Category archive

Texte

Mihai Eminescu – 171 de ani de creație și lacrimi. Detalii din spatele vieții

"în Marca POV21/Păreri și opinii" "de POV21"
Mihai Eminescu

Atunci când eu spun Mihai Eminescu, tind să-mi dreg vocea și să privesc spre cer. Pentru că în spatele acestui nume refugiat și considerat bolnav stau 39 de ani de creație și de negură.

15 ianuarie- se naște cel ce urma să devină Luceafărul culturii românești

Acum 171 de ani, în iarna anului 1850, în Botoșani, vine pe lume fiul al șaptelea al Ralucăi Jurașcu și a lui Gheorghe Eminovici. Din anumite presupuneri, am tras concluzia că partea paternă a poetului aparține Banatului, care la acea vreme, 1735-1739, era proprietate turcă. Nostalgia locului natal îl inspiră pentru poeziile de succes „Fiind băiet…” și „O, rămâi”.

 Știm că până în 1866, numele său complet de naștere a fost Mihai Eminovici, însă i-a fost sugerată schimbarea de către Titu Maiorescu. În același ani a publicat poezia „De-aș avea” în revista „Familia”, pentru prima dată sub numele de „Eminescu”, astfel făcându-și debutul literar.

 

Moartea dragului său profesor, Aron Pumnul, care ar fi vrut să-l înfieze pe poet după ce și-a pierdut unicul fiu, a însemnat o cădere a Imperiului eminescian. Asta, însă, a dus la un omagiu transformat în primul său poem, prima zvâcnire a creației, „La mormântul lui Aron Pumnul”.

Cum a devenit adolescentul Mihai Eminescu cea mai importantă voce a literaturii române?

Despre studii vă spun decât faptul că, datorită aparținerii dintr-o familie relativ modestă din punct de vedere material, tânărul Eminescu a urmat studii „pretențioase”, dar practicate cam sacadat. Astfel, clasele mici le începe, evident, acasă, iar în clasa a III-a urmează studiile la National-Hauptshule, scoala primară greco-orientală din Cernăuți. În 1860, schimbă mediul școlar și clasa a IV-a este absolvită la „K.K. Orber-Gimnasium” din același oraș, dar în 1862 părăsește școala și se intoarce la Ipotești, nemaifiind acceptat înapoi. Așadar, se angajează ca practicant la Tribunalul din Botoșani și copist la comitetul permanent județean. Demisionează după un an, în 1865. În acest fel, adolescentul devine un rătăcitor prin lume, căutându-și precum un poet trist, menirea. În 1867, intră în trupa lui Iorgu Caragiale (ca sufleor și copist), ulterior devine secretar pentru Mihail Pascally și ajunge să lucreze cu Teatrul Național la doar 17 ani. Uimitor, raportându-ne la zilele noastre.

Ei bine, în 1869 trece la o altă etapă a vieții, studenția, petrecută la Viena, urmând Filozofia și Dreptul. Aici își cunoaște eterna iubire, Veronica Micle, femeia care întoarce lumea poetului peste cap. Însă, în același an, conform unor surse istorice, primele semne ale unei boli își fac apariția. Între 1872 și 1874, datorită faptului că a fost un student model la Berlin, unde, mai târziu, la a doua înscriere, își obține doctoratul, Junimea i-a acordat o bursă, însă având condiția de a-și depune lucrarea de doctorat în filozofie. Nu a respectat promisiunea și nu s-a prezentat la examenele finale.

Viața sa a deviat de la decursul obișnuit și își dedica tot timpul lecturii. Devine, după obținerea doctoratului, director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Mihai Eminescu a predat lecții de logică la Institutul academic.

În 1875 rămâne fără locuri de muncă…

…, dar a primit un post de corector și redactor la ziarul local Curierul de lași, însă în partea neoficială. Curios este faptul că foarte multe rubrici scrise de el nu au fost semnate cu numele lui sau semnătura. Datorită Junimii, Eminescu îl cunoaște pe cel care avea să îi devină prieten până la moarte (se sting în același an) și alături de care și-a dus traiul pentru câteva luni în Bojdeuca din Țicău, Ion Creangă.

 

În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef la ziarul Timpul. În acești ani, mai puțin în 1882, când nu a publicat absolut niciun vers, s-a dedicat activității sale poetice și creează seria de scrisori și „Luceafărul”. Deși asta i-a adus motive de bucurie, fiind cele mai mari poeme ale sale, această perioadă l-a făcut să își conștientizeze boala.

Singurătate, alcoolism, bipolaritate diagnosticată, sifilis, demență sau o genialitate a cărei veste nu trebuia aflată?

Totuși, după 131 de ani de la moartea sa, nu s-a aflat concret cauza decesului sau boala extrem de controversată. Eu constat că ipocrizia și nepăsarea exterioară din România l-a ucis. Și vă voi demonstra și de ce:

La vârsta de 33 de ani, trupul poetului a fost lovit de o alienare (a dezvoltat o criză maniacală puternică, ce a necesitat internarea). Durerile aveau loc la nivelul capului, boala manifestându-se și prin insomnii. Mai înfricoșător, mintea sa o luase atât de razna încât gonea înarmat pe străzi. A fost internat la sfârşitul lunii iunie, 1883, în sanatoriul doctorului Şuţu, din București, și diagnosticat cu manie acută. Titu Maiorescu îl trimite spre Viena cu fonduri strânse de el, dar nu după mult timp este readus la București, ulterior la Iași. Este internat din nou la Socola, dar şi la Mănăstirea Neamţului, la Bolniţa pentru boli nervoase. Aflăm chiar și de o paralizie.

Imaginați-vă 6 ani de viață (ultimii chiar) petrecuți prin senatorii, după 33 de ani de genialitate…

O moarte absolut revoltătoare

Am reușit să găsesc în studiul neuropatologului Vuia, o declarație de la acele vremuri:

La 23 Martie 1889, s-a redactat un raport medico-legal despre boala poetului de către dr. Şuţu şi dr. Petrescu pentru stabilirea situaţiei sale mentale şi gradul de responsabilitate. De luat în consideraţie că medicii nu semnalează decât tulburări psihice, asta bineînţeles fiindcă nu existau alte simptome, cum o ştim de la dr. Vineş, de altfel. Dar totodată se fac observaţii juste, demne de toată atenţia. Bolnavul, la întrebările puse, răspunde cu o voce cântătoare şi monotonă (nu are fenomene disartrice de vorbire). Altădată repetă vorbele pronunţate de alţii şi când e singur exprimă monologuri fără sens (cel puţin pentru ei!). Dar în continuare se notează, în plimbările prin grădină, adună obiecte de pe jos, pietricele, hârtii, aşchii de lemn, punându-le în buzunar ca pe obiecte de mare valoare. Strică şi rupe ce găseşte, de pildă aşternutul într-un mod inconştient, numai pentru a-şi exersa o anumită activitate, fără rost. Atenţia îi este absentă, nu se poate concentra, dă răspunsuri maşinale, automate”

Ieșenii erau de părere că sifilisul ar fi fost luat în urma întreținerii relațiilor sexuale cu femei ușoare, la Berlin și Viena.

Corpul poetului începea să înțepenească brusc uneori, ceea ce a dus la o paralizie generală, apărută chiar după internarea în spital. În acea perioadă, cel mai bun tratament pentru sifilis era mercurul, așa că îi era administrat. Dar ce ne facem când tratăm un presupus bolnav al cărui diagnostic e oferit pur și simplu din burtă?

De la frecții cu mercur, la injectarea acestuia în vene, până la moarte…

Diagnostice puse total greșit: alcoolism, sifilis, demență.

Diagnostic descoperit abia în 2014: sindrom maniaco-depresiv. 

Poetul era un patriot înrăit, tratând cu dispreț și ură chiar sistemul românesc. Cât timp a fost internat, cânta adesea imnul „Deșteaptă-te, române!”. Avea o voce de aur, însă îngrijitorii și colegii de senatoriu nu simțeau asta. Astfel că, pentru a-l opri, cunoscutul Petrache Poenaru îl lovește cu o cărămidă în cap pe motiv că acesta cânta fals. Eminescu a fost dus în pat, suferind de un traumatism. După 3 zile, se stinge marea stea și nici măcar nu îi este efectuată o autopsie.

Însă o boală nerecunoscută de doctori era singurătatea.

Un geniu fără seamăn, dar pustiu sufletește, a creat o lume în care dragostea nu a reușit să vindece, ci să sape mai adânc. Își îneca suferințele în bautură, cafea și tutun. Însă, pe lângă poezie, Eminescu mai avea un dor, tânăra Veronica Micle, alături de care nu și-a putut petrece anii vieții. După ce privirea lui s-a îndrăgostit de „îngerul blond” cu ochi albaștri, Eminescu devine pentru următorii 7 ani, amantul Veronicăi, care era căsătorită de la vârsta de 14 ani cu fostul său profesor (mai mare cu 30 de ani decât ea). Pe deasupra, ea și Ștefan Micle aveau 2 copii. Asta nu a însemnat un impediment în crearea unei povești sensibile ce va rămâne veșnic în literatura română. Nebunie, senzualitate și poezie- așa am descrie întâlnirea lor, ambii având 22 de ani.

După moartea soțului, în 1879, cei doi au spart bariera ascunsă a amorului și devin iubiți. Au avut chiar și un copil împreună, însă s-a născut mort. După evenimentul tragic, cei doi au sperat ca planurile de căsătorie ii va face fericiți, însă asta nu s-a adeverit niciodată.

Soarta îi desparte, Eminescu mutându-se la București și devenind gelos, Veronica fiind curtată de Caragiale. În 1883, boala poetului l-a dus înapoi pe meleagurile studenției, la Viena, pentru un tratament. Veronica rămâne în țară, afișând chiar o nepăsare asupra iubitului său.

În timpul despărțirii, între cei doi are loc o corespondență de scrisori absolut fermecătoare, în care își spuneau adesea „Dulcea mea Doamnă” sau „Momoț” și „Eminul meu iubit”.

„Dragă Momoț,

Azi am citit într-o foaie franțuzească că amorul e ca floarea de lămâi: florile albe și fructele verzi. Asta va să zică că fructul oricărui amor e gelozia și de aceea nu mai citi nici între șiruri, nici peste ele, ci ceea ce ți-am scris. Tu ești comoara mea, dar ești într-un codru de tâlhari.” 

Amicul meu,

Există adevăr în lume, și fericirea este ea sau nu dată omului pe pământ sunt întrebări care, eu cred, că vor rămâne pururea ca întrebări, și a le căuta răspunsul e cea mai mare nebunie la care un biet nemuritor să poate expune în viață”

Moartea Eminului ei iubit o face pe Veronica să se retragă în sânul Mânăstirii Văratec, unde mai trăieste aproape 2 luni, luându-și viața din cauza depresiei profunde și pleacă la cel numit „scumpul meu iubit micuț”.

Incompetența de care România dădea dovadă în anii 1800 persistă și astăzi, în zi aniversară. 171 de ani de poezie lăsată în mâinile mai marilor conducători ai unui popor care doar și-a bătut joc de o minte a unui geniu. Pentru a-i face urări, îl găsim pe marele poet la Cimitirul Bellu, acolo unde șade din 1889.

 

Adrian Weiner, medic: Nu este posibilă redeschiderea școlilor pe 8 februarie

"în Texte" "de POV21"

Medicul și deputatul USR, Adrian Weiner, a declarat că nu vede încă posibilă redeschiderea școlilor. Conform declarațiilor sale pentru RFI, deschiderea școlilor ar fi fezabilă mai degrabă la jumătatea lunii martie, după ce profesorii și chiar și elevii care au împlinit vârsta de 16 ani s-ar vaccina. Acest lucru vine în contextul în care în România a apărut deja noua tulpină a virusului Covid-19 din Marea Britanie, care este mult mai contagioasă decât vechea tulpină. De asemenea, menționează că „nu e vorba doar de activitățile din interiorul școlii, e vorba de mijloacele de transport până și dinspre școală, de aglomerările pe care în general școala le produce în mod natural, în mod firesc”.

 

40.000 de ucraineni sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi în Maramureș

"în Texte" "de POV21"

Aproximativ 40.000 de ucraineni din judeţul Maramureş sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi, păstrând o mare parte din tradiţii specifice sărbătorii.

În comuna Repedea, Maramureș, bătrânii ce respectă cu strictețe legile nescrise ale satului încearcă să transmită mai departe generaţiilor tinere tradițiile care sugerează semnificaţia Naşterii Domnului, dar şi importanţa sărbătorii pentru lumea satului.

Între Crăciunul pe rit nou și cel pe rit vechi, principala diferență este data la care se sărbătorește. Cel pe rit nou are loc conform calendarului gregorian, pe când cel vechi se sărbătorește cu 13 zile mai târziu, conform calendarului iulian. Conform calendarului gregorian, ajunul Crăcinului de rit vechi este în 6 ianuarie.

O altă diferență semnificativă este desfășurarea evenimentelor în ziua de Ajun. Toată lumea ține post negru până seara. În seara Ajunului de Crăciun este servită mâncare de post, de obicei primul fel de mâncare este grâu fiert cu nuci. Picioarele mesei se leagă cu un lanț, gestul simbolizând protecţia casei, dar şi a animalelor din gospodărie; sub fața de masă se așază un smoc de fân și un bănuț care simbolizează ieslea Domnului.

Felurile de mâncare își lasă o puternică amprentă, în special cele servite în Ajun: se pregătesc 12 feluri de mâncare de post în cinstea celor 12 apostoli. Cozonac cu nucă, păstrăv prăjit, compot de prune uscate, grâu fiert, sarmale cu hribe uscate, păsat și orez, găluște cu dulceață de prune și fasolea bătută sunt doar câteva dintre gustările preparate mai de mult. Nu multă lume mai păstrează acest obicei culinar, iar, de la an la an, aceste mâncăruri se modernizează până la extincție.

Masa pregătită în seara de ajun.
Masa pregătită pentru seara de Crăciun: cornulete și alte prăjituri, murături, un platou cu salam și cârnați de casă și vin de casă.

În casele cu fete nemăritate se respectă cu strictețe postul. Fetele care doreau să își găsească sufletul pereche aveau mare grijă să nu stea jos de Crăciun pentru a-și găsi ursitul. Se obișnuiește ca toată lumea să țină post negru în seara de Ajun. Iar despre băiatul care intră în casă, venea la colindat sau călca a doua zi pragul fetei se spunea că ar fi ursitul ei.

Băieții neînsurați obișnuiau să meargă la colindat, în special pentru a-și găsi o viitoare soție. Existau mai multe categorii de colindători. Prima, cei din gașca de la biserică, unde se aflau băieții vestiți și iubiți de mai multe fete. A doua categorie îi reprezintă pe băieții care veneau cu Viflaimul pe stradă, cei de mijloc. Ultimii aduceau capra.

Grupurile de Viflaim mergeau din casă în casă, dar și la biserică, pentru a arăta lumii piesa de teatru ce-a luat naștere la țară, în urmă cu sute de ani. A început vestirea. Printre personaje se numără păstorii care au venit să se închine, ciobanul care avea grijă de oile din grajdul unde a născut Fecioara Maria, baba lui, foarte mulți draci – care trimiteau gânduri rele, Irod – cel care a poruncit moartea băieților până în doi ani.

Toată lumea își împodobea din timp costumele pentru seara de Crăciun: vorbele bune prin sat erau proporționale cu podoabele și zorzoanele pe care le purta băiatul în cauză. Dracii diferă în culori: roșu, galben, albastru, alb. Pe măștile acestora se puneau tot soiul de mărgele, zorzoane, folii de aluminiu și bucăți mici de oglindă.

Fiecare capră are polițaiul său. Polițaiul dă amenzi celor care au greșit de-a lungul anului, astfel băieții strâng niște bani de buzunar. Capra este proprietarul unui moș și al babei lui. Împreună cu aceștia veneau alți draci care cărau tălăngi legate de cojocul lor, iar când dansează pe stradă, se dă veste că a ajuns capra în sat. Capra nici nu se oprea în casele bătrânilor, numai în casele cu fete nemăritate și ale prietenilor.

Cu timpul, lumea nu a mai ținut cont de aceste categorii. De mai mulți ani, în Repedea nu mai circulă decât capra. Anul acesta, alături de capră, au intrat în curtea caselor din Repedea o mireasă, o babă, un moș, un polițai și un drac.

Capra, polițistul, mireasa și moșul dansând.

 

Mireasa, baba, moșul și dracul colindând
Mireasa, baba, moșul și dracul colindând.

 

După ce capra a plecat către altă casă, lumea se face comodă și se bucură de compania celuilalt pentru restul serii.

 

Te invit să citești și alte articole ale mele!

Circa 60.000 de români vaccinați împotriva COVID-19!

"în Texte" "de POV21"

Potrivit comunicatului Institutului Național de Sănătate Publică, numărul total al persoanelor care s-au vaccinat împotriva COVID-19 este de 58.554. Acesta este bilanțul de la ora 17.00. Numărul vaccinărilor care s-au realizat în intervalul orar 17.00 – 20.00 va fi anunțat mâine. Evidența vaccinărilor este înregistrată în aplicația Registrul Electronic Național al Vaccinărilor (RENV).

Numărul total de reacții adverse de la începutul campaniei de vaccinare este de 202, acestea fiind de ordinul reacțiilor minore. Două dintre acestea sunt în curs de investigare.

În ultimele 24 de ore au fost vaccinate 16.945 de persoane și 66 dintre acestea au înregistrat reacții adverse comune și minore.

aș vrea…

"în Poezie și literatură" "de POV21"
aș vrea

aș vrea să îți pot fi val
să te-nec în fericire,
dar să te-aduc la mal
să nu te pierd în neștire.

aș vrea să-ți fiu flacăra
ce-ți aprinde țigara,
flacăra aia pe care
uiți mereu să o stingi seara.

aș vrea ca tu să-mi fii vântul
care-mi împrăștie trupul
și tot tu să-mi fii norul
care-mi umbrește gândul.

Dacă mai vrei să citești o poezie, click aici!

Ce spun petardele despre tine?

"în Umor și satiră" "de POV21"
petarde

Prietenii tăi nu te bagă în seamă, iar părinții îl preferă pe fratele tău mai mic? Simți că nu ți-a mai rămas nimic de făcut? Seara începi să reflectezi asupra vieții? Nu te îngrijora, am venit cu o soluție pentru toate problemele tale. Nouă din zece participanți s-au declarat a fi mulțumiți de rezultate.

Încearcă și tu astăzi jucăria piromanului!

Fă-te remarcat! Achiziționeaz-o doar astăzi la incredibilul preț de o amendă! Așa poți accentua portofelul tău doldora de bani, egalat numai de goliciunea regăsită în cutia craniană. Acest look nu se rezumă doar la eleganță, putând fi transformat într-un DIY care îți va salva viața.

Drag viitor cumpărător, îți mai prezint un produs de neuitat! Printr-un parteneriat cu IKEA și Bear Grylls, compania NCF (N-avem Ce Face) a lansat kit-ul Prometeu. Acesta este format dintr-o colecție limitată de petarde și o funie. Urmând cu grijă instrucțiunile detaliate de pe cutie, vei obține o pătură de cea mai înaltă calitate, cu o temperatură adaptabilă, potrivită până și iernii siberiene.

Preferi liniștea și comoditatea? Ești definiția stabilității și a tradiționalului? Atunci hai să vorbim despre ceea ce spun preferințele tale în materie de petarde despre tine.

Echipa noastră de astrologi și vânzători ambulanți a obținut statistici menite să determine caracteristicile exacte ale cumpărătorilor, având la bază produsele noastre de calitate. De ce am depus atâta efort? Pentru că ne pasă! Fără prea multă vorbărie, hai să vedem unde te încadrezi.

Piccolo (corsair sau simplu)

petardeEști minor și trebuie să împarți banii de mâncare cu cei de distracție. Părinții tăi n-au idee pe unde li se plimbă puiuțul, iar cu cine, nici atât. Ai tupeu să ne spui de la care afiliat de al nostru ai cumpărat acele petarde?

Covoraș pocnitor

petarde

Ești o persoană sinceră, iar motto-ul tău e carpe diem. Filmul tău Disney preferat este Aladdin. Dai vina pe zodii și cei din jur pentru propriile-ți greșeli. Nu ai noroc în dragoste din 2009, iar astrele nu par doritoare a se îndura prea curând. Ai avut o fază emo.

Petarde cu fitil

petarde

Fumezi de la 13 ani și viața ta este una neîmplinită. Simți că toți oamenii au ceva cu tine. Din fericire, eu sunt aici să îți confirm: da, ăia te nedreptățesc, blabla. Aceste trăsături nemaiîntâlnite te fac eligibil pentru o reducere la kit-ul Prometeu. Încălzește-ți inima!

Petarde cu 3 focuri

petarde

Te descrii drept o fire liberă. Urmărești videouri motivaționale în mod neironic. Fundalul de la telefonul tău conține un citat profund. Ești prieten cu proprietarul covorașului pocnitor.

Kalashnikov

petarde

Ești un spirit neîmblânzit, exact ca urșii cu care mergi la băută. Consideri că o masă echilibrată are la bază vodkă, lapte și cartofi. Ai niște cărți în limba rusă la îndemână oricând, în ciuda faptului că nu vorbești această limbă. De asemenea, ultima ta căutare de pe Google e „rusoaice în apropierea mea’’.

Petarde, în general

Ai un fetiș pentru chitanțe. Ai făcut o listă cu rezoluții mari și late, dar vrei să ți se dea totul pe tavă. Îți este lene să gândești înainte să acționezi. Prin urmare, consecințele te lovesc pe neașteptate. Surprinzător, petardele nu sunt o excepție. O bătrânică era să facă atac de cord, unui câine i-a explodat maxilarul, iar o pasăre a uitat drumul spre casă. Dar niciodată nu e vina ta, așa-i?

Deci, nu doar preferințele tale sunt în stare să-ți pună eticheta. Vrei să știi ce spune cumpăratul de petarde despre tine?

Pe scurt, îți este scris în stele să faci lucruri mărețe. În principal, să demonstrezi tuturor că ești soarele, iar lumea se învârte în jurul tău. Când vor înțelege și ceilalți asta odată?

Dacă vrei să citești un articol care te învață cum să devii o scursură a societății, click aici!

Camera ascunsă: Ești cumva în videoclip?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
camera ascunsa

Probabil ai dat click pe articol fix din cauza titlului. Te-a prins clickbait-u’? Ei bine, am să te dezamăgesc, dar n-am clipuri; cu atât mai puțin ceva fix cu tine, filmat cu camera ascunsă. Avem totuși doza (nu tocmai zilnică) de gândire critică.

Bine, acum probabil că mă-njuri pentru că ai dat click pe un articol în care te așteptai să fie alt conținut. Asta înseamnă că mi-am făcut treaba, și hai să-ți explic de ce: oare dacă spuneam direct din titlu ceva gen „cum să nu-ți iei țeapă pe net”, ar mai fi dat click cineva? Acum serios, oamenii se cred mai deștepți decât atât și fix de asta n-ar mai fi ajuns informația la cine trebuie. Te așteptai să fie altfel?

Am să-ți vorbesc, totuși, despre cum poți să-ți iei țeapă pe internet, pentru că deja m-am săturat de oamenii din lista mea de prieteni care-și dau parola efectiv pe degeaba, ca după să primesc tentative de phishing, în mesaje private, de pe conturile lor. N-am să-ncerc imposibilu’ prin acest articol: n-am să-ncerc să educ, dar măcar să vă cultiv oleacă de simț critic, sper…. sau măcar să vă-ncurajez la gândire critică, dacă nu alta.

Bine, acum majoritatea clickbait-urilor de genu’ nu sunt atât de elaborate precum articolul ăsta, în sensul că, de obicei tentativele astea de phishing n-au catchphrase-uri prea elaborate, așa cum e și exemplul din poză: în partea încercuită cu roșu, nu ai vreo descriere, cum apărea sub articolul pe care tocmai îl citești.

camera ascunsa phishing

Totuși, a cam mers faza cu „camera ascunsă” pentru phishing, doar din cauza curiozității care parcă prea des ucide pisica. Vă rog io, acum n-o interpretați greșit și s-o dați în ignoranță, că nu ăsta-i scopul. Curiozitatea-i bună, dar trebuie îmbinată cu gândire critică. Cu alte cuvinte, fiți curioși, dar găsiți răspunsurile la curiozități în cel mai nepericulos mod posibil.

Acum probabil te-ntrebi: „Ce-i aia phishing și ce treabă are cu camera ascunsă?”

Iar dacă nu, eu tot îți spun. Phishingu’, în termeni oficiali, pompoși, e o formă de „Inginerie socială”, adică un fel de „hackereală” (exploatare) a lacunelor din sistemele psihologice ale unei persoane (mai precis preconcepții, bias-uri, iluzii, a gândirii rapide, etc), prin care „atacatorul” face rost de informațiile de acces ale (credențialele) contului victimei. Hai să-ți dau un exemplu de țeapă pentru gândirea rapidă: 1+99=100; 10+90=100; 10+9900=10000; 77+33=100. Bun, dacă nimic nu ți-a părut greșit la calculele de dinainte, am reușit să-ți arăt ce-am vrut, pentru că mintea adesea e pe modul „automat” și „repede înainte”, sărind peste detalii.

De asta, mai pe română și în termeni deloc pompoși, prin phishing se înțelege efectiv „țeapă pentru fraieri”. Și pe bună dreptate zic asta, pentru că accesul „hackerului” depinde doar de victimă și (aproape) deloc de abilitățile (informatice) ale „hekerului”. Adică serios, cum să-ți dai contul și parola fără să te uiți puțin înainte unde le introduci? Mai ales că sub pretextul patetic de „camera ascunsă” se ascunde o copie atât de prost făcută după Facebook.

Practic, pentru un astfel de atac, câmpurile de „utilizator” și „parolă” sunt conectate la un server (calculator) la care „hackerul” are acces și vede „pe cealaltă parte” tot ce a fost introdus. Astfel, aflând detaliile victimei, „atacatorul” se va putea loga pe contul de facebook al persoanei țepuite, dacă nu are activată autentificarea în doi pași, despre care voi vorbi imediat.

Mai jos, am pus poze în care am accesat linkul pe care l-am primit în conversația de mai sus, ca să exemplific ceea ce tocmai am spus.

phishing camera ascunsa login

După cum se vede, am încercuit detaliile care sar în ochi din prima: adresa site-ului care nu conține deloc numele „facebook” și faptul că la parolă pot pune un singur simbol. Sunt 99,99999% sigur că absolut niciun site nu te lasă să îți setezi o parolă de un singur simbol, pentru că e penibil de ușor de spart: efectiv ai de făcut vreo 50 de încercări sau câte taste are tastatură.

Drept dovadă că m-a lăsat să merg mai departe cu parolă de un simbol, asta a urmat:

phishing camera ascunsa redirect

După cum vezi, pagina web falsă a redirecționat victima către un alt site, probabil de reclame, dar deloc relevant pentru așteptările inițiale legate de presupusele „filmări cu camera ascunsă”.

Poate acum te întrebi: „Bine, da’ cum putem preveni lucrurile astea?”.

Iar dacă încă nu ți-am gâdilat curiozitatea sau simțul critic și scepticismul, îți spun eu:

1) Te uiți cu atenție la toate detaliile. Întâi la adresa site-ului, apoi te uiți în stânga adresei site-ului, să vezi dacă scrie „https” înainte, sau pe versiunile mai noi de browser, dacă ai un lacăt acolo. Asta înseamnă că ai o conexiune securizată. Totuși, asta înseamnă doar că tu comunici cu acel site într-un mod mai greu de interceptat, nu și că te va feri de țepe.

2) Îți activezi setarea de autentificare în doi pași (two-factor authentication) la toate serviciile unde ai cont și poți face asta. La Facebook, Instagram sau Gmail sigur poți, și e super simplu.
Practic, autentificarea asta în 2 pași este că, la intrarea în cont, primești o notificare în aplicație sau un cod prin SMS, prin care dovedești că tu ai fost persoana care a introdus parola. N-am să fac acum un tutorial pentru toate aplicațiile care permit 2 factori, dar am să las un exemplu pentru Facebook:

phishing camera ascunsa two factor 2factor

3) Ca atare, dacă primești o parolă de genul, NU O DAI nimănui, indiferent ce zice. Și zic asta pentru că au existat cazuri de „inginerie socială” prin care diferite persoane au dat aceste coduri unui atacator care deja era logat pe contul prietenului de pe care dădea mesaj.

Indiciile astea poate că tu deja le știai, dar chiar te rog să dai mai departe articolul către alți cunoscuți, prieteni sau membri ai familiei, care poate nu știu treburile astea sau ar putea să pice-n plasă cu titluri gen „camera ascunsă”. S-ar putea să-i ajute mai mult decât crezi, pentru că prin faze d-astea pot fi furate și detaliile cardurilor bancare, deci atacatorul poate face plăți. Probabil că te-ai întrebat de ce am tot pus ghilimele când vorbeam despre acești pseudo-„hekeri”, totuși. Poate că nici nu ți-a sărit în ochi, dar îți spun acum de ce am făcut asta, așadar…

Dacă acolo era vorba de un virus sau un hacker pe bune, ce puteam face?

Nimic. Dacă nu exista prevenție, iar acolo chiar era un virus, așa cum mi-a răspuns persoana respectivă, în chat, un utilizator obișnuit nu putea face nimic. Unul care are cunoștințe mai avansate… da, poate.

Dacă tot suntem la capitolul ăsta și te interesează o prevenție chiar ok a atacurilor cibernetice, poți să încerci Bitdefender. E 100% românesc, iar dacă nu știai, Bucureștiul a devenit de curând centrul european al securității cibernetice!

Dacă atacatorul respectiv era un hacker în sensul adevărat al cuvântului, majoritatea dintre noi, poate nici chiar eu, n-am fi avut ce face împotriva atacului, pentru că nu l-am fi observat ca să știm că trebuie să ne deconectăm de la net. Da, dacă observi ceva în neregulă cu calculatorul tău și crezi că ar putea fi atac cibernetic, poți să-l deconectezi repede de la net. Chiar așa am scăpat eu de câteva ori de niște scripturi care încercau să-mi blocheze calculatorul cu virusul „Poliția Română”, care apoi cerea bani pentru deblocare.

Practic, dacă cineva chiar știe ce face și va vrea neapărat să intre în sistemele voastre, o va face. Bineînțeles, cu riscul de a fi prins de „poteră” sau mai știu eu ce. Ideea e că nu există vreun sistem impenetrabil, pentru că orice-i uman e prin definiție imperfect. Totodată, orice atac cibernetic poate fi oprit de un om care are suficiente cunoștințe. Cel mai simplu ar fi să te deconectezi de la net dacă reușești să-l identifici.

În concluzie, fiți mai sceptici, oameni buni, fiți curioși și căutați să-nțelegeți din informațiile primite, nu doar să le luați de bune, de-a gata sau mai știu eu cum, cu o atitudine de gândire leneșă. Și în niciun caz să nu vă mai luați după titluri gen „camera ascunsă”! Știu că probabil vă simțiți de parcă ați economisi timp, dar tot ce „economisiți” este o investiție-n voi.

Puneți-vă la îndoială chiar și propriile gânduri, pentru că mai departe, ignoranța și neaplicarea rațiunii, ar putea să coste, din păcate, mult mai mult decât o simplă parolă. Bine, acum nu zic să vă îndoiți fix de realitatea palpabilă, c-o dăm în alte alea și tot în zona neproductivă ajungem, dar zic că un strop de verificare a gândurilor proprii nu strică niciodată.

Le putem confrunta chiar cu ce știm deja, ca să vedem dacă există sau nu neconcordanțe. Iar dacă există, să vedem care din gânduri este cel de păstrat și care nu. Până la urmă, dacă voi nu meritați să vă faceți cadoul cunoașterii, atunci cine? Dacă voi nu meritați să curățați mintea de gunoaie conceptuale din când în când, atunci cine? La urma urmei, cu mintea noastră ne e dat să trăim toată viața.

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, poți să mai arunci un ochi și aici, unde am vorbit puțin despre articolele alarmiste din alimentație.

camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă

camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă

Incendiu la Spitalul Municipal Roman. S-a activat planul roșu de intervenție!

"în Texte" "de POV21"
incendiu

Incendiul a izbucnit în noaptea de vineri spre sâmbătă, în cadrul Secției de Psihiatrie a Spitalului Municipal Roman din strada Speranței.

Conform ISU Neamț, incendiul se manifesta într-o ghenă în care erau materiale textile. Ghena comunica printr-o tubulatură din tablă cu un grup sanitar situat la nivelul primului etaj al spitalului. Etajul clădirii era inundat de fum.

Personalul medical al spitalului a evacuat 7 pacienți, iar ulterior, pompierii au evacuat alte 10 persoane.

Doi pacienți si două cadre medicale au suferit ușoare intoxicații cu monoxid de carbon și au fost transportați cu ambulanțele SMURD la Centrul de Primiri Urgențe Roman.

La Spitalul de Psihiatrie „Sf. Nicolae” Roman din municipiul Roman au fost transportați 7 pacienți, iar alți 8 pacienți au fost mutați în saloanele de la parterul clădirii.

Cauza probabilă de producere a acestui incendiu a fost stabilită ca fiind fumatul în locuri nepermise, conform comunicatului de la ISU Neamț.

Chiar contează cine dă primul mesaj?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
primul mesaj

De câte ori n-ați auzit replica „Dacă el nu-mi scrie, nu o s-o fac nici eu”? Sau celebra „Eu nu dau primul mesaj”. Eu una știu sigur că m-am săturat să aud replicile astea mai des decât colindele lui Hrușcă în preajma Crăciunului, așa că vă adresez următoarea întrebare: contează atât de mult cine face primul pas?

De câțiva ani încoace mă macină teribil această dilemă existențială, și anume – de ce sunt tinerii din ziua de azi atât de anxioși când vine vorba de a purta o conversație sau de a-și exprima sentimentele? Știu ce o să îmi spuneți, că există traume din trecut, răni deschise și încă nevindecate care au dus, în final, la scepticism și reticență. Fie vorba, avem aici și categoria păunilor și a prințeselor, a căror orgoliu e mai mare decât prevede legea, iar aici prostia e la ea acasă. Știți la ce fel de persoane mă refer, nu? Vă dau un hint – „Da’ ce, eu-s mai prost? Să scrie ea primul mesaj dacă vrea cu adevărat”. Totuși, viziunea mea e nițel diferită, și asta urmează să vă detaliez în cele ce urmează.

Să vă introduc puțin în temă, modelul meu a fost și este în continuare mama, care, de-a lungul timpului, m-a învățat că sinceritatea, comunicarea și înțelegerea sunt principalele ingrediente în rețeta succesului în relaționarea cu ceilalți. Concret, cei din jur trebuie să știe ce simți, indiferent la ce ne referim. Vreau să fim mai mult decât prieteni? Fii sigur că îți voi spune, sau cel puțin îți voi arăta asta prin gesturi. Nu te agreez? Sigur îți vei da seama de asta, în ciuda diplomației cu care tratez situațiile care te implică. Însemni enorm pentru mine? Mă voi asigura că știi asta.

Imaginați-vă cum ar fi ca fiecare persoană să își poată exprima sentimentele liber, fără să fie constrânși de gânduri anxioase și fără să îl pună pe „nu” în față. Nu ar fi minunat? Nu ar fi totul mult mai simplu? Dar e greu, e al naibii de greu să încerci să schimbi asta la o generație care se ofensează la un amărât de seen. Aici apare cealaltă categorie de oameni – tipul „victimei”, cum îmi place mie să-i numesc. Păi fata mea, lasă băiatul în pace, n-ai altceva mai bun de făcut cu viața ta decât să cronometrezi la secundă timpul în care îți răspunde el la mesaj? A fost o întrebare retorică, e clar că nu ai ce face mai bun, din moment ce consideri lucrul ăsta ca fiind mai mult decât firesc.

De la o anumită vârstă, ar trebui să realizăm că prioritățile se schimbă, iar timpul pe care îl mai avem liber e limitat, ceea ce înseamnă că nu ne permitem luxul să îl pierdem oricum și cu oricine. Mai concret: vezi o tipă mișto, aveți interese comune și crezi că ați putea rezona. Cu toate astea, tu alegi să rămâi în globul tău de cristal fără să faci nimic, ci pur și simplu să-ți creezi scenarii care nu doar că nu se vor întâmpla, ci îți vor face și rău:

1. „Dacă mă refuză?”

Simplu, treci mai departe și îți continui viața, nu e capăt de lume la un refuz; „Când o ușă se închide, o alta se deschide” – o vorbă poate clișeică, dar foarte adevărată.

Le zic mereu prietenilor mei, în principal băieților, că nu au nimic de pierdut dacă încearcă. În cel mai rău caz, îți continui viața ca până în momentul în care ai abordat-o. Mai pe românește, adună-ți sângele în pompiță și nu te mai lăsa cuprins de frica asta complet nefondată. Repet, nu ai nimic de pierdut dacă încerci, ci dacă n-o faci. Cine știe, poate pierzi șansa la cea mai mișto relație/prietenie din cauză că ești tu prințesă. Just think about it!

2. „Nu știu ce subiect de conversație să abordez”

Pentru ca o conversație să meargă, e nevoie de efort și interes din ambele părți. Cred că dacă faci monolog pe chat e și mai nasol, nu? Subiectele vin pe parcurs, vin spontan, în funcție de răspunsurile fiecăruia și în funcție de direcția în care se îndreaptă acea conversație. Dar fiți atenți să nu vă transformați într-un scaiete, oferiți persoanei spațiu dacă asta își dorește și nu o sufocați cu mesaje când clar nu e interesată.

3. „Nu s-ar uita niciodată la mine”/ „Nu sunt o persoană interesantă”

Dacă pornești din start cu premisa asta, da, ai dreptate, nu s-ar uita la tine. Uite, asta nu înțeleg, de ce ne punem bețe în roate singuri? De ce, în loc să avem încredere în noi, preferăm să dăm cu piciorul la orice oportunitate care ne-ar putea scoate din zona noastră de confort?

Citisem undeva, bănuiesc că tot pe facebook, un citat care suna ceva de genul acesta: „Nu mă deranjează dacă eu dau primul mesaj, atâta timp cât mă faci să simt că vrei să vorbești cu mine”. Personal, mi se pare că toți ar trebui să își amintească de vorba asta de fiecare dată când sunt puși într-o situație de genul. Sunt fată și nu am degete la ambele mâini să număr de câte ori am început eu conversația cu tipi, pe ideea că nu am nimic de pierdut. Și așa a fost. În cel mai rău caz nu am mai vorbit. Iar în cel mai bun? Am câștigat un prieten.

Stereotipurile astea ar trebui să fie de domeniul trecutului – tuturor ne-au răsunat în minte măcar o dată replicile menționate la începutul articolului și cu ce folos? Am rămas cu veșnica întrebare „Ce-ar fi fost dacă?”. Păi hai să vedem, ce ar fi fost dacă ai fi avut încredere în tine și ai fi știut cum să îți pui în valoare atuurile? Cum ar fi fost să nu fii inhibat de normele înapoiate ale societății și să faci totuși ceea ce simți? Te-ai fi simțit bine, îți garantez.

Ideea e că e irelevant cine dă primul mesaj, cine sună primul sau cine inițiază prima ieșire – ce contează e ca tu să realizezi că așa cum tu ai nevoie, uneori, ca cineva să îți spună cât de mult ține la tine, așa are nevoie fiecare om. Toți avem nevoie de o „reactualizare” a sentimentelor din când in când, tuturor ne place să fim băgați în seamă, admirați și complimentați… și, cu toate astea, nu se înghesuie lumea la a face asta.

Neîncrederea de sine e cea mai mare problemă în rândul tinerilor, însă ea poate avea rădăcini încă din copilărie din cauza părinților sau a bullying-ului în general. Toată treaba asta duce la anxietate și la teama de a ieși din cutia de carton în care majoritatea se complace.

Ce vă sugerez eu?

Oameni buni, fiți sinceri cu voi, cu oamenii din jur, amintiți-le cât de mult înseamnă pentru voi, începeți conversații cu străini, ieșiți la date-uri, experimentați, dar, cel mai important, iubiți-vă pe voi înșivă, pentru că dacă voi nu o faceți, nu puteți avea pretenția ca altcineva să o facă.
Dacă mai vrei să citești un articol despre relații, click aici!

Vești bune: Sute de cadre medicale s-au vaccinat împotriva Covid-19!

"în Texte" "de POV21"
Campania de vaccinare a început

„Imunizarea românilor contra COVID-19 a început astăzi prin vaccinarea a 960 de cadre medicale” . Acesta a fost anunțul făcut, în prima zi a campaniei de vaccinare, de Grupul de Comunicare Strategică (GCS). Prima persoană care a primit vaccinul este Mihaela Anghel, o asistentă medicală în vârstă de 26 de ani, de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din Capitală.

Vaccinarea împotriva virusului se va desfășura în două etape, iar rapelul, cea de-a doua, va fi administrată la un interval de până la 21 de zile.

Imunizarea personalului medical va continua și în zilele de luni și marți, 28 și 29 decembrie, din prima tranșă de ser livrată în data de 25 decembrie. Marți este posibil să se primească o a doua tranșă de vaccin de 150.000 de doze.

Până acum, conform declarațiilor GCS, „persoanele vaccinate nu au înregistrat efecte adverse”.

Prima tranșă de vaccin anti-Covid a ajuns în România!

"în Texte" "de POV21"
prima tranșă de vaccin

Primele doze de vaccin anti-Covid, 10.000 la număr, au ajuns  astăzi la Institutul Cantacuzino din București. Vaccinul a fost dezvoltat de BionTech și Pfizer și este primul care a primit autorizația Comisiei Europene de punere pe piață. Transportul acestuia s-a făcut pe cale terestră și în gheață carbonică pentru a fi păstrat la -70 de grade Celsius.

Primul român care se va vaccina este un medic de la Institutul Matei Balş din Capitală, în data de 27 decembrie.

Ulterior, vor fi vaccinate 5.000 de cadre medicale din cele 10 spitale de boli infecţioase aflate în prima linie în lupta împotriva virusului. Prioritate vor avea cadrele medicale, începând cu anul 2021 vor fi vaccinate persoanele care aparțin grupelor de risc, iar mai apoi restul populației.

Conform declarațiilor premierului Florin Cîțu, vaccinul este gratuit și voluntar, iar administrarea acestuia va fi posibilă pe bază de programare.

„Se începe cu o tranșă simbolică, dar după Crăciun vin următoarele tranșe şi aşa se va continua până toată populația va beneficia de vaccin. Aceste vaccinuri sunt sigure, eficiente, autorizate la cele mai înalte standarde europene. Recomandăm tuturor românilor să fie pregătiţi să se vaccineze.”, a declarat Klaus Iohannis.

România va primi aproximativ 10 milioane de doze de vaccin marca BionTech/Pfizer.

Raed Arafat a afirmat faptul că existența vaccinului nu indică sfârșitul pandemiei, populația trebuie să respecte în continuare măsurile obligatorii, purtarea măștii și distanțarea socială.

Parfumuri de Crăciun

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Parfumuri de Crăciun

Parfumuri de Crăciun 

E dimineața zilei de 24 decembrie. Abia te-ai trezit și te uiți pe geam. Cu ochii încă grei de somn, încerci să te convingi că albul de afară e un strat curat și pufos de zăpadă, nu doar ceața privirii tale obosite. După ce ai certitudinea că e cu adevărat omăt, deschizi fereastra și tragi adânc aer în piept, așteptându-te ca aerul rece pe care îl inspiri să miroasă a puritate, a inocență, a vise. Când colo, te lovește violent izul ascuns al canalelor și norul de fum pe care mașinile oprite la semafor l-au lăsat în urmă.

Scârbită de nivelul de poluare din orașul tău, cobori în bucătărie, sperând la miros de cozonac proaspăt. Dezamăgirea ta este de netăgăduit când în loc de vanilie și mere, te copleșește un nor de chimicale. Ai uitat că azi e zi de curățenie și ieși din bucătărie înainte să te ia greața.

În căutarea mirosului perfect

Vizibil amețită, te întorci la tine în cameră și te îmbraci, pregătită să iei micul dejun în oraș. Îți iei la pachet o cafea și o brioșă și te așezi pe o bancă în parc. După prima înghițitură de cafea – primul lucru care a mirosit decent pe ziua de azi – deja te simți mai optimistă. Cuprinsă de spiritul sărbătorilor care se apropie, decizi că tipul care te bâzâie de 3 zile pe Tinder merită o șansă. Îți programezi o întâlnire cu el chiar pentru seara respectivă.

Dezamăgirea neîngrijirii

Când te vezi cu el, ești șocată să vezi că arată la fel de bine ca în poze. Când vă luați în brațe după ce faceți cunoștință, îți dai seama că în niciun caz nu miroase atât de bine pe cât arată. Stând la masă, în timp ce respiri, identifici fiecare esență care îi determină mirosul: balsamul de rufe ieftin, parfumul scump, dar excesiv folosit și absența evidentă a săpunului. Se apropie să-ți șoptească la ureche sfârșitul unei povestiri banale, ușor perverse. Începi să îți pui la îndoială toate deciziile pe care le-ai luat în viață, mai ales șansa pe care i-ai dat-o cu atâta bunătate de dimineață. După un chicotit politicos la ceea ce el considera o glumă, te scuzi și ceri nota de plată.

Ajunsă acasă, deschizi ușa și, cu o ultimă speranță, tragi adânc aer în piept. Când te lovește mireasma unor portocale proaspete, zâmbești fiindcă miroase, în sfârșit, a Crăciun.

Întâmplările mele de Crăciun

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Întâmplările mele de Crăciun

Ei, iată că vine și această perioadă a anului plină de dăruire și bucurii. Păcat că doar pentru o lună din cele douăsprezece, oamenii sunt mai altruiști. Poate că iarna gândesc mai la rece, altfel nu-mi explic această „schimbare”. Bănuiesc că noi toți avem amintiri diverse și frumoase din timpul Crăciunului, pline de mirosul de „acasă” și cadourile la care doar speram cândva. Acum, a venit și rândul meu la confesiuni și am să vă povestesc unele din întâmplările mele de Crăciun, cât le țin minte.

Dar până să încep, vreau doar să vă alocați câteva secunde, pentru a vă ghida în altă lume. Exact, cea mai rapidă dintre toate, a gândului. Mai țineți minte ce așteptări aveați anul trecut, pe vremea asta? Ce vremuri… Se pare că astrele sunt în vacanță, la câte speranțe aveam de la anii ’20 ai secolului XXI… (spre poezia mea aici!) Cel mai important este să ne regăsim pe noi înșine și să ne protejăm, pentru a-i proteja pe ceilalți. Va veni și timpul nostru, dar, până atunci, vom putea petrece sărbătorile în familie, chiar pe bune anul acesta. Nu o să mai bat apa-n piuă și voi reveni la motivul pentru care sunteți aici.

Prima dintre întâmplările mele de Crăciun e din Norvegia

Sper că nu voi fi primul care vă dă spoiler… Eram pentru a doua oară în Norvegia, dar mă prinseseră sărbătorile de iarnă. Era al treilea Crăciun prins de mine și al doilea pe care îl mai țin minte, după primul, în care știu că venise Moșul cu sacul plin ochi, dar nu erau pentru mine toate jucăriile. Așa, eram la un hotel din Mo i Rana, când, deodată, intră Moș Crăciun în cameră. Cu ce bucurie l-am întâmpinat, mai ales că am primit acele dulciuri norvegiene, care, neschimbate, sunt gustul copilăriei mele.

Doar că… ceva era putred la mijloc, dar nu e vorba de clementinele uitate în sac. Moșul avea vocea tatălui meu. Am trecut cu vederea că vorbea în română, fiindcă aflasem cu un an în urmă că știe toate limbile. Dar avea inelele lui, ceea ce era și mai dubios. Sigur, nega categoric, dar nu l-a dus pe puștiul de 3 ani de nas. Descoperisem că nu a venit adevăratul Moș Crăciun, ca peste zile, să-mi dau seama că sunt doar părinții. Ce trist e să îți meargă mintea de la vârste fragede, of…

Íl numero dós: musafirii

Venise mama acasă înainte de Crăciun dintr-o bursă Erasmus și am zis să fac curat. Când a ajuns, ce uimită a fost… la cât de lipicios era parchetul. Nu știam ce se întâmplase, că spalasem podeaua cu soluție, da’ nu cred că din aia bună. Mă chinuisem să fac bradul destul de aspectuos, să fie bucuroasă, dar a trebuit să reluăm curățenia. Ia-o pe asta… 2 zile de curățenie la foc continuu. N-am să mint, ieșise „lună și bec” , cum spuneam când eram mic.

În ajun, însă, așteptam rudele să colinde, ca să desfacem cadourile. Ce materialist sunt… Chiar m-am bucurat să primesc chestii mișto din Occident – nu cred că se simt rămășitele comunismului. Oricum, nevoia mea nu era de colindat, ci cea a naturii. Și, uite așa… am prins concertul de colinde de pe veceu. Experiențe din astea o dată în viață ai, mai ales sonorizarea, era „țiplă”. În cazul în care vă provoacă greață colindătorii (nu e cazul la mine), dați o tură pe tron, că veți asculta regește cântecele, surrounded…

Și… ultima dintre întâmplările mele de Crăciun

Anul trecut, noi, cei din grup, am zis să colindăm la noi acasă. Din vreo 9 sau câți eram, am ajuns să mergem doar la patru acasă, pe fugă. Nu cred că a fost casă la care să nu bem măcar un pahar de vin, da’ bun și ghiurghiuliu. Sincer să fiu, a fost ceva fain, fiindcă am luat chitara și i-am acompaniat pe ceilalți, vă recomand. Dar, din păcate, o fată trebuia să ajungă acasă mai repede, iar de aici începe aventura urbană. Pregătiți? Urban Groove… JK.

Primind o cutie de petarde la „Secret Santa”, am dat cât mai multe celorlalți, că nu aveam ce face. Aparent nici ei, că nu se aprindeau. Bine, nu era tocmai etic să le aprinzi, pentru că animalele pot rămâne cu sechele (PTSD). Mai exact… tradusă din engleză, tulburarea de stres post-traumatic. Fiți mai responsabili!

Partea interesantă a fost că a trebuit să o conducem și pe o fată dintr-o comună apropiată. Dacă nu am mers 10 km numai într-o noapte… Poate vă gândeați la declarație sau dacă purtam măști – puțin probabil – și eu pățesc. Când mă uit la videouri din 2019, cu mulți oameni la un loc, gândindu-mă unde e masca. Dar îmi dau seama cât s-a schimbat lumea în aproape un an de la „trendul global”…

Ce rămâne de făcut?

Să dăruim tot anul. Hai să facem un exercițiu de autodisciplinare. Prin 2020 am simțit cu toții greul acestei crize și ar trebui să empatizăm mai mult, nu să devenim mai violenți. Dar cum? Haideți să dăruim tot anul, dar nu bunuri, ci altruism. Nu v-ați săturat de atâta sine în contextul epidemiologic? Sigur, cu interacțiune redusă, trebuie să fim altruiști și să gândim pentru un viitor mai bun. Virusul a început cu noi și tot noi îi vom fi călăii, dar trebuie să învățăm să-i prețuim pe cei din jurul nostru. Vă simțiți în stare să vă protejați?

Până la urmă, sper că v-am mai delectat cu întâmplările mele de Crăciun. Poate vă regăsiți pe alocuri sau chiar ați râs, spre surprinderea mea. Dar, revin, important e să fim alături de familie, mai ales acum, cu toate că peste ani vom prețui aceste vremuri, când eram alături de cei dragi. Ce altceva pot să mai zic? M-am lungit destul. Aștept în comentarii, sau privat dacă vă încumetați, să îmi povestiți și întâmplările voastre de Crăciun, care mai de care. Sărbători cu bine!

Revoluția din 1989 prin ochii studenților de altădată

"în Texte" "de POV21"
Revoluția din 1989

În această perioadă, cu toții își amintesc de revoluția decembristă și rememorează vremea anormal de călduroasă ori cerul roșu care prevestea parcă totul. Cu această ocazie, profesori ai Universității din București, studenți în acele zile sângeroase, au organizat o conferință online pe tema menționată. Ea a fost realizată sub egida Facultății de Istorie și a Muzeului Universității București și a avut loc pe data de 22 decembrie.

Ceea ce m-a impresionat a fost modul în care profesorii de acum au exprimat trăiri și sentimente din acele zile în care tot ce conta era reprezentat de evenimentele ce aveau ca scop doborârea regimului comunist. Prin întrebările puse de Valentin Maier, membru al Cercului de Studii Muzeale al Universității București, imaginea revoluției se contura din ce în ce mai clar. Deci să purcedem la descoperirea poveștilor.

Care erau grijile și bucuriile dumneavoastră ca studenți în 1989?

Domnul prorector al Universității București, Radu Gramatovici, era student în anul I la Facultatea de Matematică, după cum el însuși povestește: „În toamna lui 1989, eram boboc. Încercam să înțeleg ce se întâmplă prin facultate, după ce terminasem stagiul militar”. Modul general în care era percepută agitația dinainte de revoluție este foarte bine pus în lumină de domnul profesor, care relata: „Trăiam într-o bulă în care familia, prietenii și profesia contau cel mai mult. Sentimentul general era că nu o să se termine niciodată”.

La aceeași întrebare, domnul Liviu Papadima, pe atunci în primul an ca asistent la Facultatea de Limbă și Literatură, ne oferă o altă perspectivă. Dumnealui povestește cum, în timpul unei plimbări pe Calea Victoriei, observă că oamenii strigă „Jos Ceaușescu!”, un lucru neașteptat de toată lumea. De asemenea, menționează speranțele românilor, care credeau că Mihail Gorbaciov îl va debarca pe Ceaușescu, iar regimul totalitar va lua sfârșit.

În ceea ce privește viața de student, ea nu era una ușoară. Admiterea era una dificilă, după cum relatează și doamna decan a Facultății de Istorie, Florentina Nițu. Dumneaei menționează și detalii legate de pregătirea premilitară obligatorie pentru fete. Joia era ziua destinată acestei activități, ea rememorând modul în care băieții, care jucau fotbal, râdeau de fetele care defilau. În plus, un adevărat șoc a fost vederea uniformei pentru această pregătire, ea nefiind potrivită pentru o fată.

De multe ori, la facultate era frig, iar studenții erau nevoiți să stea cu mănuși. Acest lucru este reliefat de domnul profesor Moroianu Cristian, pe acea vreme student în anul I la Facultatea de Litere din București. „Pe atunci studenții nu chiuleau”, ne spune dânsul. Despre starea sa dinainte de revoluție, domnul profesor relatează: „Speranțele mele erau legate de viața de facultate: a face cursurile, a prinde loc în bibliotecă. Trăiam într-o bulă de resemnare, dar ea era de supraviețuire, întrucât altă variantă nu aveam. Știam că se întâmplă ceva, dar acest ceva era un lucru neclar”.

Ați luat parte la revoluție? Dacă da, cum rememorați acest lucru?

Domnul Bogdan Antoniu, în prezent lector al Facultății de Istorie din București, pe atunci student la aceeași facultate, ne oferă un răspuns pe măsura întrebării: „Am luat parte la evenimentele din 21 decembrie. Am fost arestat. Am văzut ce înseamnă tot. Am fost eliberat a doua zi la prânz. Rememorez evenimentele mereu. Veștile din Timișoara le-am auzit de la o prietenă care asculta Radio Europa Liberă”. Ceea ce l-a impresionat a fost imaginea din fața Teatrului Național din seara zilei de 21 decembrie. Acolo erau mai mulți oameni în șir cu lumânări în mână. Acest lucru semnifica speranța oamenilor, care, deși nu se cunoșteau, aveau un țel comun, și anume căderea regimului.

Domnul Antoniu Bogdan reflectă și ceea ce am menționat mai devreme astfel: „Am trăit mereu cu speranța că România va fi schimbată. Am crezut că decembrie 1989 va readuce umanitatea și că scenele de atunci vor fi cele care schimbă totul”.

Tot despre evenimentele din acele zile relatează și domnul prorector, Radu Gramatovici, care a văzut ceea ce era în piață în momentele respective. Și ca să nu prelungesc suspansul, voi lăsa cuvintele să vorbească: „Atunci, eram la curent cu tot ce se întâmpla la Timișoara, datorită postului Europa Liberă. Văzusem și discursul televizat al lui Nicolae Ceaușescu și se cunoștea că lucrurile erau serioase. Plecând de la universitate spre casă mă întâlnisem cu oameni care participau la manifestație. Am ieșit pe 22 în momentul în care coloana de manifestanți era în zonă. Mulțimea era considerabilă. S-a produs o unitate pe care nu am mai întâlnit-o înainte”.

Domnul Liviu Papadima oferă propria imagine asupra evenimentelor, el ilustrând caracterul sumbru al lucrurilor: „21 decembrie m-a prins în misiune universitară. Atmosfera era sumbră. Un aparat de radio transmitea mitingul făcut de Ceaușescu. Se auzeau scandările oamenilor. Am ajuns la Piața Romană. Apăruse un cordon de forțe de ordine. Era o bucurie să strigi «Jos Ceaușescu!». Soția a mers în Piața Universității. Începuse represiunea. A fost extrem de violent ce se întâmpla acolo”.

Dacă vreți să vedeți și alte texte cu aceeași temă, dați click aici!

Și unele concluzii…

În acest articol, putem vedea modul în care profesorii de astăzi ai Universității din București, studenți în 1989, au văzut și simțit ceea ce s-a întâmplat în acel decembrie. Majoritatea nu credeau că se va schimba ceva și încercau să rămână pozitivi, meditând la viitorul care îi aștepta. Grijile legate de facultate au rămas și azi valabile pentru studenți, dar noi, acum, nu trecem printr-un fenomen atât de complex. Pot spune că am fost impresionată de multitudinea de perspective ilustrate în conferința organizată de Muzeul Universității, întrucât în manualele de liceu nu vedem menționate decât foarte puține detalii cu privire la ceea ce a însemnat decembrie 1989. Sper să intrați alături de mine în povestea spusă aici și să meditați ulterior la tot ceea ce ați citit, pentru că merită să ne cunoaștem și istoria recentă.

Programul de guvernare a fost depus la Parlament

"în Texte" "de POV21"
Programul de guvernare 2020-2024

Premierul desemnat, Florin Cîțu, a depus miercuri dimineață programul de guvernare și lista miniștrilor cabinetului.

Conform documentului prezentat, principalele reforme intervin la nivel de justiție, sănătate, finanțe, apărare, transporturi și afaceri externe.

„O justiție accesibilă, imparțială și eficientă pentru toți cetățenii”, promite noul program de guvernare. Se are în vedere modificarea Constituției (introducerea inițiativei „fără penali în funcții publice” și modificarea procedurii de desemnare a membrilor CCR), a Legilor Justiției (prin desființarea Secției Speciale pentru Magistrați, înființarea DNA-ul pădurilor, un parchet specilizat pe infracțiunile de mediu și reforma de la nivelul Inspecției Judiciare), a legislației penale și reforma penitenciarelor și a logisticii instanțelor.

În ceea ce privește sănătatea, vom avea o nouă lege națională, asigurările se vor desfășura pe modelul pensiilor private,  se vor înființa spitale regionale la Iași, Cluj și Craiova, iar bugetul pentru sănătate va fi de până la 6% din PIB.

Pentru finanțe, coaliția nu are în vedere majorarea sau introducerea de noi taxe și impozite, își propune aderarea la zona euro în 2024, iar apărarea și afacerile externe merg pe consolidarea relației cu SUA, NATO, UE și alte programe regionale.

Transporturilor vor fi aduse modificări la nivel de infractructură: accelerarea investițiilor publice (alocarea a 2% din PIB pentru infrastructura de transport),  adoptarea deciziilor strategice pentru reforme structurale și prioritizarea investițiilor în acest domeniu.

SUA: Președintele ales, Joe Biden, s-a vaccinat împotriva coronavirusului în direct la televizor

"în Texte" "de POV21"
Joe Biden a luat vaccinul în direct. Sursa foto: Facebook

Președintele ales, Joe Biden, a primit prima sa doză de vaccin Pfizer, în direct la televizor, cu scopul de a arăta americanilor că vaccinul este sigur: „Nu aveți de ce să vă faceți griji!”.

Soția sa, Jill Biden, s-a vaccinat în același loc, cu câteva ore înainte. Vicepreședintele ales, Kamala Harris, împreună cu soțul ei, așteaptă să primească prima lor doză săptămâna viitoare. Unii membri actuali ai Casei Albe s-au vaccinat deja vineri. Au ales să facă acest gest public pentru a da dovadă americanilor de siguranță și încredere.

În schimb, președintele Donald Trump încă discută cu doctorii, dar nu a programat nimic, conform Twitter. Casa Albă a oferit o altă scuză pentru întârzierea lui Trump, spunând că președintele dă prioritate celor mai vulnerabili.

Până în momentul de față, aproape un milion de americani s-au vaccinat împotriva COVID-19.

1 2 3 147
Derulează înapoi