Tag archive

Barbati

ȘOCANT: O fetiță de 10 ani a fost violată de cinci bărbați

"în Știri" "de POV21"
O fetiță

O fetiță de numai 10 ani a fost violată de cinci bărbați, aceștia profitând de vulnerabilitatea și naivitatea micuței.

Cinci bărbați, cu vârste cuprinse între 61 si 87 de ani, au ajuns în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ pe data de 1 decembrie 2020, după ce au fost acuzați de săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată, conform adevărul.

Bărbații au fost privați de libertate în urma cercetărilor efectuate de procurori şi de poliţişti, după ce aceștia au violat o fetiță de 10 ani.

Pe data de 10 noiembrie 2020 a ajuns în faţa magistraţilor de la Judecătoria Piatra Neamţ bărbatul de 61 de ani. Ulterior, acesta a fost arestat preventiv pentru că a violat-o pe fetiţa de numai 10 ani, într-un sat dintr-o comună de lângă oraşul Piatra Neamţ.

Bărbați vs femei: cum percep diferența dintre sex și dragoste?

"în Dosarul Săptămânii/Psihologie & Relații" "de POV21"
diferenta dintre sex si dragoste

Am întrebat 100 de români care e diferența dintre sex și dragoste. Ei bine, nu chiar 100. Mi-am luat la întrebări câțiva prieteni, curioasă fiind în special să văd dacă există vreo diferență de percepție între băieți și fete pe acest subiect.

Indiferent că îl numim sex sau dragoste, actul în sine reprezintă o descărcare de energii. Tocmai pentru că finalitatea actului intim, teoretic vorbind, este aceeași, mulți consideră că nu există nicio diferență reală între cele două acțiuni. Din punctul acesta de vedere, n-am cum să nu fiu de acord. Dar dacă privim problema mai îndeaproape, putem să constatăm că pentru una din cele două ai nevoie de ceva mai multă atenție și grijă pentru a te bucura pe deplin de experiența trăită.

Bărbații o să mă considere o romantică, o idealistă, o visătoare pentru ceea ce am de gând să spun. Am o veste proastă pentru voi: nu sunt singura! Ba chiar există, printre voi, masculi care vor fi de acord cu mine. A face dragoste implică o conexiune puternică între doi oameni. E genul acela de legătură care merge dincolo de cuvinte, de ce e palpabil. Să fii îndrăgostit de persoana cu care împarți aceste momente intime face ca experiența să fie mult mai intensă și specială.

Sexul e o simplă împlinire a nevoii umane de sute de ani, aceea de împerechere.

Nu mă înțelege greșit, ambele concepte reprezintă tot o împlinire a acestei nevoi, însă dragostea împachetează această necesitate în ceva mai pur. Ce e mai frumos decât să ai chimie cu omul tău special, să existe acea tensiune sexuală, iar totul să meargă natural?

A face dragoste e mai mult decât a avea orgasm.

E minunat să ai orgasm, dar se întâmplă de multe ori ca actul intim să nu conducă înspre asta, pentru că scopul său nu este punctul culminant. Atenția îți este îndreptată spre partener, spre modul în care se simte, dai mult mai multă importanță preludiului. Îți dorești ca acesta să se simtă iubit, apreciat, în siguranță cu tine.

În momentul în care faci sex, lucrurile sunt mai simple. Ambii luptați pentru descărcarea electrizantă de final, iar relația dintre voi este strict de ordin fizic. Nu putem vorbi nici de momente de vulnerabilitate, pentru că fix de asta vreți să scăpați amândoi.

 Ce spun bărbații?

Un prieten de-ai mei mi-a spus, referitor la această întrebare – dacă există sau nu o diferență dintre sex și dragoste: „Eu cred că atât dragostea, cât și sexul sunt niște acțiuni prea complexe pentru a le putea compara sau explica. Ambele sunt nevoi, dar, experimentând atât sexul cu o persoană necunoscută, cât și cu persoana iubită, pot spune că nu e același lucru. Cred că depinde, pentru mine cel puțin, de persoana cu care ești. Dacă e cea potrivită, sexul e tot o energie, tot un fel de dragoste”.

Un alt prieten a venit în completarea lui: „Sexul are nevoie de o scânteie fizică, în timp ce dragostea are nevoie de un foc psihic și de o scânteie fizică”. Am fost surprinsă să aflu că părerea prietenilor de gen masculin este asemănătoare cu cea a prietenelor mele în ceea ce privește acest subiect.

Există situații în care poți face atât sex, cât și dragoste, cu aceeași persoană.

Nu are nicio legătură intensitatea fizică cu care se petrece actul, cât de animalic ești în pat, ci atenția pe care v-o acordați. Nu ți s-a întâmplat niciodată să te afli în mijlocul momentului și să te trezești gândindu-te la altceva? Atunci când relația nu mai merge atât de bine și partenerii sunt deconectați unul de la celălalt, actul intim tinde să devină o simplă descărcare, fără vreo implicare sentimentală.

 Ce părere au femeile?

Același lucru mi l-a spus și o prietenă: „Dragostea o faci cu persoana pe care o iubești, contând mai mult sentimentele decât actul sexual in sine, pentru că se simte iubirea dintre voi și totul e mai senzual. După părerea mea, nu poți face dragoste la un one night stand, adică ce dragoste poți avea acolo? Și chiar dacă ești într-o relație, nu faci mereu dragoste. Eu am făcut de câteva ori și nu se compară cu nimic, e cu totul altceva decât sexul în general. Am făcut și dragoste și sex cu persoana cu care sunt împreună, iar uneori mă simțeam folosită când nu îmi oferea aceeași atenție ca la început, când totul era mai intim”.

O perspectivă interesantă a actului mi-a oferit-o o altă prietenă, care privește dragostea drept un preludiu, iar sexul, momentul de după, punctul culminant: „Sexul este doar momentul în care se consumă actul. Acolo se va ajunge indiferent dacă partenerii programează momentul sau e ceva spontan, ca sexul într-un loc public. Pentru mine, dragostea e ca un fel de preludiu, pe care poți să îl faci doar cu omul iubit, dar tot la sex se ajunge. A face dragoste e momentul în care ți se confirmă sentimentele pentru celălalt, pentru că îți dăruiești trupul persoanei dragi, iar sexul e ceea ce întreține în mare parte relația”.

Indiferent dacă îl numești sex sau dragoste, actul intim trebuie să fie întotdeauna consimțit și trebuie să țină cont de dorințele fiecăruia. Comunicarea cu partenerul diferențiază un sex bun de unul nereușit, așa că încearcă să lași pudoarea deoparte și vorbește deschis despre fanteziile, plăcerile tale și insecuritățile pe care le ai. Diferența dintre sex și dragoste poate depinde de la persoană la persoană – nu există un adevăr general valabil, însă, cel mai important aspect este să-ți creeze plăcere.

(VIDEO)Doi bărbați au fost atacați cu pistoale și săbii în Chiajna!

"în Știri" "de POV21"
Chiajna

În Chiajna, județul Ilfov, a avut loc joi seară o altercație mafiotă. Membrii unui grup de interlopi au atacat doi bărbați, pe stradă, cu săbiile și pistoalele.

Unul dintre bărbații atacați este fratele celebrei culturiste Alina Pană. Aceasta a povestit cele întâmplate, susținând că interlopii au tras focuri de armă în direcția mașinii în care se afla fratele său, alături de prietenul lui. După sesiunea de împușcături, atacatorii au scos săbiile, îndreptându-se agresiv spre aceștia.

Victimele au suferit răni grave și au fost transportați din Chiajna la București pentru a primi ajutor medical de urgență. Se așteaptă acum prinderea agresorilor pentru a se putea demara procedeele de anchetare a acestora.

Alina Pană a declarat că fratele ei a mai avut de a face cu astfel de agresiuni în urmă cu 13 ani, conform Digi24.

Acestea sunt imagini postate de campioana la culturism, pe pagina sa personală de Instagram:

Fratele său a fost rănit și transportat la spital, în urma altercației.

 

Suedia are mai multe femei în funcția de preot decât bărbați! Care să fie motivul?

"în Știri" "de POV21"
Femei

Pentru prima dată în istoria națională, în Suedia numărul de preoți femei l-a depășit pe cel al bărbaților.

„Din cei 3.060 de preoţi aflaţi în serviciu în Suedia, 1.533 sunt femei şi 1.527 sunt bărbaţi”, a declarat pentru AFP Cristina Grenholm, secretara Bisericii Suediei, conform Adevărul.ro.

Diferența nu este mare, dar este semnificativă într-o lume în care așa ceva nu părea posibil.

Deși Biserica Catolică se opune conceptului de femeie preot, Biserica Suediei l-a adoptat încă din anul 1958.

În 1982, Parlamentul Suedez a votat legea care suprimă „clauza conştiinţei”, ce permitea preoţilor să refuze colaborarea cu o femeie. Astfel, astăzi nu mai există nicio diferență între un preot bărbat și un preot femeie în Suedia.

Studiile efectuate în anii ’90 conchideau că paritatea va fi atinsă abia în anul 2090. Până la urmă, aceasta a venit mult mai repede decât s-au așteptat suedezii.

În anul 2013, în jur de 70% din studenții la facultățile de teologie suedeze erau de sex feminin.

Metoda inedită de a sfinți a unui preot din Detroit! Vezi  aici!

O astfel de iubire

"în Poezie și literatură" "de POV21"
O altfel de iubire.

Ce bărbați am mai iubit…
Oricum nu existau…
Odată cu toamna ploaia au împrăștiat-o;
Să stau să-i mângâi, parcă ar fi niște copii, dar să stau?
Ce bărbați am mai iubit…
Oricum nu existau…

O astfel de iubire nu s-a mai văzut…
Nu-i nimic, ce dacă întreg pământul a orbit?
Mi-e milă de bietul suflet, oh… aș fi vrut să fie mut;
Dar totuși, ce bărbați am mai iubit…


Autor: Nicoleta Giurgi

Femeia curvă și bărbatul lider din societatea românească

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Femeia curvă

Totul a pornit de la cazul dezbătut atât de mult în mass-media, de ieri. Instigarea la viol. Până acum femeile au vorbit, și-au povestit traumele, nu s-au plâns, au supraviețuit, însă nu au fost auzite. „Nu” înseamnă „nu”!

Să ne aducem aminte de tanti Vasilica care și acum stă la colțul magazinului și bârfește.

Nici carantina și nici vremea rea de afară nu reușesc să îi astupe gura. Ea, împreună cu mai mult de 65% din populația României, sunt de acord cu faptul că violul este justificat.

„Cu ce erai îmbrăcată?”, „Ai băut alcool?”, „Era prea târziu pentru o femeie să fie la ora aia pe stradă.” Iar afirmațiile ipocrite pot continua. Însă nimeni, frate, dar nimeni, nu întreabă violatorul cu ce era îmbrăcat. Că na, poate asta vă interesează mai mult decât ce lungime avea rochia victimei.

Încă de mici am fost învățate cum să ne comportăm în societate, cum să ne îmbrăcăm, cum să nu ieșim din cuvântul unui bărbat. Iar dacă ne răzvrătim, suntem needucate și fără bun simț. Serios, mamaie? Pentru numele lui Dumnezeu, suntem în anul 2020, nu 1800, când femeile erau considerate simple obiecte. Nu, mamaie, nu o să tac. Nu o să mă duc în bucătărie să spăl vasele.

Uite o idee, în loc să invitați fetele să nu se mai îmbrace provocator, să nu comenteze înapoi, să nu aibă tupeu, să aibă grijă pe unde merg, cu cine merg, cât alcool consumă, să nu ceară atenție, să nu se culce cu bărbați diferiți, să poarte un spray cu piper mereu după ele, să nu meargă la ore târzii acasă, să nu își lase băutura oriunde, să nu se ducă la baie singure, să nu consume droguri, să nu iasă noaptea afară din casă, să aibe telefonul mereu cu ea.

ÎNVĂȚAȚI BĂIEȚII SĂ SE CONTROLEZE!

Violul nu este niciodată vina victimei. Period!

Poate am și eu o zi bună, în care afară este cald și vreau să mă îmbrac sumar, însă decent. Pot? Normal că pot, însă nici doi pași nu fac pe ușă, că un grup de băieți încep să fluiere și să îmi facă avansuri? Este normal? Nu, nu este. Nu este vina mea că bărbații nu își pot controla hormonii.

Nu doar eu, însă toate femeile si fetele trăiesc cu o anumită frică când ies afară. Să fim serioși, oricât de puternică ai fii, să nu comparăm puterea unui bărbat cu a unei femei. Chiar dacă țipi, te zbați și încerci să scapi, nimeni nu te aude. Brusc toată lumea de pe stradă a rămas surdă. Nimeni nu va interveni. Toți vor da din cap și vor spune că este vina noastră că umblăm la ora aia pe stradă, sau că ni se văd doi milimetri din fund.

Abuzul sexual nu este justificat!

Nu înseamnă nu!

De foarte multe ori am încercat să îi explic asta unei persoane, însă nu știu cum, printr-o magie poate, vina pica din nou, asupra femeii. Iar asta mă dezgustă. Nu, nu ne-o cerem când suntem confident și ieșim provocator îmbrăcate din casă. Nu, nu ne-o cerem când consumăm alcool. Nu, nu ne-o cerem când mergem singure cu taxiul noaptea.

„Nu” înseamnă „nu”! Iar asta ar trebui să le intre bine în cap bărbaților. Și ție, tanti Vasilica.

Vezi aici și o altă opinie legată de ce a spus celebrul youtuber!

Autor: Antonia Mihaela

Misogini fără frontiere – despre adevăr și egalitate

"în Păreri și opinii" "de POV21"
misogini

Într-o societate în care egalitatea între sexe a devenit deja o temă uzuală, misoginismul ar trebui să fie considerat doar un capriciu al celor care au rămas blocați pe ideile învechite. Cu toate acestea, este încă prezent și pare să înflorească pe zi ce trece. În această perioadă sumbră prin care trece țara noastră, acești misogini se află peste tot pe social media.

Plictiseala din carantină a devenit un prilej pentru ca acești masculi feroce să-și arate adevărata față. Cum după noile reguli impuse de autorități ieșitul în club la combinat a picat din schemă, bombardierii aleg să sâcâie fetele cu mesaje puerile, încercând să capteze atenția domnișoarelor, dar de multe ori fără rezultat.

„Ești cea mai frumoasă fată cu care am vorbit vreodată, ești specială, simt o legătură între noi”

Normal că e cea mai cea dintre toate, dacă singura prezență feminină din viața lui e maică-sa. Mesajele curg în neștire, complimentele vin pe bandă rulantă, iar tipul este unul diferit, dornic de o relație adevărată și dispus să înțeleagă persoana de lângă el. Desigur, toate până când își ia friendzone. Acolo se schimbă puțin lucrurile…

„Fă, curvo, pe cine lași tu cu seen? Să-mi bag…”

Și am ajuns la concluzia că atunci când vulpea nu ajunge la struguri, zice că-s acri. Dar știi și tu… de la iubire necondiționată la băgat organe în orificiile mamelor noastre, e doar un mic pas. Niciun bărbat nu își scoate la iveală misoginismul până când nu-l lovești sub centură și îi calci în picioare demnitatea de Don Juan.

Dar de ce trebuie să îi suporți toate crizele de personalitate și să nu îi plătești cu aceeași monedă? Pentru că ești mai bună de atât.

Nu suntem cu nimic inferioare lor și ar trebui sa priceapă asta de la primul refuz. Ai dreptul de a alege cu cine ieși sau nu la o cafea. Dacă se supără e fix problema lui. Plânge puțin la maică-sa și îi trece. Trebuie să fim directe și mature, iar dacă te lași prostită de dramele lui ieftine, nu ești cu nimic mai deșteaptă decât el.

Bine, ăsta e doar tipul de misogin basic cu care orice femeie s-a confruntat cel puțin o dată. Dar nu e singurul!

Mai sunt și cei care, probabil, sunt misogini pentru că te consideră concurență. Vorbesc despre bărbatul ăsta modern, cu părul decolorat, sprâncenele pensate la limită și picioarele mai fine decât ale tale. Ei sunt cei mai mari hateri ai femeilor. Îți critică fiecare mișcare, fiecare rochie mai scurtă decât prevede legea Bisericii Ortodoxe, nu te pune cu ei, te pot zgâria cu ghearele alea de drag queen.

Arată-le că le ești un egal și dă-le clasă!

Fii tu cea care te impui și nu permite bărbaților misogini să îți ghideze viața. Nu te lăsa jignită de el și nu accepta nimic din ce îți limitează drepturile. Dă tot ce ai mai bun și demonstrează că tot ce fac ei, putem face și noi. Suntem niște luptătoare și trebuie să fie conștienți de asta.

Lăsăm dulcegăriile, vorbele alea de încurajare și luptăm cot la cot cu ei.

Sexul feminin nu e sexul slab, egalitatea este și aici și trebuie să se știe asta. Niciun bărbat nu e în măsură de a ghida viața unei fete, de a-i controla deciziile și acțiunile. Nu numai bărbații aduc bani în casă, nu numai ei pot conduce corect o mașină și nu numai ei pot schimba un bec. Așa că dovedește femeie, dovedește că poți să faci exact ce face el și chiar mai bine. Nu-i oferi prilejul să te considere inferioară.

Pentru că, așa cum se și știe, în spatele unui bărbat puternic, stă o femeie de mii de ori mai puternică.

Mai multe despre misogini și feminism, chiar aici!

Autori: Andra Maria Fodor & Lorena Elena

 

Și bărbații au sentimente, doamnelor!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
bărbații

De la o vârstă fragedă ni se spune ce trebuie să facem, cum e mai bine, ni se impun anumite standarde pe care trebuie să le atingem ca să putem avea o viață “împlinită”, dar uneori simt că răul ce mă înconjoară e mai puternic decât noi, decât noi bărbații. Simt că e prea mult, că-mi mânjește aripile de mocirlă. Aripi ce odată visau doar să zboare prin această lume într-un mod pur.

Credeam că nu trebuie să calci peste ceilalți pentru a fi fericit.

Oare eu sunt de vină? De vină pentru că mi se pare că sunt diferit? Oare chiar există un creator ce a creat mai multe lumi, iar pe mine m-a scăpat în lumea greșită?
Dacă da, atunci chiar nu vede că nu mă potrivesc? Nu ar fi mai bine ca pur și simplu să mă mute altundeva?
Cea mai bună calitate pe care o poate avea un om se spune că este puterea de a ierta pe cineva care ți-a greșit. Asta nu te face vulnerabil pentru alții, pentru bărbații din jur?
De ce oamenii buni la suflet suferă cel mai mult? De ce oamenii cei mai iubitori sunt singuratici? Ăsta e mersul acestei lumi? Aici chiar tot ce e bun trebuie să moară? De ce nu poate pur și simplu lumea asta să fie mai bună? De ce trebuie eu să am o inimă atât de bună și să iert, să uit tot ce mi se întâmplă?

Știți care e cea mai bună parte în a pune suflet în ceva sau cineva?

Trădarea și suferința pe care ți-o provoacă acest lucru. Având un prieten dinainte să-mi amintesc măcar prima lecție de mers cu bicicleta, știu, sună a scenariul unui frumos film cu un final fericit. Ei, asta n-a mers chiar așa și-n acest caz. Acest prieten care ajunge să se transforme în hărțuitor ar putea fi cea mai mare trădare pe care o poate suferi un puști la 10 ani.
Îl tratezi ca pe un frate, iar el mai apoi să ajungă să te terorizeze, zi de zi. Să trăiești cu frica de a pierde pe cineva care deja te urăște și încearcă să-ți “distrugă viața”.
Dar da, suntem doar niște copii. Ce putem noi să facem?

Ei bine, putem schimba lumea.

Suntem la o vârstă la care începem să descoperim lumea din jurul nostru, când ar trebui să iubim cel mai mult tot ceea ce există. În schimb, fericirea și iubirea s-au materializat într-o ură continuă.
Așa ajungi să stagnezi între gânduri sinucigașe. Gândul că, dacă ai face chestia asta, familia ta ar fi distrusă și asta nu ai vrea sub nicio formă să se întâmple. Lucrul care m-a ajutat să trec peste numeroase “încercări a fost ea, mama. Toți bărbații o să îşi iubească mama.
Și așa trec 4 ani de chin, când chiar și așa depresiv, la o vârstă la care nici măcar n-ar trebui să-ţi treacă prin gând faptul că există un astfel de sentiment. Ajungi la liceu, unde abia scapi de “cel mai mare rău din viața ta”.
Dacă nu reușești încă din primul an de liceu să “te înscrii” într-un cerc, o vei duce rău toți cei 4 ani, că doar nu ai bărbații alfa lângă tine. 
Profesorii te iau tare încă de la început, că de ce nu? „Nu toți trebuie să terminăm liceul și să facem o şcoală. Tu abia ai scăpat de abuzurile psihice și uneori chiar fizice, ai nevoie de puțin timp să-ți revii. Să realizezi că nu tot ce te înconjoară este rău și că viața merită trăită.
Din ce am înțeles eu, maturizarea înseamnă să fii monoton.

Să-ți pierzi hazul: ești “bărbat” matur acum.

Nu-ți poți pierde timpul cu lucruri copilărești; lucruri ce odinioară îți făceau atât de multă plăcere să le faci. Acum ai ajuns să le faci pe ascuns, de frica de a nu fi judecat de ceilalți din jur.
Dacă asta presupune procesul de maturizare, atunci eu vreau sa rămân un simplu copil.
Un copil inocent care poate să zâmbească și să facă lucrurile pe care și le dorește, fără a se gândi la ce ar spune cei din jur, fără a fi judecat cu niște ochi ce se văd zeci de metri deasupra ta.
Toți te consideră prost sau fraier dacă îți lași copilul din interior să-ți controleze acțiunile.
De ce să fim serioși mereu, când vrem doar să râdem și să ne bucurăm de viață așa cum ne face nouă plăcere? Ce e atât de greșit în faptul că vrem să rămânem așa pentru totdeauna? Nu pică bine să te hlizești așa, ai o vârstă, trebuie să tratezi lucrurile mai în serios, să nu râdă bărbații de tine.
Citește aici cum să investești în viitorul tău și să te bucuri de viață.

Ce sunt cu adevărat oamenii?

Îi vezi la naștere ca niște creaturi cu niște frumoase aripi albe, care se nasc pure, inocente, curajoase, care ajung să-și păteze aripile pe zi ce trece de mocirlă cu sânge.
Văd cum lumea din jurul meu încearcă să mă schimbe constant, să-mi murdărească aripile. De ce trebuie să fie atâta răutate în lumea asta? Nu putem să ne înțelegem cu toții, oare?
Hai să ne bucurăm de viață, să râdem și să dansăm dacă simțim acest lucru. Să fugim de oamenii răi din viața noastră și să ne bucurăm de puritatea unui om.
Ca bărbat, este greu să arăți lumii că îți pasă. Să vadă cineva că ai o inimă și că și tu poți ajunge rănit, dar hai să nu mai trăim cu această mentalitate și hai să creștem împreună.

Țara arde, Dana Budeanu e pe val. Da’ n-ai cum, amețito!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Dana Budeanu

Românii parcă se chinuie să promoveze entități și influenceri care nu își au locul pe ecrane. Ce fel de bărbat ești tu dacă promovezi prostie în loc de cultură și suflet? We’re going down folks. Azi vorbim despre Dana Budeanu, sau cum să transformi o divă anonimă într-o zeitate.

Pe principiul „hoțul strigă hoțul”: marțafoaica strigă marțafoii. A explodat internetul de verdicte și reacții la verdicte. „Marțafoi”, „amețite” și „mafioți” au devenit cuvinte cheie prin căutările românilor pe net.


Dana Budeanu


La o analiză introspectivă, putem realiza că animalul de spirit al Danei Budeanu este un bărbat burtos de 40+ ani, care bea bere pe canapea în timp ce se uită la meci.

E un burtos într-un corp de coțofană împopoțonată, care bea „numai cola zero, că cel cu zahăr are gust de sirop”. Și totuși, se descrie drept „stilistul vedetelor”. Culmea, nu?

Personal, moda nu a reprezentat niciodată un motiv pentru care să judec oamenii și să pun etichete. Totuși, trebuie să recunosc că mai urmăresc critici de modă din când în când. Na, ce să faci, amețitele tot amețite rămân. Și dacă de la criticii de modă „amatori” chiar aflu chestii legate de modă, de la Dana Budeanu aflu că sunt o amețită nesimțită pentru că îmi permit să mănânc un mic când ies la grătar cu prietenii. Aflu că dacă iubitul îmi cară rucsacul ca să fie galant, e de fapt un marțafoi, și că trebuie să judec orice bărbat care nu corespunde unor standarde.

Și chiar: hai să vorbim de standarde și cine le impune

Dacă secolul nostru e despre desprinderea de standarde și etichete care nu au nici un rost, Dănuța vine și ne arată cum trăiește ea în anul 1900 toamna. După ce oamenii încep să fie din ce în ce mai comozi cu ei înșiși, vine o tipă ( o „cine-i, bă, asta?”) și impune ea noi (vechi) reguli de viață. Că doar…

Dacă bei cocktail, ia o mătură, fă ce fac femeile!

Poate e doar o glumă. Poate e doar o scălămbăială ieftină pentru niște bani pe care nu știe cum să îi facă altfel. Doamne ajută să fie așa! Vreau să știu că oamenii care cred cu tărie în principii de genul „femeia stă acasă, bărbatul merge la muncă” au murit în secolul trecut. Dacă nu e așa, însă, mafioților, beware!
Standarde frate? Ce cuvânt e ăsta? Îl găsim în DEX?

Standardele ți le impune societatea și tu alegi dacă le iei de bune sau nu. Nu-ți poate spune nimeni frate că nu ești bărbat pentru că bei cocktail-uri sau că nu ești bărbat pentru că n-ai o burtă cât stima de sine a maneliștilor. Nu-ți poate impune nimeni cum să fii om, standardele impuse de societate și promovate de scaieții ăștia pe internet ar trebui să fie echivalente cu zero pentru tine.

Dragii mei, nu vă mai cramponați de toate porcăriile pe care le vedeți pe internet!

Hai să promovăm integritate, nu dive anonime care dau din gură de două ori și gata sunt mari oameni. Avem 5GANG, avem Dana Budeanu, avem manele care acoperă motorul unei mașini Tesla. Dar de Vadim de ce nu mai vorbește nimeni? De oamenii care chiar încercau să deschidă mintea populației de ce nu vorbește nimeni?



Ne concentrăm pe perlele de la colțul străzii în loc să susținem oamenii care fac ceva pentru societatea asta.

Hai să încetăm și să privim puțin și spre viitor. Nu cred că v-ar plăcea ca nepoții noștri să ajungă să fie misogini care pun femeile la treabă cât timp ei își lasă burta la incubator. Nu cred că v-ar plăcea ca nepoatele noastre să fie mini influenceri care se dezbracă pe micile ecrane când nu mai au parte de atenție, să fie spălate pe creier și să scoată pe gură anomalii de inimaginat.

Let’s cut the bullshit and be real.

Aici nu mi-am vărsat frustrările. Am încercat să pun în lumină incompetența noastră de a promova ce e bun și curat, ce aduce ceva valoros societății.

Deci hai să ne trezim și să facem auziți oamenii care chiar merită!


Autori: Georgiana Badea & Raluca Călin


 

Materialiste, nu toate femeile sunt așa, mai și iubesc

"în Psihologie & Relații" "de POV21"

Materialiste, cuvântul pe care, ca femeie îl auzi aproape zi de zi și să nu mai spun de cât de snoabe sunt camaradele tale de același sex.

Nu v-ați săturat de acest proces extenuant al bărbaților de a ne băga mereu în aceeași oală, de a fi privite de sus și de ignoranța lor? Ei bine, eu da, așa că hai să schimbăm asta, dragele mele. Doar împreună vom reuși să scoatem mitul femeilor materialiste.

Suntem femei, iubim cumpărăturile. Chiar dacă asta înseamnă să ne luăm haine, cosmetice, cadouri pentru voi sau pur și simplu lucruri pentru a ne face casa mai frumoasă. Nu aveți cum să schimbați asta, face parte din ADN-ul nostru, încă nu ați învățat?

Trebuie să știți, dragi bărbați, că nu tot ce zboară se mănâncă! Așa că, frumoșilor, nu ne mai catalogați după o pereche de pantofi!

Am ajuns într-o eră în care o femeie poate câștiga mult mai mult decât un bărbat, chiar dacă în unele domenii încă se fac discriminări pe baza fustei.

Putem să ne procurăm singure pantofii și să plecăm în paşi de dans.

Putem face orice fără voi, dar nu vrem asta, vă vrem lângă noi, aproape de inima și casa noastră. Voi, la rândul vostru, ne vreți pe noi, doar aveți nevoie de o nouă mămică lângă voi. Așa că încetați acest joc pueril și hai să vorbim de lucruri mai serioase și să vă demonstrăm prin câteva motive că nu suntem „ca altele”, că nu suntem materialiste.

„Îmi plătesc singură cina”

Oh, momentul când ieși la o întâlnire romantică cu prințul din povestea vieții tale este cel mai minunat sentiment. Te pregătești cu 3 ore înainte, să nu mai zic de stresul prin care treci când trebuie să te gândești la cum să te îmbraci. Ajungi acolo, vorbiți, totul a decurs perfect. Că el nu știe cât de incomodă e rochia mult prea strâmtă pentru tine, pe care o porți. Ajungi totuși la momentul în care minunatul chelner vine cu nota. Să nu creadă partenerul că suntem materialiste, te oferi să plătești tu sau măcar să-ți dai partea. Dar nu! Aici intervine veșnicul vostru orgoliu masculin și ne dați peste față cu replica „nu, eu plătesc tot”.

Dragilor, dacă nu știați, în codul bunelor maniere scrie că nu este cel mai delicat lucru să te cerți pe cine plătește nota. Mai ales în fața unui om, care tot ce își dorește este să vă plătiți mâncarea și să scape de voi. Și cum noi suntem mereu informate, cedăm. Și asta pentru a vă satisface bărbăția. Nu pentru că nu ne permitem o salată, mâncarea clasică de prima întâlnire.

Cadourile se oferă, nu se cer.  

Nu știu ce tipare de femei întâlniți voi, dar vă pot garanta că 90% dintre femei nu își doresc cadouri în schimbul iubirii.

E mai mult decât evident că le iubim, dar ne mulțumim și cu o lumânare parfumată sau un trandafir, care e maxim 10 lei. Nu vă cerem mașini, case prin Hawaii. Pe alea vrem să ni le procurăm singure sau poate, dar poate, împreună cu voi, dar niciodată de la voi.

Nu vă mai stresați atât de tare și nu mai fugiți de relații în perioada sărbătorilor. Înțelegeți că nu vrem să vă golim portofelele, ci să vă umplem de iubire și căldură. Deja e frig afară, hai să nu fie rece și în sufletele noastre.

Făt-Frumos a apărut.

Se întâmplă și acest moment rar în care iubirea vieții tale a apărut. Dar conduce o mașină de care nici măcar nu ai auzit.

Destinul v-a unit și sunteți fericiți, printr-o minune, dar te temi. De ce?

De ce o să spună lumea, evident!

Ne-ați dat atât de mult peste cap încât dacă băiatul are bani și îl iubești trebuie să fugi. Altfel ești doar o profitoare și umbli după banii lui tati. Hai totuși să vă anunțăm ceva!

Tot la fel de mult vă iubim cu bani, dar și fără ei. Dacă la voi e diferit, vă rog să ne anunțați să nu ne mai batem capul atât încercând să vă facem fericiți și să vă dedicăm și vouă un articol de această natură.

Nu suntem cum credeți voi, nu ne interesează cum ați ajuns la concluzia asta miraculoasă. Dar, dragi prieteni ai sexului opus, vă anunțăm că materialiștii, credem noi, sunteți voi, noi suntem doar materialiste de sentimente.

Top 5 minciuni ale bărbaților pe care le auzi tot timpul

"în Psihologie & Relații" "de POV21"

Despre minciunile femeilor am tot vorbit, dar v-ați gândit vreodată la așii pe care îi au în mânecă prietenii și iubiții noștri? 

Bărbatul are în general una dintre cele mai feroce personalități ale sexelor. Este dominantul relației, fără de care o femeie nu poate trăi. Nu îi înțelegem niciodată, cu toate că ei afirmă tare și răspicat că sunt foarte ușor de descifrat și că noi suntem problema. Ce-ar fi să realizăm un top cu minciuni ale bărbaților? Doar așa, ca să vedem cât de neînțeleși sunt ei de fapt!

Fiind mereu băiețeii mamei, refuză să vadă realitatea. Se scufundă în propriile griji și disperări, uitând de câte un roi de distracție sau chiar de propria parteneră.

Dar hai să fim serioase! Bărbații alfa sunt tot ce ne dorim mai mult lângă noi, cu tot cu minciunile lor veșnic „neobservate”.

Să nu mai vorbim de mereu prezentele lor jocuri. Prin intermediul acestora reușesc să ne fascineze cu personalitatea lor impunătoare.

Am venit în ajutorul vostru ca să reușim împreună să descifrăm secretele ascunse ale bărbaților. Dacă ei pot, noi de ce n-am putea? Hai să vedem ce minciuni ale bărbaților suntem nevoite să înghițim zi de zi! 

Una din cele mai comune minciuni, pe care garantat le vom întâlni la ambele sexe, dar și cea mai comună este: EU NU ÎNTÂRZII NICIODATĂ.

Am descoperit în articolul cu minciunile femeilor, unde și ce fac ca să ajungă în această situație. Acum vrem să descoperim ce face și cel mai viclean prădător al sexelor.

Să nu uităm că și bărbații întârzie mai mereu la întâlniri, la evenimente importante sau chiar la cina cu familia ta. Cea mai mare problemă a lor?

Uită, uită și iar uită. Mama ei de memorie, că ne-a mâncat acuratețea și am uitat și noi de ei!

„Am plecat de acasă, draga mea”, îți spunea, dar săracul nu știa că l-ai prins cu mâța-n sac. Când ai vrut să îi faci o surpriză și să îl aștepți tu de data asta pe el, s-a dat de gol fix când se aștepta mai puțin.

Munca ne dă și nouă, dar și lor viața peste cap total, iar acești gentlemani au văzut o portiță de scăpare până și prin asta.

O altă scuză, la care nu putem contraataca este: „IUBI, RĂMÂN PESTE PROGRAM”.

Ca niște sentimentali înrăiți ce sunt, delicați și mereu atenți, ne mint cu nerușinare și la capitolul dor.

Replica „Mereu mă gândesc la tine” ajunge și ea în topul minciunilor.

Nu ne gândim noi la voi atât, că trebuie să ne umplem viața cu fericire și vreți să ne spuneți că o faceți voi?

Trecând mai departe ajungem pe locul doi la Nu am avut timp de nimic” .

Mereu ne dorim o a doua întâlnire, o cină romantică sau pur și simplu să primim un mesaj de la voi, dar mereu ne dați renumita replică de care ne-am săturat până peste cap.

Dragii noștri, munciți sau în cel mai bun caz, mai mergeți la niște cursuri, iar timpul vă ajunge berechet. Nu vă mai irosiți cuvintele pentru că știm cu adevărat că vă doriți să stați câte 3 ore în fața jocurilor video. Oricât de matur ar fi un bărbat, jocul mereu o să fie pe primul loc.

Locul numărul unu a ajuns, fără nicio urmă de îndoială, ocupat de: „ești prima căreia îi spun asta”.

Ce știți, dar alegeți să uitați este faptul că noi, fetele, comunicăm extrem de mult. Când stai într-un oraș mic, sau din pură coincidență, ajungem să găsim prieteni comuni, de la care auzim, mereu aceeași exclamație. Fie că ești prima căreia îi spune „te iubesc” sau căreia îi cumpără un cățel, tu ține minte, nu ești prima care a auzit asta.

Și pentru că ați fost fete cuminți și am observat cât de mult vă plac aceste subiecte mai venim cu o mică mare minciună a bărbaților: te ascult mereu”.

Niciodată nu ne ascultă! Ne lasă greșita impresie că suntem centrul universului, că suntem ascultate și înțelese.

Ați încercat vreodată să îi întrebați cel mai minor lucru povestit și să vă răspundă cu „poftim? nu eram pregătit” sau, un simplu „am uitat”?

Știm deja că sunteți ca noi. Dacă vă doriți, vă puteți aminti tot ce vă spunem, căci problema e că doar pe un subiect interesant vouă. Restul e șters complet din memoria voastră. O să tot auzim aceste minciuni ale bărbaților, însă să sperăm că fiecare va găsi unul care să renunțe la ele în final.

Dragi femei, cu plăcere!

Altădată tot vom cere informații despre tabăra adversă.  Bărbații, ca și noi femeile, au secretele lor, dar prin bârfa niciodată practicată aflăm și noi câte puțin.

Eve: Cum să NU mă iubești?

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Alergam. Îmi pierdusem pantofii pe undeva pe drum, rochia mea era sfâșiată, iar rujul îmi era întins. Buclele mele erau sparte precum glasul meu. Ochii îmi erau roșii de la plâns, iar inima îmi bătea prea tare. Vocea lui îmi răsuna în urechi la fiecare cinci pași și îmi pierdeam echilibrul de fiecare dată când îmi auzeam numele. Efectul pe care îl avea asupra mea era mult prea mare, mult prea puternic, sfâșietor. Am simțit cum inima îmi este scoasă din piept, cum sufletul mi se sinucide de dor, cum lacrimile îmi leagă buzele și nu mai pot scoate un cuvânt. Am simțit cum întreaga mea ființă se prăbușește când m-a prins de mână și m-a întrebat senin Eve, cum să nu mă iubești?”

       – DAR TE IUBESC!

Unde sunt? Îmi deschid mai bine ochii. În pat. Alb. Totul este alb, cearceafurile sunt fine pe pielea mea. Sunt acasă, în cameră, în pat, așa cum am adormit: goală și nemachiată. A fost doar un vis sau, mai bine spus, un coșmar. E a doua seară când mă trezesc urlând că-l iubesc, dar în afară de pseudonimul său, nu știu nimic. Îmi e cunoscut, îl simt, îl știu, are stilul său aparte, e atât de ușor de identificat în mulțime și totuși rămâne doar în mintea mea.

Alunec din pat și îmi iau halatul. O bătaie în ușă la ora cinci dimineața. Nu avea să fie de bine. Mă uit pe vizor. Pălărie decolorată și un palton mâncat de molii. Deschid. Năvălește în apartamentul meu ca un uragan, aducând izul de whisky și trabuc în aerul stătut din apartamentul meu.

– Ești nebună?

Îl privesc. Nu pentru asta venise. Și-a aruncat paltonul la mine pe canapea și s-a lăsat să cadă în fotoliu. Era obosit.

– Dragule, știm amândoi că răspunsul la această întrebare este evident, mă învârt pe călcâie și dispar în bucătărie pentru o ceașcă de cafea. Îi aduc și lui una și aștept.

– Știi că ți-ai distrus cariera – mă întreabă pe un ton disprețuitor–  și că, în același timp, ți-ai bătut joc de mm…

Nu mai termină, căci îl sărut. Nu îmi opune rezistență. Avea buzele sărate și, din verificările mele, tutunul nu era sărat.

           – Te-a părăsit, așa-i?

Îmi aruncă o privire plină de ură și apoi îmi zâmbește trist. Era evident. Beat, trist și singur era pentru a zecea oară în situația de acum un an când venise cu gândul că poate clienta lui blondă îl va face să uite de ce îl durea. Ca atunci, i-am dat o cafea și l-am ascultat. Mi-a vorbit o oră despre fata aceea pe care o iubea cu adevărat și a adormit pe fotoliu. L-am acoperit cu o pătură și l-am abandonat acolo. Atât de mult contra iubirii și anonimatului și totuși atât de adânc scufundat în ele. Era ca un anarhist. Anarhistul meu.

Mă îmbrac în ceva lejer și ies la o plimbare. Aerul rece de dimineață mă izbește dur și înainte să mă dezmeticesc mă gândeam din nou la el. Vocea sa atât de aspră, modul în care mă privea, felul în care îmi vorbea.

Uram bărbații, și din cauza lui, îi uram și mai mult.

Totuși, nu puteam să mi-l scot din cap.

Era el, aici, acolo, acum, atunci, azi, mâine, trecut, prezent, era el.

Pentru el, din cauza lui, totul a fost să-i dovedesc că sunt mai bună, că sunt eu și doar eu, că nimeni, nicio altă fată nu va putea vreodată să depășească modul în care eu l-am privit, iubit.

Poate că imaginea lui Cleopatru era doar imaginea proiectată a nefericirii mele în mintea mea bolnavă, dar asta nu schimba cu nimic faptul că aș fi pictat lumea în sânge doar ca să-i arăt că eu conduc și el îmi e la picioare. Voi deveni atât de cunoscută, atât de iubită, atât de puternică, încât se va teme că a îndrăznit să iubească o forță a naturii: femeia independentă. Și la final, îl voi săruta și îi voi zâmbi în timp ce-i dau drumul, ca să mă scap de greutăți în timp ce urc spre cer pentru a-mi pune steaua acolo.

Îi voi spune că datorită lui sunt mai puternică; mi-a smuls inima și odată cu ea și dezavantajul de a avea sentimente.

Cleopatru, ești marinarul meu și habar nu ai în ce apă navighezi doar pentru a-mi auzi vocea!

 

Semnat,

a voastră Eve

Cine este Eve?

"în Poezie și literatură" "de POV21"

Cine este Eve? O puștoaică oarecare, un bărbat care și-a asumat numele unei femei sau doar o imagine creată pentru publicitate?

Mergeam liniștită pe stradă. Era o dimineață rece, cețoasă, de toamnă târzie. Mi-am strâns paltonul în jurul meu și am privit precaută strada. Mi-a luat jumătate de oră ca să ajung în fața restaurantului, însă a meritat din plin. Încă nu fusese deschis publicului, dar afișul cu noua voce minune trona deasupra localului pe un panou publicitar. Nu era poza mea acolo, tot o anonimă, ci doar pseudonimul Misterioasa Eve. Nu era niciun mister la mine, doar o persoană suficient de săracă cât să fie ignorată de toți și toate.

Îmi spuneam atunci că de mâine nu va mai fi așa.

M-am aranjat o zi întreagă. Mă simțeam ca ultima marionetă de paie, dar atât timp cât paiele alea străluceau în lumina reflectoarelor, mă puteam împăca cu gândul. Se făcuse ora 23 și eram așteptată mai ceva decât un star de cinema. Eram o vedetă în adevăratul sens al cuvântului.

În jurul numelui meu se crease o bulă de mister.

În fiecare zi, venea un bărbat alergând și strigând că știe cine este Eve, doar ca să bea ceva pe gratis. La fiecare două zile, apărea câte o visătoare cu păr blond și craci până în gât, ca să afirme că ea este Privighetoarea Jazz-ului, așa cum am fost denumită ulterior.

Se zvonea la un moment dat că am cântat președintelui și reginei Angliei. Se spunea că am cântat o singură dată în viață, am fost auzită de un prinț arab care m-a luat de nevastă, iar acum trebuia să înot în mări de averi. Bineînțeles că niciunul dintre zvonuri nu era adevărat.

Eram tot eu, aceeași doritoare de recunoaștere și validare din partea unor oameni inferiori, majoritatea bărbați. Eram tot eu, aceeași femeie care trăia de pe o zi pe alta dintr-un salariu mizer, pentru că nespălatul de patron nu plătea femeile care aveau curajul să cânte. Doar injurii, niște jigniri și monede aruncate cât colo.

Așa că Eve apăruse ca un mister complet. O noutate. Pagini întregi scrise, conspirații și idei care mai de care. Toate îmi gâdilau orgoliul.

Era amuzant… Al dracului de amuzant.

A fost totul amplificat de întârzierea apariției mele. Ar fi trebuit să cânt imediat, la o săptămână distanță de la anunțul făcut, dar restaurantul era încă sub cheie. Astfel, în seara aceea străluceam într-o rochie roșie care reflecta fiecare rază de lumină. Părul era desfăcut în buclele sale naturale, blondul forma un contrast plăcut și țipător în același timp. Ruj roșu și o notă de pasiune.

Simțeam dorința lor de a mă cunoaște. Ora 23 a devenit ora 23:30 care, la rândul ei, s-a transformat în 00 și apoi 01:00.

Nimeni nu plecase. Toți mă așteptau.

Era momentul meu de glorie. Doar al meu.

Am inspirat adânc și am deschis ușa. Pe moment, nimeni nu a realizat că Misterioasa Eve era în fața lor, emanând talent, ambiție și dorință prin toți porii. Nu le-am atras atenția. Mi-am aruncat haina de blană albă pe un scaun din apropiere și am urcat pe scenă.

Bună seara. Îmi cer scuze pentru așteptare, nu am vrut să par disperată. Au râs. Începusem bine. Am cântat o piesă.

Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Se făcuse liniște, totul în jurul meu era cald. Lumânările ardeau. Mirosul de ceară nu îmi era plăcut, dar eram fericită. Nu știam că avea să se termine așa repede…

Domnișoară, am auzit imediat după finalul primei melodii, îți mulțumim pentru prezență. Poți coborî de pe scenă. Era nenorocitul ăla de administrator cu care îmi petrecusem o noapte doar ca să pot dovedi o seară întreagă de ce sunt în stare pe o scenă adevărată cu un public adevărat.

Discutam înainte, stimați domni, femeile sunt bune doar să strice banii la petreceri, nu să le și întrețină. A râs. Am urât fiecare milimetru din persoana lui. Și am reacționat impulsiv. Greșeala mea.

M-am descurcat destul de bine când v-am întreținut o noapte întreagă. Știe soția dumneavoastră cum a fost munca la birou atunci? Am fost dată afară de bărbații de la pază imediat după ce am încheiat de spus fraza.

Eu am plecat, dar el a avut atât de mult de suferit. Am adorat gândul ăsta.

Și ce ai de gând să faci acum? Mă întrebase, urmărind cum mă jucam cu degetul pe marginea paharului de vin. Ochii lui de un căprui cald mă admirau.

Acum? Beau. Să-ți răspund la întrebare. Cine este Eve?

Eve este o provocare, Eve este intimidare.

Eve sperie bărbații prin ambiție, putere, caracter și niște principii bine întărite. Pe cei pe care nu-i sperie, îi distruge, calcă peste ei și trece mai departe.

Și, totuși, ești la masă cu mine. De ce?

Inteligent băiat. Îmi placi.

Dacă ne-am fi întâlnit acum doi ani, eu mi-aș fi încălzit sufletul rece în ochii tăi și tu ai fi putut înota în albastrul meu. Acum, însă, îți sting focul din privire și tu te îneci în marea ochilor mei.

M-am ridicat liniștită și m-am îndreptat spre ușă.

Unde pleci?! Îi auzisem vocea iritată din spatele meu. Fără a face minimul efort de a-mi întoarce privirea, i-am răspuns:

Departe de tine. Ești jalnic, dar suficient de drăguț cât să-mi plătești și mie vinul. Mai vorbim. Las ușa să se trântească în urma mea.

 

Cine este Eve?

Persoana care va cuceri tot ce-și dorește. 

Eve este adevărul meu. În loc să o căutați pe ea, căutați-vă propriul adevăr.

– Eve

Derulează înapoi