Stăteam la o discuție cu colegii mei și din vorbă în vorbă am realizat că tinerii au niște mărturisiri mișto. Am decis împreună să începem o serie de articole intitulată ,,Confesiunile tinerilor”. Pe ce ne-am oprit în articolul de data aceasta a fost ,,Cum câștigi o ceartă cu ai tăi?”. Dezbătând pe tema asta, am… Citește in continuare
Pentru că lumea din POV21 nu se lasă cu una, cu două, anul acesta se va desfășura cea de-a zecea ediţie a concursului Ruralis. Celelalte nouă ediţii ne-au adus pe rând membri noi, prieteni sau amintiri de neuitat. Anul acesta alături de noi vor fi școlile generale din Nuşeni, fiind gazda concursului, Uriu, Budeşti şi… Citește in continuare
Am deschis zilele trecute Instagram-ul și am dat de postarea unui cont numit UPWEGO. Nimic nou, ați putea spune. Și eu aș fi spus la fel dacă nu știam care e faza cu acest proiect și cu omul din spatele său. Filip Bașchir este un vechi prieten cu o inițiativă genială pentru generația noastră atât… Citește in continuare
Majoritatea ajungem în relații toxice pentru că nu ne susținem punctul de vedere, atunci când ar trebui, neavând curajul să vorbim despre ceea ce nu mai merge. Lăsăm totul să decurgă așa cum este, doar din frica de a nu pierde pe cineva. Cât o să mai lași ignoranța, lipsa de respect și singurătatea să… Citește in continuare
Hai, încercați. Cunoașteți cumva termenii iubirii? Firea fricii? Grădina Edenului? Comportamentul pierdut în ramuri de spin? Sunt eu, The Anarchist, un nume complex pentru un om cu depresie severă. Anarhia mă liniștește, mă cheamă și mă iubește. Sunt frate cu tine fără să fii negru neghină și te văd ca printre zăbrele de diamant. Ești… Citește in continuare
Mai știți de cele 7 minuni din Caracal? Ei bine, tre’ să recunosc, cu părere de rău, că v-am mințit încă din titlu: CFR-ul nu-i a opta, ci le surclasează. Mașina timpului, invenție românească. Totuși, de ce spun asta? Păi CFR-ul chiar este apogeul care demonstrează supremația rasei românești în toată splendoarea ei: preț de… Citește in continuare
Alergam. Îmi pierdusem pantofii pe undeva pe drum, rochia mea era sfâșiată, iar rujul îmi era întins. Buclele mele erau sparte precum glasul meu. Ochii îmi erau roșii de la plâns, iar inima îmi bătea prea tare. Vocea lui îmi răsuna în urechi la fiecare cinci pași și îmi pierdeam echilibrul de fiecare dată când… Citește in continuare
acum este odată ce în viitorul apropiat nu va mai exista este special & impresionant, dar totodată deziluzionant pentru destinele ce ne-au fost date cândva. răul din acest univers pe care îl tolerăm și în ziua de astăzi, este o enigmă ce ne dezbracă de toată împuternicirea matură sau prematură dăm de zile negre când… Citește in continuare
