Author

Uifelean Aurora Sofia

Uifelean Aurora Sofia has 31 articles published.

Studiază la Colegiul Tehnic Infoel, elevă în clasa a 11-a, profil matematică-informatică. Pasionată de mecanică cuantică, poezie și astronomie. Îi place să se plimbe pe longboard. (În)cântă la ukulele.

stygian blue

"în Poezie și literatură" "de POV21"
stygian blue

optica vrea să ne joace fest(e)
schimbă tonurile după preferințe
noi nu ne încadrăm în același spectru
„stygian blue” ai spus

lucrurile pe care nu le vedem cu ochii deschiși
ca o lalea la umbra unei perdele de noapte
te-am văzut cu ochii închiși fără să visez
cachi, bej, gri
nu respectă ordinea alfabetică
„palindrom” a afișat compilatorul pentru numele tău

am un ochi galben și unul roșu
nuanțele se suprapun
îmi place oranj
simțind complementaritate
„suntem două puncte albastre?”

aparținem de „stygian blue”
s t y g i a n   b l u e

nu-ți uita pantalonii galbeni
astăzi vreau să te confund cu o lalea

Ce cred despre interviul cu Donald Trump?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
interviul-donald-trump

Donald Trump este un personaj interesant, care ne uimește de fiecare dată când apare în public. Am vizionat de curând un interviu cu el în care răspunde la întrebări despre Coronavirus și despre gestiunea situației actuale de către Statele Unite. Vă prezint opinia mea despre interviul cu Donald Trump.

Care este situația Coronavirusului în Statele Unite și ce decizii a luat liderul politic?

Cred că declarațiile președintelui nu au fost transparente, dimpotrivă chiar. Primele câteva luni de pandemie a susținut că virusul nu există. S-au organizat proteste contra măsurilor asupra COVID-19. Americanii de fel trăiesc într-o bulă de ignoranță, iar cu un lider politic care să le sufle „patriotism” combinația este una mortală. Zborurile din China au fost oprite, însă nu a fost suficient. El a susținut că severitatea virusului nu trebuie luată în considerare. Și totuși, iată-ne aici: peste un milion și jumătate de cazuri confirmate și aproximativ 100 de mii de morți în SUA, ajungând la aproape o treime din numărul de morți din toată lumea! Pe cine a dat vina acum? Pe China, desigur!

China vrea doar să dezechilibreze economia Statelor Unite, o economie care acum câteva luni a fost cea mai bună din istoria lumii, după cum a precizat Trump. „Este un lucru teribil și ei puteau să o oprească, doar că nu au făcut-o. A fost incompetență sau nu au vrut, ambele nu sunt foarte acceptate.”. Acum 4 luni, a postat pe Twitter un mesaj de mulțumire pentru Xi Jinping, Secretar General al Partidului Comunist Chinez. Putem observa cum președintele uneia dintre cele mai puternice unități statale își schimbă opiniile mai repede decât șosetele.

twitter-donald-trump

Președintele SUA uimește și prin cunoștințele în domeniul medicinei

Trump promovează o substanță numită hidroxiclorochină cu scopul de a trata bolnavii de COVID-19, însă conform unor studii această substanță este periculoasă, crescând rata de mortalitate. După cum poate știți, două persoane de la Casa Albă au fost diagnosticate cu acest virus. În interviu, Donald Trump a precizat că a terminat tratamentul de două săptămâni cu hidroxiclorochină. Putem observa că un „cunoscător” în materie de produși chimici și medicină a sugerat acum ceva timp că putem să injectăm dezinfectant în sânge și ne putem expune radiației UV pentru a ne trata de virusul pandemic. Așa mai bine o ascultăm pe tanti Mărioara: ne învăluim picioarele în foi de varză și ne dăm cu Puterea Ursului pe piept, chiar dacă ne arde. „Nu riști, nu câștigi.”, cam așa și în situația de față. Cine știe câți îndoctrinați și fanatici americani ai lui Trump au încercat diferite metode „benefice” survenindu-le moartea.

Ce contează, de fapt: mass-media, deschiderea bisericilor sau bunăstarea țării?

Aveam așteptarea ca, uitându-mă la interviul cu Donald Trump , să dezbată care au fost problemele cu care s-a confruntat pe parcursul pandemiei și care sunt planurile pentru a le remedia. Ideea este că s-a detașat de subiect și la un punct discuția era pe terenul mass-media, Twitter și Facebook mai ales. Într-un schimb de replici despre Facebook, el a adăugat: „Zuckerberg mi-a spus că sunt cel mai mare”. Nu văd ce relevanță are să te mândrești cu un cont pe o rețea de socializare când sunt aproximativ 100 de mii de morți în țara unde tu ai statut de președinte. 

Nu mă așteptam să dea undă verde la deschiderea bisericilor. Parcă scopul lui nu ar fi să salveze vieți, ci să rărească din populație. Dezinfectant în sânge, radiații UV, o substanță care este periculoasă pentru cei bolnavi deja de virus și deschiderea bisericilor. Ce mai urmează? Să redeschidă toate instituțiile și să-și facă apariția cu o replică de genul: „Am mâncat ardei iuți cu scorțișoară și mi-a trecut febra”?

Cred că un lider politic ar trebui să fie responsabil, nu preocupat de mass-media și de „leacurile băbești” pentru a omorî mai mulți oameni decât au murit deja. După cum a spus și el: este incompetență sau nu s-a vrut. Totuși, să nu ne jucăm cu viețile a sute de mii de oameni.

„Steinhardt. Bughi mambo rag” – o biografie diferită

"în Cărți & Filme" "de POV21"
steinhardt-bughi-mambo-rag-biografie

Steinhardt. Bughi mambo rag de Lavinia Bălulescu reprezintă biografia scriitorului și părintelui Nicolae Steinhardt, o biografie care face parte din seria Biografii romanțate de editura Palindrom.

Cartea este structurată pe trei mari capitole, fiind și perspectivele din care se povestește viața părintelui: perspectiva tatălui, perspectiva unui securist de care este urmărit și perspectiva unui discipol. Pentru mai multe detalii vedeți aici: 

LibrisCărturești

Am întâlnit-o pe Lavinia Bălulescu la festivalul de poezie „Poezia e la Bistrița” ediția a XI-a, unde am participat la atelierul de creative writing ținut de ea. O fire simpatică, energică, alături de care m-am simțit foarte bine. Atunci știam că este jurnalistă și că a scris o carte de poezii cu tatăl său, Constantin Bălulescu. Acum însă am fost plăcut surprinsă să aflu că a scris o carte, fapt care m-a făcut să mă interesez în privința ei și să aflu că mai are câteva cărți scrise. 

O carte care ți-ar aduce o nuanță frumoasă asupra a altceva. Un scriitor care se convertește la o altă religie chiar în închisoarea Jilava, iar mai apoi pune bazele unei biblioteci dintr-o mănăstire din Maramureș. Vrei să afli povestea părintelui Nicolae Steinhardt? Poți comanda Steinhardt. Bughi mambo rag chiar aici:

CartepediaEmag

(A)stăzi (N)oi (C)reăm (A)mintiri

"în Poezie și literatură" "de POV21"
(A)stăzi (N)oi (C)reăm (A)mintiri

vorbisem din toamna trecută
la început ai fost doar o formă geometrică sferică pe ecranul smartphonului meu
cine ar fi crezut că prima dată mă vei vedea cu o țigara?
a fost prima noastră întâlnire, ambele fiind în rochie și pe tocuri
nu știam cum să sting o țigară, nefumătoare fiind
te-a amuzat mai tare decât vrăjeala pe care ți-o aplic seară de seară
de atunci vorbim doar pe o rețea de socializare
aproape zilnic îți aud vocea din înregistrări vocale
majoritatea sunt cu tine cântând
vocea ta ca undele sonore ale unei rândunele
îți încântă dimineața la o cană cu lapte rece

Biografia geniului Martin Lajos, bunicul meu

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"

Stră-stră-stră-bunicul meu, Martin Lajos, a fost un matematician, inginer, inventator, născut în orașul Buda (acum cunoscut ca Budapesta) pe data de 30 august 1827. El a inventat un aparat de zbor funcțional care se spune că a decolat de la sol cu 7 ani înaintea fraților Wright.

Tatăl acestuia, Jozsef Martin își întreținea cei 12 copii cu ajutorul podgoriilor pe care le avea.

Lajos de copil îndrăgește științele naturii, însă Jozsef îl îndrumă să studieze dreptul și o face mai târziu la Universitatea din Budapesta în 1844. Datorită pasiunii pentru matematică și înclinațiilor spre domeniul tehnic, alege ca după 2 ani de drept să treacă la inginerie.

În anul 1848 era în an terminal ca și student. Se înscrie voluntar ca artilerist în trupele revoluționarilor și este prezent să lupte pe câmpurile din țară. Ajunge în Oradea la comandamentul central de artilerie, aici familiarizându-se cu rachetele militare.

Revoluția s-a terminat, însă este nevoie să se ascundă alături de alți revoluționari, dar este arestat și întemnițat în Cetatea Budapestei. Evadează și fuge de răzbunarea habsburgilor, dar este din nou prins și închis.

Împăratul Austriei din acea vreme, Franz Joseph, trimite un ordin de amnistie prin care acesta este înrolat la școala tehnică de ofițeri a armatei din Napoli, unde predă matematică cadeților. După 2 ani se face remarcat de către profesori. Soldatul Martin Lajos scapă de curtea marțială prin grațierea imperială. Mai întâi este înrolat la școala de ofițeri, iar mai apoi la academia din Viena. Termină studiile cu succes în anul 1854 și devine locotenent în armata imperială.

Devine profesor la Krems, la catedra tehnică militară, aici predând geometrie, inginerie și construcții la vârsta de 27 de ani. Deși preda, uneori se mai gândea la probleme de balistică și se ocupă de rachete.

În 1856 a dezvăluit planurile proiectului de rachetă rotativă, fiind și prima sa invenție:

„Efectul forței centrale asupra solidității corpurilor rotative”, în limbajul de astăzi s-ar transpune ca dezvoltarea rachetelor și proiectilelor stabilite prin rotație. Aceste proiectile aveau acuratețe mai mare și parcurgeau distanțe mai lungi decât obuzele de tun. Calculele lui matematice rezolvă o problemă neabordată până acum, iar comandantul suprem tehnic le-a analizat și le-a apreciat.

Cu toate acestea, invenția lui Martin Lajos nu este introdusă. Deja exista un stoc mare de proiectile, iar implementarea acestui nou tip de proiectile ar fi distrus economia. De asemenea el nu voia să își dezvăluie public toate calculele, susținând: „Motivul pentru care nu am făcut acest lucru a fost pentru că, eu fiind maghiar, am vrut ca rodul muncii mele de ani de zile să nu fie făcut public într-o limbă străină.”.

Calculele sale au fost cu mult înaintea vremii, fiind folositoare peste 30 de ani la descrierea funcționării turbinei de tip Laval. În anul 1857 este trimis de superiorii săi să studieze navigația la Trieste pentru a se ocupă de elice la vapoare.

În 1859 Martin Lajos părăsește armata, se întoarce în Ungaria și se axează pe mai multe domenii, ingineria (pe care o practică în particular) și devine pentru o scurtă perioadă de timp inginerul-șef al orașului Budapesta. Obține diplomă pedagogică și devine profesor de liceu la Bratislava, în Slovacia. Guvernul îi recunoaște înalta sa pregătire în matematică și ministrul educației îl însărcinează să redacteze manuale de matematică și geometrie în limba maghiară.

În anii 1860-1870 erau mulți cercetători pe lângă el, care erau preocupați de modelul de zbor al păsărilor.

Aceste aparate de zbor se mai numesc și ornitoptere. Martin Lajos a pornit de la modelul păsărilor, dar folosind metode științifice din secolul al XIX.
Conform cercetărilor sale bazate pe fundamente matematice el clarifica următoarele: suprafața necesară, suprafața pedantă, suprafața minimă a aripilor și puterea necesară unui asemenea zbor. Scrie mai târziu un studiu despre toate acestea, numit „Știința Forțelor Aripii de Pasăre”.

Martin Lajos scrie articole din diverse domenii care apar în multe publicații. În lucrarea sa despre transferul de putere prin suprafețe rotative, formulează principiul turbinei cu aburi și calculează forma ideală a „aripii de abur”, cu 10 ani înaintea inginerului suedez Gustaf Patrik de Laval.

Recunoscut fiind pentru activitatea sa în matematică și în domeniul tehnic este ales membru corespondent al Academiei Ungare în decembrie 1861, iar mai apoi în 26 aprilie 1862 își ocupă locul prin susținerea lucrării „Știința Forțelor Aripii de Pasăre”.

Anul 1872 este important pentru el deoarece se înființează cea de a doua universitate din Ungaria, anume în Cluj. Conducătorul catedrei de matematică superioară este Martin Lajos. Viața lui fiind agitată până acum, își găsește liniștea lucrând la universitate și predă cu mult drag multor generații întregi până la moartea sa. Și-a dedicat viața cercetării universitare să se ocupe de vechiul său vis: zborul.

Martin continuă să facă observații păsărilor și să aplice formule matematice, ajungând în anul 1871 să construiască primul său ornitopter, „Planorul” și în anul 1889 construiește „Șoimul”, dar nu reușește să decoleze cu niciunul. Ele nu mai există în ziua de astăzi, au rămas doar câteva calcule.

Oamenii simpli și cercetătorii din acea perioadă consideră imposibil zborul cu un aparat mai greu decât aerul. Lord Kelvin (1890): „Nu poate exista un aparat mai greu decât aerul!”. Simon Newcomb (1900): „Zborul aparține acelei clase de probleme, ce nu poate fi depășită niciodată de către om”. Pe parcurs oamenii au realizat că pentru a ridica în aer un aparat de zbor mai greu decât aerul este necesar ca aparatul respectiv să aibă suprafețele aripilor foarte mari și implicit forța musculară a omului să fie mare.

Martin Lajos menționează: „Am fost nevoit să renunț la ideea aripilor oscilante datorită pierderilor de putere rezultate din inerția lor.”. El recunoaște, după 20 de ani de muncă, că zborul nu se poate efectua cu o mașină cu aripi care bat, asemenea păsărilor. Martin Lajos adaugă: „Așa cum vaporul nu se deplasează asemenea peștilor, nici avionul nu va putea să o facă asemenea păsărilor. Dacă invenția nu reușește printr-un anume sistem, va reuși prin altul.”.

Martin Lajos este primul în Ungaria care scrie studii teoretice despre zbor și ține prelegeri despre zborul păsărilor, istoria zborului și experimentele vremii.

Trimite un articol de-al său numit „Teoria generală a zborului păsărilor” la Uniunea Aeronauticii din Berlin.

Pentru o perioadă de câteva luni de zile vorbește prin corespondență cu Otto Lilienthal, care experimentează și el zborul planat, ocupând un post de conducere în cadrul uniunii. După aceste luni de corespondențe în care au discutat despre zborul păsărilor, Otto a construit un aparat de zbor cu aripi, însă a murit în încercarea de a zbura. Martin în schimb încearcă zborul cu aripi oscilante, luând în considerare mișcarea circulară a suprafețelor portante, ajungând în anul 1893 la ideea „roții plutitoare”.

(Roata Plutitoare, sursa clasate.cimec.ro)

Această idee o prezintă la Asociația Maghiară a Inginerilor și Arhitecților la 12 decembrie 1893.

„Roata plutitoare” îmbină cele 3 idei: acționarea cu ajutorul picioarelor, mișcarea rotativă și împingerea aerului în jos, asemenea păsărilor. Martin a fost numit la Cluj ca „nebunul” sau „cizmarul zburător”. El era sărac, însă un politician l-a sponsorizat cu 1000 de forinți pentru a-și construi invenția. Aparatul a fost finalizat și se mai află și astăzi într-un muzeu din Cluj, fiind în același timp singurul aparat de zbor din secolul XIX care s-a păstrat relativ intact pe meleagurile noastre. I s-au oferit multe oferte să o vândă, însă după moartea lui, fiul său nu a fost de acord cu asta și a donat-o muzeului. De asemenea, are o statuie cu bustul lui în Budapesta.

(bustul lui Martin Lajos, sursa kozterkep.hu)

Ministrul Educației din vremea aceea i-a oferit un sprijin de 1000 de forinți pentru cercetarea și realizarea conceptului aeronavei dirijabile, iar din aceste cercetări a rezultat o idee genială: eleronul.

Într-o lucrare de a sa menționat un aspect foarte important pentru avioanele de astăzi:

„Apare o mișcare orizontală dacă în ambele părți producem înclinații în același sens aripilor, în mișcare rectilinie, iar dacă în ambele părți producem înclinații în sensuri opuse, rezultă o mișcare de rotire. Fără înclinație, un avion aflat în viraj, și-ar continua pe lateral drumul pe direcția inițială”. Martin Lajos este ales în 1895 rectorul Universității de Științe din Cluj.

În numărul din septembrie al publicației Pásztortűz, descrie Ferenc Nemes: „Un grup micuț stă în curtea Universității din Cluj, în jurul unei construcții rudimentare din lemn și sârmă. Deoparte și de alta, ochii privitorului se opresc asupra unor construiri ce amintesc de roțile cu paluri ale morilor de apă. Construcția nu e mare, un om abia dacă se poate strecura prin structura sa… Un bărbat de talie mijlocie se desprinde din mulțimea din jurul mașinăriei. Iute, se strecoară, își fixează picioarele pe pedale și începe să le miște. Mașinăria se cutremură, roțile cu paluri încep să se rotească, la început lent apoi repede, vuind prin aer. Construcția firavă se ridică în aer odată cu bărbatul și se oprește la aproximativ 3 metri deasupra mulțimii…”.

Încă din antichitate omul și-a dorit să zboare, iar dacă „roata plutitoare” într-adevăr a decolat, Martin Lajos este primul om care a zburat cu un aparat de zbor mai greu decât aerul. La 4 martie 1897 a murit la Cluj, sărac, la vârsta de 69 de ani. Mormântul lui se află în zona luterană Cimitirului Hajongard din Cluj.

(mormântul lui Martin Lajos, sursa wikipedia)

 

Nașterea lui Venus

"în Poezie și literatură" "de POV21"

un râu și o melodie pe fundal
Afrodita era desculță la pescuit
îi place senzația rece a apei
atomii din tălpile sale se mișcă încet
agitație termică,
profit de concentrarea ei asupra plutei
am cuprins-o de talie, pe la spate
ca în poeziile despre tine

s-a născut din spuma mării
să fie o sincronizare că ador pescuitul?
sincronizările noaste asemenea stelelor căzătoare aranjate de Zeus,
mi-am pus o dorință:
vreau un tablou cu tine în muzeul Luvru

două muze: Artemis și Calliope,
poezie și teatru
de ce să nu învăț frumusețea de la tine, Afrodita?
permite-mi să-mi complic existența
să te sărut într-o seară de vară la marginea unui râu
contemplându-ți buzele cu receptorii tactili

„ani lumină între noi”
îți șoptesc

ești superbă

"în Poezie și literatură" "de POV21"
ești superbă

Te-am copleșit cu adieri de glucoză risipită în șoapte.
Tastai cu berea Suceava în pat,
de ce berea stă în locul meu seara asta?
Gura ei îți umezește buzele încă neatinse de mine.
Încă!

Mi-am tăiat un deget de la mâna dreaptă
& l-am lăsat la soare până s-a făcut cenușă.
Talia ta conturată de rămășițele degetului meu
sacrificiul fiind infim, mi-am tăiat și restul degetelor
sperând că te voi contura toată în brațele mele.

Ce faci când eu preling poezii pe tine?
Dormi, dormi și taci până ce te trezești
citindu-ți pielea creionată dimineața în oglindă.
Te cuprind cu mâinile de la spate,
nu mai am degete
iar tu ai un desen pe perete.

Un concert (C)alliope(sc)

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Un concert (C)alliope(sc)

îmi pun un concert în C Major
mă adâncesc în pielea artificială a scaunului de la birou
nu aștept să se facă ora 7, te sun
apăs butonul de call, răspunzi
nu te auzeam de la început, însă odată ce ți-am auzit vocea știam că zâmbești
ne pornim camerele web
mă privești pe ascuns și aștepți să mă uit pentru a-ți retrage privirea
de ce ești atât de empatică dacă ții la el?
de ce vrei să mă chinui mai tare decât oricum o faci?
fondul se schimbă, îmi pun un concert în C Minor
mi se face dor de brațele tale, chiar dacă iubeam pe altcineva
faci să tremure carnea pe formele de calciu
ca mână ta în căutarea mâinii mele pe o canapea, într-un sediu cu scaune albastre
la un film despre o “dragoste tristă”
cât pot să te ador fără să te sărut?
cât pot să stau la distanță fără să te iubesc mai puțin?
tempo-ul variază, mă agită
nu mai aștepta, lasă-mă să-ți spun două cuvinte prostești prin intermediul unei aplicații
îmi tremură mandibula
își dorește un sărut deasupra ei, pe mijloc, la deschizătura cavității bucale

(A)proape (N)e-am (A)propriat

"în De simțit/Poezie și literatură" "de POV21"
(A)proape (N)e-am (A)propriat

nu ne-am întâlnit niciodată și poate nu o vom face
cert este că îmi furi din nopți
în fața unui ecran pixelat.
iarăși am adormit fără să-mi dau seama
văd o cadă cu apă fierbinte
spumă, flori de mușețel, coapsele tale
ce îmi pot dori mai mult?
să te sărut pe umărul gol
părul fiindu-ți dat pe spate
alunec cu buzele pe ceafă
îți cuprind șoldurile și-mi lipesc sânii de spatele tău
te topești doar auzindu-mi vocea, șoptind:
„vreau să facem un duet”
nu tresari, dar te întorci
cât mai ai de gând să aștepți?
sărută-mă și taci

un cort în formă de con

"în Poezie și literatură" "de POV21"
un cort în formă de con

îmi era poftă de sânii tăi după un concert rock
eram epuizate
respiram ca un fecior care și-o trage prima oară
ți se vedeau sfârcurile prin bustieră
asemenea ventuzelor din baie acoperite de spumă
am furat un microfon de la scenă
îl pun pe modul vibrații și te penetrez pe iarbă
am furat o bandă izolatoare de la taică-meu din trusa de scule
cu o fâșie la gură nici mă-ta din cortu’ de lângă nu te aude
ești mai pizdită decât tipa pe care am futut-o noaptea trecută
prietenul tău își dă laba în șanț
nu a avut bani de cort
a cumpărat prezervative pentru voi
tu fată cuminte „nu te lași ușor”
pizda ta ca suportul de microfon scăpat în șanț
rece și se încălzește când intră prietenul tău în el

Tastez sub pătură

"în Poezie și literatură" "de POV21"
tastez sub pătură

mă sting
ca pixelii ultimului mesaj în care ți-am spus că te iubesc
telefon alimentat de tone de uraniu
& ecran funcțional care tinde spre infinit
cine ar fi crezut că nu apucăm sfârșitul Universului?
ți-am dat o substanță (radio)activă
așteptând reacțiune până la membrana unui Univers paralel

stelele colapsează
ți s-a făcut frig
pătura mea este la ani lumină de tine
reinventez legile mecanicii cuantice
mă transform în unde uifelene
mă contopesc cu materia din care ești creat
vibrezi
agitația noastră termică are ca rezultat emiterea mea

găurile negre predomină
ți s-a făcut cald
sunt energia care te ține în viață
ne apropiem de zero absolut
ai simțit un cutremur
tresari

m-am aruncat cu pătura pe geam
telefonul de pe noptieră s-a închis
nu te-am iubit.


Cum m-au spijinit profesorii mei în liceu?

"în Dosarul Săptămânii" "de POV21"
profesorii mei
Sunt în clasa a 11-a, la profilul mate-info. Nu regret alegerea profilului și nici a liceului. Aici am întâlnit profesori mișto, profesori alături de care m-am simțit foarte bine în acești ani. Sunt foarte rare cadrele didactice care se implică cu elevii, mai ales pe plan emoțional, dar și pe plan profesional. Cum m-au sprijinit profesorii mei în liceu?
Profesorii, pentru mine, sunt ca niște părinți, alături de care pot discuta orice. Nu-mi permit să discut cu aceștia despre viața mea personală. Am câțiva care sunt mai dragi și în fața cărora am simțit să mă descarc. Discutăm de la mici traume din copilărie până la băiatul de care îmi place.

Urmează să vă prezint câțiva profesori care m-au marcat (nu sunt singurii) :

Am avut o relație cu un coleg de liceu, el fiind în ultimul an. Profesorii ne vedeau des pe holuri, chiar am început să discut cu profesoarele despre asta. Simțeam că mă susțin și pot să merg la ele pentru orice sfat. Cu toate că purtam discuții mai puțin sau mai mult serioase, glumele nu au întârziat să apară. Eram într-o pauză pe hol și o profesoară de la clasă ne-a spus „Să mă chemați și pe mine la nuntă, drăguților!”.

Profesoara mea de chimie

Unele cadre didactice doar își predau materia la clasă, însă alții stau peste program pentru ore suplimentare. De exemplu, eram în clasa a 9-a, și profesoara mea de chimie mi-a propus să mă duc la olimpiada de chimie pentru că eram silitoare și pasionată. Stătea cu mine mai bine de o oră după orele de curs și rezolvam împreună subiecte de olimpiadă. Faptul că stătea peste program, îmi explica fiecare pas și mai ales credea în mine, m-a făcut să ador chimia. Îi sunt recunoscătoare, deși niciodată nu i-am spus asta.

Profesorul meu de informatică

La început, nu știam cu ce se mănâncă informatica, vorba aceea: eram paletă. Am avut un profesor de informatică fost inspector. El stătea lângă  mine și îmi zicea „Nu trebuie să înveți algoritmii pe de rost, trebuie să-i înțelegi logic.”. Am făcut multe programe, iar de multe ori mergeam la el cu un sfat și mă ajuta mereu. El mi-a dezvoltat gândirea logică și acum vreau să urmez o facultate în domeniul informaticii. Din păcate, nu pot să-i mulțumesc pentru că nu mai este printre noi. Cert este că și-a făcut datoria de profesor.

Profesorul meu de limba română

Primul meu profesor de limba română din liceu a fost un scriitor, însă aflasem asta mai târziu. Niciodată nu ne-a spus despre cărțile sale sau de faptul că a fost membru în Uniunea Scriitorilor din România. Țin minte că trebuia să scriem o compunere pe o temă aleasă de noi. Am ales să scriu despre cum mă captivează mecanica cuantică și lumea fizicii relativiste. Nu i-a plăcut neapărat compunerea, însă l-a bucurat că am acest interes pentru fizică. Mi-a dat câteva cărți scrise de mari fizicieni, ca de exemplu: „Visul lui Einstein și alte eseuri” – Stephen Hawking, „Șase lecții ușoare” – Richard P. Feynman. I-am spus că vreau să devin cercetător la acceleratorul de particule CERN din Elveția. El a fost printre singurele persoane care m-a susținut moral să o iau pe acest drum. Țin minte că a spus: „Dacă vrei să ajungi cercetător, atunci vei ajunge. Capul îți merge foarte bine.”. Mi-a părut foarte rău să aflu acum o săptămână că s-a stins și el din viață. Dacă voi ajunge cercetător el va fi primul căruia îi voi aduce mulțumiri!
Elev fiind, am avut câteva ieșiri mai intenționate sau nu. Ideea este că nu putem fi tot timpul calmi, cu chef de învățat. Eu una fac parte dintr-un ONG și frecventez activități extrașcolare care mă solicită. Nu am mereu inițiativa de a învăța, însă încerc să nu mă descarc asupra oamenilor care stau în fața mea.
Eu cred că, în primul rând, trebuie să existe o comunicare bună între elev și profesor, așa îți e mai mare dragul să înveți.
Cât este de fain să ai un prieten profesor? Mai multe detalii chiar aici.

Strigă-mă pe numele tău

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Strigă-mă pe numele tău

eu, Atena,
am fost pedepsită de Afrodita să fiu veșnic îndrăgostită
ca un asteroid singur atras de planete și stele
când mă voi coliziona de tine?
când atracția ta gravitațională va fi prea puternică
& alte obiecte cerești nu ne vor sta în cale?
nu cunosc răspuns
asemenea consacraților fizicieni la marile întrebări despre geneza Universului

mă apropii, tresari
îți e frică de chestiuni fizice
chiar dacă am dormit în același pat.
o pereche de căști și o pătură
ne-au fost de-ajuns să ne creăm propriul Univers
un Univers despre care marii fizicieni nu-și vor putea pune întrebări

mă atragi, te trag
acțiune și reacțiune
de ce frica poate aduce un colaps?
Universul nostru nu e ciclic
odată ce s-a terminat, nu renaște

eu, Atena,
călătoresc ca un asteroid singur
mă voi descompune curând.


Top 5 jocuri din copilărie

"în Texte" "de POV21"
jocuri din copilărie

De când cu tehnologia am uitat de jocurile care ne-au marcat copilăria. Ne întălneam în fața blocului cu vecinii de cartier sau mergeam la bunicii noștri de la țară și de la bloc. O mare majoritate din copiii generației alpha (an de naștere 2010-2015) nu au auzit de aceste jocuri. Așadar vă prezentăm top 5 jocuri din copilărie.

Recunoaștem, ordinea este una pur subiectivă.

Monopoly – numit și „Jocul de schimburi comerciale rapide cu proprietăți”.

Este un joc în care jucătorii se mișcă pe o suprafață de joc, deplasându-se în funcție de numărul decis de zaruri, mărindu-și averile imobiliare prin achiziționarea de case și hoteluri, și încasând chirii de la adversarii săi, scopul final fiind de a-i împinge pe aceștia spre faliment.
Monopoly se joacă în maxim 4 persoane. Mereu cumpăram când aveam ocazia, așa că de multe ori am rămas cu case și hoteluri, dar fără bani.

Duel Masters – este un joc de cărți realizat după un anime.

Înainte să apară carțile, anime-ul s-a derulat la televizor pe Cartoon Network. Pentru a începe, fiecare dintre cei doi jucători are nevoie de un pachet de minimum 40 de cărți. Cinci cărți sunt așezate cu spatele, una langă alta, ele reprezentând „scuturile” și mâna jucătorului. De aici vă las pe voi să retrăiți momentele faine din copilărie și poate chiar să căutați pachetul în dulapul cu de toate. P.S.: prețul lor a crescut destul de mult.

Joc de cărți: Război – este un joc de cărți cât se poate de simplu, cu siguranță toată lumea a jucat măcar o dată în viață „Război”.

Acesta se joacă cu întreg pachetul de cărți, poate avea minim 2 jucători, iar maximul nu este precizat, însă pot fi cât de mulți, astfel încât fiecare jucător să aibă un număr decent de cărți în mână.
Cărțile se țin sub formă de teanc, cu fața în jos. Câștigătorul este cel care acumulează toate cărțile din joc.

Bakugan – este un joc de strategie bazat pe un anime creat în Japonia, mai apoi ajungând și la noi.

Acest joc se bazează pe 6 mari atribute: foc, vânt, apă, lumină, pământ și întuneric. Mai exact, fiecare bakugan are o carte si o figurină din plastic, ambele având câte un magnet. Figurina are formă sferică, iar la atingerea magneților se deschide și începe bătălia. Mă jucam acest joc doar cu băieții, aici pot spune că au avut gusturi bune.

Șah – În prezent, este considerat un sport, iar originile sale datează din secolul al XV-lea.

Este un joc care necesită capacitate de concentrare, analiză și planificare, nu este dificil! Trebuie doar să știți regulile de bază și mișcările, iar practica vă va ajuta să vă dezvoltați propriile abilități. Acest joc rulează în doi jucători. Este captivant, cu șanse de câștig nesfârșite.

Acestea fiind spuse, sperăm că v-am adus aminte de momentele frumoase din copilărie avute alături de prietenii și bunicii voștri. Și cine știe, poate e momentul potrivit să vă uitați în acel dulap cu de toate.

Dacă sunteți totuși mult prea competitivi și distrugeți voia bună a altora când vă jucați, mai bine vă uitați la un film misto, de aici!

Autori: Daiana Lavinia și Uifelean Aurora Sofia

Vorbești sau mori?

"în Poezie și literatură" "de POV21"
vorbești sau mori

Sunt dezbrăcată în nava mea spațială,

M-am pierdut de casă, aștept un semnal
& nimic.
Telecomunicațiile cedează,
E mai bine să vorbești, sau să mori?
Ambalaje de ciocolată în stare de imponderabilitate
Ca atracția ta sapio-fizică.
Undele sonore emise de stomac nu se transmit prin vid.
Zaci în afara navei mele
Te văd pe geam, nu mă auzi…

 

Indicatorul de oxigen e pe ciclu, îi e poftă de ciocolată
Cât poți să mai ții totul în tine?
Oxigenul scade și tot nu mă auzi.
Telecomunicațiile au cedat,
Am acoperit geamul navei cu ambalaje
Nu te văd, nu te aud
Poate îmi e dor de tine.


HillTop Festival: Festival de filme horror de vineri 13!

"în Evenimente" "de POV21"
HillTop Festival

Dacă la începutul lunii septembrie vă era dor de distracție cu gașca și să vă mai distrați înaintea începerii școlii, HillTop Festival a venit în ajutorul vostru. Astfel, Asociația POV21 a reușit să-și îmbogățească palmaresul cu acest minunat eveniment.

Evenimentul a avut loc pe 13 și 14 septembrie pe Dealul Budacului (Zona Serbările Zăpezii). Un party cu foc de tabără, mâncare, băutură, mii de wați de muzică cu DJ Rocky și filme bune.

hilltop

Prima ediție a acestui festival a fost una horror, cu atmosferă de lună sângerie și filme horror pe fundal… Intrarea a fost liberă. Iar, zona de camping nu a lipsit, astfel că puteați să fiți la locul acțiunii mai mereu.
De restul ne-am ocupat noi. Am avut activități surpriză tipic Pov21 cu care v-au surprins de fiecare dată.

Ecran de 4 metri? Nici nu se putea să fi văzut filme horror altfel. Pe lângă o atmosferă de groază, am avut personaje transpuse în realitate care v-au bântuit seara. Știm că voi, petrecăreților, nu ați fi fost mulțumiți dacă distracția nu s-ar fi întins până în zorii zilei.
Luna plină ne-a acompaniat live, proiectată de pe telescoape pe un ecran gigantic, iar bonus ați avut parte de un film… surpriză!

hilltop

Ei bine, dacă superstiția lui „vineri 13” are rădăcini prin evul mediu (13 octombrie 1307, dată la care au fost arestați majoritatea cavalerilor templieri), conștiința populară actuală leagă această combinație de un film de groază, „Vineri, 13”, peliculă ce contopește ideea de superstiție cu întâmplări horror.

Pentru mine HillTop Festival a fost un eveniment reușit, mai ales fiind voluntară în cadrul lui.

Am împărțit brățări prietenilor și oamenilor prezenți, chiar am sărbătorit ziua unei colege din echipă. Cerul a fost limpede în prima seară, nu m-am putut abține să stau pe spate și să privesc stelele. La unul dintre cele două filme m-am speriat mai mult ce-i drept. Voluntar sau nu, mi-am petrecut două zile cu oameni dragi mie și persoane necunoscute care ulterior mi-au devenit prieteni.

La ediția viitoare ne vom întâlni cu același chef de petrecere, deși nu în aceeași formulă. Vom continua distracția în cadrul HillTop Festival și anul acesta și vă așteptăm la fel de plini de viață, chiar dacă am lăsat atmosfera horror în trecut.

Derulează înapoi