Uifelean Aurora Sofia

Stră-stră-stră-bunicul meu, Martin Lajos, a fost un matematician, inginer, inventator, născut în orașul Buda (acum cunoscut ca Budapesta) pe data de 30 august 1827. El a inventat un aparat de zbor funcțional care se spune că a decolat de la sol cu 7 ani înaintea fraților Wright.

Tatăl acestuia, Jozsef Martin își întreținea cei 12 copii cu ajutorul podgoriilor pe care le avea.

Lajos de copil îndrăgește științele naturii, însă Jozsef îl îndrumă să studieze dreptul și o face mai târziu la Universitatea din Budapesta în 1844. Datorită pasiunii pentru matematică și înclinațiilor spre domeniul tehnic, alege ca după 2 ani de drept să treacă la inginerie.

În anul 1848 era în an terminal ca și student. Se înscrie voluntar ca artilerist în trupele revoluționarilor și este prezent să lupte pe câmpurile din țară. Ajunge în Oradea la comandamentul central de artilerie, aici familiarizându-se cu rachetele militare.

Revoluția s-a terminat, însă este nevoie să se ascundă alături de alți revoluționari, dar este arestat și întemnițat în Cetatea Budapestei. Evadează și fuge de răzbunarea habsburgilor, dar este din nou prins și închis.

Împăratul Austriei din acea vreme, Franz Joseph, trimite un ordin de amnistie prin care acesta este înrolat la școala tehnică de ofițeri a armatei din Napoli, unde predă matematică cadeților. După 2 ani se face remarcat de către profesori. Soldatul Martin Lajos scapă de curtea marțială prin grațierea imperială. Mai întâi este înrolat la școala de ofițeri, iar mai apoi la academia din Viena. Termină studiile cu succes în anul 1854 și devine locotenent în armata imperială.

Devine profesor la Krems, la catedra tehnică militară, aici predând geometrie, inginerie și construcții la vârsta de 27 de ani. Deși preda, uneori se mai gândea la probleme de balistică și se ocupă de rachete.

În 1856 a dezvăluit planurile proiectului de rachetă rotativă, fiind și prima sa invenție:

„Efectul forței centrale asupra solidității corpurilor rotative”, în limbajul de astăzi s-ar transpune ca dezvoltarea rachetelor și proiectilelor stabilite prin rotație. Aceste proiectile aveau acuratețe mai mare și parcurgeau distanțe mai lungi decât obuzele de tun. Calculele lui matematice rezolvă o problemă neabordată până acum, iar comandantul suprem tehnic le-a analizat și le-a apreciat.

Cu toate acestea, invenția lui Martin Lajos nu este introdusă. Deja exista un stoc mare de proiectile, iar implementarea acestui nou tip de proiectile ar fi distrus economia. De asemenea el nu voia să își dezvăluie public toate calculele, susținând: „Motivul pentru care nu am făcut acest lucru a fost pentru că, eu fiind maghiar, am vrut ca rodul muncii mele de ani de zile să nu fie făcut public într-o limbă străină.”.

Calculele sale au fost cu mult înaintea vremii, fiind folositoare peste 30 de ani la descrierea funcționării turbinei de tip Laval. În anul 1857 este trimis de superiorii săi să studieze navigația la Trieste pentru a se ocupă de elice la vapoare.

În 1859 Martin Lajos părăsește armata, se întoarce în Ungaria și se axează pe mai multe domenii, ingineria (pe care o practică în particular) și devine pentru o scurtă perioadă de timp inginerul-șef al orașului Budapesta. Obține diplomă pedagogică și devine profesor de liceu la Bratislava, în Slovacia. Guvernul îi recunoaște înalta sa pregătire în matematică și ministrul educației îl însărcinează să redacteze manuale de matematică și geometrie în limba maghiară.

În anii 1860-1870 erau mulți cercetători pe lângă el, care erau preocupați de modelul de zbor al păsărilor.

Aceste aparate de zbor se mai numesc și ornitoptere. Martin Lajos a pornit de la modelul păsărilor, dar folosind metode științifice din secolul al XIX.
Conform cercetărilor sale bazate pe fundamente matematice el clarifica următoarele: suprafața necesară, suprafața pedantă, suprafața minimă a aripilor și puterea necesară unui asemenea zbor. Scrie mai târziu un studiu despre toate acestea, numit „Știința Forțelor Aripii de Pasăre”.

Martin Lajos scrie articole din diverse domenii care apar în multe publicații. În lucrarea sa despre transferul de putere prin suprafețe rotative, formulează principiul turbinei cu aburi și calculează forma ideală a „aripii de abur”, cu 10 ani înaintea inginerului suedez Gustaf Patrik de Laval.

Recunoscut fiind pentru activitatea sa în matematică și în domeniul tehnic este ales membru corespondent al Academiei Ungare în decembrie 1861, iar mai apoi în 26 aprilie 1862 își ocupă locul prin susținerea lucrării „Știința Forțelor Aripii de Pasăre”.

Anul 1872 este important pentru el deoarece se înființează cea de a doua universitate din Ungaria, anume în Cluj. Conducătorul catedrei de matematică superioară este Martin Lajos. Viața lui fiind agitată până acum, își găsește liniștea lucrând la universitate și predă cu mult drag multor generații întregi până la moartea sa. Și-a dedicat viața cercetării universitare să se ocupe de vechiul său vis: zborul.

Martin continuă să facă observații păsărilor și să aplice formule matematice, ajungând în anul 1871 să construiască primul său ornitopter, „Planorul” și în anul 1889 construiește „Șoimul”, dar nu reușește să decoleze cu niciunul. Ele nu mai există în ziua de astăzi, au rămas doar câteva calcule.

Oamenii simpli și cercetătorii din acea perioadă consideră imposibil zborul cu un aparat mai greu decât aerul. Lord Kelvin (1890): „Nu poate exista un aparat mai greu decât aerul!”. Simon Newcomb (1900): „Zborul aparține acelei clase de probleme, ce nu poate fi depășită niciodată de către om”. Pe parcurs oamenii au realizat că pentru a ridica în aer un aparat de zbor mai greu decât aerul este necesar ca aparatul respectiv să aibă suprafețele aripilor foarte mari și implicit forța musculară a omului să fie mare.

Martin Lajos menționează: „Am fost nevoit să renunț la ideea aripilor oscilante datorită pierderilor de putere rezultate din inerția lor.”. El recunoaște, după 20 de ani de muncă, că zborul nu se poate efectua cu o mașină cu aripi care bat, asemenea păsărilor. Martin Lajos adaugă: „Așa cum vaporul nu se deplasează asemenea peștilor, nici avionul nu va putea să o facă asemenea păsărilor. Dacă invenția nu reușește printr-un anume sistem, va reuși prin altul.”.

Martin Lajos este primul în Ungaria care scrie studii teoretice despre zbor și ține prelegeri despre zborul păsărilor, istoria zborului și experimentele vremii.

Trimite un articol de-al său numit „Teoria generală a zborului păsărilor” la Uniunea Aeronauticii din Berlin.

Pentru o perioadă de câteva luni de zile vorbește prin corespondență cu Otto Lilienthal, care experimentează și el zborul planat, ocupând un post de conducere în cadrul uniunii. După aceste luni de corespondențe în care au discutat despre zborul păsărilor, Otto a construit un aparat de zbor cu aripi, însă a murit în încercarea de a zbura. Martin în schimb încearcă zborul cu aripi oscilante, luând în considerare mișcarea circulară a suprafețelor portante, ajungând în anul 1893 la ideea „roții plutitoare”.

(Roata Plutitoare, sursa clasate.cimec.ro)

Această idee o prezintă la Asociația Maghiară a Inginerilor și Arhitecților la 12 decembrie 1893.

„Roata plutitoare” îmbină cele 3 idei: acționarea cu ajutorul picioarelor, mișcarea rotativă și împingerea aerului în jos, asemenea păsărilor. Martin a fost numit la Cluj ca „nebunul” sau „cizmarul zburător”. El era sărac, însă un politician l-a sponsorizat cu 1000 de forinți pentru a-și construi invenția. Aparatul a fost finalizat și se mai află și astăzi într-un muzeu din Cluj, fiind în același timp singurul aparat de zbor din secolul XIX care s-a păstrat relativ intact pe meleagurile noastre. I s-au oferit multe oferte să o vândă, însă după moartea lui, fiul său nu a fost de acord cu asta și a donat-o muzeului. De asemenea, are o statuie cu bustul lui în Budapesta.

(bustul lui Martin Lajos, sursa kozterkep.hu)

Ministrul Educației din vremea aceea i-a oferit un sprijin de 1000 de forinți pentru cercetarea și realizarea conceptului aeronavei dirijabile, iar din aceste cercetări a rezultat o idee genială: eleronul.

Într-o lucrare de a sa menționat un aspect foarte important pentru avioanele de astăzi:

„Apare o mișcare orizontală dacă în ambele părți producem înclinații în același sens aripilor, în mișcare rectilinie, iar dacă în ambele părți producem înclinații în sensuri opuse, rezultă o mișcare de rotire. Fără înclinație, un avion aflat în viraj, și-ar continua pe lateral drumul pe direcția inițială”. Martin Lajos este ales în 1895 rectorul Universității de Științe din Cluj.

În numărul din septembrie al publicației Pásztortűz, descrie Ferenc Nemes: „Un grup micuț stă în curtea Universității din Cluj, în jurul unei construcții rudimentare din lemn și sârmă. Deoparte și de alta, ochii privitorului se opresc asupra unor construiri ce amintesc de roțile cu paluri ale morilor de apă. Construcția nu e mare, un om abia dacă se poate strecura prin structura sa… Un bărbat de talie mijlocie se desprinde din mulțimea din jurul mașinăriei. Iute, se strecoară, își fixează picioarele pe pedale și începe să le miște. Mașinăria se cutremură, roțile cu paluri încep să se rotească, la început lent apoi repede, vuind prin aer. Construcția firavă se ridică în aer odată cu bărbatul și se oprește la aproximativ 3 metri deasupra mulțimii…”.

Încă din antichitate omul și-a dorit să zboare, iar dacă „roata plutitoare” într-adevăr a decolat, Martin Lajos este primul om care a zburat cu un aparat de zbor mai greu decât aerul. La 4 martie 1897 a murit la Cluj, sărac, la vârsta de 69 de ani. Mormântul lui se află în zona luterană Cimitirului Hajongard din Cluj.

(mormântul lui Martin Lajos, sursa wikipedia)