Tag archive

BAC

Cum să iei Bacul cu brio în timpul pandemiei?

"în BAC" "de POV21"
bacul

Ești izolat din cauza pandemiei și nu știi ce să faci cu timpul tău? Vrei să iei Bacul cu notă mare, fără meditații? Am aici o serie de idei foarte bune, cred eu, pe care le-am aplicat și care te vor ajuta să iei o notă excelentă indiferent de profilul la care te afli.

Deci, să începem cu experiența mea personală cu privire la examenul de Bacalaureat de anul trecut.

A început carantina undeva prin martie. Presupun că toți știu asta, pentru că a fost momentul în care am început o izolare în masă.

Eu am învățat la profil de matematică-informatică și problema mea cea mai mare era matematica. Nu știam nimic din clasa a 9-a, a 10-a și aveam umbre de idei în clasele a 11-a și a 12-a. La limba română pot să spun că mă descurcam puțin, dar cred că, în martie, eram varză la subiectele 2 și 3, în sensul că nu aveam nicio cunoștință. A treia materie a fost biologia. A fost materia la care pot să spun că am repetat tot anul pentru că-mi și plăcea.

Acum că v-am lămurit cum a fost situația mea, vă voi spune și ce metode am aplicat, deși eu nu le-am respectat întotdeauna și tot a fost mai bine decât să nu fi început deloc.

  1. Organizează-te. Este super important să te organizezi. Trebuie să știi să-ți prioritizezi alegerile în funcție de timp și de importanță. Te poți uita la un film sau serial, dar dacă vrei excelență, alege să te uiți la un episod pe seară, după ce ai terminat ce ți-ai propus. Aici nu sunt multe de discutat, pentru că deja e un cliché cu privire la ideea „eat the frog” . Cu cât faci cele mai grele activități mai din timp, cu atât presiunea și stresul se vor simți mai greu și mai târziu. Ia-ți un caiet de notițe sau aplicație și împarte-ți task-urile pe etape mici, temele pe lecții. Încearcă să lucrezi cât mai puțin, constant și consistent. Te va ajuta să înveți mult mai ușor decât învățatul pe ultima sută de metri.
  2. Apucă-te cât mai devreme în zi. Dar nu e obligatoriu. În funcție de cum te simți bine. Cum spuneam și la primul punct, eat that frog. Dacă ai fi obligat ca zi de zi, pentru un an, să mănânci trei broaște, ți-aș oferi sfatul lui Mark Twain: „mănâncă de dimineață sau cât mai din timp cea mai urâtă și grețoasă broască dintre cele trei, iar apoi le mănânci și pe celelalte.” Așa e și cu obiectivele. Fă obiectivele de la cele mai grele la cele mai ușoare cât mai din timp pentru ca apoi, seara, să ai satisfacția că ai terminat ce aveai de făcut și te poți relaxa în voie, în loc să te simți stresat toată ziua și să te apuci seara, eventual ziua următoare. Primele activități din zi fă-le să fie responsabilitățile.
  3. Lasă telefonul deoparte, ori aplicațiile sociale sau de entertaining. Și mie îmi place să mă uit pe Youtube, pe Facebook sau pe Twitch, ori alții adoră Instagramul la nebunie, dar cât timp înveți, lasă-le deoparte, și dacă simți că nu poți rezista, pune-l pe silențios și du-l în altă cameră. Uită de el. Dacă ai nevoie de el să lucrezi sau să studiezi, doar dezactivează aplicațiile și notificările sau descarcă aplicații de tipul App Blocker. Eu cred că dacă nu lăsam telefonul cât mai mult deoparte, nu aș fi fost la fel de consecvent pe ceea ce aveam de făcut.
  4. Ai răbdare, împarte sarcinile în bucățele și nu te panica. Tot în primul punct spuneam acest lucru. Deci, pot confirma că organizarea este o piatră de fundație în ceea ce privește succesul în absolut orice, nu doar în studiu. Revenind, ai răbdare. Poate fi foarte stresant gândul la câte mai ai de învățat sau la câte mai ai de făcut, dar tu ia și te concentrează pe ceea faci și câte ai făcut deja, nu pe câte ai de făcut. Astfel, devine mai puțin stresant gândul la Bacalaureat dacă nu te stresezi singur. Un detaliu foarte important. Nu te panica pentru că se apropie examenul acela al maturității. Nu e atât de înfricoșător pe cât pare și dacă respecți cele de mai sus,vei vedea pe pielea ta că nu ai chiar așa mult de învățat.
  5. Fă din studiu o joacă și imersează-te în lecție. Asta este una din cele mai mari probleme ale unui student sau elev; faptul că nu face din învățare un proces activ. Aici avem două forme de învățare: învățarea pasivă și cea activă. Cea pasivă este cea abordată de către mulți, pentru că este simplă. Doar citești și vezi ce-ți rămâne în cap. În învățarea activă aloci mai mult timp și trebuie să înțelegi. Este musai să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut și să nu-ți lași mintea distrasă. Aici ai nevoie de întrebarea „de ce?” să îți poți da seama de ce unele lucruri funcționează astfel, de metode de asociere a informației pentru a memora mai ușor ceea ce îți propui să memorezi alături de înțelegere, de gândire, pentru a putea înțelege ce se întâmplă, iar această gândire se antrenează punându-ți întrebări. Având în vedere că provenim dintr-un sistem în care gândirea este ignorată, tu trebuie să-ți educi mintea să gândească, să pună întrebări, să activeze zona logică și să înțeleagă de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Alături de asta mai și distrează-te, fă lecția amuzantă, tot prin metoda asocierilor și chiar dacă tu nu te vezi amuzant, încearcă să faci asta. Te poți surprinde.
  6. Fii atent la ore! Se poate să mai culegi ceva. Serios. E pandemie, e online, e greu, dar nu e imposibil. În perioada în care nu era nimic organizat, profesorul de matematică ne mai preda cum mai reușea, o lecție pe săptămână și se resimțeau dezorganizarea și greutatea, dar în ciuda acestui fapt, tot am reușit să culeg informațiile de care aveam nevoie să înțeleg mai bine ceea ce fac. Așa că, vă zic și vouă. Concentrați-vă în orele alea și puneți întrebări până simțiți că nu mai aveți nelămuriri. Chiar dacă ești timid sau simți că zici o prostie, tu întreabă și astfel scapi de orice nelămurire.
  7. Odihna și sportul sunt sfinte. Dumnezeule! M-au sfătuit oameni să fac sport, dar nu i-am ascultat până în primăvară. Eram zilnic obosit, eram și puțin deprimat, mintea mea era epuizată și nici nu dormeam cum ar fi trebuit. Odată ce au venit primăvara și izolarea, am zis să-mi pregătesc un program de somn și sport. Mi-a fost puțin greu la început, dar dormeam în intervalul orar 22:00-5:00, și deși mă trezeam mai greu, știam că am ceva de făcut. După ce studiam, alergam sau mă plimbam cu bicicleta. Ce am descoperit din asta este că se formează un ciclu în care seara picam lat de oboseală și dormeam profund, iar dimineața mă trezeam odihnit și dornic să reîncep procesul. În fond, respectați acel minimum de 7-8 ore de somn și faceți un antrenament de minim 30 de minute. Asta poate să facă diferența cu concentrarea voastră și starea voastră de spirit.

Cam acestea au fost, în mare, lucrurile pe care le-am experimentat și pe care în cea mai mare proporție, vă invit să le aplicați. Nu pot spune că tot ce am făcut e corect sau că e unica metodă, dar sunt sigur că vă poate ajuta să faceți față și chiar să excelați. Procesul încercare-eroare vă va ajuta să vă îmbunătățiți tehnica și nu doar, să descoperiți faptul că aveți potențial.

Dacă vreți să mai citiți pentru examen, aruncați un ochi aici!

Am vorbit cu elevii care dau anul viitor BAC-ul ca să înțeleg de ce sistemul actual de evaluare după școală este depășit

"în Diverse" "de POV21"
Școală

Anul viitor se pregătesc să dea BAC-ul mii de elevi din toată țara, asta fiind ultima lor vară înainte de „examenul maturității”. Am ales să vorbesc cu o parte din ei pentru a vedea cum se simt, cum se pregătesc și ce părere au despre sistemul actual de evaluare. Este cazul să cerem feedback tocmai celor care beneficiază și se întâlnesc zilnic cu sistemul de învățământ, căci ei știu ce nu merge bine – și ce nevoi reale au. În școală, momentan, domnește o oarecare „lege a junglei”.

Alexandra Bledea, Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighetu Marmației.

Cum a fost liceul pentru tine până acum?

Ultimii 3 ani de liceu pentru mine au fost o aventură continuă. Primii doi ani de liceu am fost la profilul mate-info bilingv, care, pentru mine, va fi profilul meu de suflet pentru tot restul vieții. Acolo pot să spun că am avut cea mai unită clasă, în ciuda dirigintelui nostru, care în anumite momente era destul de absent. Acolo ne-am maturizat împreună, am învățat să lucrăm în echipă, să ne ajutăm unul pe altul și, în special să nu ne lăsăm unul pe altul la greu.

Care a fost relația ta cu profesorii?

Cu profesorii, nu pot să spun că în special cu toți am avut cea mai bună relație de elev-profesor, însă chiar și cei cu care am avut anumite dispute, ce am apreciat cel mai mult a fost faptul că nu s-au focusat pe acele schimbări de opinii mai aprinse. Au fost interesați doar de felul în care eu activez la oră și învăț, ca elevă.

Desigur că au fost și profesori care nu s-au putut abține din a se comporta în continuare urât, care de multe ori au încercat să îmi „taie aripile” și să mă descurajeze, însă aceștia nu au meritat atenția mea.

Ai fost descurajată de multe ori?

Da, am fost descurajată de multe ori, nu pot să neg acest lucru, însă visul meu era și este unul prea măreț ca să las acești oameni să îl calce în picioare. În clasa a XI-a, m-am transferat în clasa de mate-info intensiv, clasa în care mi-am dorit de la bun început să fiu, însă în care nu am putut să intru pentru că nu aveam media de la Evaluarea Națională suficient de mare. Pot să spun că în această clasă am dat de colectivul de care aveam cu adevărat nevoie.

Cum este noua clasă față de cea veche?

Nu suntem cea mai unită clasă din școală și probabil nu vom fi, în special din cauza faptului că suntem 34, însă colegii mei sunt muncitori și mi-au oferit șansa de a-mi dori să învăț mai mult și să pot să mă aflu printre cei mai buni.

Anii ăștia de liceu au fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea și dacă aș putea, aș da timpul înapoi ca să o iau de la început, să mai trec odată, atât prin clipele bune, cât și prin clipele rele, și să profit la maxim de toate oportunitățile pe care nu le-am luat din cauza fricii și inconștienței.

Ce așteptări ai de la anul următor?

Din punctul meu de vedere, clasa a XII-a va fi o clasă grea, plină de stres și timp prea puțin pentru a face tot ceea ce îmi doresc. Mă aștept ca tot ceea ce voi învăța, să fie pe repede-înainte, vorba aia, iar multe relații de prietenie să se rupă, din cauză că mulți dintre noi vom păși pe drumuri diferite, în locuri diferite. Totuși, mă aștept și ca acele relații clădite cu multă grijă să reziste în ciuda distanței.

Cea mai mare așteptare este legată de profesorii din școală. Mă aștept ca aceștia într-un final să înțeleagă că acum e momentul în care tu, ca elev, îți alegi drumul, îți alegi profesia, iar acest lucru presupune o concentrare strictă pe anumite materii.

Ce planuri ai după liceu?

După liceu, îmi doresc să aplic la 5 universități din Marea Britanie, pe partea de Computer Science, printre care se enumeră University of Cambridge, University College London, respectiv University of Manchester. Pe celelalte două încă nu le-am ales. De asemenea, doresc să dau admitere și la Universitatea Babeș-Bolyai cu specializare pe informatică și la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca la profilul automatică și calculatoare. Decizia finală cu privire la viitorul meu încă nu am luat-o, însă îmi doresc pe cât de mult posibil să rămân în România, atâta timp cât pot să studiez informatica la fel de bine precum aș putea în străinătate.

Ce ai învățat din toată experiența?

În ultimii ani de școală pot să spun că am învățat extrem de multe. Liceul, de fapt, e drumul spre maturizare sau cel puțin pentru mine asta a fost. Pe parcursul liceului am învățat să lucrez în echipă și să ascult părerile celorlalți. Să tac când nu trebuie să vorbesc, respectiv să vorbesc când nu trebuie să tac. Să-mi apăr colegii când singuri nu pot să facă asta și să-i iert când trebuie. Să ajut atunci când pot să fac un bine și să nu mă descurajez atunci când un profesor nu îmi vede potențialul.

Pe scurt, să lupt pentru ceea ce îmi doresc. Am înțeles că anumite persoane nu sunt menite să rămână în viața ta pentru totdeauna, iar relațiile se rup și se leagă extrem de des pe parcursul liceului. Am înțeles că trebuie să ies din zona mea de confort pentru a putea cunoaște lumea.

Ce ai schimba la sistemul actual?

La sistemul actual de educație aș schimba, în primul rând, ideea aceasta cu cele două semestre ce urmează să se aplice din anul școlar 2019-2020. Mai exact, ideea de a încheia primul semestru înaintea vacanței de iarnă mi se pare o idee total nepotrivită, deoarece rămâne un dezechilibru foarte mare între numărul de săptămâni dintre cele două semestre, unul fiind de 14 săptămâni, iar celălalt de 21.

O altă chestie care, după mine este foarte necesară, nu ține în special de sistemul de educație, ci de mentalitatea profesorilor din școală. Tinerilor nu ar trebui să le fie frică să se facă auziți, nu ar trebui să le fie frică să reclame un profesor pentru un lucru neadecvat practicat la oră, deoarece acesta este titular și nimeni nu îl va schimba din post. Tinerii ar trebui să se unească și să facă ceva în aceste privințe.

De asemenea, consider că profesorii ar trebui să înțeleagă că nu toți elevii pot să fie interesați de toate materiile predate în școală. Unii dintre ei vor să facă ceva total diferit cu viața lor, iar acest lucru nu ar trebui să îl pună pe elev „într-o postură proastă” în fața profesorului. Însă, cum spuneam, majoritatea acestor schimbări nu țin în special de sistem, ci de ce face fiecare persoană în parte. Fiecare elev ar trebui să aibă dreptul în totalitate de a învăța ceea ce își dorește și ceea ce îi place, fără ca acest lucru să îi aducă necazuri pe viitor.

Ai un sfat pentru viitorii liceeni?

Sfatul meu pentru viitorii liceeni, actuali și nu numai, este acela de a-și urma visul indiferent de ce ar spune celelalte persoane. Să profite la maxim de toate clipele din viață și să ia fiecare oportunitate, pentru că o oportunitate pierdută nu mai revine niciodată.

Oameni neînțelegători și nepăsători vor exista mereu, o să vă întâlniți cu ei la tot pasul. Nu vă lăsați descurajați și nu vă consumați pentru criticile unor persoane nesemnificative. Nu pierdeți timpul, distrați-vă și învățați în același timp.

Este timp suficient pentru toate, iar cât timp îți dorești ceva, Universul îți va da. Nu vă lăsați pe ultima sută de metri și încercați să vă dați seama ce vă doriți încă din primii ani de liceu. Nu spun că sunt momente nepotrivite și mult prea târzii pentru a-ți alege o profesie pe viitor, însă cu cât știi mai repede și ești mai sigur, cu atât îți va fi mai ușor să faci față la tot stresul ce va urma.

Gândiți-vă că sunt 4 ani în care trageți mai tare pentru a vă asigura un viitor, un viitor pe care altcineva pentru voi nu îl poate aranja. Lucrurile bune vor veni cu timpul, iar liceul va avea multe urcușuri și coborâșuri, dar așa e și viața. Dacă totul ar fi roz, nu am mai aprecia ceea ce avem în jurul nostru.

Ivanciu Maria Luiza, Liceul Teoretic “Carmen Sylva”, Eforie-Sud

Cum au fost ultimii ani?

Ultimii 3 ani au fost plini de obstacole, experiențe frumoase, dar și mai puțin frumoase, care au făcut într-un fel un album minunat plin de amintiri.

Ce aștepți de la anul următor?

Așteptările mele pentru următorul an sunt cam…limitate. Vreau doar să mă concentrez cât pot de bine și să realizez tot ce mi-am propus.

Ce planuri ai după BAC?

Voi merge clar la universitate și îmi voi urma visul de a deveni un translator-interpretator. Poate chiar mai mult de atât.

Ce ai învățat din toți anii aceștia?

Am învățat că niciodată nu poți avea ceea ce îți dorești. Am invățat că uneori vei plânge, vei râde și apoi vei plânge încă odată pentru că viața de licean e plină de suișuri si coborâșuri. Dar cel mai important lucru este că noi, fiecare în parte, suntem capabili de lucruri inimaginabile. Tot ce trebuie să facem este să ne dorim, și să muncim din greu pentru ce ne dorim.

Ce ai schimba la sistemul actual?

Sunt multe pe care le-aș schimba… Aș îmbunătăți multe lucruri și aș da șanse egale tuturor tinerilor, indiferent de visele lor. Indiferent de ce carieră și-ar dori să urmeze. Aș începe un nou model educațional, ce nu îndobitocește și nu se bazează pe memorarea papagalicească… Aș promova gândirea critică, imaginația.

Care este amintirea ta preferată?

Amintirea mea preferată cred că este de undeva de prin clasa a X-a. Am participat la un concurs național de robotică, unde m-am cunoscut cu un grup de oameni care își aduseseră chitările pentru a destinde atmosfera. Și așa am început să cântăm toți, care mai de care, obosiți nevoie mare. Însă, important a fost că ne-am simțit bine, am legat prietenii care au rezistat până la momentul actual.

Ce sfaturi ai pentru următorii liceeni?

Sfatul meu ar fi: DON’T STRESS. Liceul este o perioadă minunată pe care trebuie să o trăiești din plin și să te bucuri de ea cât timp este acolo. Anii trec, timpul e scurt. Dacă nu profitați acum…atunci când? Nu vă stresați în legatură cu examenul, sunt sigură că veți reuși!

Andreea Varga, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Satu Mare

Cum au trecut ultimii 3 ani pentru tine?

Ultimii 3 ani au fost destul de grei pentru mine. Am întâmpinat obstacole și am fost nevoită să trec peste anumite lucruri puțin mai repede decât mi-aș fi dorit. Însă au fost și 3 ani care m-au format, din toate punctele de vedere. Am avut parte, poate, de o maturizare puțin mai bruscă în comparație cu alți adolescenți de vârsta mea, însă nu regret nimic.

Ce așteptări ai de la următorul an?

Vreau ca acest ultim an de liceu să fie unul în care formarea mea să continue, să dau, totuși, mai departe cunoștințele mele cu privire la Consiliul Elevilor și să predau ștafeta și, bineînțeles, să am timp să mă pregătesc pentru facultate.

Ce drum vei urma după liceu?

După liceu, sper să urmez cursuri de actorie în străinătate. În ultimul an, țara asta mi-a demonstrat de prea multe ori că nu prea sunt motive pentru a rămâne. Am avea potențial, am putea schimba multe însă, nu știu, ne e frică de schimbare? Poate am să mă întorc după facultate în speranța că putem totuși să luptăm pentru acel viitor mai bun la care tot visăm de atâta amar de vreme, dar nu promit nimic.

Ce ai schimba la sistemul educațional, acum că ai trecut prin el și l-ai experimentat personal?

Sistemul actual de învățământ are nevoie de extrem de multe modificări. Însă trebuie să fie modificări gândite și analizate din toate punctele de vedere, nu doar scrise undeva și la următorul pocnit din degete al cuiva avem o nouă regulă pentru joc. În cei 12 ani de școală ai mei s-au perindat în funcția de Ministru al Educației 17 persoane diferite și, în momentul de față, avem doar un ministru interimar.

Toți acești 17 oameni, care probabil vor deveni curând 18, au făcut schimbări peste schimbări, doar de dragul de a le face. Nici unul dintre ei nu a avut decența de a recunoaște dacă cel dinainte lui a făcut ceva pozitiv pentru noi, elevii. Toți au preferat să vină cu propria lor idee creață și să își testeze teoriile pe aceeași sau pe o nouă generație. Rezultatul este evident. Elevii sunt derutați, nu știu în ce direcție să o apuce, nu mai gândesc singuri.

Toată lumea preferă să spună că problema este la ei și sunt oameni care vin și ne spun că atunci când ei au făcut școala acum 30-40 de ani , lucrurile erau altfel.

Elevul asculta de profesor și nu invers și nota era notă. Da, sunt de acord că pe atunci școala era mai strictă, însă de atunci și până acum s-au schimbat o sumedenie de lucruri. De la tradiționalul început de școală pe data de 15 septembrie, acum avem dezbateri peste dezbateri dacă să oferim sau nu o săptămână de vacanță în plus în beneficiul celor din câmpul turismului și, din păcate, în detrimentul elevilor.

Aveau acum 30 de ani 17 materii înghesuite în 5 zile de școală? Nu, se făcea școală și sâmbăta și programa era mult mai aerisită. Niciun copil de 11-12 ani nu era nevoit să stea 6-7 ore la școală. Acum, programul unui elev coincide cu cel al unui adult care merge la serviciu și chiar avem așteptări de la toți elevii să dea randament maxim inclusiv la ultima oră. Este inuman ce așteptări avem și este inadmisibil să tratăm niște copii, pe care tot îi vrem viitorul țări și îi numesc cu toții „generația care îmi va plăti mie pensia”, să fie tratați ca niște roboței.

Cum te-a schimbat liceul?

Liceul pe mine m-a schimbat din multe perspective. Cum spuneam și mai devreme, m-am maturizat într-un alt ritm față de alții. Totodată, în liceu, am avut ocazia să particip la foarte multe activități care m-au format pe mine ca om. Știu sigur că nu voi fi niciodată genul de om care să stea și să admire toate nedreptățile și voi avea întotdeauna un cuvânt de spus.

Mi se pare trist că a-ți spune punctul de vedere și a lupta pentru drepturile tale este un act de curaj și nu o normalitate. Ne e atât de frică să facem parte dintre cei care vor să schimbe ceva, dar poate vor ajunge și alții, și mai mari decât mine, la concluzia la care am ajuns eu în liceu: dacă vrei să ai parte de mai bine, atunci începe să schimbi ceva. Cu alte cuvinte, motto-ul meu favorit: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – Mahatma Gandhi.

Care este amintirea ta preferată din liceu?

Amintirea mea preferată nu cred că este doar una. Sunt toate micile momente în care am luptat pentru ceva și am venit cu argumente și cu demonstrații și am convins pe cineva, în general cadrele didactice, că se pot face lucrurile și altfel sau că există metode mai bune.

Ce sfat ai da tinerilor?

Sfatul meu pentru toți tinerii din lumea asta este să încerce în permanență lucruri noi, să experimenteze de toate, pentru că nu vor avea mereu tot timpul la dispoziția lor și să lupte întotdeauna pentru ceea ce vor ei.

Este extrem de important ca tinerii din ziua de azi să crească și să se dezvolte cu ideea că ei pot face ceva, un bine pentru comunitate, o schimbare pentru noi toți. Și, bineînțeles, le urez succes tuturor celor care o și apucă pe acest drum și să nu se dea bătuți chiar dacă uneori pare că se luptă cu morile de vânt.Școală

Sociu Elena-Roxana,Colegiul Național „Ferdinand I”, Bacău

Cum au fost ultimii 3 ani de școală pentru tine?

Nu pot să spun că au fost ușori, dar nici grei. Am încercat să învăț cât mai bine, dar nu a fost tot timpul prioritatea numărul unu pentru mine. Eu cred că cel mai important este să faci ceea ce îți place, de aceea m-am implicat în cât mai multe proiecte, pentru a învăța cât mai multe lucruri noi și mai diverse.

Ce așteptări ai de la următorul an?

Mă aștept să îmi găsesc un domeniu pe care să fiu sigură că vreau să merg la facultate, să călătoresc cât mai mult și să îmi fac cât mai mult timp pentru mine și hobby-urile mele.

Ce vei face după liceu?

Voi merge la facultate, asta e sigur. Dar, între timp, sper să mai vizitez câteva locuri din România.

Ce ai învățat în ultimii ani?

Când vine vorba de școală? Multe lucruri teoretice, majoritatea inutile. Dar pe lângă școală, am învățat și cât de diverși suntem noi ca oameni, în funcție de cultura și de locul în care am crescut.

Ce ai schimba la sistemul actual de învățământ?

Aș schimba modul de predare, dar și informațiile care ne sunt predate. Cum am mai spus, multe sunt inutile și nu le vom folosi niciodată. Iar corelația dintre orele pe săptămână de la materii și profil este una slabă.

Cum te-a schimbat liceul?

Sincer, chiar dacă ești elev, la un moment înveți să ai răbdare. Am întâlnit o mulțime de persoane faine de la care am învățat multe lucruri și m-au ajutat să mă deschid ca și persoană.

Ai o amintire preferată?

Nu am o amintire preferată. De obicei imi amintesc cu drag clipele în care mă plimbam și aveam discuții cu persoane din alte regiuni, aflând mai multe despre ei, cum sunt ca persoane și despre locul în care trăiesc.

Ce sfat ai da tinerilor?

Să nu se streseze cu liceul, pentru mine media din școală nici nu contează. Ce este stresant, de fapt, la liceu? Presiunea socială. Dar e mult mai bine să vă puneți pe voi în prim plan, faceți ce vă place, călătoriți cât mai mult și implicați-vă în proiecte. Acestea vă dezvoltă super mult pe plan personal și aveți ocazia să întâlniți persoane minunate. Și încă un lucru: nu regretați nimic din ce ați făcut. Am o vorbă când iau o notă mică sau mi se întâmplă ceva rău: asta este, se mai întâmplă.

 

După bacalaureat am realizat că m-am tâmpit cu totul

"în Poezie și literatură/Păreri și opinii" "de POV21"
BAC
A trecut BAC-ul, și, din fericire, și eu cu el.

Însă, am ajuns la un punct în care am realizat cât de cretinizat mă simt. Ceea ce veți citi în continuare este experiența unui tânăr care a învățat un an întreg de zile pentru BAC. Deși rezultatele sunt, în mare parte, pe măsură, se simte jefuit de către acest „Examen al Maturității”.

Vreau să încep cu începutul, așa cum ar trebui să facem cu toții. Examenul de Bacalaureat, ca și concept general, există doar de pe vremea lui Napoleon. Mai precis, a fost introdus prin decret imperial pe 17 Martie 1801.

Deși pare cu mult timp în urmă, reprezintă aproximativ 3% din istoria educației din Antichitate încoace. Asta NU înseamnă că nu au existat și alte forme de examen, însă acum vorbim despre BAC.

În România, mult prea iubitul nostru BAC există doar de 94 de ani, din anul 1925, adică de mai puțin de un secol.

În acest interval, programa a fost mutilată constant, după nevoile fiecărei epoci, se presupune.

Ajungem, astfel, în contemporan, când un elev de secție reală, pentru nota maximă la examenul de limba și literatura română, are de învățat și reprodus peste treizeci de eseuri lipsite de orice formă de creativitate, pragmatism sau utilitate pe viitor, pe lângă matematică avansată și științe aplicate. Absurd!

Respect cu desăvârșire literatura românească și am mulți autori pe care îi admir și din a căror lucrări consider că sunt câteva cu adevărat vitale pentru dezvoltarea corectă a unui tânăr.

De exemplu: O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale sau Moara cu noroc” de Ioan Slavici, Moromeții” de Marin Preda, ba chiar și Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă sau poezii precum Plumb” de George Bacovia și Luceafărul ”de Mihai Eminescu, însă avem enorm de multe și care nu își au rostul.

Faptul că reușim să trecem, cumva, de toate acestea, NU înseamnă că sunt corecte. Doar pentru că nu pică toată țara, nu înseamnă că examenul e corect. Și așa abandonul școlar e până în cer, iar promovabilitatea la BAC este, în medie, de sub 50%, încă din 1925.

Din păcate, notele la acest examen sunt absolut vitale.

Iar cine spune altceva, clar nu știe ce spune. Piața de muncă cere tineri cu studii superioare, iar cu notele din BAC, mulți tineri acced în instituțiile de învățământ superior, însă, în goana aceasta după note bazate pe regurgitarea unor informații îngălbenite de ani, tinerii încearcă atât de tare să parcurgă toate lucrările, într-un timp atât de scurt, încât imensa majoritate nici nu le citește: ei doar se uită la filme, citesc rezumate sau copiază eseurile generației anterioare lor.

Și ce-am rezolvat, fraților? Ca să ne păstrăm o minimă sănătate mintală, încercăm să furăm timp de pe unde putem și ne sacrificăm viețile personale de dragul unor note, care nici măcar nu sunt cu adevărat relevante pentru un angajator modern. Degeaba știi de zece dacă exprimarea ta e ușor deficitară, iar, doamne ferește să ai vreo zi proastă sau să te simți rău că ți-ai ratat viitorul.

Presiunea asupra tinerilor este imensă și mulți cedează nervos.

Deznodământul este și mai trist, atunci când realizezi că nici cu informația nu rămânem, pentru că este mult prea tare forțată în capul tinerilor; ba mai mult, după trecere probelor de BAC, elevii sunt și mai agitați ca înainte.

Psihicul nostru e atât de degradat încât avem dificultăți în a mai crea. (N-are sufletul vostru idee cât am scris la articolul ăsta). Unii au dezvoltat afecțiuni precum diverse forme de depresie, bulimie sau pur și simplu s-au consumat de au slăbit cu zecile de kilograme. Practic, heirup-ismul ăsta pentru examenul de Bacalaureat ne-a îndobitocit și înnebunit la un nivel pe care, recunosc, nu îl prevăzusem.

Poate că, noi, tinerii am dori să transmitem ceea ce înțelegem noi, individual, despre poeziile și proza aia, nu să recităm eseurile nu știu cărui critic literar, mort de peste un secol sau să fim constrânși să fim corectați după un barem rigid. Zic și eu așa…

Și pentru ce, fraților? Am citit recent un articol care lăuda marea Chină, stat comunist (nu cumva să omiteți asta), spunând ce lucru bun e că acolo sunt peste 2000 de elevi pe un loc la accederea la facultate. Autorul punctează că asta înseamnă sistem educațional pe bune. Serios, omule? Chiar trăim în aceeași epocă?

China are, momentan, 1.35 MILIARDE de locuitori.

Iar trend-ul e ascendent. Prin comparație, România are 0.13% din populația Chinei. Evident că nu suntem ca ei și nici nu ar trebui să ne comparăm. Normal că la ei merge să îi pui să recite sute de cărți, pentru că nu ai cum să îi ajuți pe toți să se dezvolte. Acolo, „Legea junglei” domină, însă la noi nu e așa. Abia avem două sute de mii de tineri care susțin examenul de Bacalaureat, anual. Unii dintre aceștia au spirit întreprinzător sau creativ, care, dacă este supus unei „dogme educaționale” foarte rigide, moare.

Și încă avem tupeul să ne mirăm de ce nu avem oameni abili și cu idei… îi ucidem din fașă!

Da, fraților, unii se timorează dacă văd că eșuează într-un examen de acest tip și renunță la toate ideile lor, pentru că se simt incapabili. Aici nu e vorba de „Legea Junglei”, că sunt slabi și că turma trebuie curățată, pentru că turma noastră – adică societatea românească în integralitate –  este profund bolnavă. E cazul să începem să înțelegem că educație înseamnă și să știi să îți folosești veleitățile.

Cu toată perorația nervoasă gata, vreau să le mai transmit tinerilor să lupte în continuare pentru lucrurile în care cred și să învețe pentru BAC, oricum ar fi el. Să lupte, pentru că, poate, copiii lor vor avea șansa să își exercite dreptul la o formă de educație care a depășit, totuși, secolul XIX, și se apropie de contemporan. Cadrelor didactice le transmit să continue să lupte cu cei care le îngrădesc libertatea de predare și să continue să aibă grijă de copii, de parcă ar fi ai lor, pentru că doar ei stau între eșecul și reușita unei întregi generații.

Iar dacă aveți nevoie de eseuri, le găsiți aici. Măcar cu atâta să vă ajutăm și noi. Succes!

Au intrat la medicină cu media șase-n bac! Și?

"în Texte" "de POV21"
medicină cu media șase

Recent am citit despre o parte din bobocii Universității Ovidius. În caz că n-ați auzit de ei, au intrat la medicină cu media șase-n bac! Și? Baftă lor! Acum să și rămână-n facultate. Om vedea. Acum că am văzut speculații prin comentariile știrii pe care am citit-o, e altă poveste… Citisem cum că s-ar practica șpaga pentru divulgarea subiectelor de la Ovidius… Aș putea spune că sunt speculații, nu știu.

Ca fapt divers, eu am intrat la electronică cu media 6.9. Iar acuma-s bursier.

Mă rog, trebuie să recunosc: mă declar vinovat. Am ales puțin informația de mai sus: aia era media mea la română înainte de contestație, dar oricum, ideea e că la medicină nu se dă admitere din mate sau română. Deci cele două nu-s neapărat atât de relevante pentru o admitere la medicină. Mai trist e când există oameni care au trecut de admitere pe barba lor și tot îs tufe pe felia pe care s-au băgat.

Ah și… Că tot vorbeam de relevanța cerințelor: spuneam cu ceva vreme în urmă că „Dacă avem un sistem pentru care toceala înseamnă argumentare, atunci știm că ne-am dus dracului. ”. Încă o cred. Vezi pe link de ce!

Apropo de asta, vreau să vă zic că la Bazele Electrotehnicii, din primul semestru al primului an, am avut un coleg de serie, atâta de bâtă, că nu știa să deseneze simbolul convențional pentru o sursă de tensiune. Da, aia de am învățat-o cam toți prin a 8-a. (Asta dacă presupunem că toți dintre noi suntem educați.)

Legit, jur că râdeam eu și profu’ de el, în timpu’ examenului. Ne uitam unu’ la altu’ și râdeam de el. Așa s-a ivit ocazia, că l-a scos profu’ la tablă, ca să-i mai dea o șansă la oral, să nu-l pice. Sau poate că voia să vadă dacă știa ce-a scris pe foaie și nu doar a tocit. Sincer nu mai știu, dar nici n-am idee cum de a intrat la Electronică un astfel de specimen care nici sursa de tensiune nu știe s-o deseneze. La fel, nu am idee dacă s-a lăsat după primul an sau a rămas în încăpățânarea lui de a-și pierde timpul cu un domeniu pe care oricum nu-l înțelege. Da, surprinzător, există un procent semnificativ de studenți care fac asta. Deși totuși sper că acum a recuperat, dar mna… Probabil că nu voi ști niciodată.

În fine, cam același principiu se aplică și la cei care au intrat la medicină cu media șase-n bac sau cu mai mult.

Dacă se vor descurca sau nu în continuare, depinde de ei. La fel cum a depins de un prieten, care abia a intrat cu 7 (cam tot pe-acolo) la Carol Davila. Mi-a povestit cum grilele erau greșite, iar părinții lui, chirurgi, i-au confirmat asta. Acum are note mari, apropo.
Deci cred că mai bine ar fi să nu se mai alarmeze lumea la cancan-uri d-astea și să cearnă întâi informațiile relevante, așa cum ar fi normal. Până la urmă, chiar după cum spune sursa, elevii au fost salvați de mediile de la admitere, care admitere a fost din niște materii mai relevante pentru ei și domeniul în care doresc să profeseze.

Ceea ce pune problema: ar trebui oare bacul să fie relevant pentru o admitere sau ar trebui oare să existe o libertate mai mare de alegere pentru materiile de bac? Voi ce credeți?

Eu poate-s mai idealist să cred că sistemul educațional ar trebui orientat pe abilități, utilitate și explicarea utilității celor predate, dar asta-i deja altă poveste, pe care poate o s-o dezbat cu altă ocazie

Un alt fel de bac

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Un alt fel de bac

Nu ştiu cum a fost pentru alţii, dar pentru mine bacul a fost o aventură ce m-a maturizat. A fost un alt fel de bac. Odată cu aflarea rezultatelor, am încheiat un proces ce a durat 16 ani de zile.

Totul a început pe 13 iulie, când am ajuns la familia adoptivă, la care sunt şi astăzi.

Fiind copil de la ţară, evident că tot satul ştia situaţia mea. Încă de la grădiniţă aveam eticheta de „copil de la stat”. Tot de la grădiniţă, am cunoscut fenomenul de „bullying” ce avea mai târziu să mă afecteze într-un mod dureros. De la grădiniţă până la finalul clasei a VIII-a am fost bătută şi umilită ca şi cum aş fi fost un gunoi, nu că nu mi s-a spus că sunt un gunoi.

Pot să zic cuvânt cu cuvânt cum mi se spunea de faţă cu toţi profesorii, unde profesorii se făceau că brusc au surditate mixtă. De asemenea, corpul meu a primit o mulţime de pumni, cât şi palme, dar şi tratat ca un mop de şters podelele. Partea cea mai marcantă, a fost când eu la 10 ani mă plimbam prin închisoare ca să îmi văd tatăl biologic, iar colegii de la şcoală au aflat.

Evident, au apărut întrebările:

„De ce tatăl tău este la închisoare?”

„Vei ajunge şi tu la închisoare?”

Am închis gurile tuturor cu luarea evaluării naţionale. Toata vara am visat la perioada liceului, unde credeam că va fi cea mai faină, dar a rămas un vis.

La liceul ales de mine, au intrat şi două colege. Culmea, au căzut în aceeaşi clasă cu mine. Au împrăştiat zvonuri despre mine şi tot liceul a aflat de mine. Când mergeam la un laborator, mergeam cu ochii în pământ dorindu-mi să nu fi existat. Directoarea a aflat despre acest bullying, dar a închis ochii.

Desigur că a apărut depresia.

Depresia ce mă mistuia şi îmi rupea toate oasele. Am început să mă urăsc, să îmi mutilez corpul şi să îmi doresc să mor. Cum am trecut peste? Un înger m-a făcut să mă ridic.

În prima zi a acestui an, am ştiut că va fi un an de succes şi cu multe schimbări. Am realizat că o mare parte din vină a fost a mea. În fiecare zi mă duceam cu frică la şcoală ca să nu fiu iar o victimă a bullying-ului, iar automat atrăgeam toate aceste lucruri, întrucât „eşti ceea ce gândeşti”.

Am trăit cu frică mulţi ani. Ce s-a schimbat?

Am început să iubesc viaţa şi să îmi pese prea puţin de ce cred ceilalţi despre mine. Mi-am schimbat modul de gândire, într-unul pozitiv. Astăzi sunt o fată ce iubeşte fotografia, să citească şi să scrie.

Dacă e vorba de distracţie, sunt deja în picioare pentru dans sau muzică. De asemenea, pasiunea mea de suflet e voluntariatul. Fără voluntariat, nu pot respira. Am acceptat trecutul şi am ales să trăiesc în prezent, dorindu-mi să evoluez.

Referitor la materia pentru bacalaureat, nu îmi dădeam nicio speranţă că voi reuşi, în special la matematică.

Dar mi-a fost trimis un om, cu motivul de a mă învăţa matematică, dar scopul adevărat era să îmi fie un prieten ce să mă facă să înţeleg multe prin prietenia lui.

Pentru mine el este cel mai bun om pe care l-am avut în viaţa mea deoarece, el mă înţelege cum nimeni nu o face. Este îngerul meu, iar pentru tot ce a făcut şi continuă să facă, îi voi fi veşnic recunoscătoare şi îi mulţumesc din tot sufletul.
Ziua finală în care am reuşit să demonstrez că nu sunt ce credea toată lumea despre mine, a fost ziua aflării rezultatelor.

Când am văzut media 8,48 la bacalaureat, dar mai ales nota 8,45 la matematică, în condiţiile în care 3 ani am fost corigentă, plus de nota 3, am ţipat de fericire şi am plâns aproape toată ziua.

Am simţit eliberare şi am fost mândră că am ajuns în acest punct.

Acum ştiu că s-a meritat totul şi că sunt capabilă de mult mai multe lucruri. În viaţă nu poţi schimba moartea, dar orice este posibil, chiar dacă e vorba să înţelegi cum funcţionează matematica în 3 luni.
După tot acest proces, trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Mă uit la soare şi zâmbesc vieţii, mulţumind pentru tot ce am primit şi pentru ce mi-a mai rămas.

Le mulţumesc tuturor profesorilor, prietenilor, inclusiv colegilor pentru tot ce mi-au oferit întrucât datorită lor astăzi simt că sunt vie. I-am iertat de mult, pentru că sunt conştientă că în fiecare există iubire. Viaţa e scurtă şi voi face tot posibilul să o trăiesc după propriile mele principii, idei şi valori, încercând să colorez viaţa altora, aşa cum anul acesta grupul de la cursurile de matematică, mi-au colorat mie cele 3 luni.

Dragi cititori, cine vă spune că nu puteţi face minuni în 3 luni, nu îi ascultaţi.

Dacă dorinţa e arzătoare, iar voinţa şi munca există, atunci puteţi face orice. Ieşiţi afară, bucuraţi-vă după bunul vostru plac fără să fiţi ca restul turmei de oi şi iubiţi-vă viaţa. Daţi valoare sentimentelor pozitive şi de omenie deoarece, societatea încă are nevoie de oameni empatici şi omenoşi.

Autor: Georgiana Hurmuzache

Când avem un sistem pentru care toceala înseamnă „argumentare”, atunci știm că ne-am dus dracului!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
toceala înseamnă „argumentare”

Sincer să vă spun, cred că am învățat mai multă limbă română din vrăjelile pe care le-am servit gagicilor în fel și fel de momente, decât am învățat din operele vieții de la română.

Asta v-o spun, cu mâna pe inimioară, suflețel și ce mai vreți voi. În calitate de absolvent de mate-info, care se află printre puținii care chiar au citit cap-coadă absolut toate operele/romanele/ce mai vreți voi, pentru bac.

Acum să nu credeți că n-am avut profesori faini la română. Ba din contră, chiar am și avut ocazia de a susține o oră de „literatură altfel”, pe grupuri și am și făcut un book-crossing super fain cu colegii de clasă, printre altele. Așa că, nu vorbesc în niciun caz de rău profesorii, pentru că nu-i vina lor. Cu atât mai mult că există mulți care caută să ocoloească, pe cât posibil, barierele impuse de sistem, prin creativitatea lor.

Poate ați auzit despre Greta Ciubuc-Szabo, fata care și-a „sacrificat”, de curând, media la bac, ca să scrie despre inutilitatea probei la română.

Citește chiar aici mai multe despre ce a scris această elevă la bacalaureat!

Jos pălăria și toate respectele mele pentru fată. Sincer să fiu, chiar și pentru mine, orele de română s-au cam terminat prin clasa a 8-a la capitolul utilitate: de atunci, n-am mai făcut și gramatică.

Totodată, după terminarea liceului, s-ar presupune că suntem capabili ca, pe lângă a vorbi corect gramatical, să avem și o oarecare finețe întru a distinge nuanțele diferitelor cuvinte și a nu vorbi ca din topor… Părerea mea. Adică eu, cel puțin, când scriu (nu neapărat poezie, chiar și pe chat cu amicii), mă găsesc în ipostaza de a căuta nuanța care exprimă cel mai îndeaproape ce caut să transmit, să exprim. Hai că în generală, mai înțeleg că nu prea ai ce discuta de nuanțe cu niște puști (nu cu toți, dar așa, ca o linie generală). Dar în liceu? Mi s-ar fi părut măcar așa, de bun-simț, să existe în programă acolo una-două lecții despre „comunicarea non-violentă”(chiar dacă ține puțin și de psiho), dacă tot vrem să fim în pas cu… marile cuvinte pe care le scriem prin programe, gen „capacitate de argumentare”.

Ca să nu mai vorbim de abordarea interdisciplinară, care-i lăsată-n colo, deși, teoretic, sofismele ni-s predate la logică (fiind necesar de evitat de către cineva cu o „capacitate de argumentare”). Cred că e doar o lecție despre treaba asta, care, surpriză, nu prea lămurește mare lucru, pentru că nu e timp de aprofundare, de exemple și de înțelegere a conceptului. Dar hei, noi după o lecție despre sofisme, suntem zei în argumentare (cică). De aia vezi mai pe la toate televiziunile și la orice colț de stradă, toți analfabeții funcționali care au luat bacul, pentru că au avut „capacitate de argumentare”(mai repede memorare).

Sincer să fiu, mai repede am învățat să argumentez coerent de la orele de logică decât de la orele de română. Implicit să ma exprim corect.

Dar nu, frate, nouă ne trebuie 3-4 lecții despre letopisețiul Țării Moldovei, că sigur vom ieși pe stradă s-o dăm în limbaj arhaic. Nu lecții care să ne stimuleze (hai să nu zic „dezvolte”, că tot vorbeam de nuanțe) capacitatea de a argumenta.

Cum aș vedea eu bacul? Păi, dacă ar fi vorba de vreun eseu, în primul rând aș proceda ca la facultate, „cu materialele pe masă”, adică cu opera în față, pentru că, dacă se caută verificarea coerenței și a capacității de argumentare prin evaluarea subiectului 3. Pentru că altfel, n-am făcut nimic. După cum ne spunea la facultate un profesor de fizică din anul I: „Pentru mine nu contează dacă ai copiat sau ai învățat pe de rost. Pentru mine, amândouă sunt la fel de grave”. Și pe bună dreptate, care ar mai fi logica să copiem niște cuvinte ale altor oameni, critici literari, care le-au scris înaintea noastră, doar ca să bifăm niște puncte?

Nu ar fi mai inteligent și mai relevant pentru evaluarea acestor capacități, dacă am fi lăsați cu opera în față pentru subiectul III? Adică, să fim serioși, dacă n-am citit-o și n-am înțeles-o în 4 ani, nu o să se-ntâmple vreo magie miraculoasă-n creierașu’ nostru, atunci în alea (mai puțin de) 3 ore de la bac, rămase subiectului III de să-i citim toate cele 100+ pagini și s-o și înțelegem pe loc.

Cât despre poezii… Aceeași poveste: dacă o-nțelegi, bine… Dacă nu, păcat de 4 ani pierduți în care puteai da la sapă sau ce-ți mai poate mintea și nu necesită măcar puțină gândire liberă (asta în cazul ideal… poate utopic, pe care l-am imaginat și din care am prezentat o frântură puțin mai sus). Până la urmă, nu-i va păsa nimănui dacă ai reușit să tocești mecanic niște argumentări care sunt sau poate nu argumentări în adevăratul sens (nu sofisme). Degeaba le-ai mai memorat sincer, dacă nu poți îndeplini condiția întemeierii din epistemologie(adică dacă nu poți să-mi dai un „De ce?” coerent). Degeaba, dacă nu poți susține o idee fără sofisme, dar dați-mi odată peste mână, că deja mă lungesc cam mult cu o discuție care și-ar avea locul într-o întreagă programă ce nu a fost încă pusă la punct.

La final, țin să vă rog pe toți care veți fi deja admiși în străinătate:

a) indiferent de media de la bac,
b) indiferent de nota la română,
c) cu o notă la română suficient de mică încât să nu fie riscantă…
vă rog să-i urmați exemplul. Că mie, sincer, îmi vine să-mi bag unghia-n gât că n-am apucat s-o fac. Cu atât mai mult că și după contestație consider că am primit o notă sub cea meritată, pentru că am avut tupeul a gândi liber.

Selly îți arată cum manipulezi poporul cu sau fără notă mare în Bac!

"în Păreri și opinii" "de POV21"

Odată cu susținerea examenului de Bacalaureat, una dintre cele mai cunoscute persoane publice în rândul tinerilor, Selly, a postat un videoclip intitulat „Am picat Bacu” folosindu-se de metoda clickbait (acel tip de reclamă care conform celor de la Technology Web Browsing, „exploatează la maximum speculațiile și curiozitatea oamenilor, se concretizează prin titluri și imagini atractive chiar dacă articolul are legatură cu ele într-o proporție foarte mica sau deloc. Mai pe scurt, nu contează relevanța și corectitudinea, ci mai degrabă generarea de vizualizări.”).

Trecând peste, să zicem că încă nu cunoaște deontologia jurnalismului/publicității nici după atâția ani în domeniu. Nu-i bai, Selly, nimeni nu s-a născut învățat. Dar ce faci atunci când în spatele poveștii tale (îți dorești să faci cunoscută situatia educațională nefavorabilă din România) sunt cu totul și cu totul alte intenții? Pe urma cărora ai de câștigat admirația altora care îți judecau piesele și mesajele pe care tu împreună cu ai tăi colegi din 5Gang le transmiteți?

Ați mai încercat un film, nu v-a ieșit, că a venit unul cu facultatea de actorie la zi (Codin Maticiuc cu „Miami Bici”) și v-a suflat fanii. Valul a trecut și copiii te-au cam uitat, mai ales că aveai și presiunea Bacalaureatului pe cap. Ce-ai zis tu?„Lasă că manipulez puțin (mai mult) contextul și îi fraieresc să mă placă acum și ăia care nu mă suportau”.

Care e adevarata problema? Băiatul asta spune că 12 ani de școală se pot rezuma într-o carte.

Eu înțeleg că lui îi e mai ușor să gândească niște versuri precum „Gagică-ta-i goală la mine în DM”, „15 ani și vin cu flexu’/ 100K într-un trimestru Gami OS-u’,/ vreau Mertz-u’ Off-White-u’, Gucci, Rolex-u” decât să citească o poezie și să înțeleagă mesajul poetic.

Decât să priceapă dacă imaginația e bine valorificată și muncită, chiar dezvoltă perspective, cum operele clasice îți arată că nu tot ce zboară se mănâncă, că românul nu s-a născut în Mercedes, a fost și el un țăran, un om simplu, cu niște principii și cu respect, că oamenii au făcut istorie din dorința reală de a dezvolta comunitatea sau societatea în care trăiau. Că nu ți-ar ajunge o carte să-l înțelegi pe niciunul dintre domnitori, niciun rege sau conducător. Că statul ăsta în care te îmbogățești tu a fost și el gândit și structurat treptat, că s-au luptat oameni pentru Unire, independență și libertate. N-ai fi putut să scoți atâtea pe gură fară astea 3 și să ai o țară întreagă de puști la picioare, te asigur.

Un clip în care doar prezinți o situație deja cunoscută, dar în care nu prezinți niște soluții clare, nu îl pot numi decât propagandă pentru o imagine mai bună, după ce deja lumea te-a cam citit și nu te-a plăcut.

Ți-ai simțit locul în trend amenințat și te-ai crezut în vreo campanie electorală. Nu îți ridică nimeni statuie din păcate, că n-ai fost singurul care a trecut prin asta. Ai influență, atunci fă în așa fel încât să schimbi tu lucrurile în bine. Fă niște demersuri, din banii tăi și pe transpirația ta.

Mai suntem câțiva care ne-am prins că ți-ai ales publicul țintă încă de la început. Acum vrei să te arăți băiat bun și civilizat pentru noi, ăștia mai copți la minte. Am înțeles din ce ți-ai câștigat banii pentru mașina aia mișto cu care ai venit la liceu ca să le dai peste nas ălora care n-au avut tupeul tău, pe modul „La ce-ți mai trebuie carte, când faci bani din manipularea pe care o fac din Youtube?!”. Din păcate, eu nu pot să-mi exprim admirația pentru intențiile tale, când îți cunosc mijloacele. Te transformi într-un politician care preferă să știe că e votat, dar refuză orice formă de cultură, de îmbogățire și dezvoltate a cunoștințelor, de exercițiu de analiză și de efort individual pentru mintea sa. Nu, nimeni nu-i obligat să te asculte, dar toată-i lumea-i obligată să deschidă ochii.

P.S: Sunt o fană a publicității, dar aia făcută cu cap și arătată publicului ca atare, asumată și ilustrată ca fiind un produs publicitar care vinde. Nu pot accepta o încercare de a păcăli publicul cu o generalizare lipsită de rezolvare.

Sursă foto: Facebook-Dezarticulat

(VIDEO)Vloggerul Selly și-a făcut apariția la Bac cu Dacia 1300 modificată într-o limuzină!

"în Știri" "de POV21"
Shelly

Selly a venit la Bac cu Dacia, după ce presa „i-a băgat de vină” că apare la examen cu Mercedesul!

Vlogger-ul Andrei Șelaru, criticat aspru de presă fiindcă a venit miercuri cu propria mașină la examen, a apărut azi la Bac într-o …Dacie. Mașina, o Dacie 1300 de culoare neagră, a surprins privirile tuturor!

Băiatul se declară bucuros fiindcă are șansa de a conduce același tip de mașină pe care a condus-o bunicul lui. Doar că de această  dată, mașina a fost modificată într-o adevărată limuzină.

Bine a și făcut. Toată pseudo-opulența asta vine ca un fel de lecție pentru cei „pasionați” să  găsească un „nod în papură” la orice.

Pe de altă  parte, Dacia lui are interfața schimbată și îmbunătățită: interiorul a fost refăcut, mașina are până și  sistem de sunet și e dotată cu camere de supraveghere, pentru a facilita parcarea cu spatele. „Meșterul”, e un tânăr din Craiova, iar pe această cale țin neapărat să-i transmit felicitările mele!

Live: Selly susține ultima probă a examenului de Bacalaureat, la Craiova

Live: Selly sosește la liceu cu o Dacie 1300 modificată, pentru a susține ultima probă a examenului de Bacalaureat, la Craiova

Publicată de Observator pe Miercuri, 24 iunie 2020

 

 

 

Vezi subiectele la Matematică de la Bacalaureat 2020!

"în Știri" "de POV21"
matematică

Astăzi, 24 iunie 2020, elevii susțin a doua probă scrisă a examenului de Bacalaureat. Mai exact la matematică, sau la istorie, în funcție de profil.

Mai jos am atașat subiectele la matematică, pentru cei cu profil real, din acest an:

Matematică

Matematică

 

Matematică

 

Vezi aici subiectele de la Limba și literatura română!

 

 

Iată subiectele la Istorie de la Bacalaureat 2020!

"în Știri" "de POV21"
istorie

Elevii de la profilul uman participă astăzi la proba scrisă la istorie. Astăzi, 24 iunie, se desfășoară a doua probă scrisă a examenului de Bacalaureat. Cei de la profiul real la matematică, respectiv istorie cei de la profilul uman.

Vezi subiectele de la istorie a examemului de Bacalaureat 2020:

Istorie

Istorie

 

 

Experiența mea: bac vs sesiune

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Bac sesiune

Tocmai ce mă aflu în sesiune și am luat o pauză de la învățat, căci simțeam că mor dacă mai vedeam o singură dată teancul de cursuri de pe masă. Încă sunt surprinsă ca am trecut de la învățat maxim 5 pagini pe zi, la 20… Și asta doar într-un an. Mai jos voi diferenția între bac și sesiune.

Ei bine, mi-a fost teamă la început, pentru că sunt o perfecționistă și credeam că acum voi fi nevoită să învăț superficial ca să pot cuprinde toată informația. După experienta primei sesiuni, mi-am dat seama că asimilez foarte bine și nu am de ce să fiu panicată. Voi fi o profesoară bună!

Având în vedere că am trecut prin ambele tipuri de examene, bac și sesiune, sunt în măsură să le deosebesc cât de cât, nu de alta, dar în următoarea perioadă se va umple internetul cu postări de materie de bac, asta în timp ce studenții au în jur de 7 examene și săracii (de noi) nici măcar nu au timp să facă poză la ce învață, că să se „laude” online.

Evident, prima deosebire ar fi perioada de timp alocată învățării.

Pentru bac am început primele opere la română în clasa a IX-a, iar cele mai multe cărți au fost în programa din a X-a, astfel încât au fost ANI la mijloc pentru a învăța.

Mie cel puțin mi-a fost ușor, pentru ăa am fost conștiinciosă în toți anii liceului, le-am învățat pe toate la timpul lor, iar apoi le repetam în vacanța de vară. Și nu, nu sunt antisocială, am avut timp de toate. Uneori și eu mă întreb cum, dar am reușit totuși sa trăiesc intens până la vârsta asta.

Ei bine, când am ajuns la facultate, primele săptămâni… Primele luni… Nu am învățat nimic, asta până când am aflat că se dau parțiale și m-am panicat.

Studiez Litere, mai exact, Română-Franceză, printr-o ironie imensă, pentru că toți anii de liceu am fugit de profesorul de franceză și de materia asta, iar acum… Pentru că așa a vrut soarta, sunt nevoită să lucrez și să recuperez tot ce deja trebuia sa știu. Înainte de parțiale cu o săptămână am învățat tot ce mi s-a predat în trei luni, ceea ce pentru mine era un record. La sesiune s-au mai adăugat informațiile de pe încă trei luni, plus materia la romană, care era, de asemenea, imensă.

Nicio asemănare cu relaxarea de la bac! Prima sesiune pentru mine a fost încărcată de stres, panică, pentru că riscam să nu obțin sfântul 5 sau să trec la taxă. Mai mult decât atât, orgoliul nu mă lăsa ca după 4 ani de premii la olimpiade să decad acum în ultima etapă de specializare. Așadar, m-am ambiționat și am trecut cu brio.

O altă diferență dintre bac și sesiune ar fi dificultatea.

Dacă înainte era foarte simplu de înțeles că Ana îl iubea pe Ion și Ion o iubea pe Florica, acum lucrurile se schimbă. Pe lângă romanul propriu-zis mai sunt și o mulțime de scrieri și aprecieri critice, care nu sunt ca acelea de un rând care sunt introduse într-un comentariu. Sunt cărți de critică literară ce trebuiesc citite și analizate, pentru că asta e meseria unui adevărat filolog.

Ca să nu mai spun că româna e împărțită în mai multe materii, la fel ca și franceza, și la fiecare sunt nenumărate adăugări are marilor noștri lingviști. Probabil că dacă nu aveam exercițiul citirii format, viața mea socială chiar era inexistentă. Din dorința mea de a fi mereu apreciată și privită cu ochi buni de profesori și de oameni în general, am muncit enorm ca să mă ridic la nivelul așteptărilor.

Așa am terminat prima sesiune cu 9.90, în condițiile în care în bac am luat 9.70. Nu ar fi o mare diferență între cele două medii, și asta, cred eu, pentru că totuși examenele au fost date pe materii care mă avantajau. În special literatura romană/franceză, gramatica (aici mai puțin la franceză, dar am muncit mult), istoria (la bac).

Ceea ce e totuși de observat este că bacul tinde să fie mai apreciat pentru că avem parte de el o singură dată în viață.

Citește chiar aici despre experiența unei persoane cu bacalureatul, povestită la un an distanță!

Sesiunea vine de 2 ori pe an, și atunci se instalează cu toată suita de temeri și frustrări. Asta în caz că vorbim despre studenți eminenți, viitorii oameni de succes ai țării, în caz contrar frica nu-și are rostul acolo unde e instalată deja indiferența.

Dragilor, să vă bucurați de fiecare clipă din viață așa cum este: grea, îngrijorătoare, plină de temeri, ori fericită și benefică. Bucurați-vă de tot ceea ce este în jurul vostru pentru că momentele sunt unice, ele nu se mai întorc. Există viață și după notă mică, examenele sunt doar o etapă!

Autor: Delia Mușetescu

UNTOLD și NEVERSEA oferă bilete gratis tuturor absolvențiilor care iau Bacul cu nota 10, în 2021!

"în Știri" "de POV21"
Bacul cu nota 10

BAC DE 10 CONTINUĂ TRADIȚIA ȘI ÎN ACEST AN!

Elevii care învață și iau Bacul cu nota 10 intră pe gratis la festivalul de muzică UNTOLD.
Elevii care s-au înscris la examenul de bacalaureat primesc reduceri la abonamentele UNTOLD și NEVERSEA.

Campania „Bac de 10” se află la ediția cu numărul 6.
UNTOLD și Neversea își propun să răsplătească performanța în educație și să premieze elevii care au muncit și au luat nota 10 la examenul de bacalaureat.

Răsplată constă într-un abonament gratuit pentru 4 zile la edițiile UNTOLD sau Neversea 2021, dacă vei fi unul dintre elevii care iau nota 10 la examen.

Pe lângă acest abonament gratuit la unul dintre cele mai populare festivaluri de muzică din Europa, UNTOLD și Neversea, absolvenții care reusesc să ia Bacul cu nota 10, vor primi, fiecare, câte un voucher cu valoarea totală de 500 RON din partea companiei Kaufland România. Aceștia vor putea folosi voucher-ul în cadrul festivalului de anul viitor.

Dacă te afli printre norocoșii care se înscriu la examenul de bacalaureat în oricare dintre sesiuni, îți poți cumpăra abonamente la un preț redus pentru UNTOLD și la Neversea. Astfel că, vei primi: 20 de euro reducere pentru abonamentele Neversea și 10 euro reducere pentru abonamentele UNTOLD.

O elevă din Suceava a participat infectată cu COVID-19 la pregătirile pentru BAC!

"în Știri" "de POV21"
a participat infectată cu COVID-19

O elevă din Suceava a participat infectată  cu COVID-19 la  pregătirile pentru BAC.  Se presupune că  s-ar fi îmbolnăvit  acasă și  a  mers bolnavă la școală.

Eleva de clasa a 12-a din Gura Humorului a fost testată pozitiv cu noul coronavirus în data de 8 iunie. Aceasta a participat la cursurile de pregătire de săptămână trecută pentru Bacalaureat,  scrie Mediafax.

Tânăra a participat infectată  cu COVID-19 la pregătire, deși s-a îmbolnăvit în  prealabil. Fata a fost deja infectată, se pare că de acasă, participând săptămâna trecută la pregătiri. „Fata ar fi luat din familie, a fost la şcoală la pregătire inclusiv vineri, a fost confirmată pozitiv luni. Noi am luat toate măsurile pentru suspendarea cursurilor la liceul respectiv”, a declarat Bocani. Tânăra este momentan internată la Spitalul Judeţean Suceava.

Anterior acestui caz, un băiat a fost și el confirmat cu COVID-19, el fiind înscris la clasa a VIII-a la Liceul cu Program Sportiv din județul Iaşi. Sindicaliştii sunt de părere că nicio presupusă măsură de siguranţă adoptată de către M.E.C.  nu va putea să oprească ,,apariția” virusului în școlile din țară, unde se face pregătire. Aceștia consideră că responsabilitate pentru consecinţele care pot pot să apară în urma pregătirilor şi participării la examenele naționale, aparţine Ministerului Educaţiei şi Cercetării, dar şi Ministerului Sănătăţii.

 

Cum mi se pare bacul la un an distanță?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Cum mi se pare bacul

Ei bine, sunt unul dintre foștii elevi de liceu care au susținut examenul de BAC anul trecut și credeți-mă că am aceeași părere ca acum un an de zile, adică, nu am crezut că în acest examen a trebuit să-mi scot în evidență zecile sau sutele de informații, atât predate în școală, cât și culese de prin tot felul de culegeri și site-uri. Cum mi se pare bacul la un an distanță?

Ei bine, toată munca depusă, totuși nu suficientă, m-a ajutat să trec cu bine peste acest hop cu o medie destul de bună.

Nu am fost cel mai bun din clasa mea, nici nu mi-am dorit asta. Pentru ce? Să dovedesc că pot memora informații inutile, care mai apoi să fie „recitate” sau scrise.

Mi se pare exagerat, dacă nu, chiar penibil, să notezi un elev după cantitatea de informații și e trist că în ziua de azi această metodă de notare este tot mai des întâlnită în rândul profesorilor.

Revenind la subiect, este frustrant ca elev să îți fie introdusă ideea că „bacul este greu”, că dacă îl pici nu ești bun de nimic, iar profesorii, care în loc să te motiveze, te descurajează și te „pun la zid”, îți creează toate motivele să te enervezi pe ei.

Ceea ce este și mai „dezolant” este faptul că tu, ca elev, vei crede că tot viitorul tău se rezumă la cele zece foi scrise, care-s la fel ca a altor sute de mii de elevi.

Stai liniștit, sesiuni de bac mai sunt, dar cel mai bine este să treci cu bine peste el din prima. Din propria experiență îți spun că te va ajuta foarte mult, mai ales dacă te gândești ca ulterior să dai admitere la facultate, sau pur și simplu să depui un dosar.

„Banala” diplomă de BAC este și un factor important în angajarea pe viitor, asta dacă te gândești să te și angajezi pe timpul verii, sau chiar în timpul studenției. Îți mai spun un lucru, banii puși deoparte din munca proprie din timpul studenției sunt cei mai valoroși, atât pentru tine, cât și pentru timpul petrecut cu viitorii colegi!

Am trecut cu emoții de ușile masive ale liceului care m-au transpus într-o lume a incertitudinii, a gândurilor care-mi străpungeau capul și a fricii de necunoscut, adică, a subiectelor pe care urma să le primesc!

Stimați elevi, pentru mine și cei care am susținut bacul anul trecut, acesta ne-a fost „prezentat” de unii profesori, mai cu „cornițe”, ca o povară, sau dacă ar fi să mă leg de literatură, ca un ,,monstru mitologic, apocaliptic”.

Vă pot spune, tot din experiență proprie, că acel monstru descris de unii a fost o banală umbră a ceea ce se credea a fi. Totuși, cum nu totul vine pe gratis în lumea asta, așa nici bacul nu îl poți trece fără să înveți, iar să faci comentarii pe rețelele de socializare și tot felul de petiții online cum că bacul ar trebui anulat, mi se pare o acțiune lipsită de sens. Dacă îți dorești ceva, muncește, nu aștepta ca totul să îți fie pus pe tavă. Bineînțeles că toată lumea ar dori să promoveze fără a mișca un deget, dar nu totul este așa de simplu.

Bacul sau „examenul maturității”, care sincer să fiu, în realitate nu valorează nimic.

E doar o altă foaie sau doar un moment important în care „te reprezintă” o notă și care de cele mai multe ori, nu reprezintă abilitățile sau capacitatea ta ca individ de a te adapta „maturității”.

Toţi cei care au trecut cu bine peste acest examen au realizat că acela a fost doar un moment „banal” față de ceea ce urma să vină, adică facultatea, în câteva cuvinte: sesiune, nopți nedormite și restul e surpriză.

Din punct de vedere al timpului, pentru BAC ai la dispoziție 4 ani în care să te pregătești, să iei totul gradual, în pași mici, iar în clasa a 12-a doar repeți ceea ce ai învățat.

Dacă e să discutăm și alte ,,banalități”, treci de la 3 examene scrise la 7, 8 sau chiar 9 examene la facultate, care spre deosebire de liceu, aici înveți într-un semestru pentru acele examene.

Mulți dintre profesori se plâng de tinerii din ziua de azi pe motiv că nu mai învaţă ,,ca pe vremuri”.

Ce să învețe tinerii „ca pe vremuri”? Zeci și sute de pagini, care ulterior trebuie scrise pentru a putea fi evaluat pentru că ai reușit să memorezi ca un robot? Unde este originalitatea? Unde dispare gândirea liberă a tânărului?

Toată lumea se concentrează extrem de mult asupra acelor foi scrise în două sau trei ore, ca mai apoi diploma aceea să fie „aruncată” alături de alte foi și utilizată uneori la admiterea pentru facultate. Apoi ne mirăm cum de este ţara asta plină de şomeri cu liceu şi facultate, care nu și-au găsit de munca în România datorită sistemului. Ei pleacă la munca de jos în ţări mult mai dezvoltate, pentru a avea un trai mai decent.

Lumea a evoluat și odată cu ea și învățământul, modul de predare și multe altele.

Acestea s-au dezvoltat și în același timp și metodele de supraveghere a elevilor, care pe lângă 2 profesori supraveghetori mai există și camere audio-video.

Niște nulități, din punctul meu de vedere, care pe lângă faptul că stau agățate pe pereți, de cele mai multe ori sunt „nefuncționale” sau mai „pică” curentul, ca scuză, iar elevii sunt puși în situația de a fi „carnea de tun” a unui sistem degradat, prost structurat și de cele mai multe ori incapabil să citească un discurs aflat în foaia de sub nas, darămite să îl „improvizeze”.

Pentru mine, supravegherea făcută de profesori, de care nu am auzit în viața mea, plus acea cameră care mă privea cu insistență din colțul încăperii, au fost mai degrabă o formă de intimidare, iar în sală s-a creat o liniște ca de mormânt, asemănătoare cu cea descrisă în poezia „Plumb”a lui Bacovia, iar ironia sorții a făcut ca acest subiect să îmi pice la examen. Simțeam de cele mai multe ori că sunt „forțat”, sau cumva împins de la spate de toată lumea să iau bacul, să fac o facultate, să iau licența, să fac și un master. Toate pentru ce? Ca să nu îmi găsesc un loc de muncă în România și să fiu nevoit să plec afară pentru o viață mai bună…

În final, examenul ăsta de bac mi-a pus în lumină o chestie de care nu credeam la acel moment că sunt capabil:

Am reușit să rezist stresului constant mai bine de jumătate de an, deși am fost stresat din toate părțile: de profesori, de familie, de prieteni, de cunoștințe, ca mai apoi să dau nas în nas cu niște oameni necunoscuți și de un sistem „antifraudulos”, spun ei, eu am trăit să văd că și asta a fost o minciună.

Autor: Fetinca Florin

Elevii cu probleme medicale ar putea susține Bacul începând cu 6 iulie!

"în Știri" "de POV21"
Bacul

O propunere din partea Ministrului Sănătății și confirmată la Digi24 de către Ludovic Orban prezintă situația în care elevii cu temperatura mai mare de 37,3 grade vor susține Bacul în iulie, și nu în toamnă, cu cei care îl pică din prima încercare.

Ludovic Orban susține că a avut această discuție cu Monica Anisie, ministrul educației, iar pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat să se ia aceleași măsuri, iar a doua sesiune să fie dată la două săptămâni după prima.

O problemă se pare că ar fi admiterile care pot să fie din nou schimbate, în funcție de perioada în care se dau examenele. „E bine să anunți din timp, dar în cazul de față nu creează probleme copiilor, dimpotrivă”, a declarat Ludovic Orban.

Cel mai probabil, autoritățile vor anunța oficial dacă Bacul pentru cei cu probleme de sănătate în prima sesiune vor fi susținute în data de 6 iulie.

sursa foto: Adevărul

Dacă le-ați furat bucuria, nu râdeți de ei! Elevii meritau festivitatea de absolvire!

"în Păreri și opinii" "de POV21"

Elevii meritau festivitatea de absolvire! Nu meritau să stea la porțile liceelor plângând, sau, mai rău, să încheie clasa a XII-a cu ochii în telefon, la un ZOOM cu diriga.

Da, elevii meritau o festivitate de absolvire!

Am înțeles, tinerii pot împrăștia repede virusul, iar ei nu sunt afectați, dar acum cel puțin o generație va avea cea mai neagră amintire de la finalul anilor de liceu. Nu doar că-i va apăsa pe tâmple mulți ani de acum încolo, dar probabil se vor bucura mai mult de festivitatea de absolvire ai copiilor lor!

Nu înțeleg de unde vine ipocrizia asta și prostia până în măduva oaselor, să refuzi organizarea unor festivități cu maxim 200 de elevi la fiecare liceu și colegiu. Sunt sigur că, până acum, tot s-a găsit cineva să ceară un lucru mic, simbolic, de o jumătate de oră, pentru elevii care pe 22 iunie sunt din nou chinuiți la bac. Practic generația asta este într-adevăr de sacrificiu, și, dacă vor reuși să treacă peste, cei care o numesc și ne numesc „de puf” să-și îndese-n portofel expresia asta.

Ce bine! În loc de Înălțarea Domnului an avut un Easter Wannabe la malul mării,

să se vadă că suntem români și că noi îi facem program și lui Dumnezeu. S-a putut trece peste canoane religioase și norme/dogme bine înrădăcinate în deprinderile tradiționale românești care se leagă de Paști, dar… nu. Dumnezeu n-a întâlnit încă regnul român. Acolo au putut participa câteva sute de persoane să asculte de mofturile unui „păstor de oameni”, dar în curțile liceelor de ce nu se putea?

Chiar trebuie să ne facem mereu de râs în fața… nu a tuturor, ci a propriilor noștri oameni. Care era problema dacă în loc de festivitate de absolvire se numea „slujba de absolvire”? Pentru că, se pare, la biserică ai voie să organizezi întâlniri de acest gen, cu scop comun etc. La școală, nu. Care ar fi motivul? Am văzut persoane adulte cu mai puțin bun simț sau spirit civic în aceste săptămâni, care nu se dezinfectează sau nu poartă măști decât tineri care să nu respecte legile noi. Chiar era un efort prea mare să se scoată două-trei boxe-n curte și să se încoloneze elevii, frumos, la doi metri unul de altul?

Știți, să fiu puțin mai artist, copacii se plantează la patru metri pentru a prinde rădăcini sănătoase. Aici era nevoie de doi metri și bunăvoință să le faci ziua frumoasă.

Nu râdeți pe internet de suferința lor! Meritau un tratament normal, chit că vremurile sunt anormale. Dar, deh, să fim ipocriți și să ne-aflăm în treabă. Bravo, domnilor și doamnelor, chiar ați rezolvat ceva că ați râs de o generație. Uneori plângeți că moare personajul preferat dintr-un serial sau film sau că vi se zgârie telefonul, dar râdeți de ceea ce elevii așteptau de când au trecut de poarta liceului, pe a IX-a și numiți asta „copilăresc”.

Generație, multe îmbrățișări. Cred că dinozaurii n-o să bage niciun cuvânt în seamă, dar asta este. Țineți capul sus și mereu înainte! Noi suntem cu voi!

foto: Veronica Petruț

Derulează înapoi