artă

Echipa Pov21 a avut șansa de a urmări din culise Festivalului de artă și muzică medievală, Aeternus Maramorosiensis, fiind martori la cum s-a creat magia. Astfel, am întâlnit oamenii care lucrează intens trup și suflet pentru a oferi emoție prin arta lor „neconvențională”, oamenii din spatele magiei.

La rândul nostru, am întâlnit o echipă deosebită care o ajuta pe Ileana Vassiliev a-și expune creațiile vestimentare prin modele vii. Este de menționat că fără pasiunea și talentul acesteia festivalul ar fi avut o față complet diferită, ea oferindu-i suflet prin tot ceea ce face. Am rămas profund surpinși de povestea ei – o poveste de succes despre un artist dedicat trup și suflet artei ei, un om care emană emoție nu doar prin ceea ce face ci și prin simplul fapt că există.

Fiindcă Ileana era atât de prinsă în munca ei, am apucat să povestim cu o altă artistă din echipă, Adela Ștefania Pop. Iată și povestea:

„Galeria de Artă Vassiliev este umbrela sub care s-au adăpostit artiști și oameni cu potențial creativ. Au primit cu brațele deschise pe toți cei îndrăgostiți de frumos!

Debuturile festivalului medieval în Sighet au fost modeste, de-a lungul aniilor el a luat amploare prin colaborări pe plan local. Creativitatea și imaginația debordantă a Ilenei Vassiliev a făcut posibil că multe din poveștile împărtășite să prindă viață. Este greu să implementezi concepte fără muncă și sacrificiu. Casa Vassiliev prin familia Vassiliev rămâne un loc în care multe suflete își descoperă abilități creative.

Colaborările cu suflarea artistică locală au dus către această mare familie. Fiecare își are bucățica lui de realizare, toate acestea adunate împreună oferă ceea ce noi am putut să trăim și să simțim pe perioada festivalului.

Dacă Ileana își dedică timpul creației veșmintelor, alții se ocupă de voluntari, alții de programul artistic, alții de bunul mers al lucrurilor. Este important să protejăm această ”umbrelă” sunt puțini oameni ce își pun la dispoziție, casă, masă, sufletul pentru o întreagă comunitate!

Povestea a început anul trecut, ne-am gândit să punem bazele a 100 ținute istorice, în mare parte fiindcă a fost an centenar. Chiar nu știu dacă numărul acesta a mai fost creat de cineva, cel puțin știu sigur că nu a mai fost creat sub această titulatură. În fond, nici nu contează, voiam să facem noi ceva al nostru, pentru a da ceva înapoi comunității din care facem parte. Atunci, cu mic cu mare, fiecare cu o idee, fiecare cu o mărgică, ulcică, fiecare cu tot ce a avut – ne-am adunat și am încropit împreună 100 de ținute istorice și medievale.

Pasionații de istorie i-au virusat și pe ceilalți, s-au pus toți pe citit și au venit cu foarte multe informații noi cu care puteam lucra. Personal, nu cred că știu lucru mai satisfăcător. Iar, dacă vei sta de vorbă cu ei, vei constata că sunt deja experți în istorie.Totul fiind din pasiune. Deja știu să deosebească perioadele istorice, personajele, nobilul față de doamna de curte. Multe detalii care nu se învață la istorie. Din cercetările făcute au reușit să rămână cu detalii extraordinare.

Eforturile cele mai mari sunt la final, cand Ileana definitivează hainele, urmează gasirea persoanei potrivite pentru a imbrăca aceea haină! Ajutorul meu constă in a mă ocupa de partea de reconstituiri istorice, broderii, cizelări, puneri în scenă și „puneri în haine”. Puneri în haine deoarece nu poți să pui orice fizionomie într-un anumit tip de ținută. Iată, atunci, provocare: caută-i. Caută persoane care să semene cu domnitorii României, caută persoane care să întruchipeze Familia Martiră, caută persoane care să poată să îi reînvie pe Alexandru Ioan Cuza, pe Elena Cuza… marile personalități istorice( ma refer la tema de anul trecut, an Centenar).

Așa a început aventura noastră. Anul trecut am avut cea mai spectaculoasă ediție: începând cu arenele romane unde am avut un splendid gladiator până la Unirea Principatelor Române.

Bine, până să ajungem noi acolo am avut zile, nopți, săptămâni chiar, intense de lucru. Și cam o lună de nesomn. Pentru toti au fost eforturi! Provocarea a fost să avem 100 de oameni, și pe fiecare 100 să îi îmbrăcăm(nu este usor sa convingi 100 de persoane sa se transpuna in alte timpuri). Și fiecare să se recunoască în personajul respectiv iar privitorul din stradă să recunoască personajele. Iar noi chiar am reușit asta.

Succesul nu este doar al nostru, ci și a celor care au interpretat și au intrat în pielea personajelor(altruismul si dedicatia lor au facut posibil acest fapt).

Putem să spunem că cel mai reușit personaj a fost Mihai Viteazu. „Mihai Viteazu” este adjunctul poliției din Sighetu Marmației. Iar eu, bineînțeles, fiind zurlie de felul meu (artist, fiindcă așa sunt artiștii), l-am „provocat” să se lase imbracat. Chiar dacă are 2 metri, chiar dacă este un om masiv, ținuta a fost facuta de catre Ileana exact pentru el. După Mihai Viteazu, cele mai reușite personaje au fost: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Familia Brâncoveanu, Elena Cuza. Apoi, impreuna am făcut un salt către secolele XV-XVII și am amestecat niște ținute aristocrate, nobile, regale, fiindcă nu a fost timp pentru a realiza costume chiar din fiecare perioadă – trebuia să restrângem pentru a acoperi un interval cât mai mare din perioadele istorice ce ni le-am propus.

Anul acesta, s-au  pregătit personajele mitologice care întruchipează diferite elemente ale naturii dar si zeițele din perioada istorică geto-tracică.

Avem întruchipată și o ținută a reginei Elisabeta a II-a, pe care eu o venerez. Cred că este destul de dificil pentru un om de talia ei, luând în considerare contextele istorice sau zvonurile că de fapt este bastardă, sau toate luptele cu sora ei. O admir nu doar eu, mai ales pentru alegerile făcute.

Vedea cum îi se sfâșie poporul datorită religiei. Știa economie, știa mai multe limbi străine, literatură, era axată pe atâtea domenii. Era un om excepțional și un lider și mai bun. Deși nu a fost o femeie extraordinar de frumoasă, a fost un om înțelept cu o mare voință. Iar prin dorința ei interioară de a renunța la „femeie” și a fi doar om, doar rege, doar conducător – facând o grămadă de sacrificii, pe mine m-a impresionat profund. Totul pentru a-și duce poporul spre prosperitate. Lucru mai rar în zilele noastre. Un astfel de conducător am vrea și noi.

Cel mai greu este să obții o armonie între oameni, când organizezi un festival de genul. Partea de comunicare este esențială și la fel de greu de armonizat. La început toți sunt entuziasmați, dar când se ajunge în punctul forte, atunci încep tensiunile și haosul. Oricât de bine am fi noi organizați, se mai găsesc dintre noi persoane care uită să aducă anumite lucruri sau uită să facă anumite lucruri. Poate se rup articole vestimentare, poate unii dezvoltă pe moment preferințe vestimentare altele decât cele discutate și stabilite. Deși lucrurile astea sunt puse în cuie dinainte, și decise după anumite criterii importante.

Nu multora le pasă de dezvoltarea sănătoasă a tinerilor noștri. Da, înțeleg, e tot dreptul lor de a face și de a încerca, dar factorul psihologic asupra lor este insesizabil, fiindcă deja a intrat în normalitate și e foarte greu să faci o schimbare la scară largă. Dorim să le oferim absolut tot copiilor noștri, pentru a nu simți lipsurile pe care le-am avut noi, dar în tot acest proces bine intenționat facem mai mult rău pe termen lung decât bine. Și este foarte nociv. Și doare.

Noi sperăm, prin ceea ce facem aici, să le dăm șansa tinerilor de a învăța și înțelege anumite lucruri. În ultimul timp, am devenit mai mult o familie care se adună an de an pentru a face acest festival. Ajungem să ne deschidem și să împărtășim de la povești de viață și experiențe până la filosofii. E greu de descris atmosfera, dar seamănă cu a unei familii mari, care abia așteaptă să se reunească.

Eu aș recomanda părinților să fie mai deschiși cu copiii lor, să povestească orice, să-și facă copiii prieteni, nu supuși. Copilul acela este un „om” în devenire, cu un caracter format, o personalitate, și el va merge mai departe în lume.

Noi oamenii, deși suntem o specie „inteligentă”, avem o parte animalică de nedescris în noi. Și atunci, ar fi bine să renunțăm la niște tabieturi și lucruri care s-au amprentat foarte adânc în noi. Eu în mare parte, recunosc, le-am scos și le-am cizelat. Sunt multe momente, pe care cu gândirea de acum, le-aș fi făcut altfel. Și am încercat să fiu altfel cu fiul meu și cu tinerii cu care lucrez în general.

În schimb, toate eforturile merită. Merită pentru acele momente când reușim să ajungem la un consens, când suntem toți îmbrăcați, când defilăm. Privirile, privirile pe care le schimbăm între noi, mulțumirea, ușurarea. Și..cheful de după.

Tinerii ar trebui să își hrănească spiritul, să își urmeze pasiunile și să nu se lase intoxicați de ceea ce este în jurul lor. Să învețe, iar dacă nu reușesc singuri să ceară ajutor. Să deosebească partea toxică de partea reală. Pentru că suntem foarte puțini care reușim să îi protejăm și ajutăm, trebuie ei să vină să lupte. Toți avem un rol important. Să încerce să ia doar părțile bune din orice. ”

Festivalului de artă și muzică medievală, Aeternus Maramorosiensis, a avut loc pe 9 și 10 august 2019.