Tag archive

Bistrița

Fetiță de 12 ani, obligată să se prostitueze în Bistrița! Avea și peste 10 clienți pe zi!

"în Știri" "de POV21"
Obligată să se prostitueze

Fetiţă de doar 12 ani a fost obligată să se prostitueze cu câte zece bărbaţi pe zi.
Niciunul dintre bărbați nu a fost pus sub acuzare de DIICOT.

Denisa a fugit din Centrul pentru Protecția Copilului Beclean, ajungând să fie iubita unui tânăr care a abuzat-o sexual, aproximativ un an de zile, conform LIBERTATEA.

Procurorii DIICOT si trei judecători au hotărât că acest caz nu a fost considerat ca viol, a fost considerat un act sexual consimţit, deşi fetița avea 12 ani, care a avut de suferit psihic și fizic în urma acestor întâmplări.

Fetiță a fost obligată să se prostitueze pe centura oraşului Bistriţa.

Niciunul dintre bărbaţii cu care a avut contact sexual nu a fost pus sub acuzare.
Ionuţ Moldovan, un tânăr de 21 de ani, nu muncea, astfel că, a obligat-o pe fetiță să se prostitueze, pentru a obține bani.

La proces, fata a primit avocaţi din oficiu, care au susținut partea acuzatului.
Denisa a ajuns în grija statului în luna martie a anului 2017 şi a fost internată în Centrul pentru Protecția Copilului Beclean.

După un an de zile, aceasta a început să plece din centru, cunoscându-l pe Ionuț Moldovan pe străzile din Bistriţa.

Fetița de 12 ani a fost diagnosticată cu ,,vulnerabilitate psihică”.

Datorită acestei ,,probleme” Ionuț a profitat și o ducea cu taxiul în zona centurii a oraşului Bistrița, unde trebuia să întrețină relații sexuale contra cost.

Se întâmpla aproape zilnic, “indiferent de condițiile meteorologice”, subliniază procurorii DIICOT.

Cei doi mergeau cu taxiul, iar în jurul orei 18:00 Ionuț o lăsa pe Denisa pe centură. Tânărul rămânea aproape de acea zonă, pentru a-i asigura protecție, cât și pentru a avea evidența numărului de clienți cu care fetița întreținea relații sexuale contra cost.

În cazul în care poliția își făcea apariția, fata trebuia să spună că se află acolo singură.

Banii obținuți trebuiau predați imediat pentru a evita ca fata să fie depistată de poliție cu bani asupra ei.

Relațiile sexuale aveau loc în aceeași zonă, de obicei în mașina clientului, iar minora încasa suma de aproximativ 50 de lei de la fiecare client. În fiecare zi, fata, avea în jur de 10 clienți, astfel obținea aproximativ 400 – 500 de lei pe zi.

Rechizitoriul DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud: “Dacă Denisa refuza să meargă pe șoseaua de centură sau dacă nu obținea suficienți bani, era certată și chiar lovită de Moldovan”, se precizează în rechizitoriu. “Era bătută și din cauza așa-zisei gelozii care se manifesta în momentele în care el considera că minora petrece prea mult timp în compania vreunui client”. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în perioada martie 2018 – februarie 2019. Aproape un an, timp în care anchetatorii au monitorizat activitatea traficantului, dar şi pe cea a fetiţei de 12 ani care făcea sex pe centura oraşului cu câte 10 bărbaţi pe zi.

În perioada martie 2018 – februarie 2019, minora a fugit din Centrul pentru Protecția Copilului Beclean de 7 ori.

În luna iunie a anului 2018, poliţiştii s-au sesizat din oficiu, considerând că ea este victima unor infracţiuni şi au început urmărirea penală. Dosarul a fost preluat de DIICOT, care abia la sfârşitul anului l-a pus sub supraveghere tehnică pe Moldovan.

Niciun bărbat, care au avut relaţii sexuale cu fata de 12 ani, nu a fost trimis în judecată, având în vedere faptul că erau ,,în jur de 10 clienți pe zi”.

Unul dintre clienți, cu care minora întreținea în mod frecvent relații sexuale contra cost, a fost martor în dosar şi a declarat că Ionuț Moldovan a devenit într-o zi recalcitrant, pentru că fata petrecea prea mult timp cu el.

În faţa instanţei, Ionuț a recunoscut doar că a avut contact sexual cu minora, declarând că a avut o relație de concubinaj cu fetiţa de 12 ani.

Denisa a menționat că Moldovan nu i-a impus să facă o anumită sumă de bani. Nici nu i-a reproșat faptul că face prea puțini bani.
Banii îi cheltuiau împreună, pe mâncare, dulciuri și pe prenadezul cu care se drogau cei doi, conform declarațiilor fetei.

Judecătorii susțin că Moldovan a profitat de vulnerabilitatea fetei, iar la data de 27 martie 2020, judecătoarea Liliana Joldeş l-a condamnat pe Ionuţ Moldovan la pedeapsa de 6 ani și 8 luni de închisoare.

”Inculpatul, fiind o persoană matură, cu experiență de viață, a profitat de vulnerabilitatea persoanei vătămate, care avea un retard mintal, și de vârsta acesteia de 12 ani, care nu avea un psihic format pentru a-și da seama de consecințele faptelor sale”, scrie în Decizia Penală 435/A/2020 a Curţii de Apel Cluj.

La 20 mai 2020, Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de Moldovan şi a menţinut pedeapsa de 6 ani şi 8 luni de închisoare.

Condamnarea la care a fost supus Ionuț Moldovan nu a rezolvat, însă,  problema Denisei. Fata a continuat să fugă din centrul de la Beclean.

Această fetiţă fugară se numără printre sutele de copii care pleacă voluntar din centrele de plasament.

În momentul în care aceștia ajung pe străzi, devin victimele drogurilor, prostituţiei şi traficului de carne vie.

Carpe Noctem

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Carpe noctem

m-ai sărutat sub lumina unui felinar
pală, la fel ca pielea-mi uitată de soare
pe străzile plouate ale Bistriței
care-mi duc dorul.
numai ele-și amintesc durerea ultimei îmbrățișări –
și pasiunea celei de întâi.

mă pierdeam în ochii tăi,
dulce infern de stele cazatoare
și îmi era frică să nu mă cufund prea adânc
în gânduri deșarte care mă intorc la tine.
de fiecare dată visând la vinul de pe buzele tale
o picătură pierdută care aștepta
să le întâlnească pe ale mele…

blestemat fie Cronos că a furișat durerea în timp
și a făcut așteptarea
parcă eternă –
iar clipele cu tine nu m-a lăsat să le simt.
am închis ochii pentru un moment,
iar el
le-a prefăcut în amintiri…

 

Dragostea-n lipsa prudenței

"în Poezie și literatură/Psihologie & Relații" "de POV21"
Dragostea-n lipsa prudenței

Rutina era copleșitoare. Plictiseala mă îngrețoșa. Strâmbam din nas de fiecare dată, fără ca măcar să realizez. Terasele la fel. Bistrița la fel. Toropeala nu făcea decât să-mi sporească anxietatea.

Știam că viața există, dar mai știam că nu e asta.

Aveam puterea de-a crede orbește în lucruri pe care nu le-am văzut și nu le-am trăit. Prezentul era nimic decât un context irespirabil.

Jalnic s-ajungi la 18 ani scârbită în asemenea hal de existență. Sau poate orașul ăsta mort nu făcea decât să-mi alimenteze dezgustul față de orice?

Anxietățile erau acolo. Frica de-a trăi fără să cuprinzi tot ce e relevant. Frica de-a scăpa printre degete singurul lucru care are rezonanță.

I-am spus Bistrița mea de fiecare dată, însă era o capcană și-un mormânt în care am intrat trăgând pământul peste mine.

La Amaretto era liniște în seara aceea. Plin de lume, dar cadrul era intim. Toți șopteau, toți savurau cu nesaț priviri, toți erau în propria poveste, în propriul cadru, în propriul oraș fără de speranță.

Câți fluturi am mai simțit acolo, câte bucurii nemăsurate și câte speranțe mi-am aruncat privind în stânga și în dreapta la oamenii cărora știam că le seamăn în scopuri și deveniri de mai târziu.

În seara aceea eram temătoare. O îndrăgostită fără speranță care își juca ultima carte. Care trăia în sfârșit povestea pe care a înțeles că nu o poate îngropa.

Cred că dăm de oameni în viață pe care nu-i putem para și nu-i putem evita închizând ochii la nesfârșit.

Sunt inutile avertismelele. Inutilă devine și conștiința. Se ia la-ntrecere de fiecare dată cu impulsul de a rămâne-n viață și astfel, pierde de fiecare dată.

Există oameni de care scapi abia după ce-i trăiești și după ce le permiți să te bage în mormânt.

Te scufunzi tu, dar se scufundă și idealurile odată cu tine.

Aveam privire de dementă în seara aceea. Încercam să-mi ascund tremuratul mâinilor, dar nu slăbeam nicidecum din tupeu. Nici n-aș fi avut cum altfel. Eram omul care sfidează lucrurile care nu pot fi înțelese. Glume bune, povești interminabile, frânturi din trecut și viziuni pentru viitor. Intuiam cât sunt, intuiam ce aduc în momentul în care mă așez la masă.

Cu toate astea, o timiditate și o nesiguranță ascunsă îmi colora obrajii. Îmi întuneca privirea. Îmi transforma tonul vocii. Deveneam vulcanică și apoi calmă.

Eram avidă de felul în care mă atingea în treacăt, de detalii. De ochii dominanți, de siguranța din voce, de felul în care îmi promitea că mă învață viață, de felul în care citeam că o să rămână.

Deveneam o epavă pe zi ce trece și nici măcar asta nu mă lăsa să mă trag înapoi. Eram o epavă frumoasă.

Radiam. Emanam tot ceea ce putea să emane o femeie la 18 ani. Pasiune, bunătate, zâmbete, cântece, tinerețe, aiureli, trup, căldură, cuvinte, povești…

Am fost o revoluție, însă prostia-i că nu am știut nicicând să mă iubesc. N-am fost în stare să văd cât tremur pot s-aduc, astfel că m-am lăsat culcată la pământ de fiecare dată.

Contextele începeau să crape. Căldura lunilor de vară, terasa de la Amaretto, toate apusurile împreună, dealurile, excursiile, toropeala din mașină.

Mi-au îngreunat privirea. Mi-au trepidat suflul. Mi-au îngenunchiat lumina.

N-am plâns niciodată. Și asta din dorința de-a rămâne mereu la fel de fermă. Nu pentru el. Era irelevant și i-am știut niminicia chiar și-n momentul în care i-am spus că-l iubesc. Cât de puțin am putut pune preț pe cuvinte și cât de mult am știut să trăiesc…

Când tragi linie la final, nu dai doi bani pe confesiunile aruncate în vânt. Doar vântul care-ți răscolește părul în mașină e-n stare să se-ngrămădească-n mintea ta fără rușine. Să-și facă singur loc, scornind prin traume trecute și melodii cântate cu jumătate de voce.

Așteptam de fiecare dată ceva ce știam că n-are cum să vină. Dragostea e un miraj în fața oamenilor nepotriviți. M-am mințit prea mult spunându-mi că de-asta am nevoie. Dar nici n-aș fi avut cum să mă dau cu un pas înapoi. Nu când n-am trăit atâția ani din viață și când în sfârșit adrenalina a pulsat în mine mai violent ca niciodată.

M-au durut trandafirii lui. Nu mi i-am putut prinde-n păr. Mirosul lor, în schimb, mi-a intoxicat camera.

Așa cum te intoxică persoanele nepotrivite și urletele ce nu-ți părăsesc gâtlejul.

Când totul se dărâmă, alcoolul nu te-ajută. Așa cum nu te-ajută petrecerile care vin fără să le chemi. Prietenii care în teoriile și pledoariile lor uită cât de dement iubim atunci când facem saltul înainte. Nu-mi mai iau demult ca reper sfaturile prietenilor. M-au făcut s-aștept brațe ce n-au ales să cadă-n jurul meu.

Mi-au îngreunat procese de vindecare și m-au făcut să mă scârbesc de singurele momente în care m-am simțit în viață. Adevăru-i că fiecare poveste diferă și fiecare trebuie să aleagă până unde simte, până unde trage linie și unde e momentul în care îl întâlnești pe dracu’.

Am ajuns la paroxism fără să-mi propun și clar, fără să fiu pregătită să vomit de la atâta dragoste pierdută și-atâta neputință.

Mi-a cuprins mâinile și spatele într-un moment în care nu mai credeam în el. Într-un moment când nu eram implicată până în gât.

Buza prăpastiei era la mila alegerilor mele și am făcut exact ce-ar fi făcut orice adolescentă cu-aceleași idealurile și aceleași sclipiri în ochi: am sărit și-am știut că mă duc naibii. Am vrut să văd doar cât de amuzant poate să fie.

M-am lăsat mângâiată, m-am lăsat absorbită. Am știut c-acolo-apare-ndrăgostirea. Am știut că poveștile reale nu sunt perfecte, cele mai multe nici nu au voie să fie trăite.

Povestea asta n-ar fi trebuit nicicând să existe, nu cu atâta forță și atâta uitare de sine. Dar poate tocmai de aceea e atât de reală.

Inimaginabilul vine-n valuri. Voluptatea nu se cere trăită și nu vine rugată.

Voluptatea te sugrumă sub încercările tale de a o renega, de a-i stârpi puterea.

Te lupți cu-o mână invizibilă care îți strânge gâtul. O privești în ochi și-i spui frumos să plece. Îi bați cu pumnu-n masă. O dai afară. Pleci tu. Te găsește de fiecare dată.

E mai puternică, mereu mai puternică și mai arzătoare, mereu cere mai mult din tine.
Te cerni. Te descompui. Devii una cu focul care-ți bate-n sticlă și îți spune că ai numai câțiva ani.
Te acoperi de păcate doar pentru a combate netrăitul, pentru a-i micșora urmele de prostie, pentru a scuza neglijența.

Am trecut prin mâna ta în atâtea anotimpuri și de fiecare dată m-a cuprins altfel. Degeaba. Efectul era devastator.

Aceeași ochi m-au făcut să-mi pierd din răbdare, să aiurez. Să-mi vărs principiile așa cum n-am vărsat tot alcoolul pe care l-am avut ca pretext pentru nopțile noastre lungi de dragoste.

Nici nu știi dacă e mai crunt să mori de neputință, sau de dragoste neîmpărtășită.

Dacă nu le-ncerci pe toate nu ești om. Mi-ar fi plăcut să fiu prudentă. Să știu când să ajung acasă, să știu că-aduc atâta bucurie încât lumina nu se lasă așteptată, dar toate se învață.

Trăiești un om și-ți speli prin săruturi din traume. Construiești femeia care vei fi mâine.

Tu pui o cărămidă, el smulge zece. Nici nu îți mai bați capul. Muzica veche răsună în apartament. Paharele stau goale lângă pat. Tu râzi și râzi și plângi ca să râzi iar.

Devii femeie demențială, dar doar după ce te pierzi în neștire. După ce valurile de nedreptate te fac să-ți ridici bărbia și să-nțelegi că toată dragostea de care ai nevoie stă deja în pieptul tău. Și când o știi, apare-un el s-o cimenteze. Dar până-atunci te joci.

Te pierzi.

Ne distruge rutina, dar vai, cataclismele spre care ne împinge dorința de-a scăpa de ea nu pot fi măsurate nici atât.

M-am învârtit în paginile-atâtor clasici care au înțeles că singurul lucru relevant rămâne iubirea. Și nici nu știu dacă iubirea fericită, sau cea care te tulbură, care te macină, care te-aruncă și te-mpinge să faci salturi.

Îți dai drumul în gol și unde crezi că urma moartea, vezi că-nfloresc trandafirii.

Bistrița mea a fost cu doruri și blesteme.

Cu bucurii nemăsurate și clipe de care am tras până m-am plictisit. Lumina se-ntretaie cu demența așa cum gălăgia s-a lăsat peste-un oraș pustiu.
Pașii de mai târziu nu au uitat de-asfaltul peste care-am călcat fericită. Sau de apartamentul în care-am crezut c-o să înebunesc.

E viața cu de toate, dar asta doar dacă știi s-o privești. S-o iei în piept. Să nu ai milă. De tine și de-anii tăi de tinerețe. Să te arunci. Să speri. Să dori. Să scrii fără să te mai temi. Să scuipi iubirea asta oarbă care te-a măcinat până n-a mai rămas nimic.

Numai o voluptate pe care nu știi dacă s-o îmbrățișezi sau s-o dai naibii. Dezastrele apar acolo unde lipsește prudența, dar vai, fără dezastre nu ar mai exista atâta frumusețe…

Dacă dorești să mai citești un articol semnat ANDREEA CORDOȘ, click aici.

HillTop Festival 2020 se mută în Pădurea Schullerwald pe data de 20 iunie!

"în Evenimente/Marca POV21" "de POV21"

Actualizare: Din cauza condițiilor meteorologice precare din 19 iunie, decizia noastră în ceea ce privește HillTop Festival este de a-l muta sâmbătă, în Pădurea Schullerwald pe data de 20 iunie. Biletele deja achiziționate își păstrează valabilitatea.

Gata cu leneveala și statul în casă! Sâmbătă, începând cu ora 18:00, te așteptăm în Pădurea Schullerwald (zona de agrement) din Bistrița, la cea de-a doua ediție HillTop Festival!  

Pe tot parcursul evenimentului, te vei putea bucura de muzică live oferită de trupe precum E-AN-NA, 7 Pași, Punkarta, The Boulevard, ZELU, DODA, DI ZI, Navzar, Ioana Marti și Ana Burduhos. De asemenea, în program sunt trecute momente de karaoke alături de The Boulevard, lansare de lampioane, urmate de after-party, în compania lui DJ Rocky.

Prețul unui bilet este de 25 de lei, în limita a 450 de locuri impuse de lege, putându-se procura până în ziua evenimentului sunând la numerele de telefon:

Geanina Jarda – 0751 081 882

Antonia Chiciudean – 0724 256 911

Izabela Ilvan – 0755 928 210

Iar pentru copiii sub 3 ani, accesul este gratuit.

De asemenea, toate biletele vor fi înscrise la tombolă: 10 norocoși pot câștiga pe loc 10 abonamente, pe 3 zile, la ediția  WTF – Way Too Far Festival 2021.

Pentru că situația actuală este mai delicată, ne vom asigura că măsurile următoare sunt respectate:

  • accesul publicului va fi permis numai în condițiile purtării de mască;
  • anunțăm că se efectuează verificarea temperaturii la intrarea în perimetrul evenimentului, iar persoanele care refuză efectuarea acestei rutine nu vor avea acces în locație;
  • participanții vor avea la dispoziție dezinfectant pe bază de alcool;
  • nu se va permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree)
  • Solicităm fiecărui participant să aibă propriile pături sau perne. Noi vom marca solul astfel încât să conturăm spații care să respecte distanțarea socială de 2 m pentru fiecare pătură, precum și spații mai mari pentru familii și/sau grupuri de până la 3 persoane

Sună bine? Atunci te așteptăm la HillTop Festival 2020!

WTF – Way Too Far Rock Festival la Bistrița pentru cea de a IV-a ediție

"în Evenimente" "de POV21"

Mulți spun: „WTF! Am fost acolo!”. Noi vă oferim ocazia ca, în fiecare vară a ultimilor trei ani, să fiți acolo. WTF sau Way Too Far Rock Festival se bucură anul acesta de cea de-a patra ediție în perioada 28-30 august, în zona Wonderland, în apropierea aerodromului din Bistrița. Evenimentul este susținut de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, iar coorganizator este Asociația POV21.

Încă de la prima ediție din 2017, festivalul a îmbinat mai multe genuri rock și aduce pe aceeași scenă atât nume vechi, consacrate, cât și artiști ai momentului, care vor crea o atmosferă plăcută și greu de uitat.

Trebuie să amintim că la prima ediție pe scenă au urcat Zdob și Zdub, Luna Amară, Travka, Byron și Urma. Astfel, în apropierea aerodromului din Bistrița, mii de oameni s-au distrat, au ascultat, fredonat sau chiar cântat împreună cu artiștii.

În 2018, cea de a doua ediție a Way Too Far Rock Festival a fost o ediție document, care și-a îmbogățit palmaresul cu trupe precum Celelalte Cuvinte, Coma, The Mono Jacks, Vița de Vie, însă având alături și alte trupe foarte cunoscute din România.

La ultima ediție, cea din 2019, evenimentul și-a mutat locația în Oradea, unde, de asemenea, s-a bucurat de notorietatea pe care a căpătat-o pe plaiurile natale. Printre trupele pe care le-au avut atunci alături se numără: Bucovina, Vița de Vie, Implant pentru Refuz, 7 Pași sau Dirty Shirt.

După ce în fiecare an Way Too Far Rock Festival a avut grijă să treacă încet-încet în rândul marilor festivaluri de rock din Romania, anul acesta își propune să își definitiveze poziția.

Deja ne bucurăm de confirmări din partea trupelor pentru WTF Festival: Gotthard, Evergrey, The Slot, Alternosfera, Dirty Shirt, Infected Rain, Chaos Magic, Implant pentru Refuz, Dash The Effort, Hthethemeth și E-an-na, care își propun un show de zile mari la evenimentul de anul acesta. O altă supriză a acestei ediții constă în alăturarea unui alt gen muzical: divizia hip-hop, care îi va aduce pe scenă pe Paraziții, CTC, Macanache, Sișu, Jianu, Stres și alții.

Așa că, în perioada 28-30 august, pe Wonderland din Bistrița, vă dăm întâlnire la cea de-a patra ediție a WTF. Biletele le puteți găsi pe AmBilet.ro și pe iabilet.ro. Iar, la final, după trei zile de party vom putea exclama împreună „WTF!”.

 

Autori: Ana Retegan și Aurora Uifelean

WTF
WTF

 

Gala Comunitarium – despre performanţă şi succes

"în Evenimente" "de POV21"

În seara de 29 noiembrie 2019, Hotelul Metropolis a fost gazda unui eveniment devenit deja tradiţie, organizat de Echipa POV21 şi Asociaţia Comunitarium. Gala Comunitarium, aflată la a treia sa ediţie, a reprezentat întâlnirea dintre „vizionarii de ieri și de mâine”.

Cinci antreprenori de succes le-au povestit despre succesul de mâine celor zece premianți, care au toate șansele să îl scrie. Premiați au fost copiii cu performanțe remarcabile, obținute în condiții nefavorabile.

Membrii Echipei POV21 au ajuns în casele fiecărui copil pentru a-i cunoaște pe toți. Iar ca să îi cunoașteți și voi, au realizat și câteva filmulețe cu fiecare dintre ei.

Așadar, cei zece premianți sunt:

• Domide Mărioara Cornelia
• Așaftei Paula
• Guzu Naomi
• Sabadis Florina-Alina
• Mihăese Mihaela
• Pop Corina Docica
• Hiticas Robert
• Timariu Claudiu
• Zăpârțan Larisa
• Pop Amalia Florentina

Aceștia au beneficiat de câte un laptop, care să le fie de ajutor mult timp de acum încolo. Dar mai mult decât atât, au primit atenția și aprecierea a peste 300 de oameni.

Printre cei care i-au admirat s-au numărat și cei cinci speakeri, „vizionarii de ieri”:

• Alexandru Stânean – CEO TeraPlast
• Pop Viorel Micea – Dir. Gen. Adj. Comelf
• Octavian Harșian – Dir. Gen. Agrostar
• Nelu Bălan – Dir. Gen. Megatitan
• Ioan Repede – Dir. Gen. Rombat

Ei le-au povestit elevilor, dar și spectatorilor Galei cum au obținut succesul pe care îl au. Astfel, Gala Comunitarium ne-a învățat pe toți niște lecții care nu se învață pe băncile niciunei școli. Oricine poate avea succes dacă își propune asta, dacă se ține cu dinții de ideea asta. Și avem încredere că cei zece copii selectați și premiați în cadrul Galei îl vor obține.

Odată cu speakerii, un alt model de succes a fost gazda evenimentului, Ramona Dumitrean, actriță a Teatrului Național Cluj-Napoca, dar și artișii care ne-au surprins pe parcursul evenimentului.

Echipa noastră a organizat, pe parcursul timpului, mai multe evenimente remarcabile. Click aici să citești despre ele.

Și până la următoarea Gală, vă îndemnăm să vă scrieți succesul în continuare. De ce? Pentru că e una din poveștile care nu trebuie să se termine niciodată.

 

Un român s-a sinucis din cauza salariului prea mic!

"în Știri" "de POV21"
Un român

Un român și-a pus capăt zilelor din cauza sărăciei!

Un român de 51 de ani, bistrițean, și-a pus capăt zilelor din cauza salariului prea mic. Acesta era angajat la o fabrică din Bistrița. A fost găsit spânzurat la el acasă, pe strada George Enescu. Polițiștii efectuează în continuare cercetări, iar necropsia cadavrului va fi necesară pentru stabilirea concretă a decesului. Se pare că soția sa din străinătate a sesizat întâmplarea autorităților, care odată ajunse la fața locului au aplicat manevrele de resuscitare, însă fără folos.

Autor: Ordace Ionuț

Gloria Bistrița s-a calificat în sferturile Cupei EHF! Istorie pentru club și țară, scrisă de Gloria!

"în Sport" "de POV21"

Gloria Bistrița s-a calificat în sferturile Cupei EHF, a doua competiție internațională ca valoare, după DELO EHF Champions League! Echipa românească se află la prima sa participare și scrie istorie pentru Bistrița, țară și club, ajungând atât de departe.

Gloria a mers cap la cap cu Erd, la pauză fiind scorul de 12-12. În sala din Budapesta unde joacă și vicecampioana Ungariei, Ferencsvaros, Bistrița i-a ținut piept echipei care acum câteva etape învingea câștigătoarea Cupei EHF de anul trecut, Siofok.

Cu un gram de noroc și intervenții din altă lume ale portarului Gloriei, Darly Zoqbi de Paula, Bistrița a condus Erd până aproape de finalul partidei și la 3 goluri. Cu o eliminare și atac, însă, Gloria a scăpat pentru două minute meciul din mână și în minutul 29: 56 se vedeau conduse la un gol. Magistral, Valentina Ardean Elisei înscrie în poarta maghiarelor și Gloria egalează pe tabelă! Scor final: 24-24!

Gloria Bistrița și Odense sunt echipele care se califică mai departe în sferturile Cupei EHF, Erd și Lublin pierzând șansa de a participa în partea superioară a competiției.

Parcursul Gloriei Bistrița în Cupa EHF

Debutul bistrițencelor în Cupa EHF a început relativ bine, egalând în deplasare cu MKS Perla Lublin, campioana Poloniei. Scorul din deplasarea cu Lublin a fost 22-22, după ce Gloria a condus și la 6 goluri multipla medaliată poloneză.

A urmat un meci româno-maghiar între Gloria Bistrița și Erd Handball, în Sala Polivalentă Bistrița, duelul terminându-se la egalitate, 25-25. Gloria a avut șansa de a bate formația maghiară, la ultimul atac, însă mingea a fost prea mult ținută pe atacul bistrițencelor.

Cu două puncte în grupă, fără vreo înfrângere, Gloria a dat peste colosul danez Odense, favorită la câștigarea grupei. Pe teren propriu, nordicele au reușit să învingă ardelencele în ultimele minute, meciul mergând cap la cap, fiind chiar condus de Gloria.

Obosită după câteva meciuri programate la trei zile distanță, Gloria Bistrița întâlnește în retur echipa din Danemarca, Odense, de această dată dormică să câștige, fapt care s-a îndeplinit. Gloria a învins marea rivală din grupă cu 25-23, după un meci de foc în polivalenta bistrițeană.

Penultimul meci cu Lublin, acasă, a fost antrenament cu public pentru bistrițence. Gloria s-a distanțat din primele minute de echipa venită din Champions League și a reușit să o învingă la un rezultat care putea fi mult mai mare dacă în ultimele 10-8 minute nu s-ar fi scos titlularele din teren: 26-20.

Acum, Gloria Bistrița a egalat la Erd Handball din Ungaria cu scorul de 24-24 și s-a calificat în sferturile Cupei EHF. Rezultatele sunt notabile, fiind prima participare a echipei românești într-o competiție internațională. Horațiu Pașca, antrenor principal CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud a declarat într-un interviu exclusiv pentru Network TV înaintea partidei:

„Șansele Gloriei să câștige sunt de 50% (…) Cred că Gloria Bistrița poate să facă orice își propune să facă”

Puteți găsi interviul aici: Horațiu Pașca despre calificarea Gloriei Bistrița în Cupa EHF


sursa foto: CS Gloria 2018


 

CS Gloria Bistrița – la un pas de calificare în sferturile Cupei EHF după victoria de azi!

"în Musai!" "de POV21"

Echipa de handbal CS Gloria Bistrița, la un pas de calificare în sferturile Cupei EHF! Ne desparte o săptămână și jocul unui singur meci pentru a afla dacă efortul a fost în van! CS Gloria Bistrița, o echipă provenită dintr-un oraș de provincie scrie istorie pentru club și pentru țară, ținând steagul sus și fruntea către cer în toate meciurile internaționale!

Gloria Bistrița se va putea califica în sferturile Cupei EHF, dacă peste o săptămână remizează cu Erd Handball din Ungaria, sau dacă o învinge. Gloria are doar un eșec la prima participare în Women’s EHF Cup și ocupă actual locul II în Grupa C, unde fruntașă este Odense, una dintre favoritele la cucerirea titlului.

Gloria are două remize, venite una după alta, și două victorii spectaculoase, ambele în fața propriilor suporteri. Testul suprem a fost în meciul cu prima calificată deja în sferturi, Odense din Danemarca, pe care Gloria Bistrița a învins-o într-un meci de infarct, cu scorul de 25-23. 

Adversara a jucat sezonul trecut în Liga Campionilor și speră să revină din toamnă în prima competiție europeană. Iar după ce în prima parte s-au înregistrat nu mai puțin de 11 egalități pe tabela de marcaj (13-12 la pauză), Gloria a început să creadă că poate obține și puncte din partida retur.

În meciurile terminate la egalitate, Gloria a făcut două meciuri la fel de bune, remizând la Lublin, în Polonia, cu actuala campioană (scor 22-22) și o remiză acasă, cu Erd Handball din Ungaria (scor 25-25). Singura înfrângere a echipei bistrițene a fost cu Odense, în orașul cu același nume, unde jurnaliștii români au învățat ce înseamnă cultură handbalistică.

La pauză, meciul era la egalitate, 9-9, însă în repriza a doua, după ce s-a mers cap la cap, echipa ardeleană a cedat presiunii sălii, iar Odense a preluat foarte rapid jocul, terminându-se 25-19 pentru gazde. Nu mai are rost să spun că Odense o are în componență pe Tess Wester, actuală campioană mondială cu echipa națională de handbal feminin a Olandei, și pe Nickie Groot care a fost componentă de bază a Gyorului, echipă care de patru ani nu a pierdut trofeul Ligii Campionilor și îl ține în Ungaria, în capitala handbalului mondial.

Odense este o multinațională în adevăratul sens al cuvântului, în timp ce Gloria s-a dovedit o nucă tare pe teren propriu și a reușit să învingă o adevărată forță în handbalul european.

Echipa din Bistrița a dovedit și a arătat că orice se poate, ba chiar și-a depășit condiția, după doar patru ani de ligă superioară. Munca depusă a fost una imensă, iar unul dintre motivele pentru care Gloria Bistrița a ajuns un nume mare pe scena superioară a handbalului românesc se datorează antrenorului principal, Horațiu Pașca, și secundului său, Radu Moldovan, care au tras echipa după ei.

Totul ar fi în zadar dacă nu va avea loc „minunea din Ungaria”, unde Gloria trebuie să remizeze sau să învingă echipa clasată pe locul 4 în cea mai puternică ligă din lume (după ultimele date și coeficienți), dar iese din competiție cu o istorie frumoasă, victorii de palmares, bani câștigați pe urma meciurilor și o experiență europeană cu care echipe consacrate din Liga Florilor nu s-au întâlnit.

Le dorim succes tuturor echipelor românești care joacă în competițiile superioare internaționale!


sursa foto: Facebook CS Gloria 2018

Vlad Adrian Pop – Povestea unei pasiuni

"în Interviuri/Texte" "de POV21"
Vlad Adrian Pop

În zilele noastre, tinerii mileniali dezvoltă pasiuni din ce în ce mai diverse, de la scrierea de poezii și sporturi cunoscute de toată lumea până la activități rar întâlnite în rândul tinerilor, cum ar fi pilotajul. Vlad Adrian Pop este una dintre aceste excepții. Pasiunea lui este istoria, subiect care l-a captivat încă de la o vârstă fragedă. Astăzi deține una dintre cele mai mari colecții de antichități din județul Bistrița-Năsăud, formată din obiecte de război din secolul trecut, fie achiziționate, fie găsite și restaurate.

În vara anului 2019, la doar 17 ani, el a publicat prima sa carte, „Am fost un vânător de munte”.

Să vedem ce ne poate spune despre pasiunea și cartea sa.

Î: De unde a apărut această pasiune?

R: Dintotdeauna m-a pasionat istoria și să aflu cât mai multe amănunte despre înaintașii mei. Începând de la vârsta de 6 ani am strâns o impresionantă colecție, numărând sute de exponate din mai multe domenii: filatelie, numismatică, obiecte militare etc. În special cărți vechi și obiecte care croiesc piesă cu piesă povestea înaintașilor mei.

Î: Despre ce este cartea „Am fost un vânător de munte”?

R: Cartea mea a fost publicată în vara anului 2019 care are o însemnătate specială, împlinindu-se 45 de ani de la moartea străbunicului meu și 110 ani de la nașterea sa. Cartea mea este dedicată străbunicului meu, plutonierul major Gheorghe Mărgineanu, veteran al celui de al Doilea Război Mondial.

Pe mine m-a impresionat prin povestea lui și prin vitejia de care a dat dovadă, participând atât la luptele de pe frontul de est, cât și de pe frontul de vest, începând cu anul 1941 până în anul 1945.

Cartea cuprinde însemnările din memoriul original al plutonierului Major Gheorghe Mărgineanu din perioada 1933-1948, cărora li se adaugă un număr impresionant de peste 90 de fotografii și documente din arhiva familiei. Aceasta cuprinde întreaga carieră militară a lui Gheorghe Mărgineanu, lungă de peste 30 de ani, care a debutat în anul 1931 și s-a încheiat în 1963.

Î: Ce te-a motivat să scrii această carte?

R: Am scris această carte ca un omagiu adus străbunicului meu, din respect pentru toată activitatea sa care s-a desfășurat de-a lungul a peste 30 de ani. Pe mine m-a motivat și faptul că nu toți au norocul de a avea un astfel de înaintaș. Foarte multe povești ca a lui Gheorge Mărgineanu sunt în prezent necunoscute publicului larg.

Principalul meu obiectiv a fost ca această poveste a lui și a celorlalți 3 înaintași ai mei, veterani de război, să fie cunoscută de un public cât mai larg. Să îi motiveze și pe alții să facă ceea ce am făcut eu, lucru pe care l-am realizat într-un timp impresionant de scurt.

Î: Ai avut parte de ajutor la scrierea cărții?

R: O lucrare de o astfel de anvergură nu ar fi putut fi realizată de unul singur. Chiar dacă nu are un număr de pagini atât de mare, prima variantă a cărții a fost realizată integral de mine. Cartea pe care o vedem astăzi a fost realizată cu sprijinul unor persoane care lucrează în domeniu.

Aceste persoane sunt Domnul Colonel Gheorghe Tanko, Domnul Colonel Ioan Cordovan și Domnul Cercetător Adrian Onofreiu, din cadrul Direcției Județene a Arhivelor Bistrița-Năsăud.

Pot să spun că fără ajutorul lor cartea nu ar fi ajuns la forma la care este astăzi. 

Deoarece a suferit foarte multe corecturi de la varianta inițială până la cea actuală.

Î: Te așteptai la un asemenea succes de la cartea ta?

R: Încă de la bun început nu m-am gândit că lucrarea mea va căpăta o astfel de anvergură și va avea un astfel de succes.

Eu am plecat cu premisa că va fi pur și simplu o lucrare biografică de care se vor bucura mai ales rudele mele și cercul apropiat de prieteni și cunoștințe. Pot spune că a fost mai grea obținerea de finanțări decât realizarea cărții în sine.

După tipărirea celor două tiraje am început să fiu invitat la numeroase evenimente în cadrul cărora

Mi-am prezentat cartea, care s-a bucurat de un adevărat succes ajungând în toate colțurile țării.

A ajuns atât în posesia unor instituții importante cum ar fi Biblioteca Națională a României, Biblioteca Academiei Române din Cluj, Institutul de Istorie George Barițiu sau Biblioteca Centrală Universitară din Cluj cât și în posesia unor personalități marcante ale României cum ar fi Principele Nicolae al României și președinți ai autorităților județene din Bistrița.

Î: Ce avantaje ți-a adus scrierea acestei cărți?

R: Pe lângă faptul că lucrarea mea s-a bucurat de un succes răsunător la nivel național, am primit numeroase invitații la evenimente importante organizate în județul nostru.

Aș dori să amintesc prezentarea mea intitulată Omagiu la a 48-a ediție a Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului, în cadrul Târgului de Carte Coșbuc sau în cadrul simpozionului dedicat armatei române organizat la Cercul Militar Bistrița.

Pentru activitatea mea am primit numeroase diplome și distincții, cum ar fi Medalia Aniversară dedicată sărbătoririi a 100 de ani de la înființarea Societății Mormintelor Eroilor Căzuți în Război.

Recent am fost ales în funcția de membru supleant în Biroul Executiv al Asociației Cultul Eroilor «Regina Maria» filiala Bistrița-Năsăud «Colonel Liviu Rusu». Pe lângă acestea, și eu și cartea mea am fost promovați în presa locală scriindu-se numeroase articole care au impresionat publicul larg.

Î: Ai în plan scrierea unei alte cărți?

R: De la bun început am plecat cu premisa că aceasta nu va fi singura carte pe care o voi scrie. În prezent lucrez la alegerea temei pentru următoarea care, bineînțeles, va fi tot pe aceeași temă a istoriei militare.

Nu va trata o persoană anume, ci va fi mai mult despre activitatea Batalionului 23, Vânători de Munte din care a făcut parte străbunicul meu pe frontul de est, dorind să realizez această carte împreună cu Domnii Colonei de la Cultul Eroilor din Bistrița.

Am plănuit și alte apariții editoriale care să fie legate de istoria Bistriței, dar în prezent nu s-a materializat nimic din cauza unor obstacole pe care le-am întâlnit.


Autor: Alex Roman


 

,,Cărțile vii” din spatele gratiilor – penitenciarul Bistrița

"în Interviuri" "de POV21"

Cele mai bune lecții le învățăm din experiențele oamenilor, fie că sunt frumoase sau nu. Cu mare curaj, 25 de adolescente, din Bistrița-Năsăud, au avut ocazia să afle cum gândesc infractorii, în cadrul unui experiment de tip „carte-vie”. Desfășurat în cadrul campaniei de prevenire a victimizării femeii – ,,Femeia-informată și protejată” – experimentul a avut loc la Penitenciarul Bistrița, iar ,,cărțile vii” au fost: doi traficanți de persoane, dintre care unul de minori. Activitatea a fost organizată de Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, alături de Subcomisar  de poliție Sângeorzan Ramona, Agent Șef Principal de Poliție Tanco Gabriela și Subcomisar de poliție Mea Schreiner.

CAPITOLUL I:  Trei sinonime: penitenciar, închisoare, viață privată de libertate.

Un restart pe care ți-l dă viața este momentul în care intri în parcarea penitenciarului și gardianul te întreabă scopul și durata vizitei. Te cuprinde un sentiment sobru, întunecat, de parcă cineva este pregătit să te acosteze și să-ți spună ferm, dar agresiv: ,,mâinile sus!”. Zidurile înalte și puternice pentru mine au exprimat pericol, un pericol ascuns de lumea ,,corectă”, iar în momentul în care stai în fata ușii de metal care te desparte de lumea deținuților, te cuprind, inevitabil, fiorii.

CAPITOLUL II: Un regim închis, alături de polițiști și gardieni

Am intrat în perimetrul care de afară pare un hazard; sentimentul meu e puternic alimentat de faptul că în preajmă sunt șapte gardieni și patru polițiști, care, paradoxal, augumentează gravitatea și accentuează gradul de amenințare a situației. Unii deținuți se uită la noi ca și cum am aduce libertatea, alții se înghesuie la geamurile cu gratii să admire piciorul străin apărut în fața lor; unii joacă fotbal sau tenis, alții doar se plimbă. Nu am putut să nu observ un deținut care vorbește la telefon în curtea penitenciarului; cu ochii spre cer și cu o mână care strânge gratiile înconjurătoare îşi continua Conversația cu persoana Dragă de la capătul firului.

A mișcat ceva în mine acel deținut, și un gând îmi trece prin minte: așa arată  dorul de casă. Sau de libertate.

„Dar ce numești libertate, dacă nu există drumuri între care să poți alege?” – Antoine de Saint-Exupéry

Alții, în schimb, ne întâmpinau pe ritmuri de manele ,,Cea mai scumpă din lume este libertatea/ Și cea mai dureroasă e Singurătatea/ Să fii închis departe de familia ta…” Presiunea atmosferică, a devenit brusc insuportabilă, transformând ca traseul relativ scurt să capteze o infinitate atât în spațiu, cât și în timp. Touși, în sfârșit, ajungem în sala de activități. Ne așezăm. Așteptăm deținuții.

CAPITOLUL III: Persoane private de liberate vin să ne povestească experiențele care le-au ademenit în spatele gratiilor.

Bontaș Gina, 21 ani

„Poveștile spuse de ei se pierd în iluzia inerentă a irealității; încă nu pot accepta faptul că toate cele auzite pot fi adevărate. Cum? Cum să faci trafic de carne vie, cum să îți bați joc de niște fete vulnerabile care nu știu ce vor, cum să aibă doar 17 ani cea mai tânăra victimă a ta? Oh, și cum să ții sechestrată o femeie timp de opt luni de zile, pentru faptul că refuză să îți satisfacă ideile. Acel om,  fizic vorbind,  era  bărbat, dar sunt sigură că de fapt era o specie fără categorie sau gen. Tot cei doi deținuți afirmă faptul că ,,e ușor să racolezi fetele, trebuie doar să le modelezi capul”. Nu zău? Să modelezi capul fetelor, din moment ce al lor nici măcar modelat nu mai este bun de nimic! Cine sunt eu să îi judec pe ei? Nu stau să îmi răspund la această întrebare i-a judecat un judecător care le-a oferit o pedeapsă, după părerea mea prea ușoară. Totuși… nu poate să fie adevărat, numărul victimelor nici nu a putut să mi-l spună autorul. Realitatea poate să fie mai acră și mai dură decât credeam”

 

 

CAPITOLUL IV: Perspectivele paricipanților

Femeie, fii înțeleaptă! –  Năsăudean Ionela, 21 ani

 

,,Astăzi, cu pași timizi, am călcat pentru prima dată în interiorul penitenciarului; am văzut puțin din ceea ce înseamnă, privarea de libertate, de o viață normală și privarea de familie. Curiozitatea m-a împins să ajung aici, privirea oamenilor din interiorul acelui loc mi-a dat fiori încă de la primul pas făcut, erau priviri pline de agresivitate, curiozitate dar şi de speranța libertății. Condamnații își ispășesc pedepsele într-un regim închis. Am avut ocazia să descopăr două cărți deschise, doi condamnați care și-au pus pe tavă povestea  vieţii lor, pentru care acum plătesc scump.

Prima relatare a fost cea care m-a impresionat cu adevărat. Aflarea amănuntelor teribile despre traficul de carne vie, victimele  fiind foarte tinere,  își doreau doar un trai mai bun; dar au ajuns într-un punct din care greu te mai poți întoarce. Am fost şocată. Puterea acestui om de a racola fetele cu puțină experiența de viață, nepăsarea acestuia și transformarea femeii într-o marfă este mult prea greu de acceptat.

Invidia și dorința de îmbogăţire au fost factorii care l-au condus pe acest om spre fapte inimaginabile, răpiri, sechestre, bătăi, vânzarea femeilor pe tot mai mulți bani și supunerea acestora la fapte despre care nu-mi doresc să mai aud vreodată. În viață se spune că roata se întoarce, astfel această persoană este ,,răpită” din mediul său prielnic, la fel cum și el la rândul lui a ademenit în acest joc murdar zeci sau sute de femei.

Încrederea se câștigă în timp, sinceritatea și maturitatea gândirii sunt cele care ne pot scăpa de asemenea situații.”

 

Balaș Roxana, 18 ani

,,Mi-a plăcut mult, emoția cu care au vorbit acești oameni, trăirile lor, regretul din sufletul lor, dar mai ales curajul lor să povestească asta în fața atâtor persoane, știind că unii o să îi judece! Au vrut, de fapt, să ne protejeze de astfel de situații și de lumea rea.

 

Loredanei Vereseza, 18 ani 

„Din acest proiect am avut ce învăța. Experiența a fost una plăcută deoarece discuția avută cu deținuții a transformat activitatea, făcând-o mult mai interactivă. Am rămas plăcut surprinsă de condițiile din penitenciar. Am observat că aspectul fizic al unor deținuți nu transmite mesajul că ar fi săvârșit o infracțiune penală. S-ar putea organiza mai multe activități de acest gen pentru elevi, deoarece se pot învăța multe de la deținuți, cum ar fi indentificarea infractorilor, dar și cum să te protejezi de influența sau chiar  de prezența lor.”

 

Melinda Tatarau, 17 ani.

,,Această activitate a fost una interesantă din punctul meu de vedere, deoarece am avut ocazia să aud povestea așa ziselor ,,cărți vii”, de la care am învățat anumite lucruri, în ceea ce privește persoanele din jurul meu,  chestiuni care mă pot ajuta pe viitor.” 
Bontaș Gina
Diana Fiscutean
Derulează înapoi