Tag archive

cafea

Ceai, cafea, dragă doamnă?

"în Poezie și literatură" "de POV21"

Ceai, cafea, dragă doamnă?
Am întrebat-o rușinat așa,
Era ea, toamna-n persoană,
Doar că și-a schimbat cămașa…

A venit din nou la-nchidere
Și-a spus că va plăti ea nota,
-Bine te-am regăsit tinere,
Am sosit, din nou, în viața ta!

Pentru tot ce-ai adunat până acum
Am venit să-ți propun un schimb:
Amintiri, vise, dorințe, fă-le scrum
Și haide azi împreună să ieșim…

Ori de vrei, ori de nu vrei
Eu tot voi sta cu tine
Lunile-s în număr trei,
Hotărăște-te, iarna vine!

Ruga-mă-vei cândva băiete,
Să petreci timpul cu mine,
Albi-ți-se-vor ale tale plete
Hotărăște-te, iarna vine!

-Tu glumești frumoasă doamnă,
Mai e timp pân’ la sosirea bătrâneții!
-Tinere, eu sunt doar o simplă toamnă
Da’ făr’ să vezi, te cuprinde iarna vieții!

A rămas tânărul s-aștepte,
Trecut-au anii, sosise iarna,
L-a găsit tăcut, cu albe plete,
I-a zburat viața-n vânt ca pana!

-Ei, mândră domniță, bine-ai venit!
-Bună tinere, văd că ai îmbătrânit!
-Avut-a sora ta dreptate, eu rămân,
Voi treceți tinere, io-s tot mai bătrân.

Sindromul Starbucks în România

"în Păreri și opinii" "de POV21"

Disclaimer pentru cei care cred că sunt interesanți dacă beau cafea ,,dă” firmă: Ești genul ăla de persoană care bagă în ea cafea de la Starbucks numai pentru că a văzut la poveștile prietenilor sau urmăritorilor de pe Instagram sau Facebook că e la modă să faci asta? Înseamnă că cel mai probabil intri în categoria oilor consumeriste, care ar cumpăra și o materie fecală învelită în staniol de la Supreme, doar pentru faptul că e ceva de firmă, categorie despre care urmează să vorbesc în cele ce urmează.

În schimb, dacă ești un băutor sau o băutoare de cafea, care are totuși gusturi mai elitiste sau rafinate și care își dă seama că până și o cafenea fără o mare reputație face o cafea mai bună, atunci felicitări, articolul ăsta nu este pentru tine!

Înseamnă că ești unul dintre puținii care nu se aruncă cu capul înainte în fântâna modei, doar pentru că așa face gloata.

Eu de fel nu sunt cafegiu, adică persoană din aia pentru care primul lucru când se scoală dimineața (după mersul la baie) e să își delecteze buzele cu gustul fie mai dulce, fie mai amărui al cafelei pentru a avea (cică) energie toată ziua și pentru a nu arăta de parcă urmează să meargă la preselecții pentru un nou sezon din The Walking Dead.

Eu de fel beau cafea foarte rar spre deloc și asta doar la anumite ocazii sau doar în anumite situații, când am nevoie de un impuls care să mă trezească din letargie.

Nu fac asta pentru că sunt împotriva cafelei, ba chiar susțin industria producerii ei și sunt de acord cu faptul că are și anumite efecte benefice.

Însă, ca orice lucru consumat în exces, și cafeaua poate avea efecte dăunătoare asupra organismului uman: de la riscul de osteoporoză și riscul de a fi suferind de insomnie, și până la creșterea tensiunii arteriale, agitație, dependență și chiar sevraj cu tot cu migrene la pachet, lista e destul de lungă.

Dar, cum nu sunt medic (din ăla cu ani grei de facultate+rezidențiat până la a doua tinerețe, nu din ăla cu opt clase și diplomă făcută în Photoshop, cu tot cu parafă și semnătură), prefer să nu îmi dau cu părerea despre ceea ce nu cunosc în detaliu.

Totuși, în rândul persoanelor care sunt aprige consumatoare de cafea, mi-au crescut sentimentele de ,,dragoste, afecțiune și compasiune” față de o categorie mai aparte (mai aparte însemnând suferinzi de idioțenie acută):

Consumatorii suferinzi de Sindromul Starbucks

Și înainte să sară haterii cu gura pe mine că sunt un ,,ceva” frustrat care își dă cu părerea, să știți că am fost nu o dată, ci chiar de două ori la Starbucks, și pot spune că au fost suficiente ocazii încât să nu mai calc în veci în locul ăla care emană prostie și lipsă de gust.

Pentru cei mai puțin cunoscători, Starbucks reprezintă cel mai mare lanț de cafenele din lume, fondat în 1971 în Seattle. În prezent, franciza numără peste 16.000 de locații în peste 44 de țări, fiind, totodată și lider mondial în prepararea și vânzarea cafelei. Până aici totul sună mirobolant, așa-i?

Ei bine, aflați că nu e tocmai așa cum credeți. Din câte am citit eu prin diverse articole economice, prețurile cafelelor de la Starbucks echivalează cu cele ale cafelelor de la aceeași franciză din Franța, Danemarca, Germania, Norvegia, Finlanda, Belgia și Suedia.

Veniturile unui român de rând sunt mult mai mici decât ale cetățenilor din țările menționate mai sus. Totuși, românul modern nu ezită în a se înghesui să-și cheltuie cât mai mulți bani pe o cafea, chiar și una de prost gust.

De ce?

Păi ședeți blânzi că vă explic eu de ce…

În ziua de astăzi se spune, prin mediile antreprenoriale, că nu mai plătești produsul în sine, ci eticheta acestuia, lucru cu care sunt perfect de acord. De el m-am convins încă de prima dată de când am intrat într-un mall, unde am văzut la diferite firme niște produse execrabile la niște prețuri de organe, doar din simplul motiv că aveau eticheta unor firme celebre.

Desigur, asta nu e o lege universală nescrisă, deoarece mai există și firme care se respectă, dar mai ales care respectă cu strictețe raportul calitate-preț, însă aici nu este vorba de Starbucks.

Starbucks e genul ăla de firmă care nu se bucură de cele mai rafinate produse, ci de o strategie bună de marketing, care vine cu niște nișe pe care alte cafenele le-au omis. Strategie bazată pe premisa că proștii vor cumpăra ceva ce arată puțin mai diferit față de cafelele pubului X sau față de ghereta de cafea de la colțul străzii.

Strategia asta de marketing le merge excelent în România.

Ai un meniu din care poți alege o mare sumedenie de sortimente de cafea ținută în nu știu ce condiții de câteva zile bune de parcă experimentează criogenarea cafelei. Ai și o sumedenie de opțiuni pentru pahare din alea blană pe care îți mâzgălește numele cu carioca și pe care le poți duce acasă. Apoi te lauzi cu ele la toată gloata de neanderthalieni din cătunul din care provii.

Mai ales când ai niște prețuri exorbitante la niște cafele arhicunoscute…

Cred și eu că îți vine a epata ca orice snob care și-a luat ultimul model de ,,bemveu”, după ce a luat un credit din bancă pentru el, pe care până și nepoții vor fi nevoiți să îl plătească.

Și, uite așa, ajung foarte mulți să își tragă poze din alea clișeice de cocalar sau de pițipoancă expirată cu o cafea de la Starbucks, pe care îți mai semnalizează prin scrierea numelui că ești mai idiot decât prevede legea, pentru că ai ajuns să dai o groază de bani pe ceva ce, în alte localuri, poate avea prețuri mult mai mici și o calitate superioară, ca să nu mai zic de ingredientele folosite.

Poftiți, dragilor, rezultatul unei strategii de marketing bazată pe etichetă și nu pe calitate. Asta este, din păcate, strategia multor companii de a atrage cât mai mulți clienți.

Am vrut să zic clienți?

Pardon, am vrut să zic cât mai multe oi spălate pe creier de niște tendințe ale modei, niște oi care, atunci când ciobanul ,,fluieră” ceva de genul ,,uitați ce înseamnă să fii șmecher la momentul de față!” se conformează și se înghesuie să golească rafturile cu tot ceea ce e trendy pentru că așa au fost îndemnate.

Însă, pentru că trăim în secolul al XXI-lea, nu e suficient doar să avem, ci trebuie să ieșim în evidență cu ceea ce avem pe rețelele de socializare. ,,Degeaba mi-am luat cafea din aia mișto de la Starbucks dacă nu le fac în ciudă sărăntocilor de la mine din listă, chiar și pe cei pe care, probabil, nu i-am cunoscut nici măcar în realitate și care beau cafea la ibric pentru că nu au bani nici de o cafea mică de la Starbucks, haha!

Dar asta nu e tot!

Ce rost ar mai avea să îmi pun story cu cafeaua de la Starbucks, dacă nu bag în cadru și cheile de la hârțoapa de mașină cu mulți kilometri dați în spate, pentru care mi-am vândut un rinichi? Ori suntem baștani, ori nu mai suntem!”

Dacă există un efect negativ major al evoluției tehnologiei prin apariția rețelelor de socializare, atunci acela e faptul că orice individ de pe lumea asta care respiră aerul degeaba se poate crede zeu din spatele unui ecran.

Și uite așa au ajuns ca niște oi să devină etalonul pentru mulți consumatori de social media, iar fenomentul postărilor cu cafele de la Starbucks să ia amploare. Acum, însă, să vă povestesc de una dintre cele două experiențe ale mele de la Starbucks.

Prima experiență a avut loc prin vara anului 2016, când eram la finele anului doi de facultate și când am decis și eu că ar fi cazul să fac o vizită anuală la Polus (actualmente Vivo).

Am menționat vizită anuală pentru că prefer să apelez la mall ca ultimă soluție, timp în care prefer să caut ceea ce îmi doresc la magazinele de pe centru…

Nu de alta, dar mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, găseam acolo tot ceea ce aveam nevoie și la prețuri mult mai decente decât în mall.

După ce îmi fac eu cumpărăturile necesare, mă lovește gândul să văd și eu ce o fi cu cafeaua asta de la Starbucks. Mulți cunoscuți de-ai mei se lăudau cu ea. Uite așa fac marea greșeală de a călca pragul unei astfel de cafenele.

Intru acolo, mă uit să văd ce produse au și la ce prețuri sunt și îmi comand un American Coffee mediu care pe atunci era vreo 13 lei, dacă bine îmi aduc aminte. Oricum, fără a fiu sărac lipit sau zgârcit, mi se pare mult până și acum pentru o cafea.

Mă așez frumos, mai răsfoiesc și eu Facebook-ul și aștept să îmi primesc comanda…

După ce îmi primesc comanda, am parte de una dintre cele mai neplăcute experiențe pentru papilele mele gustative.

Fără a exagera câtuși de puțin, băutura aia, ce se voia a fi cafea, avea un gust de lapte praf din ăla ieftin, în care era turnată cafea din aia la plic de 50 de bani de la chioșcul din colț și peste care era turnată apă. Pe scurt, era genul ăla de cafea pe care o bei astăzi, după care mori ieri.

Din momentul acela am mai călcat o singură dată pragul unui Starbucks și atunci pentru că am fost nevoit, fiind constrâns de timp și de distanță.

De atunci mi-am dat seama că toți cei pe care îi știam consumatori de Starbucks fie erau proști și se luau după turmă că așa e la modă, fie aveau o crasă lipsă de gust pentru calitate și rafinament, fie cafeaua aia chiar avea ceva ce eu nu-mi dădeam seama. Oricum, de-a lungul timpului mi-am dat seama că erau, de fapt, primele două variante de mai sus.

Pe final, aș avea câteva sfaturi pentru cei care încă mai consideră că e cool să te folosești de renumitul brand Starbucks:

Dragi consumeriști manipulați,

Înainte de toate, ar trebui să știți că nu păreți mai bogați pentru prietenii sau urmăritorii voștri din mediul virtual dacă vă trageți poze cu o cafea de la Starbucks, pe care vă e scris numele exact așa cum o bovină are partea dorsală tatuată cu fier încins de către ferma de care aparține. Ba dimpotrivă, aș zice că sunteți chiar penibili și suferinzi de deficient de atenție constantă.

Pentru cultura voastră generală, oamenii cu adevărat bogați, precum Bill Gates, Mark Zuckerberg, Jack Ma sau Robert Kiyosaki, nu au nevoie de nicio confirmare din partea altora că sunt bogați.

De ce?

Pentru că ei deja știu asta și nu mai e necesar să epateze cu băuturi și mașini scumpe, din care mai răsare câte o duduie care-și pune picioarele pe bord și care se vinde ieftin pe o viață de lux, doar ca să satisfacă ,,cerințele pieței” de pe rețelele de socializare.

Atitudinea asta de a arăta ,,cine mi-s eu?” nu denotă altceva decât idiocrație și snobism. Practic, nu vă îndepărtați de țăranii ăia fără pic de educație care, atunci când scapă în orașele mari, uită să își lase la intrare atitudinea de melteni. Dacă tot vreți să arătați că sunteți bogați, știți ce aveți de făcut?

E simplu: munciți din greu până ajungeți la propriul nivel de satisfacție financiară și nu vă mai etalați nimănui bogăția. Câtă vreme voi știți că sunteți CU ADEVĂRAT bogați din toate punctele de vedere (nu doar financiar!), puteți să puneți liniștiți capul pe pernă fără să vă bată câtuși de puțin gândul că ceilalți vor scoate povești despre voi.

În al doilea rând, dacă tot vrei să te lauzi că ești cafegiu și că ai gusturi rafinate, de ce nu încerci să îți faci o poză cu cafeaua făcută acasă în ibric?

Nu de alta, dar, din punctul meu de vedere, aia ar trebui să fie considerată singura cafea adevărată făcută cu gust și suflet, pentru care nu plătești sume exorbitante și, dacă ești genul de persoană care apreciază lucrurile simple ca mine, ai savura din plin gustul cu adevărat rafinat al cafelei.

Sau, dacă e cafea făcută la aparat, măcar să fie una cu gust de cafea, nu de praf din ăla din care se face mâncarea pentru astronauți. Ah, stai, am uitat că nu există ibrice de firmă care să îți creeze iluzia faptului că ești pseudobogat pentru limitații care nu te cunosc și care sunt incapabili să vadă dincolo de un paravan iluzionist.

,,Și, dacă nu mai e la modă, atunci e grav…

nimeni n-o să mă mai aprecieze, dacă mă consideră drept o oaie neagră a turmei! Până la urmă, viața mea depinde de ce îmi dictează alții în materie de gusturi și tendințe nu-i așa?” Ei bine, din cauza acestei mentalități defectuoase au ajuns multe corporații să investească mai mult capital în marketingul de imagine al brandului, decât în calitatea produselor.

În felul acesta, ați ajuns să nu mai aveți gusturi în materie de orice bun și serviciu de pe lumea asta, ci doar să vă luați după ceea ce scrie pe etichetă.

Pe scurt, ați ajuns niște scârbe de oameni! 

Semnat,

un gentleman onorabil

-Răzvan Ceuca

 

 

Foto: Luisa Dondaș

O cafenea din Mexic folosește metoda „ursuleților” pentru distanțarea socială!

"în Știri" "de POV21"
cafenea din Mexic

Cine ar fi crezut că o cafenea din Mexic va avea atât de mult succes datorită unor urși de pluș?

În elegantul cartier Polanco (Mexico City), o cafenea a apelat la ursuleți de pluș pentru a respecta legea distanțării sociale. Angajații au plasat câte un ursuleț între clienți, controlând astfel siguranța tuturor.

Proprietarul cafenelei consideră ursuleții ca fiind cel mai potrivit mijloc de comunicare a mesajului privind măsurile de prevenție pe care le abordăm în perioada aceasta. Această cafenea din Mexic recurge la această metodă datorită numărului mare de cazuri de infectare.

Situația epidemiologică în Mexic

Mexic este printre cele mai afectate țări în urma pandemiei de coronavirus. Ministerul Sănătății din Mexic a raportat luni 4.973 de cazuri noi și 342 de decese suplimentare. Guvernul susține că numărul de persoane infectate este probabil semnificativ mai mare, în comparație cu cel de persoane confirmate.

Autor: Raicu Anca

Jurnalul unui coffee addicted

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Jurnalul unui coffee addicted

Cafeaua… Licoarea aia fermecată care alungă somnul și vine cu energie de nu te vezi. Unii nici nu concep să-și înceapă dimineața fără cafea, pe când alții au și uitat de existența ei. Dacă faci parte din prima categorie, sigur știi ce-i aia jurnalul unui coffee addicted.

Eu mă număr printre oamenii care, de când or descoperit cafeaua, nu-și văd viața fără. Și nu că aș fi ceva de genul: ziua nu începe fără cafea. Uneori, îs dimineți în care nici nu apuc să-mi arunc ochii către cafea și o savurez pe prima numai pe la ora 15.

Cum începe povestea mea de coffee addicted?

Eram clasa a noua și m-am lovit pentru prima dată de oboseală și stres.

Vrei să știi cum să faci față stresului? Aici colegii noștri îți dezvăluie secretul!

Iar, în scurt timp, cafeaua aia grețoasă pe care am început să o beau la începutul liceului o devenit un mod de a mă relaxa, de a-mi pune ordine în gânduri sau de a mă liniști.

Uneori plăcerea trece dincolo de mine

Așa că, din nevinovata cafea de dimineață ajung la cafeaua care mă liniștește și „îmi dă energie” la amiază și de acolo mă opresc la una pe la ora 19 seara. Câteodată chiar mai multe. Dacă ar fi după mine, aș bea cafea și când mă trezesc în toiul nopții.

Cafeaua place tuturor, până și pisicilor

Ca să nu mă opresc doar la părerea mea despre cafea, am mai întrebat încă trei iubitori de cafea:

De unde „viciul”?

coffee addicted

Georgiana Badea, 18 ani în prezent, „băutoarea” de cafea de la 14 ani:

Cafeaua – obiceiul la care nu pot renunța nicicum. Am început să beau cafea în clasa a VIII-a, în preajma evaluării naționale. Până atunci recunosc că eram absolut oripilată de faptul că voi ajunge un adult stresat și dependent de cafea, precum mama mea. Între timp am descoperit că orice vârstă ai avea nu e ok să începi să bei cafea. De ce? Ajunge să-ți fie leac și refugiu, doză de serotonină când rămâi în pană și scuză să ieși în oraș. Hai, nu vrei să ieșim la o cafea? Asimilez gustul cafelei cu prima iubire, dulce când simți că leșini și ai nevoie să stai treaz, și amară atunci când ți-e lumea mai dragă.
Nu vă apucați să beți cafea! O să ajungeți poeți cu ibricul lângă voi!”

coffee addict

Andreea Catalano, 17 ani, iubitoare de cafea, pisici și cărți:

„Păi… Am început să beau cafea în adevăratul sens al cuvântului prin clasa a X-a. De atunci nu îmi încep nicio dimineață fără ea. Avem o prietenie strânsă… Mă ajută mereu la greu și o apreciez foarte mult pentru asta. Sunt iubitoare de orice tip de cafea, de la esspresso la latte și cappuccino. Cred că principalul motiv pentru care beau cafea ar putea fi că mă face să mă simt mult mai fericită și împlinită doar prin gustul ei care îmi ajunge direct la inimă, deci ceva în genul: Today’s good mood is sponsored by coffee.

jurnalul unui coffee addict

Alexandru Ciobotaru, 20 de ani, om care nu lasă cafeaua nici peste granițe:

„Am început să beau cafea pe la 15 ani, mama mea fiind o băutoarea mare de cafea. Inițial nu puteam să o beau așa cum era ea, fără lapte sau zahăr. Între timp am învățat să o beau foarte tare, fără zahăr sau lapte, câte 4 pe zi sau mai mult.

La început, am folosit-o ca metodă de a rămâne cât mai mult în priză. Însă, cu timpul, am realizat că iubesc gustul, mirosul, energia și atmosfera pe care mi-o oferă acest produs, boostul de energie și atenuare a oboselii fiind ultimul motiv. A înlocuit și apa de multe ori, fiind principala mea sursă de hidratare. Am băut cafea și dincolo de granițe, de exemplu în USA, însă acolo e cu totul diferită. E foarte dulce și nu simți că te poți trezi de la ea. Am avut și perioade grele cu energizantele, însă tot cafeaua rămâne una din iubirile mele, indiferent de oră sau de ce aromă are!”

Ești un mare consumator de cafea și brusc nu-ți mai merge aparatul de acasă? Aici găsești cele mai tari aparate de cafea, sperăm să-ți fim de ajutor!

Până la urmă, cafeaua reprezintă pentru mulți mai mult decât un simplu lichid. Unii o văd precum o prietenă, alții precum o porție de adrenalină. Eu o văd precum o gură de relaxare, iar pisicile mele precum ceva interzis. Alții o țin minte pentru notațiile de genul: jurnalul unui coffee addicted.

Fiecare are viziunea lui despre cafea, precum fiecare are preferințele lui la acest capitol.

Foto: Andreea Filip

Cafea în amurg

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"
Cafea în amurg

Încă îți mai simt mâna
Pe după umăr,
Mai aud cum mă întrebi
Dacă mi-e somn.
Încă mai sunt
Într-un trecut pe care
Mi-am promis să nu-l
Retrăiesc.
Așa sunt eu,
Cum simt puțin miros de alcool
Mă și teleportez în trecut.
Dar ce să fac
Dacă mi-am promis să nu mă
Atașez de tine
Și totuși am făcut-o?
Poate voi uita,
Nu am de unde să știu,
Cică oamenii se uită…
În caz că voi mai avea
Ceva de transmis
Te voi suna la 2 noaptea,
Te voi chema la cafea în amurg
Sau la o bere într-o dimineață.
Te aștept la borna kilometrică
A celor 100 de cuvinte
Pe care nu le vei auzi
În veci rostite de glasul meu.

 

Foto: Lorena Morariu

Fericirea înseamnă o carte bună și o cafea

"în Poezie și literatură/Texte" "de POV21"

Nu, nu este vorba despre celebra carte scrisă de Agnes Martin-Lugand – Oamenii fericiți citesc și beau cafea – ci despre concluzia la care am ajuns în ultimele luni.

Ultimele 3-4 luni au fost cele mai stresante și încărcate luni din viața mea pe toate planurile, însă această perioadă m-a ajutat să înțeleg că nu jobul, banii sau popularitatea te fac fericit, ci perspectiva ta asupra lucrurilor și a vieții.

Nu zic că banii nu mă fac fericit, din contră, mă fac foarte fericit. În ultima perioadă am descoperit că fericirea poate apărea și mulțumită lucrurilor simple, în cazul meu, mi-am dat seama că eram cu adevărat fericit în timp ce stăteam pe balcon cu o carte în mână și cu o cafea în cealaltă.

Fericirea depinde în proporție foarte mare de modul în care alegem să privim lucrurile, de aceea vă îndemn să încercați să vă găsiți propria fericire și în lucruri mărunte și să încercați să vedeți mai des partea plină a paharului fiindcă merită.

For every minute you are angry you lose sixty seconds of happiness.

Ralph Waldo Emerson

 

Mircea Dacian

Derulează înapoi