-o lăsa din mâna; nu este cartea pe care o poți așeza înapoi în bibliotecă și trece la următoarea. Te captivează, te face să revii asupra anumitor pasaje, să le recitești, să le simți din nou, să le analizezi și să le găsești de fiecare dată un cu totul alt sens, un alt substrat pe care nu l-ai observat anterior. Anastasia încapsulează cu naturalețe în poemele sale o sensibilitate deosebită, contopită cu o sinceritate brutală prin jocurile de cuvinte și metaforele excentrice.

„[…] Cândva știam să spun cuvinte salvatoare, să asamblez
după instrucțiuni androizi veseli, să croșetez plase de siguranță pentru acrobați,
spitale de nebuni și multinaționale. Prezența mea era dorită, simțită,
treceam prin fața senzorilor, iar ei mă recunoșteau, dându-mi apă, săpun
și lumină.
Acum nu-mi mai cere nimeni nimic. Răspund doar la mailuri și comenzi
simple
vă rugăm să ridicați cardul vă rugăm să ridicați banii vă rugăm să ridicați
chitanța.
Dar nu e depresie, nici măcar un pic, nici măcar din greșeală, deși am
o inimă de camembert și, înfipt în ea, stegulețul unei capitale habsburgice
în care nu mai vreau să mă întorc niciodată. E doar tristețe,
doar un simplu fenomen demografic ce va dispărea odată cu noi.
Pâcla aceea
groasă pe care copiii o pictează în jurul munților la ora de desen și
fără de care peisajul ar fi incomplet. Așa că fii liniștit, nu te întreba ce
limbă vorbesc oamenii în visele maimuțelor, mai aprinde-ți o țigară,
vino acasă la orice oră. Sunt aici și te aștept, fiindcă nu e
depresie, e doar tristețe.”

– fragment selectat din poemul „e doar tristețe”

Vezi prețul la Cartepedia!
Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cărturești!


„Vino cu mine știu exact unde mergem”, de Dan Sociu (Editura Polirom, 2015)

poezie

Pe Dan Sociu obișnuiam, nu știu exact de ce, să-l asociez cu Dan Coman. Poate datorită numelui, sau chiar a micilor similarități pe care le-am simțit în textele celor doi. Cert este că, după ce am ajuns cam pe undeva la mijlocul antologiei, m-am prins care-i faza; pe Sociu nu-l poți confunda. Are ceva distinctiv; o directețe și o luciditate aparte – elementele de care te lovești încă de la primul poem.

Cei cincisprezece ani de poezie cuprinși în antologia „Vino cu mine știu exact unde mergem” sunt marcați de o evoluție continuă – nu doar a actului poetic, ci al vieții și viziunii lui Sociu despre aceasta. Trece de la mizerabilismul și pragmatismul tinereții, la o voce mult mai matură, critică și analitică, astfel încheind volumul într-o cu totul altă notă decât cea inițială. Este absolut fascinant să poți urmări viața cuiva prin poezie și felul în care atitudinea & percepțiile sale se reinventează odată la câteva zeci de pagini și să observi, ca sub un fel de microscop literar, cea mai crudă și vulnerabilă parte a unui om – mintea sa.

„m-a întrebat de ce nu mă bucur mai mult.
i-am spus că, oricît de bine aș fi
știu că undeva mă așteaptă patul de spital, drenele.
imaginează-ți că după seara asta frumoasă
după ce vedem un film, mîncăm gogoși cu ciocolată
ne plimbăm prin parc – cineva ne așteaptă
undeva pe drum, cu o rangă de fier, să ne calce
în picioare. imaginează-ți că știi asta chiar și cînd o uiți.
metafora mea era însă alta, dar n-am vrut s-o sperii chiar așa:
crocodilii , după ce-și trag prada în apă, o ascund în cîte o
grotă de sub mal, o lasă acolo, sfîrtecată, dar vie
și se întorc după ea cînd le e foame.
imaginează-ți că ești în grotă și aștepți crocodilul.”

– fragment selectat din poemul „Apă de vis. Studiu de caz”

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la Libris!


„înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea”, de Nora Iuga (Editura Cartier, 2019)

Dacă aș sintetiza poezia Norei Iuga printr-un singur cuvânt, nu aș sta pe gânduri. Acela ar fi, fără îndoială, ageless. Dacă nu aș fi știut deja care este vârsta acesteia, nu aș fi ghicit niciodată că se afla la doar câteva luni distanță de a împlini 90 de ani.

Diversitatea poemelor pe care această carte le cuprinde este dată nu doar de stilul Norei, dar este și marcată de evoluția artistică a acesteia, de-a lungul timpului – întrucât „înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea” nu este un volum clasic de poeme, ci o selecție realizată de Rita Chirian. Așadar, un fel de antologie.

Cum spuneam, Nora Iuga se distinge prin poezia sa tânără, caracterizată, aș spune, prin obscuritate, spiritualitate și adesea, de simplitate complexă, care modelează realitatea și, după cum spune și autoarea ediției pe coperta a patra, „se coagulează o râvnă pentru enormități și teribilități… De aceea, discursul se desface pe o spirală desfășurată în toată planurile temporale și senzoriale, în fotograme care suprapun cadre cu totul opozabile.”

„Dimineața cerul n-are nicio culoare,
merg la serviciu, s-au întors păsările
călătoare, amintirile sunt tot mai mici,
parcă timpul mă ia și mă duce de mână
pe scara asta care coboară din săptămână
în săptămână. Mi-ai spus să nu mă învăț
fără tine. Ce ambițioase iluzii, ce neajunse
credințe, când fiecare vorbă adusă pe buze
alunecă într-un osuar de dorințe.
De fapt fiecare iubire moare la fel îmbătrâ-
nind înainte de vreme, poate de aceea
atâta grabă și atâta risipă în aceste poeme
și poate de aceea coșmarul acelei priviri
tălmăcite greșit ca obsesia unui mort
îngropat fără să fi murit.”

– poemul „El”, selectat din volumul „Scrisori neexpediate” (1978)

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la Libris!


Și dacă poezia nu e pentru tine, aici avem 5 recomandări de romane cu care să te delectezi în vacanță!

5 cărți de citit în vacanța de vară

"în Recenzii/Cărți & Filme" "de POV21"
Vacanța de vară
Dat fiind faptul că ne aflăm deja în vacanța de vară și multe persoane decid că, în sfârșit, au timp de o carte bună, relaxantă, aici sunt câteva exemple menite să scurteze timpul pentru alegerea uneia bune:

„Se numea Sarah”, de Tatiana de Rosnay

Aceasta este una dintre cărțile pe care le-am citit și eu în vacanța de vară, într-o singură zi. Este extrem de ușor de citit, foarte captivantă și, deși o termini destul de repede, te face să te gândești la ea cel puțin încă o săptămână după. Perfectă atât pentru cititorii subiectelor legate de al Doilea Război Mondial, cât și pentru admiratorii romanelor polițiste, întrucât toată cartea este bazată pe construirea poveștii fetiței numite Sarah.

„Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle.

Nici nu pot să îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie cartea asta. Cu prilejul vacanței este și mai mult timp liber, așa că recomand din toată inima să îi dați o șansă. E mai greu de citit, nu datorită vocabularului, ea e scrisă destul de simplu. Ci datorită faptului că veți simți nevoia să meditați ceva mai mult după aproape fiecare pagină. O carte pentru dezvoltarea personală, dar care nu are ca scop crearea unei ambiții pentru a obține lucruri materiale, sau pentru a te dezvolta în domeniul profesional. Ea are ca scop convingerea oamenilor de a trăi mai mult în prezent și de a-i elibera din capcana Ego-ului în care cea mai mare parte din populație se află. Este una dintre cărțile pe care ar trebui să le citești obligatoriu, mai devreme sau mai târziu.

„10 negrii mititei”, de Agatha Christie.

… sau orice altă carte scrisă de ea. Agatha Christie este renumită pentru romanele polițiste pe care le-a scris și citirea unuia nu va lua mai mult de o zi sau 2. Un motiv i se datorează structurii simple și vocabularului destul de ușor, dar pe celălalt îl reprezintă povestea captivantă, dorința pe care ți-o induce spre a rezolva cazul singur, înainte să citești finalul.

„Ikigai”, de Hector Garcia și Francesc Miralles

Este o carte datorită căreia veți învăța câteva dintre secretele japoneze pentru o viață mai calmă, fericită, simplă și frumoasă. O carte care vă ajută să lucrați la voi înșivă, dar din care puteți afla, de asemenea, foarte multe lucruri despre tradițiile japoneze și modul de viață al locuitorilor. Este perfectă pentru persoanele care încă își caută profesia, care au nevoie de un start pentru proiectele personale, sau pentru cele care pur și simplu se bucură de o lectură a cărei subiect este diversificat de introducerea anumitor concepte din alte culturi.

„Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee

Romanul a fost interzis în Iran de două ori, dar după publicarea lui, în 2003, a avut un real succes. Este o carte pe care o voi reciti și eu cât de curând, dat fiind faptul că a fost printre primele cărți pe care le-am citit, acum vreo 4 sau 5 ani. Însă, chiar și după atât de mult timp, încă îmi mai aduc aminte de ea ca preferata mea. V-o recomand cu încredere, este o poveste care marchează, dar care, din păcate, reprezintă viața a numeroase femei din Iran și nu numai.
Sper că va ajuta acest mic top în timpul pentru citit din vacanța ce a rămas. Lectură plăcută!
Interesat de mai multe recomandări de cărți? Click aici.
Autor: Irina Lehaci

De ce să NU priviți Wattpad-ul ca pe o platformă de fantezii sexuale?

"în Păreri și opinii/Cărți & Filme" "de POV21"
Wattpad-ul

Wattpad este un program destinat citirii cărților electronice pe telefoane mobile, tablete sau calculatoare personale. Spre deosebire de dispozitivele dedicate citirii cărților, Wattpad nu necesită hardware special, ci folosește telefoanele mobile pentru a descărca textele din Internet, a le stoca și afișa. Conținutul este creat chiar de utilizatori, fiind permis oricui să contribuie. De la lansarea sa în octombrie 2006, aplicația a fost descărcată de peste 3 milioane de ori.

Dar ce este de fapt Wattpad pentru comunitate?

Ei bine, este un prilej pentru tinerii scriitori să învețe și să își dezvolte abilitățile prin feedback și critică constructivă conform unui studiu recent (https://scholarworks.wmich.edu/wte/vol5/iss1/5/).

În România, fenomenul Wattpad a luat amploare în jurul anilor 2012-2014 când platforma a început să fie din ce în ce mai vizitată atât de cititori cât și de scriitori, care au găsit în ea oportunitatea de a se descărca de emoțiile negative, precum și șansa să evadeze din viața cotidiană.

Personal, am început să citesc cărți din această aplicație în anul 2013 și am rămas plăcut surprinsă de oamenii talentați pe care i-am întâlnit acolo. Nu m-am oprit din citit indiferent de câtă critică negativă a primit Wattpad-ul în ultimii doi ani.

Nimeni nu a spus vreodată că toate cărțile de pe Wattpad sunt foarte bune, dar platforma a început să fie judecată doar pe baza cărților scrise în batjocură.

Apogeul nedreptății a fost atunci când a avut loc înființarea grupului de pe Facebook și a paginii de Instagram „Citate Cringe Wattpad”. În acest grup și pe această pagină sunt postate citate din cărți publicate strict pentru amuzamentul altora precum se poate observa:

wattpad-ulwattpad-ul

Din păcate, datorită acestui grup ce a luat amploare, oamenii au uitat de comorile Wattpad-ului, de scriitorii care și-au început carierele acolo și acum sunt autori publicați, unii chiar de bestsellere.

Cel mai bun exemplu este Anna Todd cu seria „After” ce a pornit pe Wattpad și recent s-a lansat film după primul volum. Oamenii au început să plece urechea la denumiri precum „platforma fanteziilor sexuale”, ceea ce este absurd. Unele dintre cele mai populare și apreciate cărți românești de pe această platformă nu au nici o scenă sexuală explicită. Câteva exemple sunt:

wattpad-ulwattpad-ulwattpad-ulwattpad-ulwattpad-ulwattpad-ulwattpad-ul

Comunitatea adevărată a Wattpad-ului este formată din cititori fideli și din tineri ce își pun bucăți din suflet în ceea ce scriu și chiar se sesizează munca din spatele fiecărui capitol.

Nu putem compara citatele de pe grupul acela de Facebook cu cele care aparțin unora dintre cele mai iubite cărți:

wattpad-ulwattpad-ulwattpad-ul

Multe cărți românești iubite au pornit de pe Wattpad. „Malakai”, „Vorbește cu mine”, „Alekzandre”, de A. Stephanie, seria „Triplu H”, de doamna Corina Cîndea, seriile „Tratament Special”, „Insula Delincvenților”, „Meciurile Dragostei”, de Lexi B. Newman, seria „Drako”, de Kiera Aslog și multe, multe altele.

Vezi o altă părere despre Wattpad chiar aici! Să fie oare aceasta platforma fanteziilor sexuale?

Ce am vrut de fapt să rezum în acest articol este faptul că nu ar trebui să judecăm niciodată o pădure după uscăturile sale, pentru că s-ar putea să ratăm priveliști cu adevărat minunate.

Autor: Alexandra Roxana Bucur

Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade?

"în Cărți & Filme" "de POV21"
religie de la Mircea Eliade

Mircea Eliade, scriitor, filosof, profesor și istoric al religiilor este unul dintre autorii pe care i-am citit cel mai mult. Mă refer atât la lucrările sale literare, cum ar fi Romanul adolescentului miop, Maitreyi, Huliganii etc., cât și la cele de istorie a religiilor, dintre care recunosc că am citit doar trei: Tratat de istorie a religiilor, Sacrul și profanul și Nașteri mistice. Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade? Vezi mai jos!

Îi sunt profund recunoscător acestui mare savant român. El m-a învățat niște lucruri fundamentale despre religie pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Opera sa științifică este, desigur, obiectivă. Însă, dincolo de obiectivitate, am regăsit păreri avizate, care, ca orice opinie, pot fi subiective. De aceea, s-ar putea ca unii dintre voi să nu fie de acord cu ele. Eu însă am rezonat cu ele și am simțit că exprimă convingerile autorului, cât și pe ale mele.

Dacă vă doriți să faceți cunoștință cu opera sa de istorie a religiilor, vă recomand să începeți cu Sacrul și profanul, care prezintă sintetic, în mare, ideile principale din domeniu.

Apoi, Tratatul de istorie a religiilor, deși foarte gros și care necesită mult timp și efort, a fost o reală revelație pentru mine. Vă provoc chiar să le citiți așa cum am făcut și eu, cu vreo sută de foi cu idei principale extrase din cărți. Astfel m-am asigurat că voi rămâne cu ceva de durată, nevrând să uit asemenea informații.

Înainte de orice, voi începe prin a spune că sacrul sau fenomenul religios este ceea ce nu este profanul. Sacrul are mai multe trăsături care trebuie cunoscute pentru a fi înțeles, el nu poate fi pur și simplu definit, ci mai degrabă este înțeles prin cunoașterea trăsăturilor sale și a modurilor în care se manifestă. Iar această incursiune documentară o face istoria religiilor.

Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamna a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic și ireductibil în el, anume caracterul său sacru. – Mircea Eliade

Tocmai de aceea, precizez că acest articol s-ar putea să fie mult mai ușor și bine înțeles de cineva care a citit aceste cărți decât de cineva care nu a făcut-o.

Cumpără cărțile lui Eliade de pe Emag!
Cumpără cărțile lui Eliade de pe Libris!
Cumpără cărțile lui Eliade de pe Cartepedia!

1. Eliade m-a învățat să nu mai fiu atât de arogant în a judeca societatea și religiile oamenilor primitivi, arhaici, ca ceva foarte înapoiat, glorificând progresul modernității.

Sacrul are anumite arhetipuri construite de intuiția omului arhaic care sunt utilizate din preistorie și până astăzi în religie. Chiar dacă ei nu și-au exprimat aceste cunoștințe intuitive despre sacralitate prin volume de teorii, teologie și metafizică, ele au fost cunoscute și trăite de omul arhaic mult mai profund decât o facem noi astăzi.

Aceste arhetipuri s-au păstrat în toate religiile, de aceea pot fi regăsite numeroase elemente ale religiilor arhaice în cele moderne. Ele sunt tipice condiției umane, dezvăluindu-se omului indiferent de timpul în care se află.

Logica, cunoașterea și intuiția realului, a sacrului sunt elementele care stau la baza credinței religioase a omului arhaic, dar și a omului modern. Cunoașterea nu se face exclusiv pe bază de rațiune, ci prezintă și o componentă intuitivă. Raționamentul nu este suficient unei vieți împlinite, el trebuie acompaniat armonios de un alt tip de cunoaștere, care se găsește în credință, în sacru, în religie.

De aceea, Eliade susține că omul modern este încă un homo religiosus, însă unul cu o religiozitate degradată, fărâmițată, incompletă în comparație cu cel arhaic care o trăia plenar. Argumentele sunt multe și pot fi găsite în cărțile enumerate mai sus. Nu am suficient loc în acest articol pentru a intra în detalii.

Cumpără Tratatul de Istorie a Religiilor!
Cumpără Tratatul de Istorie a Religiilor!
Cumpără Tratatul de Istorie a Religiilor!

2. Religia este cunoaștere, trăire și logică. În niciun caz prostie.

Religia este, dacă vreți, un sistem de credințe bine organizat și susținut de tradiție, rituri, simboluri, mituri, cler, comunitate ș.a.m.d. Credința este un tip de cunoaștere intuitiv. Religia este, de asemenea, foarte logică și coerentă. Dacă veți parcurge tratatul de istorie a religiilor scris de Eliade, veți observa că modurile în care se manifestă sentimentul religios al oamenilor, arhaici sau nu, este cât se poate de logic. Se exprimă în sisteme de simboluri, mituri, rituri și credințe extrem de coerente, mult mai coerente decât lucrurile în care credem noi astăzi poate inconștient în locul religiei.

De ce este Mircea Eliade important pentru adolescenți? Vezi chiar aici!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. E de ajuns să-l citiți pe Eliade și probabil vă veți convinge singuri de acest lucru. El nu spune acest lucru explicit, însă reiese oarecum din prezentarea documentară a elementelor religioase.

Îndată ce observăm cele mai umile religii, ne apare o «filozofie de dinaintea filozofiilor» rezultată dintr-un efort de explicare și unificare, dintr-un efort spre teorie, în toate sensurile acestui cuvânt: cartea lui Mircea Eliade ne face să simțim coerența si noblețea acestei filozofii și, de asemenea, uniformitatea ei de la un continent la altul… – Georges Dumezil

3. Sentimentul sau nevoia de religiozitate, de sacralitate nu se pierde. Nu a dispărut odată cu omul arhaic. A rămas aceeași nevoie, satisfăcută însă pe alte planuri.

Nevoie de a ne afla într-un timp sacru, spațiu sacru, de a ne fabrica simboluri, de a intui caracteristici divine ș.a.m.d. nu a dispărut, deoarece stă în natura oricărui om să aibă asemenea nevoi, ateii (persoanele care nu le au absolut deloc) fiind destul de rari.

Cumpără cărțile lui Eliade de pe Emag!
Cumpără cărțile lui Eliade de pe Libris!
Cumpără cărțile lui Eliade de pe Cartepedia!

Diferența o face modul în care alegem să ni le satisfacem. Dacă nevoia de absolut nu ne este satisfăcută de existența unei divinități, ne punem speranțele, credința, puterea de venerație în lucruri finite, pământești, care poate nu ne merită aceste sentimente sacre. Acestea pot fi de la a avea o casă și o familie puse la puncte la a fi cel mai bun într-o anumită profesie. Dorințele acestea nu sunt rele, dimpotrivă, sunt de aplaudat, însă nu știu cât de bine este să fie substituite ideii de divinitate, care singură poate reprezenta un scop infinit, iar nu unul finit, limitat, pământesc, trecător.

Religia și sentimentul de sacru sunt două lucruri esențiale în viața unui om, dar și a unei societăți. Cred că, indiferent de alegerile personale făcute în acest sens, este foarte important să avem cunoștințe elementare despre modul în care oamenii și-au satisfăcut această nevoie de sacralitate de-a lungul timpului, modul în care au intuit anumite realități, în care și-au trăit viața sacră etc. De aceea, tratatul de istorie a religiilor scris de Eliade nu este o carte destinată (doar) specialiștilor, ci una potrivită oricărei persoane ce vrea să aibă o cultură de bază. Aceasta se bazează pe niște cursuri ținute de savantul român la universitate.

Citate extrase din Mircea Eliade, Tratat de Istorie a Religiilor, Humanitas, 2017, ed. a VI-a.

Cărți pe care le-am citit în timpul pandemiei

"în Recenzii/Cărți & Filme" "de POV21"
cărți

Izolarea impusă de pandemia de Coronavirus ne-a permis multora să avem, în sfârșit, timp pentru cărțile puse pe lista „de citit“. La mine, unele erau „în așteptare“ de ceva timp: cărți despre care am citit recenzii, cărți care mi-au fost recomandate ori cu autorii cărora le citisem interviurile care mi-au captat atenția, cărți care zăceau în biblioteca mea de vreme îndelungată.

Deși ordinea lecturilor a fost întâmplătoare, temele se leagă între ele și, inevitabil, le-am trecut și prin filtrul pandemiei, care a adus în prim plan niște subiecte majore, cum ar fi medicina, călătoriile, capacitatea omului de a rămâne static în secolul vitezei.

„Greva păcătoşilor“, de Florin Chirculescu

Pentru început, am reluat „Greva păcătoşilor“ a lui Florin Chirculescu, o carte pe care mi-o comandasem de pe internet de ceva vreme, după ce am citit că a fost una dintre cele mai bine vândute cărți la Târgul de Carte Gaudeamus din 2017. Sigur, am citit și câteva scurte recenzii despre ea, pentru că, spre deosebire de alți cititori, eu nu mă apuc de o carte decât după ce am cât mai multe informații și referințe, chiar cu riscul de a strica surpriza lecturii.
„Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu“ a ocupat prima poziție în topul editurii Nemira, în 2017, după cum am spus, și este un roman în care descoperi un tablou al corupției și crizei din sistemul de sănătate românesc, peste care se interpun imagini arhaice din trecutul oriental și începuturile medicinei.

Apucasem că citesc câteva capitole, dar cartea a stat vreo doi ani în biblioteca mea, pentru că mi-am găsit greu tihna mentală necesară ca să răzbesc de-a lungul celor peste 1000 de pagini, destul de greu de parcurs. Nu este o lectură în care să te adâncești relaxat: îți pune la încercare profunzimea, erudiția, dar și capacitatea de a digera scene descrise cu o naturalețe aproape brutală. Dar, după ce treci de primele 300 de pagini, devii destul de captivat. Florin Chirculescu este, de profesie, chirug, dar, cu siguranță, este și un chirurg al cuvintelor.

Pe mine m-au tulburat descrierile sale necruțătoare privind operațiunile medicale și chinurile bolnavilor.

După ce citești câteva astfel de fragmente, începi să simți cum este să zaci neputincios pe un pat, cuprins de anxietate, în timp ce ești conectat la tuburi și aparate care piuie. Apoi sunt toate acele constatări cinice despre sistemul medical, când medicul stă lângă patul tău, îți calculează costurile terapiei intensive și decide dacă mori sau trăiești.

Romanul te poartă, de pe o parte, prin lumea politicii și a spitalelor românești din perioada 2013 (chiar dacă numele sunt fictive, ghicești câteva personaje reale) și, pe de altă parte, într-o lume arhaică, de la începuturile islamului, în care descoperi practici și remedii ale începuturilor medicinei, dar și tensiunile interconfesionale din acea vreme.

Primul fir narativ îi are în prim plan pe gemenii Mesneraș, care lucrează în serviciile secrete, și Sahib, medic, amândoi aflați în iureșul unor evenimente care duc la greva medicilor din 2013. Cei doi pot comunica prin telepatie și visează la călătoria vieții lor: să urce pe Nanga Parbat, un munte de peste 8000 de metri din Himalaya. Al doilea fir narativ relatează povestea unui alt medic, evreu, tot pe nume Sahib, care se îngrijește de sănătatea profetului Modamed și scrie o carte despre celălalt Sahib, cel din 2013.

Dincolo de realismul copleșitor, cartea are și o latură mistică, narațiunea fiind însoțită de legende, superstiții, un straniu fior religios și năzuința spre călătoria inițiatică.
În căutare de sine sau, pur și simplu, de ceva.

Sunt unele fraze care îmi rămân în minte din fiecare carte citită.

Din „Greva păcătoşilor“ mi-au rămas mai multe, dar am notat un fragment pe o temă care are, într-un fel, legătura cu următoarea lectură, „Rătăcitorii” de Olga Tokarczuk.

„[…] și să mai vezi oameni care se duc dintr-un loc în altul fără să facă negoț, fară să vrea să-și vadă rudele sau prietenii și fără să vrea să învețe vreun meșteșug – merg doar ca să vadă alte locuri, dac-ai pomenit așa ceva.

– Or fi precum călătorii cei vechi, poate că deschid drumuri.

– Nici pomeneală! Doar merg de colo-colo și se uită la tot ce le iese în cale, fără scop.“

Această mișcare continuă „de colo-colo“ este descrisă pefect în „Rătăcitorii“, o colecție de povestiri care te duc dintr-un loc în altul, prin încăperi, camere de hotel, muzee, mașini, aeroporturi – un montaj din cadre care îți prezintă hărți ample, dar și imagini „macro“ ale obiectelor, ale anatomiei umane, ale tabieturilor călătorilor, ale sufletelor aflate în permanentă mișcare și căutare de sine sau, pur și simplu, de ceva.

Cartea este un fel de „anti-mănâncă/roagă-te/iubește“, demolând acest clișeu al călătoriei ideale, la capătul căreia omul are neapărat o revelație și se dezvoltă personal. În schimb, abordează tema călătoriei din multe perspective, inclusiv sub aspectul riscului epidemiologic. Transportarea și locul de așezare al rămășițelor lumești, după moarte, este de asemenea, o noimă a călătoriei.

Fraze care mi-au rămas în minte:

„Acesta era, de altfel, și sensul pelerinajelor de odinioară. Năzuința și ajungerea la Locul Sfânt ne sfințeau, ne spălau de păcate. Același lucru se petrece oare și atunci când călătorim în locuri nesfinte, păcătoase? Dar atunci când mergem în locuri pustii și dezolante? În locuri vesele și artistice?

Nu este oare așa…, continuă femeia, dar în spatele meu stăteau două perechi de vârstă medie și discutau în șoaptă, iar pentru o clipă ceea ce-și spuneau mi s-a părut mai interesant decât reflecțiile conferențiarei. […]

– Neapărat să mergeți în Caraibe, dar mai ales în Cuba, câtă vreme mai e la putere Fidel. Când va muri, Cuba va deveni un loc ca oricare altul. Așa, acolo mai poți vedea încă adevărata sărăcie și mașinile în care circulă!“

„Oamenii au purtat întotdeauna cu sine milioane de bacterii, viruși și boli; nu pot fi ținute sub control. Dar măcar putem încerca. După panica mondială legată de EBS (boala vacii nebune), unele state au introdus noi reglementări juridice. Orice locuitor de pe insula ei care călătorea spre Europa nu mai putea deveni donator de sânge, se putea spune că devenea, conform legilor, infestat pe viață.

La fel se întâmplă acum cu ea – nu va mai dona sânge niciodată. Acesta este prețul călătoriei, neinclus în costul biletului. Puritatea pierdută. Onoarea pierdută.

O întreb dacă a meritat, dacă a avut rost să-și sacrifice puritatea sângelui pentru a vizita câteva orașe, biserici și muzee.“

Te interesează recenziile? Uite aici un articol despre 3 cărți care te vor face să plângi.

„Străveacul“ – un time-lapse într-un loc din care nu pleacă nimeni

O altă carte pe care am citit-o, tot de Olga Tokarczuk, este „Străveacul“, care este, oarecum, „opusul“ rătăcitorilor. Este considerată cea mai reuşită carte a scriitoarei poloneze și se concentrează asupra poveștii unui loc din care oamenii nu pleacă nicăieri, dar, totuși, timpul îi transformă.

Lectura mi-a adus aminte de câteva imagini din copilărie. După ce se lasă întunericul, cerul continuă să fe luminos, pentru o vreme. Când îmi petreceam vacanțele la țară, obișnuiam să privesc, în fiecare seară, siluetele copacilor la orizont, până când lumina se dizolva încet.

Conturul lor întunecat mi se părea că prinde viață, după lăsarea serii, și îmi închipuiam că fiecare coroană are o personalitate. Unii copaci erau sobri și uscățivi, alții corpolenți și morocănoși. Vedeam aceleași două siluete deformate, din profil, care încremeniseră privindu-se una pe alta, în vârful dealului. Sau corpurile firave ale copacilor tineri, care tremurau la fiecare adiere, ca și cum cum ar fi fost cuprinse de emoție.

De fapt, mi-am dat seama că în anii în care am locuit acolo, cunoșteam fiecare colțișor al văii, fiecare cărare dintre cele ce străbăteau imașurile ori fânețele ca o rețea de vene și artere, forma fiecărui dâmb, locurile în care iarba era roasă lăsând să se vadă dârele de pământ sfărâmăcios. Știam pe de rost forma pietrelor de pe cărarea până la grajd, toate fibrele din gardul de scânduri, toate gâlmele, nervurile, neregularitățile, formele bizare care în mintea mea deveneau niște personaje fantastice.

De aceea mi-a plăcut atât de mult „Străveacul“ Olgăi Tokarczuk.

Pentru că descrie un loc în care lucrurile se petrec după o rânduială brutală, dar, în același timp, magică. Un loc tulburător de familiar, care te cuprinde cu elasticitatea unui uter, dar din care, în același timp, vrei să te smulgi. După ce am terminat cartea, mi-am dat seama și de ce simt un disconfort ciudat când mai merg, rareori, în locul în care am crescut.

Pentru că toate lucrurile mi se par deformate, alterate, străine. Nu mai pot recunoaște formele și asta e dureros într-un mod straniu. Exact despre asta este „Străveacul“, despre puterea distructivă a timpului și amărăciunea cu care ne opunem trecerii lui.

Despre autori:

Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a născut la București pe 26 martie 1960. A debutat cu proză scurtă în anul 1993, in revista sf JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine“, tipărit la aceeași editură.

De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele și povestiri, și a fost redactor-șef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: „2484 Quirinal Ave“ (Nemira, 1996), „Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine“ (Nemira, 1998), „Cel mai înalt turn din Babylon“ (Nemira, 2002), „Imperiul Marelui Graal“ (Nemira, 2006), câștigător al Premiului Vladimir Colin în 2006, „Vindecătorul“ (Cartea Românească, 2008), „Skipper de interzona“ (Millenium, 2012), „ Ne vom întoarce în Muribecca“ (Nemira, 2014), „Iovik“ (Millenium, 2014), „Eucronoza și alte nuvele“ (Millenium, 2017). „Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu“ este prima operă de ficțiune pe care o semnează cu numele său real.

Născută în Sulechów în 1962, Olga Tokarczuk este unul dintre cei mai faimoşi şi mai iubiţi scriitori polonezi contemporani.

Ea se numără printre câştigătorii celei mai prestigioase distincţii literare poloneze, premiul Nike.

Este autoarea mai multor romane (printre care „Casă de zi“, „Casă de noapte“, „Călătoria oamenilor Cărţii“ şi „Străveacul şi alte vremi“) şi volume de povestiri, traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

În 2018, Rătăcitorii, romanul la a cărui lansare The Bookseller afirma că Olga Tokarczuk este „probabil unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă de care n-aţi auzit“, a fost recompensat cu Man Booker International Prize.

De curând, Editura Polirom a publicat „Poartă-ți plugul peste oasele morților“, roman nominalizat la Man Booker International Prize 2019 și transpus cinematografic în 2017 de regizoarea Agnieszka Holland. Filmul a obţinut Ursul de Argint la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.
„Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor etalează din plin calităţile care au făcut ca Olga Tokarczuk să devină o prezenţă atât de remarcabilă în literatura contemporană… Este un amalgam uluitor de roman poliţist, comedie şi tratat politic, scris de o femeie a cărei inteligenţă extraordinară se îmbină cu o sensibilitate anarhică.” (The Guardian).

Cine sunt autorii români contemporani aflați în top? Te invităm să aflăm împreună.

Autor: Veronica Petrut

Literatura ca mod de viață – „Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi

"în Recenzii/Cărți & Filme" "de POV21"
Citind Lolita în Teheran

Un roman nu este o alegorie (…). Este o experiență senzorială a unei alte lumi. Dacă nu intri în acea lume, nu îți ții răsuflarea împreună cu personajele și nu te implici în destinul lor, nu vei putea fi capabil de empatie, iar empatia este miezul romanului. Așa îl citești: inhalând experiența. („Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi)

Această carte îți arată cum poate literatura deveni un colac de salvare care să te țină în viață în mijlocul unei societăți totalitare, represive și nedrepte. 

Lumea despre care vorbește Azar Nafisi este una în care femeile sunt arestate dacă îndrăznesc să-și arate o șuviță de păr în public, ieșită de sub voalul negru pe care sunt obligate să-l poarte. Războaiele între Iran și Irak sunt la ordinea zilei, bombele nu le permit oamenilor să doarmă de frică, iar profesorii trebuie să predea numai ceea ce este corect politic. Nu încape loc de vreo carte anti-islamică, occidentalizată, indiferent de valoarea ei estetică, literară sau artistică. 

Citind Lolita în Teheran
Sursă foto: Pixabay

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Libris!

În mijlocul acestui haos guvernat de fanatici religioși, Azar Nafisi descoperă literatura ca pe o metodă de evadare.

Astfel, lectura nu mai este o simplă modalitate de petrecere a timpului liber. Ea devine o experiență esențială de evaziune dintr-o realitate frustrantă. Asta îi învață și pe studenții ei, cât și pe cititori. 

Demisionând din postul ei de profesor universitar în Teheran din cauza presiunilor politice, are o idee sclipitoare. Decide să înființeze un fel de club de lectură ai cărei membri sunt cele mai bune studente ale ei. 

Spuneam că eram în acel loc pentru a ne proteja de realitatea înconjurătoare. Aceasta nu ne dădea pace (…).

Astfel, fetele se întâlnesc în fiecare joi dimineață pentru a discuta despre cărți. Spațiul reconfortant din casa lui Nafisi, locul de întâlnire, devine aproape un univers sacru. Fetele ajung parcă să trăiască doar pentru acele dimineți de joi dimineață și pentru cărți. Acolo discută literatură în timp ce beau ceai, în jurul lor țesându-se o atmosferă intimă, feerică. 

Ne-a creat și ne-a conturat o intimitate (…). Relațiile ne-au devenit extrem de personale, în multe direcții. Nu numai că activitățile cele mai banale căpătau pentru noi o luminozitate nouă, prin prisma secretului pe care-l împărtășeam, dar și viața de zi cu zi ni s-a impregnat cu ficțiune.

E posibil să nu simți că te regăsești în această lume. Trăim într-o țară democratică, iar de războaie nu am mai avut, din fericire, parte de multă vreme. Ideea este însă că Nafisi nu vorbește doar pentru prizonierii unei societăți totalitare. Am simțit că această carte se adresează oricui simte că realitatea este nedreaptă și insuportabilă. Și este oare cineva care nu simte asta uneori? 

Antidotul pe care ni-l livrează Nafisi este ficțiunea. Literatura ne dezvăluie noi dimensiuni și universuri. Reprezintă o cale de evadare din monotonia și răutatea zilei. 

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

Așa cum au remarcat cei de la Publishers Weekly, cartea nu reprezintă un volum de memorii, de critică literară sau de istorie. Este toate acestea la un loc și ceva în plus. E, poate, documentarul unei vieți trăite în Iran și în (cu) literatură. E o carte care îți vorbește despre o groază de lucruri, în centrul cărora se află însă mereu literatura, componentă esențială a vieții autoarei și a studentelor ei. 

De aceea, romanul este structurat în patru capitole care poartă denumiri de cărți sau autori: „Lolita”, „Gatsby”, „James” și „Austen”. Fiecare capitol face paralelisme uimitoare între evenimentele livrești și cele reale, care se îmbină armonios până la confuzie. De pildă, „Lolita” a fost aleasă fiindcă, spune autoarea, situația ei se aseamănă cu a femeilor din Iran. Sufletul și trupul le sunt capturate de un bărbat diabolic, în primul caz, respectiv de o mulțime de persoane fanatice în al doilea caz. 

Incursiune într-o lume dominată de nedreptate întemeiată pe dogme religioase duse la extrem și integrate, pe nedrept, în politică, acest volum îți oferă o viziune din interior a lumii islamice. Oamenii nu au voie să privească filme, să râdă, să-și arate emoțiile în public… Femeile suferă de un regim foarte dur, fiind supravegheate în permanență de soții lor. 

Cu toate acestea, Nafisi și fetele ei răzbat. Sunt niște femei independente.

Nu sunt libere, în sensul că sunt închise într-o cușcă a totalitarismului. Însă dețin o libertate poate mai importantă – libertatea de gândire și de simțire. Au acces la lumi noi, care nu pot fi interzise de nimeni. 

Apropo despre drepturile femeii, citește chiar aici un interviu cu Medeea Iancu, autoare feministă!

Ce mi-a plăcut la această carte a fost stilul concis și totodată detaliat care te face să dai pagină după pagină, în ciuda faptului că este lipsită de suspans. Mai puțin interesante mi s-au părut anumite detalii care sincer m-au plictisit. Aspectul de jurnal și modul atractiv și autentic în care a fost povestită viața autoarei în timpul șederii ei în Iran au fost alte aspecte care m-au impresionat. 

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cartepedia!

Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult și care m-a obligat s-o termin de citit a fost autenticitatea limbajului și a povestirii, precum și caracterul confesiv. Am simțit pe tot parcursul romanului că citesc, de fapt, jurnalul autoarei. Sau, mai bine spus, că mă aflu la o cafenea din Iran cu Azar Nafisi, care-mi povestește lin despre ce a trăit în acea țară, dar și despre marea ei pasiune, cărțile. 

O pledoarie pentru literatură, libertate, emoție, ficțiune și empatie. Asta este „Citind Lolita în Teheran”. 


Toate citatele sunt luate din cartea „Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi, cu traducere din limba engleză și note de Silvia Osman, Iași, Polirom, 2018. 

Top 3 cărți care te vor face să plângi până la ultima pagină

"în Recenzii/Cărți & Filme" "de POV21"
Top 3 cărți

Cu cât înaintez în vârstă, cu atât devin mai sensibilă când vine vorba de povești captivante din cauza cărora trec prin 5 stări diferite în câteva minute. Nu sunt o persoană foarte sentimentală, dar o carte bună mă poate stoarce de lacrimi. Astfel, după două luni de auto-izolare petrecute printre pagini, vă prezint top 3 cărți care te vor face să plângi până la ultima pagină!

1. Hoțul de cărți – Markus Zusak

O carte vie narată de însăși Moartea.

Liesel a fost trimisă spre adopție de la o vârstă fragedă ajungând într-o familie modestă, dar foarte iubitoare. Acțiunea se petrece în Germania Nazistă, pe la începutul celui de-al doilea Război Mondial. Date fiind circumstanțele, micuța Liesel a fost nevoită să se maturizeze prea repede, învățând să citească doar pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul său; de ce este înconjurată de atât de multă durere și suferință. Totul are să se schimbe atunci când familia ei acceptă să adăpostească un evreu în subsolul casei. Liesel participă la aventura vieții sale fiind prinsă într-o lume a durerii, a tragediei. Va fi capabilă micuța Liesel să păstreze acest secret crucial? Va fi dezvăluit secretul? Citește și vei afla!

„Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârșit și la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanțe și tonuri, cu fiecare moment care trece. O singură oră poate consta în mii de culori diferite.”

Ce mi-a plăcut la această carte? Well, intensitatea fiecărei pagini, povestea fascinantă, complexitatea personajelor… Toate astea m-au făcut să citesc 600 de pagini într-o noapte. Este genul de carte care nu se vrea lăsată din mână, iar finalul acesteia te distruge. Pare că exagerez, dar citește-o și te vei convinge!

Vezi prețul la Libris

Vezi prețul la eMag


Markus Zusak - Hotul de carți

2. Toate acele locuri minunate – Jennifer Niven

O emoționantă poveste de dragoste despre o fată care învață să trăiască de la un băiat care vrea să moară.

Depresia în rândul adolescenților nu este ceva neobișnuit, iar această carte o ilustrează din două perspective diferite. Theodore Finch este copilul „ciudat” de la liceu care are în permanență zâmbetul pe buze, dar care se confruntă cu tulburări grave de personalitate. La polul opus se află Violet Markey care era răpusă de durerea cauzată de moartea surorii sale. Ce îi leagă? Același sentiment parcă interminabil de tristețe și dorința de a muri.

Violet se simțea blocată în micul orășel din Indiana care, de la moartea surorii ei, era un nesfârșit film alb-negru. Finch a fost pata de culoare care a eliberat-o pe Violet din lupta cu depresia. I-a arătat frumusețea locurilor din micul lor oraș, au creat amintiri împreună, au râs, au dansat, au plâns. Au trăit.

„Niciunul dintre noi nu știe cât mai are de trăit, poate încă o lună, poate încă cinci ani – mie îmi place să trăiesc de parcă mi-ar mai fi rămas numai două zile.”

Este fascinant cum o tentativă de sinucidere poate crea o conexiune atât de puternică între doi oameni. Violet și Finch erau incompleți, dar își umpleau unul altuia golurile. Au câștigat lupta cu moartea, sau cel puțin unul dintre ei.

Ce m-a făcut să plâng? Finalul. Este genul de carte care fură o parte din mine când se termină, care mă doare (la propriu), dar pe care aș reciti-o cu plăcere.

Vezi pretul la Libris

Vezi pretul la eMag


Jennifer Niven - Toate acele locuri minunate

3. Printre tonuri cenușii Ruta Sepetys

O lecție de iubire, supraviețuire, demnitate și curaj.

Da, alt roman istoric. Lina, protagonista romanului, este o adolescentă de 15 ani care, în circumstanțele provocate de cel de-al doilea Război Mondial, a fost nevoită să-și părăsească tatăl și să evacueze țara. A străbătut lungul drum până în Siberia alături de mama și fratele ei, un drum plin de pericol, umilință și evenimente tragice. Este pusă în situația de a lupta pentru viața sa. Oare va supraviețui? 

„Unele desene erau, ca și ale lui Munch, pline de durere, altele pline de speranță, de dor. Toate redau realitatea cu acuratețe și puteau fi, în mod cert, considerate anti-sovietice.”

Ce m-a făcut să plâng? Talentul autoarei de a se juca cu sentimentele oamenilor. Dacă vrei să îți simți inima călcată în picioare, ruptă în 1000 de bucăți și lipită la loc, cartea asta e pentru tine. Psihic nu am fost capabilă să mă desprind de ea. Am recitit-o de două ori și cu siguranță aș face-o din nou.

Vezi pretul la Libris

Vezi pretul la eMag


Ruta Sepetys - Printre tonuri cenusii

Well, acestea sunt câteva dintre cărțile care m-au stors de lacrimi până la ultima pagină. Dacă aveți alte idei de cărți, știți unde e secțiunea de comentarii 😉 Enjoy!

Care sunt cele mai populare cărți ale anului 2020? Vezi chiar aici!

Top autori români contemporani

"în Cărți & Filme" "de POV21"
autori români

Când spui autori români contemporani (la cine te gândești? Eu la cineva care…) te gândești mai mult la cei care de-abia se joacă cu metafore, care își postează încercările timide pe vreun site de amatori, care te-au dezgustat fiindcă îți făcuseși speranțe și de fapt nu ai găsit decât o copie ieftină a ceva din afară. Desigur, mai e și geniul neînțeles. Sțiți voi, geniul ălă neînțeles cu care te-ai certat pe rețelele sociale fiindcă nu ai înțeles cele două metafore pe care el s-a chinuit să le înnoade cât mai bine. Căruia îi apare o mică reflexie a lui Cărtărescu atunci când se uită în oglindă. Chiar înaintea celei proprii.

Însă, ca orice pădure, și cea literară e una extrem de mare și de deasă. Va trebui să tragi aer în piept să te afunzi în ea. Știu că pandemia te-a lăsat cu ochii în soare și nu mai poți ieși in cluburi, cu prietenii sau oriunde, de fapt. Acum e momentul perfect să te dezvolți, așa că haide să îți dau un top al cărților pe care le-am citit eu și mi-au plăcut.

Unde mai pui că vorbim de autori români contemporani pe care îi vei putea scoate la o șuetă constructivă imediat după ce ai închis cartea, fără să se lase cu scandal.

1. „Până la sfârșitul timpului”, de Raluca Alina Iorga – editura Smart Publishing

autori români

Dacă aș începe să-ți vorbesc despre Vlad Basarab Dracula sau Vlad Țepes, mi-ai spune probabil ca Bram Stocker și numeroasele adaptări ale celebrului său roman, indiferent de forma lor, ți-au spus și arătat tot ce aveai nevoie să știi. În zilele noastre, istoria e mai mult o materie la care ești pus să copiezi pagini întregi sau să memorezi anii interminabili ai bătăliilor glorioase pentru vreo notă de zece sau pentru examenul maturității prin care ești nevoit să treci mai devreme sau mai târziu.

Domnitorii sunt și ei cineva cu care ți se face cunoștință tot prin prisma bătăliilor sau a cronicilor demult uitate, trecându-se peste faptul că de multe ori adevărul e undeva la mijloc și de multe ori e întors în favoarea celui de la care alegi să asculți povestea. Eu și Raluca Alina Iorga suntem aici să-ți spunem că te înșeli. Că în spate mitului vampirului însetat de sânge a stat de fapt un om pentru care aripile copilăriei s-au tăiat mult prea repede și care a învățat mult prea repede și într-un mod mult prea crud că la finalul zilei ești doar tu.

„Până la sfârșitul timpului” este romanul care te va trece prin toate stările posibile, care te va învăța că oamenii au două fețe încă din vremuri străvechi și că tot de atunci iubirea e o forță capabilă să taie în două chiar și cea mai deasă pâclă de întuneric.

Citate preferate:

„Vlad nu era înăuntru. Vlad nu era nicăieri, totuși era peste tot. Era în apele care fugeau de el, era în grânele arse, era în praful care îl îneca, era în soarele care îi ardea pielea, era în vulturii care se roteau deasupra celor douăzeci de mii de leșuri, era în pădurile întunecate ce păreau că ascund cele mai groaznice duhuri de la facerea lumii, era în tot. Vlad era Valahia. El, Sultanul Lumii, nu putea să ia țara unui om care reprezenta însuși spiritul ei. Luptase în multe bătălii, cucerise multe popoare, ținuturi și nații, totuși niciuna nu luptase cu atâta dăruire și îndârjire ca eceasta. Poate pentru că niciuna nu avusese un conducător ca el, ca Vlad Basarab Dracula.”

„Cum ești, tată? Ești mai bine acum? Ți-e sufletul purtat ușor spre Cer, așa cum este praful acesta? Spune-mi, tată! strigă Vlad și vocea lui se risipi peste câmpia înverzită. Spune-mi dacă sufletul ți-e impăcat, pentru că al meu nu este. Mă uit la ei cum zac în țepe, cum se leagănă în ele și, cu toate astea, mi-e inima pustie, tată! Izbi cu pumnul în pământul tare și își ridică ochii spre cer. Spune-mi, tată, te-am ajutat cumva? Mi-am pierdut sufletul în zadar? Spune-mi! Dar nu i se răspunse. Era singur într-o mare de țepe, într-o mare de răzbunare, de ură, de ranchiună, de resentimente. Nu putea uita și, stând acolo și căutând răspunsuri, știa că nu avea să ierte niciodată chiar dacă asta însemna să schimbe totul, să scoată răul din rădăcini, să îi caute în gaură de șarpe pe toți care i-au sădit în suflet durerea care îl măcina constant.”

2. „Clona” („Într-un univers paralel” #1), de Raluca Iacob – editura Berg

autori români

Ești fan al seriei „Furios și Iute”? Ți-e dor de o serie în care caracterele diferite ajung să se completeze și să se înțeleagă atât de bine încât să lupte ca un tot? Dacă ai răspuns cu da la cel puțin două întrebări, atunci „Clona” e romanul pe care nu l-ai lecturat și care îți lipșeste de pe raft. Aș mai vrea să-ți spun că de la Andrew Williams și ai lui vei învăța doar cum să nu fii. Și poate te va surprinde că între două planuri malefice mai există mafioți dispuși să prepare o porție mare de brioșe cu scorțișoară.

Clona e genul de roman pe care îl vei putea citi într-o singură zi alături de ceva rece fiindcă vei primi doza perfectă de adrenalină, suspans, romance și umor, iar mitul mafioților fioroși cu inimă de gheață nu îți va mai părea deloc ca înainte.

Citate preferate:

„Învață de la mine: Dragostea îți poate da mult, dar poate să-ți răpească totul. Viața sucită, răsucită… Viață nenorocită! O bătaie de inimă, o fracțiune de secundă în care știi că ai întreg Universul dacă te dăruiești Iadului, ca apoi să pierzi și dulcile flăcări pentru numai o scânteie.”

„Reflexia îmi arăta aceiași ochi de culoarea valurilor, aceeași piele palidă, aducând cu nuanța sării, iar aceleași fire subțiri, subțiri de granat ne constituiau podoaba capilară. Ne vedeam având aceeași structură osoasă a feței, aceeași nevoie de tratament pe bază de viteză, aceeași familie ruptă și, cel mai important, aceeași iubire inimaginabilă pentru el. Același sentiment nebun de încredere în însuși Abaddon, care pe ea a ucis o. Și încep să simt din ce în ce mai des c-o să îi urmez.”

3. „Tupeu de creștin”, de Alex Szollo – editura Libris Editorial

autori români

Într-o societate în care relația cu divinitatea este și rămâne una dintre cele mai complicate și față de care omul are și continuă să aibă tot mai multe întrebări, ai nevoie de o carte care să-ți amintească un lucru simplu: că, înainte de a veni pe pâmânt și de a trăi ca noi, Dumnezeu și-a asumat un lucru simplu: acela că se adresează unei audiențe diferite la care nu va putea ajunge decât prin iubire, deschidere și mai ales prin lipsa totală a judecății.

Citate preferate:

„Fie sa aveți mereu tupeul de creștin la voi! E un dar de care poate unii stiți, alții nu, însă sunt aici să vi-l ofer cu tot dragul. Pentru că, la urma urmei, lucrurile care ne ajută să creștem în spirit sunt de cele mai multe ori daruri. Daruri date fără condiții, limite și asa mai departe. țineți minte un lucru, ca de la un suflet brutal de sincer la altele, viitoare: în viață, în general, și mai ales, în viața de creștin, singurul „dar” pe care merită să-l folosești din plin este DARUL care ți-a fost menit, de fapt, care ai fost menit să fii pentru aceia care au nevoie de încurajare. Cu alte cuvinte, lasă funcția de conjuncție adversativă a cuvântului „dar” deoparte atunci când te simți chemat să faci bine de dragul binelui și să sporești cu bucuria ta de a trăi bucuria altuia.” – Alex Szollo, „Suflet deschis de creștin cu tupeu”.

„Un om bogat spiritual, indiferent din ce tradiție și colț al lumii i-ar veni credințele, este mereu conștient de un element extrem de important pentru dezvoltarea sa sufletească sănătoasă: recunoștința. Viața, dragii mei, este un dar colosal. Gândiți-vă un pic: avem posibilitatea de-a ne face atât nouă, cât și semenilor noștri, viețile frumoase. Suntem singurele ființe care au șansa de a lăsa mărturii, fie ele scrise, vorbite sau de orice alt fel, despre ceea ce ni se întâmplă. Ceea ce e ceva de-a dreptul uriaș, pentru că avem ocazia să învățăm de la semenii noștri, iar ei au ocazia să învețe de la noi. Așadar, știind că ni se oferă șansa asta enormă, care este lucrul pe care trebuie neapărat sa-l facem? Ei bine, este un lucru care dacă ar fi făcut mai des și mai sincer, ar putea schimba lumea așa cum o știm astăzi. Și este atât de covârșitor de simplu, că de multe ori nu ne vine să credem. Este vorba de ideea de a mulțumi.”

4. „Iartă-mă că te-am iubit”, de Ela E. H. – editura Libris Editorial

autori români

Suntem deja obișnuiți ca orice aspect negativ al vieții cotidiene să ne fie îmfrumușețat excesiv și aproape fals prin intermediul ficțiunii, iar „Iartă-mă că te-am iubit” este unul dintre romanele care alege să-ți prezinte contrariul.

În „Iartă-mă că te-am iubit” nu vei vedea decât partea urâtă, reală și aproape deloc înfrumusețață a ideei de iubire cu tot ce înseamnă ea, începând de la trupul și sufletul complet acaparat până la vindecarea completă.

Citate preferate:

„Cel mai complex și ciudat fenomen al creierului unui om e îndrăgosteala. E ciudat cum creierul ajunge cumva să fie hipnotizat de un străin și brusc nu te mai ascultă.”

5. „Când spadele se frâng”, de Emil Laurențiu Drăgoi – Editura Hoffman

autori români

La puțin timp după moartea marelui Mihai Viteazul, țara pare-se să fie față în față cu un nou domnitor. Boierii sunt tot mai avuți, asupresc tot mai mult și doar câțiva oameni par să fie dispuși să se ridice și să-i oprească.

Prin dialoguri, scriitură, poveste și personaje, „Când spadele se frâng” îți va aduce lesne aminte de serii celebre din afară precum „Cântec de gheață și foc” sau „Ultimul Regat”.

Citate preferate:

„Atunci își urzi planul de răzbunare. Atunci jură să-i treacă prin focurile iadului pe toți. Pentru planurile lui avea nevoie de ea. Trebuia să stea în preajma boierului. Jurase să-i spintece pe toți. Avea aproape 20 de ani când ajunsese căpetenia lefegiilor boierului. El personal alesese lefegii ce-i avea în subordine. Îi căutase doar printre lotrii, hoți, pungași, bandiți, haiduci. Cu cât era mai ticălos și mai lipsit de scrupule, cu atât era mai potrivit pentru scopurile lui viitoare. Prima pe care a descoperit-o a fost Reka Biro.”

6. Decolorat”, de Miruna Lavinia – editura Berg

autori români

Încă mai ai idei preconcepute legate de faptul că românii nu pot scrie despre subiecte curajoase sau despre subiecte tabu? Atunci las-o pe Miruna Lavinia să-ți arate contrariul. Prin povestea dintre Theo și Eugene, Miruna îți va arăta toate prejudecățile și opreliștile de care va trebui să treacă un cuplu ce face parte dintr-o comunitate față de care societatea încă luptă sau evită să se deschidă.

Citate preferate:

„Există multe denumiri pentru ceea ce sunt eu. Acum prefer să spun că sunt îndrăgostit. De tine.”

„E atât de plăcut să iubesc, Sam, să am din nou fluturi în stomac, scopul existentei mele a primit un sens, în afară de artă, iar asta mă face să trăiesc. El e ca o reflexie a mea.”

Vezi prețul la Libris

BONUS:

  • Ai plâns la telenovele precum Inimă Sălbatică sau te-au fascinat scriitorii precum Karl May? Caută orice titlul semnat Marina Costa.

Vezi prețul la Emag

  • Ți-e dor de basmele coplăriei? Atunci întoarce-te la Raluca Alina Iorga și caută Dincolo de Eternitate.

Vezi prețul la Libris

  • Ai savurat tot ce a scris Richelle Mead și Cassandra Clare? Poți încerca orice titlu semnat Theo Anghel.

Vezi prețul la Libris

  • Ai jucat și savurat Second Life? Caută S.L.A.D.E., semnat Oana Arion.

Vezi prețul la Libris

  • Vrei să vezi că nu orice roman erotic se termină la fel? Infidela Danielei Faur te așteaptă.

Vezi prețul la Libris

  • Te-ai plictisit de mitul vârcolacului care e mai mereu un alpha sexy? Când înfloresc macii, de Mihai Ștefan, te așteaptă.

Vezi prețul la Libris

Cu speranța că te-am făcut curios și că te-a atras măcar un titlu și cu precizarea că topul e strict personal și cât se poate de subiectiv, îți doresc lectură plăcută și îți aștept recenzia!
Vezi chiar aici care sunt cele mai citite cărți ale anului 2020!

Surse foto: Libris, Medium
Autor: Popescu Camelia Alina

Top 5 cele mai citite cărți din 2020

"în Cărți & Filme" "de POV21"
cele mai citite cărți

Următorul Top 5 este inspirat din statisticile prezentate de booknation.ro. Așa că, pregătiți-vă!  În continuare, veți citi despre cele mai citite cărți din 2020 de până acum! 

1. La cinci pași de tine – Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis

Probabil cel mai mare succes al cărții vine în urma ecranizării filmului „Five Feet Apart”, care prezintă povestea Stellei Grant, afectată de o boală de plămâni. Pentru că vrea să guste viața de acum înainte și să uite de vizitele la spital, aceasta alege să planifice fiecare pas din viața sa.

Pentru că încă speră că viața sa poate fi recuperată după un transplant de plămâni, trebuie să stea la șase pași distanță de orice persoană care îi poate transmite o infecție pulmonară. Nill Newman este exact persoana de care Stella trebuie mereu să se ferească, pentru că îi poate transmite o boală mortală.

Dar povestea lor începe când pașii dintre cei doi sunt din ce în ce mai puțini.

Vezi pretul la Libris

2. Arta subtilă a nepăsării – Mark Manson

În „Arta subtilă a nepăsării”, Mark Manson ne vorbește despre cum obstacolele peste care trecem sunt cheia fericirii noastre. Mai mult, ne sfătuiește să ne cunoaștem limitele și să le acceptăm, fiind adevărata sursă a puterii. Ghidul revoluționar pentru generațiile tinere este #1 New York Times bestseller.

Unii spun că sunt un idiot. Alții zic că le-am salvat viața. Citiți și decideți singuri! (Mark Manson)

Arta subtilă a nepăsării care poate fi achiziționată de aici, are puterea de a te schimba și de a te influența. Deprinderile sale sunt spectaculoase, iar popularitatea acestei cărți o poate plasa în curând pe primul loc!

Vezi pretul la Libris

3. Pacienta tăcută – Alex Michaelides

Niciodată nu vei afla ce se află în interiorul unei femei. Cel mai bine ne demonstrează acest lucru Alicia Berenson, o pictoriță din Londra care alege să se despartă brusc de soțul său, într-o seară normală, după o ședință foto, împușcându-l în față de cinci ori.

Povestea și cruditatea cu care a făcut acest gest au redus-o la tăcere pentru mult timp, dar totul s-a transformat când teribila faptă a urcat-o pe Alicia în ochii iubitorilor de artă, iar prețurile pentru tablourile sale au crescut. Theo Faber, psihoterapeut londonez, o face să îi deslușească motivele pentru care Alicia și-a împușcat perechea, într-un drum periculos ce îi pune și lui viața în pericol.

Ce spui? Pare genul de carte care te face să stai o noapte întreagă pentru a o termina, nepăsându-ți că este târziu și mâine mergi la muncă sau ai ore online? Poate te interesează ultima promoție de pe Libris:

Vezi pretul la Libris

4. Povestea mea – Michelle Obama

cele mai citite cărți

Citind această carte, veți descoperi fosta primă doamnă a Statelor Unite ale Americii, soția lui Barack Obama, primul președinte de culoare american și unul dintre cei mai populari din istoria președinților din America. Veți cunoaște copila dintr-un cartier din Chicago, dar și personalitatea care nu poate greși, care are o poziție importantă și care cere ca mereu să te comporți impecabil.

Dezvoltă-ți personalitatea împreună cu Michelle Obama! Sau poate vrei să o faci cadou?

Vezi pretul la Libris

5. Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris

cele mai citite cărți

Cu capul în pământ, să nu vadă chipurile oamenilor cărora le pecetluiește zilele. Așa stă Tatowierer de la Auschwitz, părându-i-se că marcându-i pe evrei îi trimite pe toți la moarte. Își rănește până la sânge semenii cu acul ce impregnează pe piele culoarea verzuie-albăstruie. Toate până într-o zi, când își ridică privirea, iar în fața sa stă o tânără necunoscută, al cărei nume va urma să-l cunoască: Gita.

Mai departe, te invităm să afli povestea din spatele tatuajelor!

Vezi pretul la Libris

Cred că fiecare carte din acest top are un farmec aparte. Până la urmă, ceea ce învățăm dintr-o carte este mai important decât ceea ce investim în ea. Iar în legătură cu asta, mă gândeam la un lucru, pe care îl pot transforma în titlu de articol: banii dați pe cărți nu sunt cheltuiți, ci investiți!

Spor!


Mai jos ți-am pregătit ceva ce s-ar putea să-ți placă:

3 tipuri de cititori. Tu din categoria cărora faci parte?

"în Cărți & Filme/Timp liber" "de POV21"
Tipuri de cititori

Incursiune în lumea cititorilor

Cu toții suntem cititori. Diferența este că unii citesc doar etichetele de la produse, iar alții își îmbogățesc vocabularul și cu niște postări smart de pe Facebook. Cei mai cultivați români aleg chiar citate din autori clasici, găsite pe Google, numai bune de pus la descrierea pozei de profil. Cicero? Da, merge perfect cu poza asta, fată! Ia de aici, pune și un Baudelaire, că acu’ știu cum se pronunță! Se află însă printre noi și o specie pe cale de dispariție. Mă refer aici la cititorii de… cărți! Da, întregi, nu doar titlul sau recenzia. În cele ce urmează, am încercat o scurtă și, precizez, incompletă tipologie a acestor cititori. Well, acestea sunt 3 tipuri de cititori. Tu din care faci parte?

1. Pătimașul

Pentru cititorul pătimaș sau dependent, lectura a devenit un fel de viciu nepedepsit. Așa cum spune Pearsall Smith, un viciu rafinat și nepedepsit, acea egoistă, calmă și durabilă beție.

„Dimineața mă trezesc cu teancul de cărți lângă pat. Iau una și citesc vreo 5 pagini înainte să mă ridic complet din somn. Până se lasă seara și ajung din nou sub plapumă, termin, de obicei, de citit cam 100 de pagini”, ne spune un cititor pătimaș ce preferă să rămână sub anonimat.

Cu teancuri de cărți de toate genurile mereu necitite și care îl așteaptă peste tot, acest tip de cititor nu mai poate trăi fără lectură. Cititul i-a devenit unicul sens și țel în viață, pe care se pare că o înlocuiește.

2. Cititorul știe-tot

Acest tip de cititor nu-și pierde timpul cu romane sentimentale sau orice ține de beletristică. Avid de cunoaștere, din sfera lui livrească fac parte numai cărțile informative. De la istorie la fizică nucleară, de la broșuri la marile enciclopedii, devorează tot ce prinde și înseamnă un plus la cultura sa generală. Adevărat spirit enciclopedic, studiază cu drag atât matematica, cât și literatura… Lucrează mereu la mici tratate din cele mai opuse domenii. Este cât se poate de enervant pentru cei din jurul său, deoarece pare să aibă răspunsul la orice întrebare. Pasionat de toate domeniile cunoașterii, dispune de o vastă cultură generală și face față cu brio oricărei discuții. Da, e acea persoană care are întotdeauna dreptate. Ai vreo întrebare sau temă la școală cu care nu te descurci? Acesta e omul potrivit pentru tine – o veritabilă enciclopedie ambulantă.

3. Artistul

Literat prin definiție, artistul poate sta zile întregi într-o bibliotecă din care își alege numai cărți de beletristică. Romane, poezii, nuvele, teatru… Ce poate fi mai frumos decât să te transpui în pielea personajelor? Cât e de fascinant să-ți înlocuiești pentru un timp viața cu a lor? Să trăiești în mintea, inima și lumea unei alte persoane – a unui mare scriitor? Este centrat pe simțire și intuiție mai mult decât pe rațiune și logică. Învață versuri din poemele preferate fără să vrea. Uneori, i se întâmplă să-și confunde viața cu a personajelor literare. Dacă ai (ne)șansa să te ciocnești de un astfel de cititor pe drum, s-ar putea să te întrebe grăbit cât este ora, aflat în întârziere la un rendez-vous cu Anna Karenina.

Tu ce fel de cititor ești? Lasă un comentariu mai jos!

Desigur că identificarea cu unul sau mai multe dintre tipurile de mai sus e relativă. Uneori suntem știe-tot, alteori suntem artiști… Uneori ne autolimităm chiar la a fi cititori de etichete sau statusuri pe Facebook. Alteori suntem pătimași! De aceea, nu rămânem niciodată încadrați într-un anumit șablon, ci totul depinde de moment.

Vă invit acum să vă exprimați viața livrească în comentarii. Cu care dintre cele trei tipuri vă identificați cel mai mult acum?

Orice cititor înrăit are nevoie de un kit de supraviețuire livresc. Vezi aici unul – e gratis!

Top 5 cărți de citit pe timpul carantinei

"în Cărți & Filme" "de POV21"
cărți de citit pe timpul carantinei

 

ATENȚIE, ATENȚIE! A VENIT SFÂRȘITUL LUMII! VĂ RUGĂM SĂ STAȚI ÎN CASĂ PÂNĂ VOM AVEA SITUAȚIA SUB CONTROL! Acum, problema este următoarea: ce naiba faci cu atâta timp liber? Mersul în club e deja misiune imposibilă, iar spartul semințelor în casă nu are niciun farmec… Dacă ești norocos și ai spațiul necesar, ai putea recurge la un grătar, dar, din păcate, nu toți oamenii au o stea norocoasă. Totuși, dacă te afli printre ghinioniștii obligați să stea în casă sau acest deliciu devenit tradiție nu este pe gustul tău, nu dispera! Ai venit unde trebuie! Așa că lasă semințele de-o parte pentru că azi îți prezentăm top 5 cărți de citit pe timpul carantinei. Enjoy!

1. La răscruce de… dresuri, Louise Rennison

Gen: comedie

– la început a fost doar un titlu promițător, pe parcurs s-a transformat într-o lecție de viață –

Ți-ai luat friendzone recent și crezi că nimic nu-ți poate ridica moralul? Suferi de crize existențiale regulate? Simți nevoia de o lectură ușoară care să te facă să râzi cu lacrimi? Nu, nu e teleshopping și nici nu îți prezint simptomele pentru Coronavirus, dar am găsit soluția problemelor tale: La răscruce de dresuri. Dacă mă întreabă cineva ce m-a atras la această carte, cu mâna pe inimă spun că, n-am nicio idee. Știu doar că am început să o citesc și două zile nu am lăsat-o din mână. Este genul de carte pe care o simți la orice vârstă, fie că ești adolescent cu tulburări de personalitate, fie că ești doar un spirit tânăr, această carte îți va aduce zâmbetul pe buze. Ești pregătit să evadezi puțin din lumea asta monotonă și din plictiseala cauzata de auto-izolare? Aventurează-te împreună cu Tallulah Casey. Nu o să regreți.

Încă nu te-am convins să citești nebunia asta de carte? Doar uite ce copil zăpăcit o narează. Nu ai cum să nu râzi!
„Uau. Asta e. Asta înseamnă c-am crescut. Pe cont propriu, la Şcoala de Arte. Deci rămâi cu bine, Tallulah, fată şuie, şi hellooooo, Lullah, star pe scenă şi… opaa. O. Pa.”

La răscruce de dresuri

2. Jacob se hotărăște să iubească, Cătălin Dorian Florescu

Gen: Ficțiune

-un trecut fictiv, dar care pare prezent-

Acest roman, des necunoscut sau chiar ignorat de cititorul de rând, m-a făcut să trăiesc un catharsis serializat, care, din punctul meu de vedere, ar merita toate premiile existente și inexistente de pe lumea asta. Aici, ni se face cunoștință cu un băiat- Jacob. Acesta trăiește drama de a se căuta pe sine, gând care încolțește în mintea fiecăruia, cel puțin o dată. Colegii săi nu îl înțeleg, nu se poate identifica în ei.

Dar părinții? Să fim serioși, ne aflăm în secolul XX: familia este formată din bărbat și cele două umbre ale sale. Tatăl își dorește un fiu vrednic, asemenea sieși, însă pus față în față cu progenitura, îl renegă convins. Acest ideal visat de părinte, este visat și de copil. Dar cum să-i ceri unei nuielușe să devină arbore? Astfel, în momentele sale de cumpănă, firavul Jacob se își trage suflul între cei care și-au aflat deja finalul poveștii.

„Morții erau cuminți și primitori ca întotdeauna. Ședeam de o oră printre ei. Nu era prima oară că îmi ofereau protecție. De fiecare dată când se revărsase furia tatei, fusesem bine-venit acolo. Dar niciodată nu avusesem mai multă nevoie de ei ca în acea zi de 14 ianuarie 1945.”

Jacob se hotărăște să iubească

3. Vocea lui Archer, Mia Sherdian

Gen: roman psihologic

– o avalanșă de emoții, o simfonie de sentimente-

Dacă ai ajuns până aici, chiar te plictisești și ai nevoie de o carte bună care să-ți aline singurătatea. Deși nu sunt o adeptă a poveștilor de dragoste, Vocea lui Archer e mai mult de atât. Este un roman psihologic despre oameni distruși de traumele din copilărie care se regăsesc pe ei înșiși prin iubire. Pe scurt, te face să realizezi că există lucruri mai aiurea în viață decât un mesaj lăsat cu seen. De ce am ales să vă recomand această carte? Pentru că este diferită. Nu prezintă o poveste clișeică de dragoste și nu e nici pe departe plictisitoare.

E intensă, plină de acțiune, suspans, sentimente derutante. Este genul de carte greu de lăsat din mână. Desigur, asistăm și la niște scene mai fierbinți dintre Bree și Archer, dar toți avem nevoie de puțină acțiune uneori, nu? E exact cartea de care ai nevoie când te simți singur și crush-ul nu-ți răspunde la mesaje.

„Amândoi reacționaserăm diferit într-un moment teribil și totuși amândoi sufeream încă. Poate că, atunci când vine vorba despre durere și despre ce cum se învinovățește fiecare, lucrurile nu pot fi privite în bine sau rău, alb sau negru, ci în nenumărate nuanțe de gri.”

Vocea lui Archer

4. Ciuma, Albert Camus

Gen: Ficțiune filosofică

-o paradigmă interpretabilă: oare chiar trăim?-

Luând în considerare că am fost forțați să ducem o luptă de pe canapeaua din living, cartea asta trebuie musai menționată, întrucât noi i-am devenit personaje.
„În timp ce concetățenii noștri încercau să se împace cu acest neașteptat exil, ciuma punea paznici la porțile orașului și schimba direcția vapoarelor care erau în drum spre Oran. De la închiderea porților niciun vehicul nu intrase în oraș. Începând din această zi, toți au avut impresia că automobilele începuseră să se învârtească într-un cerc. Portul oferea și el, pentru cei care îl priveau de la înălțimea bulevardelor, o înfățișare ciudată. Obișnuita animație care făcea din el unul din primele porturi de pe coastă, se stinsese brusc. (…)

În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă ceea ce li se întâmpla. Existau sentimentele obișnuite ca despărțirea sau frica, dar toți continuau totodată să pună pe primul plan preocupările personale. Nimeni încă nu acceptase în realitatea ei, boala. Cei mai mulți erau sensibili mai ales la ceea ce le deranja sau le atingea obiceiurile ori interesele lor. Îi sâcâia sau îi irita și acestea nu sunt sentimente cu care poate fi înfruntată ciuma. Prima lor reacție, de pildă, a fost să învinuiască administrația.

Răspunsul prefectului față de criticile al căror ecou se făcea presa (“Nu s-ar putea lua în considerație o înmuiere a măsurilor preconizate?”) a fost destul de neprevăzut. Până atunci, nici ziarele, nici agenția Ransdoc nu primiseră o comunicare oficială a statisticilor bolii. Prefectul le comunica, zi de zi, agenției, rugând-o să le dea publicității printr-un anunț săptămânal.”

Înțelegi unde bat? O epidemie trecută cu vederea, devenită tragedie din cauza nepăsării. Morți peste morți. Confuzie și păreri împărțite care produc alte victime- ale propriilor convingeri. Cu siguranță, vom mai putea fi martori ai acestei situații și cu alte ocazii.

„De ce aș citi așa ceva dacă o pot vedea live, uitându-mă pe geam sau deschizând televizorul?”

Răspunsul e simplu. Din punctul meu de vedere, prostia și inteligența se întrepătrund într-un univers plăsmuit de narator cu multă chibzuință. Cu cât ești mai inteligent, cu atât vei vedea mai multe nuanțe și posibilități. Nu ești curios unde te încadrezi?

Ciuma

 

5. Cartea pierdută a vrăjitoarelor – Deborah Harkness

Gen: Fantasy

-o poveste romantică captivantă, plină de suspans, creată în căutarea cheii unui trecut misterios și a unui viitor nesigur-

Sinceră să fiu, am ajuns să citesc această serie de cărți datorită serialului bazat pe povestea ei. Înainte să mă ardeți pe rug pentru că nu am citit întâi cărțile, să știți că am un motiv bine întemeiat: numele lui e Matthew Clairmont. Trecând peste ochii albaștri și pătrățelele protagonistului, cărțile chiar au o poveste fascinantă. Ce m-a surprins, pe lângă suspansul lăsat de fiecare capitol, este talentul de a scrie al autoarei. Printre sutele de termeni din domeniul științei, al alchimiei, magiei și ocultismului, Deborah a reușit să creeze un cadru fantastic, o poveste de iubire plină de mister și niște personaje atât de controversate încât am cumpărat a doua carte doar ca să văd dacă personajele mele preferate rămân împreună. Cartea asta mi-a provocat lacrimi la 3 dimineața, crize de râs, puls accelerat, a fost prima mea iubire după primele două pagini.

„La început a fost absență și dorință.
La început a fost sânge și teamă.
La început a fost o descoperire a vrăjitoarelor.”

Cartea pierdută a vrăjitoarelor

Acestea au fost 5 dintre cărțile noastre preferate. Încă nu te-ai decis ce vrei să faci ca să omori plictiseala? Ai aici Top 5 filme de văzut în perioada de autoizolare!

 


Autori: Aderov Sofia și Fodor Andra-Maria

Noua librărie deschisă în Timișoara a făcut furori, adunând o coadă imensă de cititori!

"în Texte" "de POV21"

 

Dacă credeați că oamenii nu mai citesc cărți ,,adevărate” deoarece online-ul e plin de biblioteci virtuale, se pare că v-ați înșelat, iar dovada este chiar aici.

Se pare că timișorenii au fost atrași de reducerile cărților oferite la inaugurarea librăriei Cărturești, la fel cum i-a atras și designul interior al acesteia. Pare-se că aspectul și conținutul sunt doi factori importanți într-un business, iar această librărie a știut cum să le combine că să atragă clienți.

Dacă și ție îți place să citești, însă nu ai timp de pierdut prin librării, cumpărăturile online te salvează. Intră aici și găsești cele mai cool cărți la prețuri reduse.

Librăria Cărturești din Timișoara s-a deschis în locul unei alte celebre librării și anume ,,Mihai Eminescu” chiar în centrul orașului.

Mă bucur că oamenii încă mai sunt interesați de cărți și calcă pragurile librăriilor. La fel cum m-aș bucura dacă biblioteca din living ar fi mai mare decât televizorul românilor noștri.

De ce trebuie să citim mai mult?

Un om pasionat de citit, în momentul când are în mână o carte cu miros de hârtie nouă sau veche, cu scris mignion sau imens se simte ca în Rai. Atât de plăcut este ca cititor să simți acele pagini cum trec prin degetele tale și cum întri pur și simplu în poveste, este o senzație de vis.

Consider că este vital să citești, căci cititul îți va aduce doar beneficii. Îți poate deschide noi orizonturi, vocabularul tău se îmbogățește.Deci devii practic, în timp, alt și alt om. Mereu mai bun, mai deschis, mai liber.

Câți oamenii mai citesc în ziua de azi?

Câți mai răsfoiesc o carte, pagină cu pagină să simtă fiecare literă și cuvânt?

Puțini foarte puțini, doar 3% români mai citesc, suntem pe ultimul loc în Europa.

Înțeleg că uneori e mult mai util să te folosești de tehnologie. Nu e greșit! Dar să nu uităm de unde am pornit, căci prin citit nu doar că ne însușim noi cunoștințe, dar susținem și munca autorilor. Nici abecedarul nu mai e ce a fost odată. Mi-ar plăcea să încurajăm mai mult noile generații să țină în mână o carte în locul telefonului, o oră măcar.

Autor: Sângeorzan Gina

Sursa: tion.ro

Sursa foto: Adevărul

Derulează înapoi