Tag archive

Boală

Ozzy Osbourne: „Nu cred că voi mai trăi mult“

"în Texte" "de POV21"
Ozzy Osbourne

Ozzy Osbourne, legenda Black Sabbath, a întristat o lume întreagă în urma interviului pentru revista Kerrang.

Pe data de 28 ianuarie, Ozzy a făcut publică diagnosticarea sa cu Parkinson, în urma multor alte probleme de sănătate cu care se confruntă de ani de zile. Starea sa proastă de sănătate nu este o știre nouă pentru fanii săi. În 2019 s-a confruntat cu mai multe boli și accidente, trecând prin 3 operații în toamna anului trecut.

Cu tristețe, această legendă a muzicii rock, în vârstă de 71 de ani, și-a discutat propria moarte în cel mai recent interviu după luni bune de inactivitate. Ozzy declară : “Dacă mă gândesc vreodată când îmi va sosi ceasul? Mă gândesc mereu la asta, dar nu-mi fac griji. Ni se va întâmpla tuturor. Nu sunt fericit, pentru că nu sunt sănătos şi nu cred că voi mai trăi mult”

Artistul declară că în aprilie va face o călătorie spre Elveția pentru a consulta un specialist în legătură cu această boală care are să-i pună capăt zilelor.


Sursa poate fi găsită aici !

Autor: Fodor Andra- Maria

Coronavirusul se vindecă! Primul caz chiar în China!

"în Texte" "de POV21"
Coronavirusul se vindecă

Coronavirusul se vindecă, primul caz de acest gen fiind chiar în China. Spitalul Municipal din Shanghai afirmă că o pacientă de 54 de ani pe nume „Chen” a fost prima vindecată de când a început epidemia.

Femeia a anunțat simptome corelate cu virusul pe 10 ianuarie, urmând ca pe 12 să fie internată. După două săptămâni de tratament diferit, aceasta a fost externată.

Conform presei „Express“, „leacul minune“, Nafildavir, care este utilizat uneori în tratamentul virusului imunodeficienței umane (HIV) este cel folosit în testele pentru tratamentul lui Chen.

După ce virusul s-a răspândit trecând din China în Europa, primele cazuri apărând în Franța, 5 orașe au fost puse sub carantină și mai mult de 35 de milioane de locuitori s-au izolat în case.

Virusul a luat până acum 56 de vieți și numărul celor infectați crește la cote alarmante.

Spitale de urgență și centre de carantină sunt construite zi după zi în China. Guvernul Beijing a declarat duminică folosirea medicamentelor împotriva HIV-ului pentru tratarea Coronavirusului, Ritonavir și Litonavir, pe lângă Nafildavir.

Coronavirusurile reprezintă o familie de virusuri care cauzează de la răceli la afecțiuni mai grave ale sistemului respirator, putând să fie letale.

Virusul ce îngrozește lumea este de fapt o noua ramură a coronavirusului, denumită nCoV, nemaifiind întâlnită la oameni până acum.

A mai fost anunțat un caz de vindecare la un bărbat de 46 de ani, numit Yang, care avea simptome asemănătoare cu Chen. Bărbatul a fost externat din spitalul provinciei Zhejiang, însă este ținut sub observație.

Coronavirusul – în pachetele AliExpress expediate din China

"în Texte" "de POV21"
Coronavirus

AliExpress este o companie de livrare/transport cu sediul în China, deținut de Alibaba Group. Lansat în 2010, este format din companii mici din China și din alte locații, precum Singapore, care oferă produse cumpărătorilor online. Sursele și cumpărătorii spun că AliExpress ar fi unul dintre transmițătorii coronavirusului! Coronavirusul – în pachetele AliExpress!

Joyce Philippe, reporter wlox.com a postat pe rețeaua sa de Twitter:

Cumpărătorii online: multe persoane își exprimă îngrijorarea despre comandarea (produselor) de pe site-uri precum Sheln sau AliExpress (sau companii care vând produse de îngrijire capilară cu livrare directă din China) în timpul izbucnirii coronavirusului. Majoritatea cazurilor provin din Wuhan, potrivit washingtonpost.com.

Coronavirus
Coronavirus

Jurnalista a răspuns ulterior postării ei:

Doar fiți siguri că știți de unde vin produsele voastre.

Apoi, Joyce Philippe a invitat internauții să citească articolele celor de la washingtonpost.com, care au făcut o analiză asupra virusului.

Coronavirus
Coronavirus

Tot pe Twitter s-a semnalat un caz al unui internaut care a primit coletul de pe AliExpress acum câteva zile, iar de atunci tușește și strănută. Foarte repede, acesta a fost replicat de un alt internaut:

Apelează serviciile medicale și nu părăsi locuința.

Coronavirus
Coronavirus

Kerry Allen, analist media în China din partea BBC a scris:

„Dincolo de problemele de călătorie, închiderea orașului Wuhan rezultă în închiderea industriei poștale și de film a Chinei.

China Post a confirmat că toate coletele care trec prin oraș sunt scanate și trecute printr-un proces de dezinfectare. Cum în China majoritatea curierilor livrează produse direct oamenilor pe motocicletă, compania îndeamnă consumatorii să contacteze curierii direct prin telefon, și să aranjeze bunurile pentru a fi livrate spre punctul de colectare sau cutia de colete „pentru reducerea contactului persoană cu persoană”

Coronavirus
Coronavirus

Wuhan este un punct important de infrastructură și producție, având numeroase fabrici, uzine și centre de producțe textilă. Compania AliExpress livrează colete peste tot în lume.

Începutul

Coronavirusul a început să se manifeste din data de 12 decembrie, anul trecut, în Wuhan, China. De atunci s-au înegistrat zeci de morți și suspecți sau infectați, numărul lor fiind în creștere.

Doar din data de 24 ianuarie s-au luat prime măsuri împotriva virusului: verificări și dezinfectări ale coletelor. Cele din 12 ianuarie – 24 decembrie ar putea fi „pilon de transmisie” a coronavirusului.

Coronavirusul a „aterizat” în Europa. Franța, primele cazuri!

"în Musai!" "de POV21"
Coronavirusul

Coronavirusul a „aterizat” în Europa.

Noul virus apărut în luna decembrie a anului trecut în China s-a extins deja pe trei continente: Asia, America și Europa! La 2300 de kilometri distanță față de România, o țară foarte dezvoltată a anunțat public două cazuri de pacienți sub control medical.

Infecţiile cu coronavirus pot provoca maladii respiratorii – unele dintre ele pot fi severe şi chiar mortale, precum MERS (Sindromul respirator din Orientul Mijlociu) şi SARS (Sindromul Acut Respirator Sever), iar altele mult mai blânde, precum răcelile comune.

Virusul care a făcut 41 de victime în ultima lună se pare că a ajuns în Franța! Două cazuri au fost semnalate de către statul francez prin Ministrul Sănătății, Agnès Buzyn, vineri seara într-o conferință de presă. De asemenea, sunt cercetați alți 50 de pacienți care prezintă simptomele virusului care se manifestă sub forma unei gripe.

Unul dintre pacienții francezi este internat la Bordeaux și altul la Paris, declară Agnès Buzyn. Acesta a precizat că autoritățile vor lua toate măsurile în încercarea de a stopa propagarea virusului. Pacientul din Bordeaux are 48 de ani, a revenit din China, a trecut prin oraşul Wuhan, a avut primele simptome pe 23 ianuarie. Despre cel din Paris nu se cunosc detalii deocamdată, potrivit AFP.

Coronavirusul a făcut 41 de victime!

Un bilanț recent arată că până vineri au decedat 41 de persoane din cauza virusului și sunt peste 900 de cazuri de infecție! Marele Zid Chinezesc s-a închis parțial și celebrarea Anului Nou Chinezesc a fost anulată de către autorități. 11 orașe au fost închise și cazuri de infectați cresc de la oră la oră.

Măsura de urgență luată de autoritățile chineze este să construiască în 6-10 zile un spital cu 1000 de locuri pentru analizarea, tratarea și stoparea virusului. Cazurile de coronavirus s-au răspândit ulterior în SUA, Thailanda, Taiwan, Singapore, Hong Kong, Macao, Vietnam, Coreea de Sud, Japonia și Nepal.

Ca o măsură de precauție în spitalele și unele zone publice din România s-au amplasat panouri de înștiințare în legătură cu virusul. Sunt în carantină membrii Filarmonicii „Banatul” din Timișoara care au concertat în orașul „mamă” al virusului, Wuhan. 18 angajați ai filarmonicii au fost puși în carantină pentru 10 zile!

Filarmonica de Stat Transilvania a transmis că niciun muzician din ansamblul său nu este infectat și nu sunt posibili purtători al noului coronavirus, potrivit Mediafax.

Coronavirusul se poate răspândi la nivel mondial! Două persoane au decedat. Simptome precum febră, frisoane…

"în Diverse" "de POV21"

Coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu este un virus care se poate răspândi la nivel mondial, învelit din genul Betacoronavirus, familia coronaviride, cu genom ARN monocatenar liniar cu sens pozitiv, descoperit pentru prima oară în Arabia Saudită, care infectează oamenii provocând o afecțiune respiratorie virală denumită sindromul respirator din Orientul Mijlociu.

Prima persoană care a avut ghinionul de a „testa” acest virus a fost o femeie în vârstă de 61 de ani care a călătorit în Thailanda pe data de 8 ianuarie. Din această țară, femeia respectivă a fost primul om care a descoperit efectele și simptomele virusului.

Ulterior, o a doua persoană a fost diagnosticată cu virusul Corona.

O femeie din China, care a călătorit în Thailanda luni, a fost diagnosticată cu virusul corona, declarație făcută chiar de către Sukhum Kanchanapimai, secretar permanent la Ministerul Sănătăţii Publice.

Tot acesta a declarat, în cursul zilei de vineri, că încă nu există un focar al virusului Corona, precizând și că în ambele cazuri, persoanele diagnosticate cu acest virus au fost puse în carantină, starea acestora fiind stabilă.

De la o simplă răceală și până la boli pulmonare severe precum Sindromul respirator acut sever (SARS) şi Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS), virusul Corona poate avea efecte grave pentru organism.

Poate fi contactat atât de animale, cât și de către oameni.
Care sunt simptomele?

De la febră, frisoane, pneunomonie ce, inițial poate părea banală, tuse, cefalee și poate ajunge la insuficiența renală acută, probleme respiratorii și leziuni pulmonare.

Peste 13 500 de călători care au ajuns în Thailanda luna aceasta sunt testați pentru a se verifica existența altor potențiale victime.
În prezent, două persoane au fost declarate decedate datorită pneumoniei severe provocate de virusul Corona.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat că există riscul ca virusul Corona să se răspândească la nivel mondial, fapt pentru care fiecare spital este avertizat să efectueze cu strictețe controale, tocmai pentru a nu exista și alte victime, un posibil focar nefiind încă declarat.

Oficialul OMS a declarat marți faptul că încă nu există o imagine clară referitoare la acest virus.

În anii 2003-2004 însă, virusul SARS a infectat peste 8.000 de oameni, 774 au fost declarați decedați, totul într-o epidemie care s-a răspândit inițal în Asia și apoi în alte 37 de țări.

Medicii spun, însă, faptul că noul Coronavirus care a fost detectat săptămâna aceasta în Wuhan, Thailanda, nu pare să fie la fel de puternic precum SARS sau MERS, simptomele principale depistate fiind febra și dificultățile respiratorii.

azil de boli fără leac

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

un pas a fost de ajuns cât să mă distrugi
trasai urme de boală printre gândurile mele
sugrumată de gratii iluzorii,
m-a părăsit începutul acela ilustru de ipohondrie
în mijlocul haosului meu ai dat glas furtunii,
psihoză îmbibată de radiația ce-o emiți cu fiecare privire.

esti rece, gheața ce se sparge pe sub noi
încă mă întreb de ce luna se ține după tine.
căutând răspunsuri la fiecare eșec cromozomal,
mi-ai arătat că tu ești definiția cleptomaniei
ai furat esența ce-o țineam aruncată undeva adânc,

n-aveai nevoie de mine, a fost pură obsesie.

Autor: Georgiana Badea

Fotograf: Andreea Filip


Poluarea – dezumanizarea în care am căzut cu toții!

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"

Suntem într-o continuă învălmășeală cauzată de factorii externi, ce se răsfrâng înăuntrul nostru. Asta e poluarea – dezumanizarea în care am căzut cu toții!

Dacă natura ar putea vorbi cu noi fiți siguri că săraca ar alege să tacă și să ne bată obrazul.

Cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns la atâta nepăsare și ignoranță?

În acest drum spre cunoașterea sinelui, crearea unui viitor de succes, promovarea propriei proiecții ce se vrea a fi perfectă, uităm de noi. Uităm că ceea ce ne înconjoară este, de fapt, și ceea ce ne unește, de aceea tindem tot mai mult spre distrugerea mediului.

Uităm să fim buni și reali.

Chiar atât de mult am involuat ca populație?

Încă sper să ne trezim la realitate și sper ca schimbarea asta să înceapă de la tine, cel ce citești asta acum.

Cred în oameni, cred în noi, încă simt că oamenii sunt frumoși și speciali și mi-aș dori să nu pierd niciodată speranța asta. Pentru că de la noi începe totul, și tot cu noi se și termină.

Deci haideți să facem o introspecție și să vedem ce naiba se întâmplă cu noi, că suntem tare confuzi.

Poluarea reprezintă, așa după cum bine știți cu toții, un fenomen de gravitate mondială. Acest fenomen nu e de ieri de azi, e de sute de ani.

Se vehiculează în stânga și-n dreapta că ar trebui să începem să facem ceva, să oprim poluarea pentru că dacă nu ne trezim, copiii și nepoții noștri vor purta costume d-ălea „bengoase” de astronaut, cu tuburi de oxigen și mai știu eu ce nebunii.

Pe scurt, poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).”

În urma unul sondaj adresat Generației Y (oamenilor cu vârsta cuprinse între 18 și 35 de ani) aflăm că, timp de mulți ani la rând, cea mai serioasă problemă ce afectează lumea de astăzi este constituită de schimbarea climatică, observabilă prin: dereglarea anotimpurilor, topirea ghețarilor, destabilizarea culturilor, infectarea speciilor de plante și animale, intensitatea și durabilitatea valurilor de căldură.

Peste 91% din participanți au afirmat că, în mod implicit, oamenii sunt responsabili de aceste schimbări, în timp ce 78% dintre aceștia au declarat că sunt dispuși să-și schimbe modul de viață pentru a proteja mediul.

Site-ul ce se ocupă cu monitorizarea impacturilor schimbării climatice din Statele Unite se numește National Climate Assessment. 

Oamenii de știință continuă să creadă că temperatura globală va continua să crească cu 1.4°C până la 5.8°C până în 2100.

Astfel că Pământul va fi mai cald decât a fost în ultimii 125.000 de ani, principala cauză a acestei dereglări nefavorabile fiind, în mare parte, din cauza gazelor cu efect de seră produse de activitățile umane.

Aceasta este întâlnită și în cauzele principale ale poluării aerului – cea mai veche formă a poluării, existentă încă de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură și prepararea alimentelor.

În urma acestor procese, la nivelul stratosferei, producția excesivă a compușilor ce conțin clor a redus stratul de ozon stratificat, astfel că a dus la crearea unei găuri deasupra Antarcticii, ce durează mai multe săptămâni în fiecare an.

Așadar, expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră, amenințând sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.

Un alt factor ce contribuie la „îmbolnăvirea” naturii este poluarea solului. Este mai degrabă o consecință a unor obiceiuri neigienice, datorată depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deșeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanțe chimice în practica agricolă, omorând astfel toate organismele utile solului.

Păi nu? Poluarea – dezumanizarea în care am căzut și din care nu mai vrem să ne ridicăm.

Din punctul de vedere al felului surselor de poluare produse de om, se disting :

  • Poluare industrială;
  • Poluare casnică;
  • Poluare cauzată de mijloacelor de transport.

Cel mai periculos poluant, la momentul actual este industria, astfel că procesele de producție industrială și de energie a industriei  sunt principalele surse ale poluării atmosferice.

De asemenea, putem adăuga orice fel de arderi din care rezultă substanțe poluante.

În concluzie, putem face o recomandare politicienilor din zilele noastre, și anume că ar trebui să se gândească mai degrabă la susținerea programelor de reducere a poluării decât la o extindere cât mai mare a industrializării.

Ca o mică paranteză, așa pur informativă:

– În topul celor mai poluate 20 de orașe din lume, 13 sunt din India. Primul loc este ocupat de New Delhi, unde nivelul de particule din aer este de 15 ori mai mare față de cel recomandat de OMS

– Șase miliarde de kilograme de gunoaie sunt aruncate, anual, în mări și oceane, în timp ce peste un miliard de oameni din lume nu au acces la surse de apă potabilă

– Aerul din Beijing prezintă aceleași riscuri pentru sănătate pe care le are și fumatul unui pachet de țigări pe zi

– Cele mai poluate trei orașe din Europa sunt Napoli (Italia), Pancevo (Serbia) și Skopje (Macedonia)

– Economiile dezvoltate, alături de India și China, cheltuiesc, anual, aproximativ 3.500 de miliarde de dolari pentru bolile și decesele premature cauzate de poluare, potrivit OECD.

În esență, nu este vorba despre cât de bine am prins acel peisaj în fotografia de pe Facebook sau Instagram, și nici despre cât de mare e numărul de like-uri adunate… dar despre ce facem noi ca natura să arate atât de miraculos, ruptă din basme.

Acum lasă-mă să te întreb ceva, lasă-mă să-ți pătrund în minte și să te întreb ceva.

    La tine acasă arunci chiștoacele pe covor?

Sunt mai mult decât sigură că nu. Deci ia atitudine. Poluarea – dezumanizarea în care am căzut cu toții este corigibilă!

Vezi un gunoi pe jos? Apleacă-te, știu că te doare spatele, și pe mine mă doare spatele, dar îți spun eu că merită. Vezi un morman de chiștoace la tine în fața porții? Pune mâna pe mătură că și așa e bună și la altceva în afară de a bate copiii cu ea. Vezi pe cineva care poluează mediul? Fii tu liderul de care are lumea nevoie!

Învață-l, fă-l să gândească, spune-i că nu e bine ce face.

Așadar, în cazul în care ești în pană de idei, aici ai câteva sugestii prin care îi poți da o mână de ajutor mediului înconjurător:

-Izolarea casei;

-Economisirea apei;

-Plantarea copacilor;

-Colectarea deșeurilor în locuri special amenajate;

-Folosirea cât mai rară a automobilelor;

-Folosirea aparatelor casnice și a becurilor cu un consum scăzut de energie;

-Folosirea bateriilor reîncărcabile.

Nu vreau să ajungă copiii noștri să meargă la muzeu ca să vadă cum arată un copac.

Nu-ți spun să fii activist și să fii o mini Greta Thunberg, îți spun să faci mici schimbări, să iei atitudine. O să trecem noi puntea asta, dar trebuie să avem din ce să o construim mai întâi.

Planeta asta are nevoie de noi, nu ezita să-i răspunzi strigătului de ajutor!


Surse:
www.semneletimpului.ro

www.slideshare.net

www.imst.pub.ro

www.nca2014.globalchange.gov 

www.infomediu.eu


Autori:

Georgiana Badea

Cristina Gabriela Ionescu


Sinuciderea – soluție definitivă pentru probleme temporare

"în Texte" "de POV21"

Încă din anul 1960, când rata era la o scară de 2,7 persoane la un milion de locuitori, sinuciderea a reprezentat o problemă mondială, mai ales în rândul tinerilor. Actul de a-ți curma propria viață, de a renunța la orice fărâmă de iubire, de înțelegere și compasiune din partea persoanelor din jurul tău privează de viață circa un milion de persoane anual.

Sunt „slabi de înger”…

Spun unii, dar eu cred că sunt puternici. Sunt curajoși și până au ajuns să recurgă la acest deznodământ sfâșietor au strigat pentru o fărâmă de ajutor.

Poate nu au făcut-o cu voce tare. Dar au încercat mulți ani să combată depresia, singurătatea, problemele de zi cu zi, cele psihice și medicale. Ei au luptat cu sinuciderea.

Au luptat până în ultima clipă, au încercat să combată durerea, însă nu au reușit pentru că mulți dintre noi nu am observat cum se pierde o viață sau poate pentru că am trecut indiferenți pe lângă ei. În trecut și chiar și în zilele actuale, depresia a fost și este considerată un moft, chiar o glumă, fiind batjocoritor numită „boala bogaților”.

Doar o autopsie…

Multe studii au demonstrat că cei mai mari factori de risc sunt problemele psihice, de sănătate și abuzul substanțelor nocive, cum ar fi: consumul excesiv de alcool sau de droguri, care în final te transformă într-un demon impulsiv și ajungi să crezi că nimic nu mai are sens, că ar fi mai simplu să nu mai exiști, că Pământul este un loc mai bun fără tine.

Când un suflet pleacă de lângă noi, rămân în urmă oamenii ce l-au iubit, prietenii, familia. Rămâne în urmă regretul că „poate aș fi putut face mai mult pentru el sau ea”, dar în final tot ce ajunge să facă este o autopsie psihologică pe baza căreia niște doctori pot spune „liniștiți”, „a fost un suicid”.

Boala – problema veșnică ce a stârnit mereu semne de întrebare..

Nevoia credincioșilor de a se implora de o forță divină ca să îi ajute, să îi ocrotească este prezentă, din nefericire și în aceste cazuri din care sinuciderea pare ultima scăpare.

Anxietatea, depresia, biloparitatea și schizofrenia te fac să te simți diferit de cei din jur și implicit te duce la autoizolare, în special în cazul celor de a doua sau a treia vârstă.

Sufelete pierdute în neant au nevoie de atenție, iubire, grijă și în primul rând de oameni care vor să îi ajute, uneori poate, chiar de un anumit tratament medicamentos. Societatea din ziua de astăzi judecă, iar cel mai rău lucru pe care îl poți face este să râzi de o persoană ce strigă după ajutor.

Oamenii au nevoie de mai multe modele și mai puțin de critici.

Uneori, nu ne gândim că mulți dintre prietenii noștrii sunt în aceste situații, că poate se simt blocați, captivi într-o cameră din care nu mai pot să iasă și apoi încep să facă ce este mai simplu pentru ei în acel moment, să consume în mod excesiv alcool și droguri, să se detașeze de lumea exterioară, să își piardă orice fărâmă de încredere în ei, iar în final în omenire.

Sunt multe cazuri în care familia, care ar trebui să îi susțină e cea care îi acuză și găsesc ajutor și înțelegere de la persoanele străine.

O istorie tristă.

Locuind într-o comună, toate poveștile și întâmplările se aflau super repede. Când se întâmpla ceva, tot satul știa și, din nefericire, într-o zi, am auzit cum o femeie s-a sinucis în spatele casei în care locuia împreună cu cei doi copii, pe atunci, în vârstă de șapte și zece ani.

Nimeni nu ar fi bănuit…

Că acea doamnă ar recurge la așa ceva, dar mulți nu îi știau povestea.  Nu știau cum, încă de mică, a asistat la sinuciderea mamei sale, cum și-a văzut părintele asfixiat în bucătăria casei, nu știau ce demoni o urmăreau și de depresia prin care trecea, ereditară, până în ziua când a ales să renunțe la tot, la viață, la jobul și la copiii pe care îi avea.

Este un caz care ținea de competența instituțiilor medicale specializate în acest domeniu. Poate dacă ar fi recurs la un ajutor psihologic și psihiatric, ar fi fost și astăzi alături de familie și prieteni.

Acești frumoși oameni au nevoie de susținere, de cineva care să îi ajute, de un prieten să îi asculte. Sinuciderea este o soluție permanentă pentru probleme temporare.

La fel cum a fost și în cazul unui olandez în vârstă de 19 ani, pe nume Ruben Peters.

Bună, Ruben! Îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu!

Bună, Laura! Eu îți mulțumesc că îmi faci publică povestea pentru a ajuta alți oameni!

În primul rând, aș vrea să știu ce te-a determinat să ajungi atât de departe, ce te-a determinat să îți dorești să îți curmi viața ?

Ce mi-a determinat atentatul la propria viață a fost o dorință maniacă (partea cea mai rea din a fi depresiv), combinată cu multe certuri și o relație abuzivă, despre care prefer să nu vorbesc. A intrat atât de adânc în mine, încât mi-a scăpat de sub control și fiind stânjenit și într-o depresie sfâșietoare am luat o supradoză de pastile.

Îmi pare foarte rău să aud acest lucru. Cine te-a ajutat să treci peste acest impas?

Un alergător care, din întâmplare, a trecut pe acolo, m-a văzut și mi-a salvat viața. Apoi părinții, toată familia și un grup restrâns de prieteni, cărora le sunt veșnic dator pentru câte au făcut pentru mine.

Încă mai ai gânduri negre în care îți dorești să îți iei viața?

Uneori mai am astfel de gânduri, care, mai exact, nu sunt atât de ciudate pe cât par, datorită depresiei. Dar mai vreau să fac asta? NU! CLAR NU!

Acum, după ce ai trecut peste această etapă, ce părere ai tu despre actul în sine?

Cred că nu este o soluție. Treci prin multe. Ești blocat, prins. Dar, luându-ți viața, oferi aceste sentimente și altor 10 persoane de lângă tine. Cu toate acestea, consider că judecând persoanele care au descurs la asta, este cel mai rău lucru pe care îl poți face. Dă-le, la naiba, o pauză!

Momentan, frecventezi un terapeut sau un psiholog?

Da! Momentan fac terapie. Văd un terapeut o dată pe săptămână. Mă ajută să îmi detașez mintea de problemele din acea săptămână. Și îmi oferă ajutor și sfaturi în legătură cu orice impas peste care trebuie să trec.

Mă bucur să aud că ai parte de un tratament corespunzător și că acum ți-ai schimbat gândirea. Oare, totuși, ai putea să îmi spui mai multe despre perioada ta depresivă și despre masca pe care ai afișat-o în fața lumii?

Atunci când ești într-o depresie este foarte greu să te gândești că ceilalți vor să te asculte. Sau că îi pasă cuiva cu adevărat de tine. Și… este imposibil să le spui oamenilor încontinuu problemele tale.

Este greu să te arăți în acest fel în fața lor, să fii vulnerabil… Așa că ajungi să îți pui o mască, să nu le arăți celor din jurul tău ce simți cu adevărat. Dar pe termen lung acest lucru face totul mai dificil, iar în anumite cazuri ajungi să te urăști pe tine însuți. Am ajuns să scriu și niște poeme ca să mă mai pot detașa de sentimentele pe care le aveam.

În final, ce le recomanzi celor care citesc acest interviu și mai ales celor ce se confruntă cu situații asemănătoare?

Hmm… Vreau să le spun că sunt motive pentru care merită să trăiești. Prieteni, familie, iubire (care mereu vine în cele mai neașteptate momente). Un sfat pe care îl urmez și eu acum este că nu trebuie să îți pese de ce cred alții despre strigătul tău de ajutor.

Fă terapie dacă este nevoie și îndrăznește să accepți că s-ar putea să ai nevoie de ajutor!

Acestea sunt poemele scrise de Ruben în perioada în care se confrunta cu depresia și gândurile sinucigaşe:

 

You know you’re not fine.

But your pain doesn’t matter to them.

You know you struggle to deal with yourself crying.

But of hearing about that no one’s a fan.

So every morning you put on your mask.

You act like nothing is wrong.

If only they wanted to listen to the pain inside you.

You, feeling it ever so strong

I put my mask on

And look in my mirror

I put a smile on my face

To hide all my terror

I don’t want to show it

But why you ask

Well, you see

In reality nobody gives a fuck about me

So on my inside I drown in my emotions

And wish that someone cared

The outside may act all ferocious

But actually I am scared

 


 

I laugh to hide my pain.

I think ‘please can someone end my life’.

I cry my nights away.

Who am I even trying to fool?

Myself or some other fucking tool?

I don’t want to show that I’m depressed.

I don’t want to show that I am stressed.

I want people to think of me in a happy kind of thought.

Even though happy is all that I am not.


Dacă citești acest articol, poate vei învăța să nu mai tratezi cu indiferență cazurile în care sinuciderea curmă vieți.

Vei avea mai multă compasiune pentru oamenii care se confruntă cu astfel de probleme. Iar, dacă simți că ai nevoie de ajutor, nu ezita să îl ceri și crede că te poți baza pe noi, cei din jur, chiar dacă suntem niște străini.

Sinuciderea este o soluție permanentă pentru probleme temporare. Cere ajutor!


Date științifice găsite în cadrul unor documente ce fac parte din arhiva Facultății de Psihologie Cluj.
Autor: Ștefania Bîrgăoanu
Foto: Capătă Andrei-Bogdan

Consemnările unui schizofrenic

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

13.06.2015

E vineri și încă sunt închis în acest lagăr de exterminare. Le-am spus că nu sunt evreu, dar ei nu mă cred. Îmi fac experimente, îmi iau din sânge – iar sângele meu se opune – îmi e fidel, la fel ca picioarele, capul, mâinile, trunchiul, ochii, urechile; toate îmi tremură și-mi spun că locul meu nu e aici, e undeva lângă Marta. Oamenii îmbrăcați în alb nu vor înțelege niciodată durerea unui om în doliu. Mi-a murit sinele și în fiecare zi mi se cântă recviemul. Alaltăieri, m-am zgâriat și mi s-a îmbolnăvit sângele. Am eșuat mereu în a le explica că sunt medic psihiatru și am venit la spital să fiu avansat în grad. Toată lumea mă condamnă că-s om. De azi renunț să fiu om, poate mâine îmi dau drumul.

14.06.2015

Sâmbătă am vizită. La ora două după masă mă întâmpină o bătrână-n pragul ușii, ea nu intră decât dacă îi zic eu să poftească. Cu ea vorbesc despre Marta. Ea e singura care mă ascultă fără costul unei înțepături în brațul stâng sau drept, depinde de vreme, dacă e soare îi spun stângul, iar dacă plouă îi cer în dreapta, așa, doar ca să-i văd cum se miră, de parcă o explicație i-ar face să înțeleagă gândurile unui om inundat până în gât și gata să se înece în propriul sânge.

Revenind la vizita de sâmbătă, pe bătrână o cheamă Elisabeta și poartă cu ea 3 perechi de chei. Prima, o folosește pentru ușa de la intrare, a doua – pentru cea din camera de gardă, iar ultima – pentru ușa de la salon. Ea e deschizătoarea mea de uși, mi-a promis că mă va scoate dintre oamenii albi. (Autoportret, Portret: Femeia care îmi oferă cheile universului). Dar de fiecare dată când o întreb când vom evada, ora de vizită se termină. Femeia în alb intră și-mi spune că nici de data asta nu m-au vizitat părinții. Îi repet încă o dată că părinții mei sunt canibali și vor să mă devoreze. Ea nu-mi răspunde – ei răspund doar de 3 ori pe zi, și atunci dau din cap negativ sau afirmativ – Le-am spus să dea în zigzag, nu m-au ascultat. În timpul meu liber, care este unul de proporții nelimitate, pictez. Portrete, autoportrete, peisaje; eu le arăt ce văd ochii mei și ei, sărmanii, tot orbi pășesc pe lângă ele. (Autoportret: omul cu desene invizibile).

18.06.2015

Mi-am spălat mâinile în apă infectată și acum infecția mi s-a răspândit în corp. Asta i-am spus psihiatrului. El spune că apa nu te poate infecta. Îmi arată un pahar cu apă. Îl duce la gură și soarbe, își arcuiește sprâncenele și pleacă. Îi șoptesc că omul cu infecție în suflet e imun la simptome. Îi cer un avocat, eu nu fac parte din acest colectiv, nu am ales să fiu aici, și totuși ei mă vor în camera asta de tortură. Noaptea, după ora 00:00, cineva mă leagă de pat și-mi îndeasă pastile pe gât și eu mă fac ca iau bomboane. Mereu la 3 dimineața îmi urlă lupii la geam și mă trezesc cu luna pe podea. Urlu și eu la lună, așa cum se cuvine, îi cer ajutorul haitei și ea atunci pleacă. Toată lumea pleacă. (Peisaj: haita de lupi care fuge cu luna în spate). Dar eu când?

22.09.2015

Mi-au stors tot sângele și s-au jucat cu el în eprubete. Analizele nu sunt niciodată în favoarea victimei, e o regulă general valabilă. Tot corpul îmi arde și abia ce a nins la etajul doi, eu cred că resimt frigul sub formă de căldură. Astăzi s-au uitat mai atent la analize, păreau bucuroși, și eu eram, ieri mă vizitase Marta. Am luat-o de mână și parcă i-am simțit căldura dintre degetele ei cum zboară și e aspirată de aparatele ce-mi fură aer. Am privit-o-n ochii ei palizi și obosiți, ea nu vorbește, însă privirea ei îmi recită poeme nesfârșite despre cum era viața înainte de moarte. (Portret, Autoportret: Două pete de culoare într-o lume vopsită-n alb). E prima ei vizită la mine și eu nu o pot servi decât cu un măr pe jumătate mușcat. Condițiile limitate sunt un calvar pe care eu îl înghit zilnic, și se mai miră că sunt slab. Mi-a povestit despre fetița noastră, Bety. E în clasa a 4-a și știe toate capitalele lumii. Mi-a spus că întreabă de mine zilnic și își dorește să mă viziteze cât mai curând. Doar să împlinească 14 ani. A învățat să cânte la pian și la vioară.

Seara, când apune soarele, își cântă singură cântece de adormit copiii și deseori adoarme cu vioara pe piept. A reușit să își facă prieteni și iese destul de des la joacă. Încă mai folosește globul planetar pe care i l-am făcut cadou acum cinci ani jumătate. Șoptește întruna că tati e undeva acolo, doar că încă nu l-a găsit ea. Nu mai durează mult. De asta a învățat capitalele, urmează orașele și fiecare clădire din fiecare continent, mă va găsi ea cândva, am încredere. (Portret: Bety care stăpânește Pământul).

12.12.2015

Brusc, toată lumea era albastră. Pereții erau albaștri, podeaua era albastră, oamenii albi erau albaștri, luna era albastră, sângele era albastru și eu eram negru. Am fost vizitat de către trei fetițe. Fiecare avea o păpușă ce-i semăna leit. Le țineau strâns în poală și cântau un cântec atât de cunoscut, atât de cald. Chicoteau și se învârteau peste tot, ele au dărâmat mobilierul și au mutat patul, dar nu le-am putut turna când au venit asistentele, până la urmă ele sunt doar niște fetițe în albastru. (Portret: 3 păpuși ce mânuiau 3 fete).

08.06.2017

Toată planeta e la mine în cameră. Elisabet care și-a pierdut cheile, lupii care au încetat să urle la lună, fetele care și-au cusut gurile păpușilor și de atunci au amuțit și ele, Marta care e pe scaun admirând haosul, ea e frumosul care se îmbină cu estetica urâtului, reieșind o explozie de culori galactice. Zâmbește. Psihiatrul zâmbește, asistentele zâmbesc, pastilele care aveau să mă omoare zâmbesc, zâmbesc și eu. Încerc să-i fac cu mâna Martei, dar mi-e sugrumată de niște tentacule de jur împrejurul corpului, cred că mă atacă o caracatiță sau poate un calamar sau poate vreo specie nemaiîntâlnită de cefalopod ce și-a pus în gând să mă îmbrățișeze. La marginea scaunului din colț, stă Bety cu o hartă în mână, dansează din picioarele ei micuțe, balansându-le pe scaunul vechi care scârțâie pe ritmul cântecului.  (Peisaj: Moartea își privește moartea).

Prăjiturica mea m-a găsit în sfârșit, sărmana cât m-a căutat! E greu să găsești ceva care a încetat să trăiască și totuși încă mai continuă să respire. S-au administrat bomboanele, au fost din păcate prea dulci și am dat în diabet. (Autoportret, portret: Întreaga încăpere se pierde în mine și totul devine nimic).

Pacientul nr.123 – ISTORIC PSIHIATRIC

Debutul afecțiunii psihiatrice a fost în 2009, la vârsta de 31 de ani, sub forma unui episod psihotic încă necunoscut. Apariția bolii a fost bruscă, cu modificări de comportament în context halucinator delirant. Și-a ucis soția în vârstă de 28 de ani, alături de fata acesteia în vârstă de 5 ani, pe pretextul că acestea erau niște canibali ce încercau să îl mănânce. Pacientul nu interacționează cu familia și refuză asistența medicală. Este internat nonvoluntar la Spitalul de Psihiatrie Welton, timp de 8 ani. După o perioadă de remisiune care durează aproximativ 2 ani, pacientul suferă o recădere în iunie 2017. Evoluția bolii ia o turnură nefavorabilă. Pacientul suferă mai multe crize și tentative de sinucidere. La acordul părinților acestuia, i s-a administrat fentanil 5g. Pacientul a decedat în urma administrării, strigându-i numele soției și al fetei.

Robert Trașcu

Clawback și criza medicamentelor din România

"în Păreri și opinii/Texte" "de POV21"
Clawback

În România, începe să ne ajungă din urmă și să își facă simțită prezența o puternică criză a medicamentelor. Este o problemă care, momentan, afectează milioane de români care depind de medicamentele generice, asta pe lângă condițiile medicale din marea majoritate a spitalelor românești. Peste toate apare o nouă nebunie – taxa de clawback.

Împreună, toți acești factori creează o rețetă a dezastrului: devine din ce în ce mai greu să te vindeci odată ce ai pășit în acest cerc vicios al ignoranței generale.

Trebuie să avem în vedere că unul din trei români care intră într-o farmacie se va lovi de acest zid insurmontabil, fiindcă pur și simplu nu va găsi medicamentul generic de care are nevoie pentru a-și trata boala cronică. În condițiile în care medicamentele de acest tip sunt necesare pentru peste 8,5 milioane de pacienți români.

Pentru a ne adânci în acest subiect, este important să înțelegem ce înseamnă taxa de clawback și cum a apărut.

A fost introdusă în 2009 ca răspuns al crizei financiare, fiind clasată ca o soluție temporară. Iată, au trecut 10 ani și ea este considerată dușmanul principal al producătorilor de medicamente, în special când vorbim de medicamentele ieftine – ea răspunde de dispariția a peste 2 000 de medicamente ieftine din țară.

Cum?

Taxa de clawback impozitează tot ce depășește un plafon stabilit aleatoriu. Practic, mulți furnizori nu mai livrează odată ce au atins plafonul, însă poate aduc la comandă. În România, cele mai multe medicamente sunt aduse de un singur furnizor, lucru ce înseamnă că, la un moment dat într-un an, nu vom mai avea anumite medicamente. Aici se mai adaugă impozitarea suplimentară pe volumul de vânzări (care crește cu cât volumul este mai mare și poate ajunge și la 12%) și faptul că statul român nu a mai făcut nici măcar o plată pentru medicamentele compensate de aproape trei luni.

Medicamentele compensate nu se aduc la comandă.

Ea impune producătorilor (deci nu distribuitorilor și nici farmaciilor) să returneze o parte din profitul făcut din medicamente: 34% din prețul de producător pentru medicamentele sub 25 de lei în primul trimestru și 24% din prețul de producător pentru medicamentele ce depășesc 3 000 de lei (cu 10 puncte procentuale mai mult pentru medicamentele ieftine), explică APMGR.

Această taxă aduce sume colosale bugetului, CNAS estimează că taxa va aduce în anul curent peste 3,34 de miliarde de lei – iar încasările vor crește în fiecare an. Este a doua cea mai mare sursă de bani pentru bugetul Fondului de Sănătate, în condițiile în care contribuțiile suportate de angajatori continuă să scadă. Aceștia vor aduce cu peste 56% mai puțin, aproximează Guvernul în proiectul bugetului de stat. Iar contribuțiile vor continua și ele să scadă anual.

Soluția? Un clawback diferențiat în funcție de prețul de referință generic pentru producătorii de medicamente generice și pentru producătorii de medicamente inovative, astfel încât nu ar afecta bugetul.

Fiindcă, momentan, taxa se aplică unitar ambilor producători. Culmea, acest lucru ar aduce beneficii bugetare. Un dialog între producătorii locali de medicamente și autorități ar fi ideal – căci vorbim de medicamente necesare sălilor de urgență și a kiturilor de prim ajutor din țară. Culmea, ei nu au fost contactați de niciun oficial, deși și-au exprimat dorința de a deschide un dialog.

Acest lucru pune în pericol viețile a milioane de pacienți români care se bazează pe medicamentele ieftine. Vor dispărea tot mai multe medicamente de pe piață și multe linii de producție ale fabricilor românești vor fi închise. Iar linia de medicamente compensate se epuizează repede.

Putem găsi o listă oficială cu medicamentele lipsă momentan aici.

Printre acestea enumerăm și:

  • siofor și diaprel, medicamente de bază în diabet zaharat de tip 2 non-insulinodependent
  • furosemid în anumite zone
  • manitol
  • milgamma
  • thiossen
  • absolut niciun medicament pentru tratarea epilepsiilor
  • heparina
  • penicilină în anumite zone

Medicii ajung să își trimită pacienții peste graniță pentru a face rost de niște medicamente atât de vitale. Fiindcă, efectiv, momentan, nu există nicio altă soluție. În momente în care starea de sănătate a unui pacient depinde de la un minut la altul, familiile sunt trimise într-un treasure-hunt al medicamentelor.

De ce privim tocmai sănătatea dintr-o perspectivă contabilă? De ce ne rezumăm la soluții pe termen scurt?

Aplicarea acestei taxe pentru medicamentele mai ieftine de 25 lei aduce efecte devastatoare sistemului medical din țară. În punctul în care taxa este aplicată, producția medicamentului nu mai devine profitabilă. Situația este și mai gravă pentru medicamentele sub 15 lei, fiindcă producătorii ies în pierdere în urma aplicării taxei de clawback.

E un subiect care nu trebuie ignorat și o problemă devastatoare, având rezultate grave pe termen lung. Atitudinea generală pur și simplu denotă că ne permitem să pierdem milioane de pacienți români. Să îi pierdem din cauza lipsei de interes a statului, din cauza condițiilor din sistemul de sănătate. Și, într-un final, din cauza lipsei medicamentelor. Mereu vorbim de lipsă și doar lipsă.

Într-un sistem medical în care este mai ieftin să te tratezi în afara lui, oamenii cu cele mai puține posibilități au de suferit. Acei oameni care își pun încrederea în autorități, oameni care plătesc taxele și se așteaptă ca viața lor să conteze. Oameni care nu își permit plimbări în afara țării pentru a se trata. Și nici măcar asta.

Pentru a-și lua niște simple medicamente banale.

Practic, următoarea dată când ne vom îmbolnăvi, ne este mai rentabil să mergem la notar pentru a ne încheia socotelile decât să pășim într-un spital sau cabinet medical, în care ni se vor prescrie oricum medicamente pe care nu le vom găsi niciunde în țară.

Pe bune, din ce nu se moare în țara asta?

Taxa de clawback este una din măsurile care îndepărtează investitorii de țara noastră. Investițiile trebuie încurajate și stimulate în România, fiindcă există un potențial uriaș pe piață. Dar lipsa transparenței și reglementările excesive fac acest lucru o misiune imposibilă. Sistemul este unul imprevizibil, medicamentele ajung greu sau deloc la pacienții români, iar producătorii se feresc de complicațiile aduse odată cu reglementările românești.

Taxa pur și simplu nu este o soluție fezabilă.

Creează foarte multă incertitudine și nesiguranță într-un cadru care are cea mai mare nevoie de dezvoltare și de echilibru. Avem nevoie de soluții pe termen lung. Soluții sustenabile.

Derulează înapoi