Tag archive

carte-vie

Cum e viața în închisoare – află de la deținuți

"în Texte" "de POV21"

„Unii muncesc, alții cerșesc, eu fur.”

Cele două cărți vii de la penitenciarul din Bistrița debutează cu fraza de mai sus. Poveștile lor de viață se sfârșesc tragic – finalul este bazat pe privarea libertății, irosirea anilor și regrete – fiind prezentate în fața unui grup de liceeni de doi dintre deținuții penitenciarului.

Ce s-a întâmplat?

Intrăm în sala unde se aflau deținuții. O atmosferă foarte apăsătoare, cumva imprimată de această greutate a faptelor săvârșite. Ne așezăm. Emoțiile plutesc în aer. Se observă, după glasul ușor tremurând, nervozitatea cu care aceștia își povestesc lecțiile de viață, dar și reticența, cumva, venită din rușinea faptelor săvârșite. Fapte pe care aceștia și le asumă și în a căror consecințe se resemnează: „După un timp te obișnuiești cu închisoarea. Devine un mod de viață.”

După câteva momente de interacțiune cu elevii, deținuții se destind și citesc din cartea vieții experiențele trăite. O carte fără file, pagini sau scris, umplută de momente trăite, bine întipărite în memorie, care nu pot fi uitate prea curând. Momente neplăcute, pot spune.

Ce s-a povestit?

Anturajul. Așa au început poveștile deținuților: cu influența pe care o au persoanele din jurul tău în privința furtului și tâlhăriei. Despre cum deciziile de moment te pot aduce în astfel de impasuri și de modul în care aceste decizii trebuie luate, ca să fie în favoarea ta. În plus, s-a evidențiat faptul că viața stă în mâinile tale sau, mai bine zis, în alegerile pe care le faci.

Ce ne-au transmis deținuții?

Așa nu, copii. Să nu alegeți o astfel de viață.” Hotărâți, atât pot să spun. Hotărâți în a ne convinge că AȘA NU, că astfel de alegeri nu sunt benefice. Chiar dacă oportunitățile pe care ți le oferă îți se par avantajoase în acel moment, nu merită: nici anii pierduți, nici persoanele dragi pierdute.

Povestea lui Dragoș, traficant internațional de droguri

"în Texte" "de POV21"

Când am fost ca voi n-am avut de unde să aflu că nu e bine ce fac…voi, în schimb, vă puteți informa!

 

Așa își începe povestea Dragoș, un… încă tânar de 42 de ani. Îi este jenă să vorbească la început, dar după ce atmosfera se mai destinde și fețele tinerilor – adolescenți, liceeni de data asta – devin mai prietenoase și mai puțin crispate, în frânturi de confesiune,  amestecate cu sfaturi, regrete, poticniri… se leagă povestea.

 

Începutul afacerii

Prin anii 2000, plecat fiind la muncă în străinătate, a auzit la un moment dat că în țară se vând la liber legalele – etnobotanicele. A decis să vină acasă și să se ocupe cu afacerea asta.

Nu-i păsa cui, cât da, era convins că nu are ce să-i facă nimeni și că el poate face ușor și repede bani. Nu a fost curios nici să-și termine școala, a ramas așadar cu opt clase pâna-n ziua de azi, pentru că… viața l-a luat prin surprindere.

 

Cu toții ne plătim greșelile

Ar schimba multe dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face școală… cei șapte ani de detenție l-au lămurit că mai ales pietenii se pierd foarte ușor și – odată cu ei – tot mirajul unei vieți bune.

Nu a putut să înțeleagă când l-au prins, când a ajuns în închisoare. Cum, mie să mi se întample așa ceva?! Între timp, deținerea și comercializarea de astfel de substanțe – etnobotanice au fost incriminate, magazinele de vise au fost închise, iar el… a picat de fraier, acuzat inclusiv pentru trafic internațional de stupefiante.

Din vocea, atitudinea lui, felul în care pune problema, îți dai seama și ești 99% convins că nu ar mai face niciodată așa ceva. Au trecut niște ani grei peste el, privat de libertate, ani pierduți…

 

Învățând din experiențele altora

Pentru tinerii care-i stau în față nu e prea târziu, ba din contră, spune el, e bine că traiesc vremurile în care internetul, plus alte surse de informare, îi pot ajuta să se convingă că o astfel de experiență – cea a traficului și consumului de droguri – nu le poate aduce nimic bun.

Dragoș și încă un fost traficant de droguri, care are doisprezece ani de închisoare ispășiți și șapte penitenciare schimbate, sunt cărțile vii care au fost de acord să vină în fața unui grup de liceeni din orașul Bistrița, să își spună povestea și să le explice, din propria experiența de ce AȘA NU e bine.

“Mediul penitenciar mi se pare un loc greu de digerat, un loc în care nu ar trebui să ajungă nicio persoană, niciodată. Din păcate lumea nu este așa cum ne-o dorim și oamenii nu sunt așa cum ar trebui să fie, așa se ajunge să îți irosești o parte din viață departe de familie și cei dragi. Noi toți am învățat azi o lecție, cum că libertate e prețioasă și trebuie să fim atenți să nu facem o greșeă care să o regretam într-un astfel de mediu.”- declară Oana

Jurnal de bord

Cei doi sunt unii dintre actorii proiectului intițiat de IPJ BN Dincolo de aparențe – experiențe de tip carte vie – în parteneriat cu Penitenciarul Bistrița și alte instituții, ONG-uri din județ. Beneficiarii – tinerii liceeni care pot afla direct din gura cuiva care a pățit-o,  despre alegerile pe care le faci în viață, despre urmările acestor alegeri…Și …to be continued….

Polițiștii de prevenire și-au propus să aducă în fața lor persoane cu trecut infracțional, reabilitate, foste victime ale accidentelor rutiere, ale violenței domestice. Iar noi, cei de la POV 21 vom consemna impresii, povești, pareri. Vom ține jurnalul de bord al proiectului. Așa că… stați aproape!

Lucrurile interesante de-acum urmează!

Derulează înapoi