Category archive

Marca POV21

Mihai Eminescu – 171 de ani de creație și lacrimi. Detalii din spatele vieții

"în Marca POV21/Păreri și opinii" "de POV21"
Mihai Eminescu

Atunci când eu spun Mihai Eminescu, tind să-mi dreg vocea și să privesc spre cer. Pentru că în spatele acestui nume refugiat și considerat bolnav stau 39 de ani de creație și de negură.

15 ianuarie- se naște cel ce urma să devină Luceafărul culturii românești

Acum 171 de ani, în iarna anului 1850, în Botoșani, vine pe lume fiul al șaptelea al Ralucăi Jurașcu și a lui Gheorghe Eminovici. Din anumite presupuneri, am tras concluzia că partea paternă a poetului aparține Banatului, care la acea vreme, 1735-1739, era proprietate turcă. Nostalgia locului natal îl inspiră pentru poeziile de succes „Fiind băiet…” și „O, rămâi”.

 Știm că până în 1866, numele său complet de naștere a fost Mihai Eminovici, însă i-a fost sugerată schimbarea de către Titu Maiorescu. În același ani a publicat poezia „De-aș avea” în revista „Familia”, pentru prima dată sub numele de „Eminescu”, astfel făcându-și debutul literar.

 

Moartea dragului său profesor, Aron Pumnul, care ar fi vrut să-l înfieze pe poet după ce și-a pierdut unicul fiu, a însemnat o cădere a Imperiului eminescian. Asta, însă, a dus la un omagiu transformat în primul său poem, prima zvâcnire a creației, „La mormântul lui Aron Pumnul”.

Cum a devenit adolescentul Mihai Eminescu cea mai importantă voce a literaturii române?

Despre studii vă spun decât faptul că, datorită aparținerii dintr-o familie relativ modestă din punct de vedere material, tânărul Eminescu a urmat studii „pretențioase”, dar practicate cam sacadat. Astfel, clasele mici le începe, evident, acasă, iar în clasa a III-a urmează studiile la National-Hauptshule, scoala primară greco-orientală din Cernăuți. În 1860, schimbă mediul școlar și clasa a IV-a este absolvită la „K.K. Orber-Gimnasium” din același oraș, dar în 1862 părăsește școala și se intoarce la Ipotești, nemaifiind acceptat înapoi. Așadar, se angajează ca practicant la Tribunalul din Botoșani și copist la comitetul permanent județean. Demisionează după un an, în 1865. În acest fel, adolescentul devine un rătăcitor prin lume, căutându-și precum un poet trist, menirea. În 1867, intră în trupa lui Iorgu Caragiale (ca sufleor și copist), ulterior devine secretar pentru Mihail Pascally și ajunge să lucreze cu Teatrul Național la doar 17 ani. Uimitor, raportându-ne la zilele noastre.

Ei bine, în 1869 trece la o altă etapă a vieții, studenția, petrecută la Viena, urmând Filozofia și Dreptul. Aici își cunoaște eterna iubire, Veronica Micle, femeia care întoarce lumea poetului peste cap. Însă, în același an, conform unor surse istorice, primele semne ale unei boli își fac apariția. Între 1872 și 1874, datorită faptului că a fost un student model la Berlin, unde, mai târziu, la a doua înscriere, își obține doctoratul, Junimea i-a acordat o bursă, însă având condiția de a-și depune lucrarea de doctorat în filozofie. Nu a respectat promisiunea și nu s-a prezentat la examenele finale.

Viața sa a deviat de la decursul obișnuit și își dedica tot timpul lecturii. Devine, după obținerea doctoratului, director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Mihai Eminescu a predat lecții de logică la Institutul academic.

În 1875 rămâne fără locuri de muncă…

…, dar a primit un post de corector și redactor la ziarul local Curierul de lași, însă în partea neoficială. Curios este faptul că foarte multe rubrici scrise de el nu au fost semnate cu numele lui sau semnătura. Datorită Junimii, Eminescu îl cunoaște pe cel care avea să îi devină prieten până la moarte (se sting în același an) și alături de care și-a dus traiul pentru câteva luni în Bojdeuca din Țicău, Ion Creangă.

 

În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef la ziarul Timpul. În acești ani, mai puțin în 1882, când nu a publicat absolut niciun vers, s-a dedicat activității sale poetice și creează seria de scrisori și „Luceafărul”. Deși asta i-a adus motive de bucurie, fiind cele mai mari poeme ale sale, această perioadă l-a făcut să își conștientizeze boala.

Singurătate, alcoolism, bipolaritate diagnosticată, sifilis, demență sau o genialitate a cărei veste nu trebuia aflată?

Totuși, după 131 de ani de la moartea sa, nu s-a aflat concret cauza decesului sau boala extrem de controversată. Eu constat că ipocrizia și nepăsarea exterioară din România l-a ucis. Și vă voi demonstra și de ce:

La vârsta de 33 de ani, trupul poetului a fost lovit de o alienare (a dezvoltat o criză maniacală puternică, ce a necesitat internarea). Durerile aveau loc la nivelul capului, boala manifestându-se și prin insomnii. Mai înfricoșător, mintea sa o luase atât de razna încât gonea înarmat pe străzi. A fost internat la sfârşitul lunii iunie, 1883, în sanatoriul doctorului Şuţu, din București, și diagnosticat cu manie acută. Titu Maiorescu îl trimite spre Viena cu fonduri strânse de el, dar nu după mult timp este readus la București, ulterior la Iași. Este internat din nou la Socola, dar şi la Mănăstirea Neamţului, la Bolniţa pentru boli nervoase. Aflăm chiar și de o paralizie.

Imaginați-vă 6 ani de viață (ultimii chiar) petrecuți prin senatorii, după 33 de ani de genialitate…

O moarte absolut revoltătoare

Am reușit să găsesc în studiul neuropatologului Vuia, o declarație de la acele vremuri:

La 23 Martie 1889, s-a redactat un raport medico-legal despre boala poetului de către dr. Şuţu şi dr. Petrescu pentru stabilirea situaţiei sale mentale şi gradul de responsabilitate. De luat în consideraţie că medicii nu semnalează decât tulburări psihice, asta bineînţeles fiindcă nu existau alte simptome, cum o ştim de la dr. Vineş, de altfel. Dar totodată se fac observaţii juste, demne de toată atenţia. Bolnavul, la întrebările puse, răspunde cu o voce cântătoare şi monotonă (nu are fenomene disartrice de vorbire). Altădată repetă vorbele pronunţate de alţii şi când e singur exprimă monologuri fără sens (cel puţin pentru ei!). Dar în continuare se notează, în plimbările prin grădină, adună obiecte de pe jos, pietricele, hârtii, aşchii de lemn, punându-le în buzunar ca pe obiecte de mare valoare. Strică şi rupe ce găseşte, de pildă aşternutul într-un mod inconştient, numai pentru a-şi exersa o anumită activitate, fără rost. Atenţia îi este absentă, nu se poate concentra, dă răspunsuri maşinale, automate”

Ieșenii erau de părere că sifilisul ar fi fost luat în urma întreținerii relațiilor sexuale cu femei ușoare, la Berlin și Viena.

Corpul poetului începea să înțepenească brusc uneori, ceea ce a dus la o paralizie generală, apărută chiar după internarea în spital. În acea perioadă, cel mai bun tratament pentru sifilis era mercurul, așa că îi era administrat. Dar ce ne facem când tratăm un presupus bolnav al cărui diagnostic e oferit pur și simplu din burtă?

De la frecții cu mercur, la injectarea acestuia în vene, până la moarte…

Diagnostice puse total greșit: alcoolism, sifilis, demență.

Diagnostic descoperit abia în 2014: sindrom maniaco-depresiv. 

Poetul era un patriot înrăit, tratând cu dispreț și ură chiar sistemul românesc. Cât timp a fost internat, cânta adesea imnul „Deșteaptă-te, române!”. Avea o voce de aur, însă îngrijitorii și colegii de senatoriu nu simțeau asta. Astfel că, pentru a-l opri, cunoscutul Petrache Poenaru îl lovește cu o cărămidă în cap pe motiv că acesta cânta fals. Eminescu a fost dus în pat, suferind de un traumatism. După 3 zile, se stinge marea stea și nici măcar nu îi este efectuată o autopsie.

Însă o boală nerecunoscută de doctori era singurătatea.

Un geniu fără seamăn, dar pustiu sufletește, a creat o lume în care dragostea nu a reușit să vindece, ci să sape mai adânc. Își îneca suferințele în bautură, cafea și tutun. Însă, pe lângă poezie, Eminescu mai avea un dor, tânăra Veronica Micle, alături de care nu și-a putut petrece anii vieții. După ce privirea lui s-a îndrăgostit de „îngerul blond” cu ochi albaștri, Eminescu devine pentru următorii 7 ani, amantul Veronicăi, care era căsătorită de la vârsta de 14 ani cu fostul său profesor (mai mare cu 30 de ani decât ea). Pe deasupra, ea și Ștefan Micle aveau 2 copii. Asta nu a însemnat un impediment în crearea unei povești sensibile ce va rămâne veșnic în literatura română. Nebunie, senzualitate și poezie- așa am descrie întâlnirea lor, ambii având 22 de ani.

După moartea soțului, în 1879, cei doi au spart bariera ascunsă a amorului și devin iubiți. Au avut chiar și un copil împreună, însă s-a născut mort. După evenimentul tragic, cei doi au sperat ca planurile de căsătorie ii va face fericiți, însă asta nu s-a adeverit niciodată.

Soarta îi desparte, Eminescu mutându-se la București și devenind gelos, Veronica fiind curtată de Caragiale. În 1883, boala poetului l-a dus înapoi pe meleagurile studenției, la Viena, pentru un tratament. Veronica rămâne în țară, afișând chiar o nepăsare asupra iubitului său.

În timpul despărțirii, între cei doi are loc o corespondență de scrisori absolut fermecătoare, în care își spuneau adesea „Dulcea mea Doamnă” sau „Momoț” și „Eminul meu iubit”.

„Dragă Momoț,

Azi am citit într-o foaie franțuzească că amorul e ca floarea de lămâi: florile albe și fructele verzi. Asta va să zică că fructul oricărui amor e gelozia și de aceea nu mai citi nici între șiruri, nici peste ele, ci ceea ce ți-am scris. Tu ești comoara mea, dar ești într-un codru de tâlhari.” 

Amicul meu,

Există adevăr în lume, și fericirea este ea sau nu dată omului pe pământ sunt întrebări care, eu cred, că vor rămâne pururea ca întrebări, și a le căuta răspunsul e cea mai mare nebunie la care un biet nemuritor să poate expune în viață”

Moartea Eminului ei iubit o face pe Veronica să se retragă în sânul Mânăstirii Văratec, unde mai trăieste aproape 2 luni, luându-și viața din cauza depresiei profunde și pleacă la cel numit „scumpul meu iubit micuț”.

Incompetența de care România dădea dovadă în anii 1800 persistă și astăzi, în zi aniversară. 171 de ani de poezie lăsată în mâinile mai marilor conducători ai unui popor care doar și-a bătut joc de o minte a unui geniu. Pentru a-i face urări, îl găsim pe marele poet la Cimitirul Bellu, acolo unde șade din 1889.

 

Echipa POV21 v-a pregătit o serie de urări de Crăciun!

"în Marca POV21" "de POV21"

Miros de portocale, cetină de brad și cozonaci proaspăt scoși din cuptor… Vestitorii Crăciunului au început să ne colinde. Lăsând la o parte contextul pandemic, avem nevoie de o desfătare, de un moment al nostru în care să ne dăm seama că suntem împliniți, că prăjitura arsă poate fi mâncată și ea, nu e atât de rea precum arată.

Și pentru ca acest Crăciun și fie și mai luminat, o parte din Echipa POV21 v-a pregătit o serie de urări care să vă bucure inimile!

„Chiar dacă este un Crăciun atipic, vă propun să vă bucurați de momentele petrecute împreună cu familia! Crăciun fericit și liniștit alături de cei dragi!

Sângeorzan Gina, coordonator al Redacției de Jurnalism


 

„Vă doresc un Crăciun fericit și sănătos! Anul 2020 nu a fost anul nostru, sper să aveți parte de liniște sufletească, de momente cu adevărat importante alături de oamenii dragi, într-o atmosferă parfumată cu miros de cozonac și portocale.”

Iulia Asproiu, redactor


 

„Vă doresc un Crăciun plin de lumină! Să ne bucurăm acum, la final de an, de toate momentele care ne-au făcut mai puternici și care ne-au arătat cât de bine e să ne aflăm, în final, unii lângă alții. 

Să ne auzim în 2021 mai buni, mai frumoși, mai entuziaști și mai dornici de a trăi memorabil! 

Sărbători binecuvântate!”

Andreea Cordoș – cofondator POV21


 

„Știu, nu e cea mai bună ocazie să vă urez un Crăciun fericit, fiindcă este unul trist și sumbru. Ceea ce vreau să zic, în mod special, este să nu vă pierdeți speranța, căci atunci când nimeni nu va mai spera spre mai bine, totul se va duce de râpă. Așa că protejați-vă cât puteți de bine, pentru a-i proteja pe cei dragi. Continuați să dăruiți, chiar speranță și fericire oricui, pentru a trece împreună peste această «coliziune cu Nibiru». Poate este cea mai cruntă lecție de umanitate pe care am fi putut-o primi vreodată, dar vom prețui, cu atât mai mult, pe cei dragi și poate vom învăța ce consecințe ne pot aduce direct faptele noastre, la un moment dat… Sărbători fericite și pline de speranță, încredere și responsabilitate vă urez, căci dacă nu noi ne facem bine, atunci cine?”

Alexandru Cojocariu, redactor


 

„Pentru cei mai mulți dintre noi, anul 2020 nu a fost tocmai reușit, dar nu trebuie să ne pierdem speranța. Până la urmă, speranța este cea care ne ajută să trecem prin toate și tot ea ne va ajuta să depășim aceste vremuri atipice. Sănătate vă doresc din suflet! Să continuați să credeți în voi și în vremuri mai bune! Fericirea, curajul și faptele bune să vi le aducă noul an! Un Ajun de Crăciun împlinit și un 2021 care să vă găsească cu forțe noi!”

Raluca Scurtu, redactor 


 

„Noi, românii, avem capacitatea asta de a trece prin orice. Am trecut prin prigoana turcilor? Am trecut. Am trecut prin 40 de ani de comunism? Am trecut și prin ăia. Sărbătorile de anul ăsta sunt prilejul perfect pentru a ne aminti cine suntem și ce putem face, dacă suntem uniți.

Dragilor, e un clișeu dacă vă urez «sărbători fericite», așa că o să mă limitez la «sărbători luminate», pentru că avem nevoie, mai mult ca oricând, de lumină în viețile și sufletele noastre. Fiți fericire!”

Radu Bertea, redactor POV21 Suceava


 

„2020 devine o amintire, iar sărbătorile ne asigură un mic prilej de a zâmbi, în ciuda anului ieșit din comun. Indiferent de ceea ce ne rezervă 2021, indiferent cât de clișeic ar suna, singura limită e cea impusă de voi. Sărbători fericite și nu numai!”

Sofia Aderov, redactor


 

„Vă scriu cu speranță, cu dor în suflet și cu o oarecare nostalgie presărată printre rânduri. Vă scriu, chiar dacă sunt conștientă că nu pot schimba anul, să vă aduc clipele de fericire pe care le-ați fi meritat fiecare dintre voi.

Și totuși… îmi doresc să aveți parte de un Crăciun magic, căci merităm măcar un final de an frumos! Îmi doresc ca din acest an să luăm atât fragmentele cele mai bune, cât și pe cele mai puțin plăcute, pentru că doar așa reușim să devenim mai puternici.

O să vină și zile mai bune, dar până atunci, hai să ne bucurăm de ceea ce avem! Să ne prețuim pe noi înșine, și poate cel mai important, să-i prețuim pe cei dragi nouă, pentru că fericirea noastră depinde de ei!”

Lorena Miterici – PR & Parteneriate


 

„Chiar dacă va fi un Crăciun diferit, asta nu înseamnă că magia Crăciunului a dispărut. Doar noi putem să păstrăm magia Crăciunului vie și să răspândim bucurie, bunătate, speranță și iubire în lume și printre noi. Păstrați aceste valori în suflet și vom trece peste această perioadă cu bine, împreună. Vă doresc sărbători liniștite, cu pace în suflet și în casele dvs., cu bucurie și speranță pentru anul care vine și un an nou mai bun, mai frumos și mai prosper.”

Cu drag, Preda Ștefania – redactor POV21 


 

„La mulți ani, dragilor! De asemenea, Crăciun fericit. Anul acesta, pentru mine, a fost unul plin de avânt în toate direcțiile. Un an cum altul nu va mai fi și, în ciuda obstacolelor, am progresat și m-am depășit. Se poate, puteți și voi. Anul a fost dificil, dar pe următorul mi-l imaginez cu mult mai multă putere și speranță decât acesta. Viața este în pante și rampe.

 Uneori urci, alteori cobori, dar întotdeauna merită trăită, indiferent de poziția în care te regăsești în această viață.”

Alex Burlacu, coordonatorul adjunct al Academiei de Scriitori POV21


 

„A fost un an mai dificil și probabil nu te-ai fi așteptat să treci printr-o pandemie. În 2019 îți făceai planurile pentru 2020, iar acum e momentul să ți le faci pentru 2021. Nu contează situația prin care trecem, deoarece trebuie să ne păstrăm speranța că vom trece cu bine prin această perioadă.

«Crăciunul este pentru totdeauna, nu doar pentru o zi, este dragoste, dorinţa de a trăi împreună, de a dărui, toate acestea nu sunt de pus deoparte ca nişte clopoţei, lumini şi beteală argintie într-o oarecare cutie pe un raft. Binele pe care îl faci pentru alţii este binele pe care ţi-l faci ţie.» (Norman Brooks)

Haideți să primim în sufletul nostru spiritul Crăciunului! Vă urez un Crăciun fericit și un an nou frumos!”

Petre-Daniel Tîrziu, membru al Academiei de Scriitori


 

„2020 nu a fost cel mai bun an din viața noastră, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne dăm cu capul de toți pereții.

Viața merge mai departe, iar noi o să apucăm să vedem și luminița din capătul tunelului, sau poate chiar o vedem. Eu și cu comunitatea POV21 vă urăm sărbători cât mai faine și să fiți în siguranță, pentru că aș vrea să întâlnesc și în viața reală.”

Silviu Andrei, membru al Academiei de Scriitori

Legenda lui Moș Nicolae! Tu ai fost cuminte?

"în Marca POV21" "de POV21"
Legenda lui Moș Nicolae

În fiecare an, Moș Nicolae vine pe furiș în casele oamenilor pentru a lăsa daruri în ghetuțele copiilor cuminți, dar și adulților. Este mult mai discret decât Moș Crăciun, fiind de nevăzut în preajma oamenilor. Pentru a primi cadourile mult așteptate, de obicei dulciuri, copiii trebuie să își curețe bine ghetuțele. Așadar, în rândurile următoare aflăm legenda lui Moș Nicolae.

De unde vine Moș Nicolae?

Se spune că Moș Nicolae s-a născut în Asia Mică, fiind protectorul copiilor. Ca scurt istoric, Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270, în cetatea Patara din Asia Mică. Acesta a locuit în orașul Myra, acolo unde a fost episcop.

După moartea părinților săi, Nicolae și-a împărțit averea celor săraci, iar mai apoi, a plecat la Ierusalim ca prelat. În anul 325, el a fost unul dintre episcopii care au luat parte la Primul Conciliu de la Niceea, la chemarea împăratului Constantin.

Despre Moș Nicolae s-au format multe legende de-a lungul timpului. Una dintre ele spune că ar fi ajutat trei fete sărace să se mărite. Le-a oferit ca zestre un săculeț plin cu aur fiecăreia, pe care l-a așezat la poarta casei lor. Când a venit rândul ultimei fete, tatăl lor era curios cine le oferă săculeții cu aur, așa că a stat de pază într-o noapte. Atunci, Nicolae a lăsat zestrea într-o șosestă care era pusă la uscat pe vârful casei. De aici a pornit obiceiul de a lăsa cadouri în ghetuțe. Cei trei săculeți cu aur au devenit simbolul Sfântului Nicolae.

Astfel spus, în seara de 5 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele pentru ca în dimineața următoare Moșul să le lase cadourile pe care și le doresc. Se spune că este de ajuns ca Moșul să se uite prin geam ca să-şi dea seama dacă un copil a fost cuminte sau nu. Moș Nicolae le aduce celor cuminți multe dulciuri și jucării, pe când celor neascultători, o nuielușă.

Dragă Moș Nicolae,

Pe lângă cadourile nenumărate, dulciurile delicioase și aromate, multele jucării, pune în ghetuțele copiilor și multă dragoste, creștere curată, fericire, bucuria zilelor care vor urma, dulceața dimineților agitate de școală, iar când obrajii celor mici se odihnesc, pune tu zâmbete nenumărate pe chipurile lor.

Mai pune, Moșule, în ghetuțele tuturor celor care cred în tine, căldură sufletească, o rază de soare, blândețe și ocrotire, daruri cu care sufletul fiecăruia să se poată hrăni.

Fiecare dintre noi poate fi ajutorul lui Moș Nicolae.

Anul acesta putem fi chiar și noi ajutoarele lui Moș Nicolae. Poate pentru cei dragi, pentru copiii din orfelinate, pentru oamenii în vârstă din aziluri sau pentru cei nevoiași. Un dar pentru fiecare dintre oamenii dragi ar însemna mai multe zâmbete pe fețele unor suflete frumoase.

Top 5 idei de cadouri pentru copii de Crăciun!

"în Marca POV21" "de POV21"
Cadouri

Sărbătorile de iarnă se apropie cu pași repezi. În mai puțin de o lună intrăm în luna decembrie. Știm cu toții ce ne așteaptă: clar, multe cadouri de cumpărat.

Decembrie, luna cadourilor!

Și aici începe nebunia! În luna decembrie trebuie să fii bine pregătit, atât psihic, cât și financiar. Părinții cu copii de peste 5 ani înțeleg de ce spun acest lucru. Odată cu creșterea copilului, vin și acele momente când începe să ceară și să-și dorească tot mai multe și parcă cele mai scumpe jucării.

Noi vă înțelegem, dragi părinți, și tocmai din acest motiv venim în ajutorul vostru. Am realizat o mică listă cu idei de cadouri pe care puteți să le achiziționați pentru copil fie de Moș Nicolae, fie de Moș Crăciun sau poate chiar de ziua lui. Dacă este și ziua copilului în luna decembrie, nu pot să vă urez decât spor la cumpărături!

Lista e gândită în așa fel încât jucăriile să se potrivească atât pentru fete, dar și pentru băieți și să fie și educative.

1. Set de litere și cifre magnetice

Setul conține 253 de piese cu litere alfabet și cifre magnetice, 1 tablă magnetică cu două fețe, 3 markere, 1 radieră și o cutie de depozitare. Aceasta este o jucărie creativă și interactivă de învățare pentru copilul tău. Jucăria se potrivește copiilor de la 3 ani în sus.

Cumpără de aici

2. Set inteligent de construcție magnetică – MAGNETIC CONSTRUCTION BLOCKS

Setul conține 70 de piese și o carte cu idei de construcții. Datorită jocului cu blocuri, copiii practică gândirea creativă și abilitățile manuale.

Cu ajutorul unor elemente cum ar fi roțile, ferestrele, acoperișul, puteți construi absolut totul de la ei. Copilul poate crea multe construcții interesante: de la case, mașini, până la Turnul Eiffel sau la rachete.

Cumpără de aici

 

3. Headu Montessori – Cărți despre emoții și acțiuni

Copiii pot învăța să recunoască emoțiile, expresiile faciale și acțiunile de zi cu zi prin observarea imaginilor băieților și fetelor. Aceste cartonașe stimulează mintea copiilor, dar prin joc, printr-un mod distractiv.

Cumpără de aici

 

4. Button Idea – Joc de creație

Acest joc conține 12 planșe și 45 de butoane colorate. Broască, pește, pasăre, copac, casă sunt câteva modele pe care le veți găsi pe planșe. Acest joc ajută la dezvoltarea coordonării mână-ochi, abilităților motorii fine și gândirii creative a copilului. Cu ajutorul butoanelor, ei vor realiza produsul final de pe planșa respectivă.

Cumpără de aici

 

5. Memory Chess – Joc de memorie

Jocul conține 24 de piese de șah colorate, un zar și o tablă de joc. Se vor așeza toți pionii pe tabla de joc cu culoarea în jos, iar apoi se aruncă zarul. În funcție de culoarea zarului trebuie scos același pion, de aceeași culoare. Câștigă cel care adună cei mai mulți pioni. Este un joc distractiv, dar în același timp dezvoltă memoria vizuală a copilului.

Cumpără de aici

 

Sperăm că v-am ajutat și v-am mai ușurat din munca pe care trebuie să o depuneți în goana după cadouri. Spor la cumpărături!

De asemenea, aici găsiți și câteva exemple de cadouri „așa nu”!

Confesiunile tinerilor – Ce mi-a făcut inima să bată mai puternic

"în Texte/Marca POV21" "de POV21"
viața tinerilor

Ce poate fi mai palpitant decât să intri în profunzimea din viața tinerilor și să afli care a fost cel mai important și memorabil lucru care li s-a întâmplat ?

Este deja știut faptul că această perioadă este una destul de solicitantă, plină de surprize, trecând printr-o mulțime de „provocări” ce ne formează pentru viața de adult…

Sărbătorind în această lună Ziua Internațională a Tineretului, noi, tinerii din POV21, am marcat această sărbătoare printr-o nouă ediție a seriei de confesiuni.


Cea mai memorabilă întâmplare și cea mai scurtă… Totul s-a întâmplat într-o zi de vară, după ce a fost gata școala. Era unul din anii când școala se termina in iunie si începea in septembrie… Nu, nu era pandemie, vreau sa zic! Împreună cu doi prieteni am hotărât să plecăm undeva, oriunde, doar să plecăm. Nu pot să cred ca ne-am ales destinația cu ajutorul jocului, piatră-hârtie-foarfecă! Da, exact așa!

Și ghiciți ce a ieșit? Timișoara!

Oh, da, aveam de mers aproape 600 de km într-o zi, ajungând la celălalt capăt al țării! Totul bine și frumos, până am dat de CFR. Ok, a fost si mai vintage, ce să zic, aveam momente când simțeam că mergem înapoi… 24 de ore în tren… Dar a fost nemaipomenit! Am ajuns, rupți, vă dați seama, după atâta timp, dar tot voiam să vedem ce ne-am propus. Când am ajuns în fața Catedralei, am avut cel mai ciudat sentiment. De ce? Știam foarte bine că acolo au murit primele victime ale comunismului… Primele gloanțe, primii morți, Timișoara.

Atunci, mi-am dat seama că orașul nu a fost ales întâmplător de către soartă, fiindcă ne-a dus undeva, unde cândva s-a strigat libertate!

Daca călătoria noastră a fost una random de la început, se pare că la sfârșit ne-am dat seama că istoria se vrea știută, și fiindcă istoria vrea asta, în zilele ce au urmat am fost la toate locurile unde au existat victime ale comuniștilor, Gherla, Aiud, Pitești, ș.a.

„Se pare că in viață trebuie sa fim mai spontani, fiindcă din aceste fapte spontane, putem crea amintiri pe viață si cel mai important, creăm istoria!”

– Andrei Druga


Am multe întâmplări pe care le țin cu dragoste în albumul memoriei mele și mi-ar fi imposibil să aleg doar una dintre ele ca fiind cea mai memorabilă. În schimb, pot să aleg una recurentă, una care nu s-a epuizat niciodată în viața mea și sper că nici în viața tinerilor: experiența lecturii. Este o întâmplare care revine continuu, un izvor de sentimente și idei care nu se sfârșește niciodată.

Lectura sau întâmplarea de a găsi și citi cărțile potrivite este o experiență copleșitoare.

Îmi amintesc cu drag de zilele în care uitam complet de mine și de cei din jur în favoarea cufundării totale în lectură. Lectura este o stare. Este și o rețea de socializare, căci poți socializa cu cei mai renumiți, inteligenți și bogați sufletește oameni din istorie, cu cele mai fericite și mai admirabile exemplare ale omenirii.

Apasă aici pentru câteva noi sugestii de cărți ce au fost la maximă căutare în acest an!

Lectura te afundă într-o apă adâncă din care nu poți ieși decât cunoscându-te mai bine pe tine și pe cei din jur. Te îmbogățește și te clădești constant pe temelii de fier. Recomand cu drag oricărui tânăr această întâmplare memorabilă care este cititul.

       „Sfatul meu e să citiți mai ales autorii clasici, canonici, care au marcat istoria literaturii universale.”

Cărțile de duzină, Young Adult sau cum s-or mai chema au și ele frumusețea lor, desigur, însă nu sunt atât de bogate în sensuri, originalitate, creativitate, profunzime și imaginație precum ale marilor autori, dintre care în acest moment, personal îi prefer mai ales pe Dostoievski și Tolstoi.

– Robert Grigore Manea


 

În generală eram un copil introvertit. Aș fi ales mereu o carte bună în locul unei ieșiri în oraș. Nu găseam frumusețea ieșirilor la terasă, iar ideea de club mi se părea o prostie. Totuși, îmi plăcea natura.

Simțeam o anumită pace când mă găseam înconjurat de copaci, departe de zgomotul orașului.

Nu aveam mulți prieteni, dar pe aceia puțini îi iubeam și împărțeam cu ei fiecare aventură. Cea mai memorabilă a fost noaptea când ne-am pierdut prin pădure. Întâmplarea nu a fost ceva spectaculos în sine, comparând cu altele din viața tinerilor. Porniserăm la o plimbare, însă câteva ore mai târziu am realizat că se făcuse întuneric, iar noi nu mai găseam drumul înapoi.

Ceea ce a făcut ca amintirea să rămână una dintre cele mai frumoase au fost prietenii cu care eram.

Deși ne-am găsit pierduți în beznă, nu simțeam vreun fel de frică, ba chiar dimpotrivă. La 13 ani noi eram cei mai descurcăreți! După ore în care ne-am ghidat după stele și mucegaiul de pe copaci, care sunt mai folositoare decât harta de pe telefon, am reușit să ajungem înapoi acasă cu aceeași energie cu care am pornit.

                                      „Orice întâmplare poate fi bună dacă ești cu oamenii potriviți.”

– Anonim


Când aveam în jur de 5-6 ani, mă gândeam că viața de adult este cu mult mai fantastică față de viața unei mici fetițe (MARE GREȘEALĂ). Abia așteptam să cresc și-mi imaginam că voi fi un chitarist de mare succes.

În clasele I-IV, am fost o leneșă. Uram să cânt. În timpul orelor „creative”, mereu găseam ceva de făcut: mă jucam cu un cordon de la ghiozdan, scăpam pixurile (de fapt, le trânteam) și făceam gălăgie atunci când domnișoara practicantă ținea anumite lecții de probă (acum s-a cam întors roata).

Am crescut urând muzica. Și, treptat, în clasa a VIII-a nu aveam niciun hobby. Până când, un „îngeraș” mi-a schimbat viziunea.

                                                                                       Accident?

Aproape că reușisem să combat o zi destul de grea (la fel ca toate celelalte din viața tinerilor, cum ar spune alții…). Pregătirea pentru Evaluarea Națională era dificilă. Singurul meu refugiu înfățișa băncuța din apropierea dealului aflat lângă școală. O „băncuță-simbol” care mi-a înghițit lacrimile și care mi-a suportat greutatea sufletului. După câteva ore dificile, trebuia să recapăt puteri, așa că am ales să mă alătur unui abandon al timpului stând pe lemnul fraged al băncii.

În acel moment, s-a apropiat un băiețel de clasa a V-a. În spate, căra o chitară, iar chipul acestuia aproape se pierdea din cauza înălțimii pe care o avea husa.  S-a părut că și el luptase cu o zi dificilă. S-a așezat pe aceeași băncuță, lângă mine. A scos chitara din acea husă imensă, neagră. El se descărca altfel: ura să plângă, deci lăsa chitara să-i fie pace pentru bătăile inimii sale:

„Dacă nu ai auzit o chitară plângând înseamnă că nu știi cât poate plânge sufletul omului”

Sinceră să fiu, am râs. Inocența copilului nu a făcut altceva decât să-mi stârnească un interes și am discutat cu el despre problema mea: lipsa hobby-ului, dar și stresul.

Mi-a pus chitara-n brațe. Am încercat să exemplific un acord pe care mi-l arătase acel băiețel. Mi-a plăcut. Simțeam o atingere lină, parcă instrumentul pierdea din greutate și, odată cu el, tot stresul și toate problemele se diminuau. Sunetul ei fin mă poseda.

Mi-am adus aminte de promisiunea făcută pe vremea când eram un „purice”: voi munci pentru a ajunge un muzician desăvârșit.

Băiețelul mi-a zâmbit și mi-a propus să particip și eu la viitoarele ore de chitară, ce vor fi realizate în cadrul școlii. Mi-a mai zis că e foarte ușor să înveți dacă știi ce vrei cu adevărat de la un instrument, iar ceea ce voiam eu era echilibrul.

                „De ce oamenii mari sunt pasionați de lucruri pe care nu le pot înțelege?”

Cât adevăr într-o frază atât de simplă. Oamenii mor și tot nu capătă înțelepciune…

A fost o zi decisivă pentru mine. Mi-am promis ca, după ce voi rezolva cu Evaluarea Națională, primul lucru pe care-l voi face va fi să-mi cumpăr o chitară și să particip la fiecare curs.

Și tocmai asta s-a întâmplat.

– Filimon Andreea-Gabriela


Tu ai o astfel de întâmplare, specifică din viața tinerilor, ce ți-a făcut inima să bată de câteva ori mai puternic?

   Împărtășește-o cu noi în comentarii!

 

Echipa POV21 recrutează noi membri

"în Marca POV21" "de POV21"
POV21

Ți-ai dorit mereuscrii și n-ai știut de unde  începi? POV21 este locul de unde  pornești 

Fie că ești pasionat de poezie, de literatură, de știri sau de opinii, POV21 îți oferă șansa să te afirmi. Ba chiar mai mult, o poți face și internațional! Dacă franceza, germana, engleza, spaniola, portugheza sau italiana se află printre limbile pe care le cunoști, te așteptăm în redacție! 

Cum a apărut POV21?

POV21 este o asociație, o revistă online formată din oameni adunați de prin toate locurile țării, care a luat naștere acum 3 ani, din dorința de afirmare a tinerei generații. Astfel, sute de voci s-au făcut auzite prin intermediul acestei platforme, iar modele și tineri dornici să schimbe ceva s-au făcut remarcați de-a lungul timpului.  

Ce s-a întâmplat după? 

Ne-am extins. Acum avem redacții internaționale, în 6 limbi diferite: engleză, franceză, germană, italiană, portugheză și spaniolă. Mai mult decât atât, echipele sunt mixte, aici se găsește interculturalitate și egalitate, iar tu vei putea coopera cu vorbitori nativi ai acestor limbi, precum și cu alți străini care împărtășesc o a doua limbă cu a ta.  

Unde ne aflăm? 

În momentul actual, revista este citită de peste un milion și jumătate de oameni din toată lumea, la doar cele peste 3500 de articole publicate. De asemenea, avem propria marcă de evenimente, cunoscute deja de media românească, și fiindcă ne doream mai mult, am încercat propria emisiune TV, care acum s-a transformat în podcast.  

ALĂTURĂ-TE ECHIPEI POV21! 

Dacă până acum nu ți-ai găsit locul în societate și îți place să scrii, ei bine, aici este locul tău! Poți face parte din echipă, devenind unul dintre membrii redacției, sau ne poți trimite textele tale la [email protected]. 

Consideri că recunoașterea pe plan național este prea mică pentru tine? Atunci te așteptăm în redacțiile internaționale! Nu contează vârsta pe care o ai sau studiile, ci doar pasiunea ta pentru scris. Dacă te vezi un viitor „blog-influencer”, atunci trimite-ne un text scris de tine pe mail sau printr-un mesaj pe pagina de Facebook POV21. Textul poate fi în oricare dintre limbile enumerate mai sus și poate fi pe orice temă îți dorești tu. Te vom ruga, de asemenea, să ne spui nivelul de cunoștințe vizavi de limba aleasă și ceea ce speri că vei găsi în colectivul POV21.  

Legat de partea creativă, nu te stresa, avem o Academie a Scriitorilor special pentru a-i învăța pe novici cum pot să scrie cât mai bine.  

Ediția de engleză: [email protected] 

Ediția de spaniolă: [email protected] 

Ediția de germană: [email protected] 

Ediția de franceză: [email protected] 

Ediția de italiană: [email protected] 

Ediția de portugheză: [email protected] 

 

Acesta este semnul de care aveai nevoie! Ce mai aștepți? Vino să ne cunoști și să ne îmbogățești redacția cu personalitatea ta! Abia așteptăm să te cunoaștem!  

HillTop Festival 2020 se mută în Pădurea Schullerwald pe data de 20 iunie!

"în Evenimente/Marca POV21" "de POV21"

Actualizare: Din cauza condițiilor meteorologice precare din 19 iunie, decizia noastră în ceea ce privește HillTop Festival este de a-l muta sâmbătă, în Pădurea Schullerwald pe data de 20 iunie. Biletele deja achiziționate își păstrează valabilitatea.

Gata cu leneveala și statul în casă! Sâmbătă, începând cu ora 18:00, te așteptăm în Pădurea Schullerwald (zona de agrement) din Bistrița, la cea de-a doua ediție HillTop Festival!  

Pe tot parcursul evenimentului, te vei putea bucura de muzică live oferită de trupe precum E-AN-NA, 7 Pași, Punkarta, The Boulevard, ZELU, DODA, DI ZI, Navzar, Ioana Marti și Ana Burduhos. De asemenea, în program sunt trecute momente de karaoke alături de The Boulevard, lansare de lampioane, urmate de after-party, în compania lui DJ Rocky.

Prețul unui bilet este de 25 de lei, în limita a 450 de locuri impuse de lege, putându-se procura până în ziua evenimentului sunând la numerele de telefon:

Geanina Jarda – 0751 081 882

Antonia Chiciudean – 0724 256 911

Izabela Ilvan – 0755 928 210

Iar pentru copiii sub 3 ani, accesul este gratuit.

De asemenea, toate biletele vor fi înscrise la tombolă: 10 norocoși pot câștiga pe loc 10 abonamente, pe 3 zile, la ediția  WTF – Way Too Far Festival 2021.

Pentru că situația actuală este mai delicată, ne vom asigura că măsurile următoare sunt respectate:

  • accesul publicului va fi permis numai în condițiile purtării de mască;
  • anunțăm că se efectuează verificarea temperaturii la intrarea în perimetrul evenimentului, iar persoanele care refuză efectuarea acestei rutine nu vor avea acces în locație;
  • participanții vor avea la dispoziție dezinfectant pe bază de alcool;
  • nu se va permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree)
  • Solicităm fiecărui participant să aibă propriile pături sau perne. Noi vom marca solul astfel încât să conturăm spații care să respecte distanțarea socială de 2 m pentru fiecare pătură, precum și spații mai mari pentru familii și/sau grupuri de până la 3 persoane

Sună bine? Atunci te așteptăm la HillTop Festival 2020!

Derulează înapoi