Author

Negrușa Lorena-Doris

Negrușa Lorena-Doris has 30 articles published.

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu" în clasa a X-a, profil economic. Este îndrăzneață, perseverentă și creativă. Nu se mulțumește cu puțin și încearcă să realizeze lucruri cât mai frumoase. Deși e la început în echipa POV21, dorește să acumuleze cât mai multă experiență, dezvoltându-se.

Ieșitul în club la combinat nu e mișto!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
club

Să fim serioși. Care sunt oamenii ăia ce ies cu adevărat în club să se distreze? Dar efectiv să se distreze. Să nu conteze pe cine văd că intră în club, să impresioneze prin instastory-uri cu masa plină de băutură și artificii sau prin mișcări.

Da… mă amuză maxim tipele ce se rup în dans doar ca să impresioneze… nu de alta, dar ultima dată când am ieșit am auzit o discuție la toaletă: „Mamă fată, ce se mai uită toți fătălăii ăștia la mine, zici că n-au mai văzut așa mișcări.”

Scuză-mă, draga mea, că îți iei pantaloni de latex și top până deasupra buricului, dacă nu fătălăii să se uite la tine, atunci cine? Un bărbat adevărat nu s-ar lăsa impresionat de așa ceva.

Sincer, eu când dansez, dansez din tot sufletul, pentru că e o pasiune de când eram mică, însă când fac asta, e vorba de vibe, nu ca să îl impresionez pe Gigel.

Și spunând câte ceva despre „prinții” noștri din ceea ce am observat eu, sunt câțiva care se poziționează într-un colț, cu paharul în mână, urmărind toate pipițele ce trec pe lângă ei. Sau mai sunt ăia care se fac că se dau din greșeală de tine și apoi îți zâmbesc de parcă ar vrea să sară imediat pe tine. Stați, fraților, că nu e chiar așa.

Mai dau și eu câte o dumă când mă întreabă mama „unde ieși?”, iar eu îi răspund cu „mă duc și eu să combin ceva, wish me luck”. Daaaarr, nu ai cum să dai de un om ce vrei să facă parte o lungă perioadă din viața ta, „agățându-l” în felul ăsta.

Recent am auzit o discuție între un domn mai în vârstă ce îl întreba pe un tinerel proaspăt căsătorit: „mă, unde ai găsit-o pe asta?”… „la discotecă”… „apăi de discotecă să-ți fie”.

Nu știu exact dacă e o bună comparație, dar să îți dorești să dai de o tipă sau un tip într-un club, e ca și cum ai intra pe Tinder în căutarea sufletului pereche.

Știți… mereu văd o parte bună în fiecare lucru, iar eu mi-am dat seama de ceva – măcar nu se cunosc oamenii pe Facebook sau Instagram și apoi decid să formeze un cuplu. Că tot văzusem o poză zilele astea: „În viitor: Mamă, unde l-ai cunoscut pe tata? Mi-a răspuns la un story.”

Însă, ca să nu ziceți că sunt nebună, iată câteva peripeții ale fetelor ce au ieșit în club pur și simplu să se distreze:

„Eram și eu în club ca orice gagică venită în Cluj la party-party. Dansam cu fetele mele pe latino, și simt că-și bagă unu’ mâna-n părul meu. Hotărât. Sexy. Dar totuși, wtf? Băi, pe mine mă sperie genul ăsta de ciudați. Eu înțeleg că e greu când vezi atâtea tipe care dansează și hormonii te fac să te simți ca în Matrix, da’ nu-i ok. Ce sperai, băiețaș? Că mă topesc acolo în club pe scenariile astea BDSM și urmează să ne retragem în toaletă? Combinatul în club mi se pare o tâmpenie, așa că dacă tot n-aveți ceva mișto de discutat cu o tipă, faceți bine și nu trageți de ea ca animalele.” Diana, 20 de ani.

„De multe ori am pățit să merg în club și să fie băieți ce se dau la mine. Chiar dacă eram cu prietenul sau toate prietenele mele după mine. Știu că eram cu cea mai bună prietenă ieșită și stăteam amândouă și dansam. Beam câte un gin tonic și erau 3 tipi care se dădeau la noi încontinuu. Tot încercau să se bage între noi. Când mergea la baie una din noi, imediat venea câte un tip și el. Sau au mai fost momente când eram cu cel mai bun prieten și acea prietenă de înainte și ne distram. Dansam toți, cântam și au venit la un moment dat 6 tipi să ne spună să ne «împartă» pe mine și pe acea prietenă.” Maria, 19 ani.

Și treaba asta nu se întâmplă neapărat în club, chiar și la alte petreceri:

„Eram la un majorat și erau predominant persoane pe care le cunoșteam, cu care vorbeam și prin liceu. Ca la orice majorat, te distrezi, dansezi, nu a fost ceva ieșit din comun. La 3 dimineața am ajuns acasă și pe la 3:30 am primit mesaj pe Wapp, ceea ce mi s-o părut creepy la început – «Te-am privit toată seara și acum ai plecat.» Evident că am întrebat cine e, m-a pus să ghicesc, au fost 100 și ceva de oameni. Apoi mi-a mărturisit că era un tip de la două mese distanță, ceva prieten cu un coleg de al meu. A fost cea mai creepy chestie ever, dar foarte funny, pentru că mi s-a părut penibil să ceri numărul de telefon și să faci faze gen «Ghicește cine sunt, hai că dacă te gândești bine, iți dai seama ușor.» Ema, 19 ani.

Și acum, în încheiere, băieți, dacă tot sunteți solo și aveți de gând să ieșiți la combinat în club, măcar învățați cum să o faceți.

 

,,Ora Pământului” sărbătorită la Sângeorz-Băi!

"în Texte" "de POV21"

Grădinița cu Program Prelungit Sângeorz-Băi în parteneriat cu Primăria orașului au organizat o acțiune de mare impact în data de 30 martie, sărbătorind Ora Pământului.

Istoria acestui eveniment

În urmă cu 12 ani, locuitorii din Sidney, Australia, au decis să fie inițiatorii unui astfel de manifest, privind o problemă actuală, și anume încălzirea globală. Ceea ce presupune acest manifest este stingerea luminii timp de o oră.

 

La acțiunea organizată în Sângeorz-Băi, au participat peste 300 de copii și adulți, care s-au conformat principiului acestui eveniment.

 

 

Întâlnirea s-a făcut în parc, unde s-au intonat cântece, s-au recitat poezii specifice, urmând ca mai apoi, să înceapă numărătoarea inversă pentru lansarea lampioanelor.

 

 

Când vorbești despre <<Ora Pământului>>, nu vorbești doar despre stingerea luminii timp de o oră, ci despre educația și cultura unui mod de viață responsabil, pe care trebuie să îl transmitem copiilor, ne-au transmis organizatorii evenimentului.

În ,,Satul de cânepă”, viața bate filmul

"în Texte" "de POV21"

Joi, 28 martie, a avut loc la Centrul Cultural Dacia Bistrița lansarea filmului etnografic Satul de cânepă, aflat în regia etnografului Iosif Ciunterei, reprezentând un fragment extras din volumul Datoria de om de Alexandru Uiuiu. Acest eveniment a reușit să umple o sală de aproximativ patru sute de persoane.

Veșnicia s-a născut la sat

Lucian Blaga

Tematica filmului

Filmul scoate în evidență una dintre importantele preocupări ale bunicilor și străbunicilor noastre – cultivarea cânepii și prelucrarea ei, până când ajungea pânză.

 

De ce s-a ales realizarea acestui film?

Filmul, după spusele regizorului, se dorește a rămâne un punct de reper pentru cultura tradițională din comuna Rodna, în primul rând, cât și pentru județul Bistrița-Năsăud: Să fie pur și simplu ca o carte de vizită.

Preocupările de la sat, cele spirituale, cât și cele meșteșugărești merită prețuite de noi toți, astfel încât să fie valorificate.

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Andrei Andreicuț a pus accentul pe faptul că multe dintre satele care sunt departe de oraș, numeric se împuținează, rugându-se lui Dumnezeu să le revigoreze.

 

 

Domnul Gavril Țărmure, managerul Centrului Județean pentru Cultură, a afirmat că prin aceste mici creații sau opere de artă, satul românesc poate își va reveni, reinventându-și cultura tradițională.

Aceasta nu va mai fi cea pe care o reproducem noi în discuțiile de specialitate, ci satul își va reimplementa tradiția care a fost odată cât se poate de reprezentativă.

 

Povestea din spatele filmului – nimic nu e întâmplător!

Iosif Ciunterei ne-a povestit că domnul Aexandru Uiuiu i-a dat mână liberă în realizarea materialului și că n-a venit cu pretenții, nu i s-a spus: Iosif asta trebuie făcut, asta trebuie făcut.

Oarecum, deja i-a oferit crezare, poate chiar din primele proiecte, pe care le-au realizat împreună în urmă cu 3-4 ani. Domnul Uiuiu era convins că o să facă un lucru fain din tot textul lui.

Întâmplarea face că Iosif a dat peste fragment într-o seară când răsfoia cartea dumnealui. Probabil dacă în seara respectivă aș fi ieșit cu prietenii sau m-aș fi dus prin altă parte, aș fi dat uitare textului și ar fi rămas undeva prăfuit.

Filmul remarcabil ce a rezultat a fost precedat de sute de ore de muncă, filmările întinzându-se pe o perioadă de un an de zile, iar sacrificiile făcute au fost pe măsură: obținerea de autorizații pentru cultivarea cânepii, înregistrările sonore, prelucrarea materialelor.

Răspunsurile pozitive ale specatorilor l-au impresionat pe regizor înca din primele clipele ale anunțării lansării filmului, prima dată fiind sceptic în ceea ce privește lansarea unui film de acest gen.

 

Din perspectiva domnului Alexandru Uiuiu, colaborarea cu Iosif Ciunterei a fost o surpriză plăcută, realizând că a făcut un lucru bun în momentul în care și-a dat seama că un tânăr de 24 de ani simte ca și el.

E un tânăr de nădejde, care nu se lasă până când nu face ce trebuie făcut.

 

Mama – cea care ne învață de toate

Domnul Alexandru Uiuiu a avut parte de momente emoționante, fiindcă și-a adus aminte de mama sa, cea pe care a iubit-o foarte mult și care i-a spus toată această poveste legată de procesul obținerii cânepii, cât și prelucrarea ei.

Acesta ne-a readus aminte de vremurile trecute, spunând că hărnicia era în topul calităților unei fete, urmând apoi frumusețea. Oamenii erau mai săraci și trebuiau să se întrețină, iar o fată era aleasă după câte știa să facă.

Acum, trăim într-o lume vizuală în care lumea se duce mai rar la bibliotecă, preferând internetul, pentru că absorția informației e mai ușoară.

Va avea Satul de cânepă succes?

Iosif Ciunterei ne-a mărturisit că la comuna Rodna, a doua a zi de Paști, o să fie lansarea cea mare a filmului cu un spectacol folcloric, urmând mai apoi să fie difuzat la Cluj și la București. Edilul comunei Rodna este mândru de ceea ce a reușit etnologul Iosif Ciunterei. Nu regreta nicio secunda faptul ca i-a dat credit unui tânăr atât de ambițios. Pentru comuna Rodna este un plus valoare la care edilul a contribuit.

Filmul va fi tradus în engleză, 80% din traducere fiind deja realizată, perindându-se prin festivalurile etnografice. În toamnă o să fie câteva lansări în străinătate – Madrid, Barcelona, Bruxelles – ceea ce înseamnă că o să aibă  succes.

Din punctul de vedere al etnografului, succesul respectiv o să-l constituie termenul de cânepă. În ziua de astăzi, când oamenii aud de cânepă, imediat îl asociază cu cânepa – drog/cânepa indiană. Însă diferența între cânepa românească și cea indiană este faptul că una e cannabis sativa, iar cealaltă cannabis indica.

Gândurile protagoniștilor

Pentru Alina Ceuca, protagonista filmului etnografic, seara lansării a fost una foarte emoționantă, dezvăluindu-ne că trăia intens fiecare scenă filmată. De asemenea, aceasta a contribuit, alături de Iosif Ciunterei, la crearea liniei sonore a filmului.

Aprecierea publicului i-a confirmat că munca întregii echipe nu a fost în zadar, efortul fiind consolidat prin sute de aplauze.

Apariția filmului etnografic Satul de cânepă a stârnit în inima spectatorilor sentimente nostalgice cu privire la datinele străvechi, legate de prelucrarea cânepii.

 

Hainele din trecutul românilor, de un alb imaculat, confecționate din cânepă, se aflau în concordanță cu gingășia și puritatea poporului nostru, un popor cu tradiții impresionante: Și haina de pe noi a dovedit că am fost oameni puri, români adevărați. – Lenuța Domide cea care a jucat rolul mamei în film.

Suntem mândri că Iosif Ciunterei ne-a oferit ocazia de a participa la acest proiect, plin de emoție și unic: Satul de cânepă. A fost extraordinar să văd casa bunicii gătată, ca pe vremuri, și m-a apucat puțin nostalgia, știind că anii aceștia vor trece mult prea repede. Ne-am bucurat că am reînviat tradiția și casa a înflorit, plină de oameni. E minunat când știi că există asemenea momente ce unesc generațiile. – ne-a transmis Silvia Olariu, protagonista filmului.

 

Eveniment organizat cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Consiliul Local al comunei Rodna în parteneriat cu Radio Someș – Bistrița.

 

Sursă foto: arhivă personală, Facebook Alina Ceuca

 

 

Negrușa Lorena-Doris

Candale Gabriela

Am plantat Pădurea Transilvania 5.0!

"în Texte" "de POV21"

Sâmbătă, 23 martie, a avut loc o acțiune organizată de Tășuleasa Social, la care au participat aproximativ 1500 de oameni din Bistrița, Mureș și Cluj. Aceștia au dat viață Pădurii Transilvania 5.0, ce se întinde pe zece hectare în comuna Sânmihaiul de Câmpie, din județul Bistrița-Năsăud.

 

La această împădurire am participat și eu cu cel mai mare drag, fiind al doilea an în care fac parte dintre voluntarii ce doresc să facă un bine naturii, și automat, nouă, oamenilor.

 

Am ajuns la locul plantației în jurul orei 9, urmând să ne scriem toți numele pe o listă și să primim brățările însemnate cu numărul parcelei unde eram fiecare repartizați, alăturat sloganului: ,,AM PLANTAT PĂDUREA TRANSILVANIA 5.0”.

 

 

Start la plantat!

Alin Ușeriu, președintele asociației Tășuleasa Social, a întâmpinat, ca de fiecare dată, oamenii, prin introducerea a ceea ce urma să se întâmple în acea zi. Toată lumea era nerăbdătoare să înceapă această mare și frumoasă acțiune, întrucât la ora 10 fiecare dintre noi ne-am pus mănușile, am luat o sapă și am început să urcăm dealul, ajungând în vârful parcelei, conform numărului de pe brățară. Cei de la Romsilva (Regia Naționala a Pădurilor) ne-au explicat fiecare pas al unei plantații corecte și ne-au ajutat de fiecare dată când le ceream ajutorul. S-au plantat goruni, frasini și pini negri, iar ceea ce ni se repeta era: ,,Avem nevoie de calitate, nu de cantitate.”.

 

 

Munca e brățara de aur

Vremea prielnică, muzica bună și atmosfera creată de energia tuturor au făcut în așa fel încât cele aproximativ cinci ore de plantat să treacă foarte repede. La această împădurire au participat și autoritățile din Bistrița, jandarmii fiind considerați de Alin Ușeriu cei mai harnici voluntari. În timpul acțiunii, organizatorii au împărțit sticle cu apă și turtă dulce celor care lucrau de zor.

 

După faptă și răsplată

În jurul orei 15 am coborât să mâncăm și să ne luăm adeverințele de voluntariat, acestea fiind foarte importante, în special pentru noi, tinerii, în momentul în care vom dori să ne angajăm. Cei de la Tășuleasa Social au avut și o surpriză pentru noi: un domn în vârstă, care a cântat la frunză și la muzicuță, diverse cântece din zone diferite ale țării.

 

 

 

,,Organizatorii au fost geniali. În general, oamenii de acolo au fost super drăguți și faini. Ideea în sine e foarte bună și cred că ar trebui să se țină de această tradiție. M-am simțit foarte bine știind că am contribuit la plantarea altei păduri Tășu. Turta dulce, nota 10 cu steluță.” ne-a transmis Andreea Catalano, președintele Consiliului Școlar al Elevilor din CNAM.

 

Automat când faci un lucru bun, te simți mai bine. Așa a fost la Tășu, cu fiecare copăcel pe care îl plantam, mi se îmbunătățea starea. Puțin a contat cât am avut de urcat până la parcela 8, pentru că acolo ne-a așteptat o priveliște minunată și urmau să vina cele mai minunate momente.” a declarat Luisa Dondaș, membru al echipei POV21.

 

 

Gândurile organizatorilor

La sfârșitul acțiunii, Alin Ușeriu și-a găsit cu greu cuvintele, căci l-a impresionat ceea ce multitudinea de oameni a reușit să realizeze, considerând-o una dintre cele mai grele împăduriri de până acum: ,,Nici nu-i de povestit, la cât de frumos a fost. Mari mulțumiri pentru faptu’ că ați fost aici. Cred că au fost astăzi, aici, povești extraordinar de frumoase, pe care le aveți dumneavoastră. Să le transportați acasă! Neapărat să veniți la Pădurea Transilvania 6.0. Nu știu unde o vom face, dar cu siguranță cred că o vom face pentru că este o sărbătoare atât de mare, încât merită făcută.”

 

Apoi, acesta ne-a împărtășit o experiență uimitoare, din care cu toții avem ceva de învățat: ,,Cea mai frumoasă poveste, pe care trebuie să v-o spun și dumneavoastră, din moment ce am și acceptul lui: o persoană care nu vede a fost pe una din parcelele grele. A plantat copaci cu noi. Deci îți vine să te bușească plânsul, când auzi că sunt oameni, care fără să vadă, au venit aici. Ei nu știu ce au făcut, dar eu o să-i asigur. Le vom povesti tuturor celor care nu au fost aici, că sunt mai orbi decât orbii adevărați, că nu participă la activitățile astea care merită făcute.”

 

De asemenea, îndemnul la a face cât mai mult bine nu a ezitat să apară: ,,Pădurea are mare nevoie de oameni care s-o îndrăgească. În acest moment, echilibrul este stricat, sunt mai mulți oameni care își doresc s-o ducă acasă, s-o ducă în conturile lor. Eu cred că dacă dumneavoastră vă înmulțiți – și avem, har Domnului, exemple între noi – la un moment dat, nu mai poate să aibă niciun dușman.”

 

Foto: Facebook Tășuleasa Social, Gălățan Silviu și arhiva personală

8 Martie e despre ființe supreme!

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Mama-pe cât de simplu pare acest cuvânt, pe atât de complex poate fi, cuprinzând o multitudine de înțelesuri și trezind în noi sentimente ce nu pot fi explicate în adevăratul  lor sens. A fi mamă nu e ușor și e puțin spus că tot timpul pe care îl au aceste ființe supreme e dedicat sufletelor cărora le-au dat viață; mamele trăiesc prin copiii lor.

 

Draga mea mamă, țin minte când mi-ai zis ,,Atunci când îmi văd copii fericiți și eu sunt fericită!”, dar știu că în momentele în care simți tristețea din sufletul nostru, ție ți se înzecește de mii de ori durerea, dorind cu ardoare să remediezi chiar tu ceea ce ne-a pus în dificultate. Tu adori să investești în noi, fiindcă te face să te simți împlinită și e ceea ce îți aduce bucurie. Tu lupți până și în pânzele albe pentru a ne dărui totul și vrei să faci oameni din noi, știind că lași în urma ta comori.

 

Cu toate acestea, noi, copiii, nu suntem mereu ,,tinuți în puf”. E bine de știut faptul că anumite încercări ale vieții ne ajută mult mai mult în drumul maturizării noastre, aflând cu adevărat ce este viața. Poate că tocmai de aceea există instinctul acesta matern, de a-i proteja pe cei carora le-ai dat viață. Mamele știu prin ce au trecut și vor ca noi să nu simțim atât de puternic acea durere, dar care însă, după cum spuneam, e un rău necesar de care trebuie să avem parte pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere.

 

Deși noi nu admitem că ar exista perfecțiunea pe acest pământ, mamele au fost, sunt și vor fi perfecte pentru totdeauna!

 

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, și-

ai spus „soția“, „fiica“, „sora“,
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
și-ai spus iubirea, și căldura, și frumusețea fără care
ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot sub soare.

(Când spui ,,FEMEIA”-Traian Dorz)

Echipa POV21 urează tuturor mamelor, doamnelor și domnișoarelor un călduros ,,LA MULȚI ANI!”. Mulțumim că existați și ne îndrumați zi de zi calea!

Împărțim bucurie, informăm și prevenim!

"în Texte" "de POV21"

Polițiștii bistrițeni alături de elevi ai școlilor de poliție aflați în stagiul de practică și membrii echipei POV21 au răspândit astăzi, 1 Martie, venirea primăverii prin materiale informativ-preventive însoțite de câte un mărțișor.

 

,,Azi a fost prima activitate de lansare a campaniei de prevenire <<Femeia-informată și protejată>> derulată de Inspectoratul Județean de Poliție prin Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității. Materialele informativ-preventive oferite azi doamnelor și domnișoarelor pe teme ce țin de prevenirea victimizării femeii, caz de furt, tâlhărie, siguranță rutieră sau violență domestică au fost însoțite, în mod inedit, de câte un mărțișor. Activitățile preventive care au în centrul atenției femeile județului Bistrița-Năsăud vor continua pe parcursul săptămânii care vine cu expoziții, vizite și lectorate în școli organizate de polițiști.” a declarat ofițerul de prevenire al Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, Ramona Sîngeorzan.

 

 

Doamnele și domnișoarele au primit cu zâmbetul pe buze și multă căldură în suflet mărțișoarele însoțite de materialele informativ-preventive.

 

 

     Echipa POV21 urează tuturor cititorilor noștri o primăvară cât mai frumoasă și prosperă!

Carmen Baloșin – despre experiența Națiunilor Unite în Italia

"în Poezie și literatură" "de POV21"
  • 51156305_235730487306337_2700689132375506944_n.jpg

Carmen Baloșin este o tânără de 19 ani, care locuiește încă de când era mică în Roma, dar orașul din care provine este Râmnicu-Vâlcea. Ea este studentă în primul an la Facultatea de Știinte Politice și Relații Internaționale din cadrul Universității Sapienza. Chiar dacă în trecut aceasta se visa stewardesa, acum orientările sale s-au schimbat, iar politica o atrage din ce în ce mai mult. Pentru că este o fire care dorește să ducă la bun sfârșit ceea ce își propune, Carmen face parte din UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), având funcția de Assistant Director.

 

Conform wikipedia.org, ,,scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.”

 

Î: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte pentru a te introduce cât mai bine cititorilor noștri?

R: Sunt o persoana foarte ambițioasă și lucrez extrem de mult pentru a reuși să-mi ating scopurile. Nu renunț niciodată, indiferent de situație. Îmi place sa călătoresc și să descopăr noi tradiții. Ador limbile străine și vorbesc cursiv patru: italiana, engleza, spaniola și franceză. Personal, cred că  învățând o limbă straină,  asimilezi cultura împreuna cu tradițiile acelei țării, iar ca rezultat, te dezvolți exponențial tu ca persoană.

 

Î: Cum a început experiența ta legată de UNESCO?

R: Experiența aceasta a început acum 2 ani când am avut pentru prima dată rolul de delegat. Diferența între director și delegat este imensa, deoarece delegatul trebuie să pregătească un discurs bazat pe națiunea pe care o reprezintă, iar directorul trebuie să dirijeze o comisie întreaga de studenți, cunoscând topicul principal și toate regulile de procedura utilizate de Națiunile Unite. De exemplu, comisia mea ’’2019 UNESCO” era compusă din aproximativ 200 de delegați. Iar proiectul a adunat in jur de 3.500-3.700 de studenți proveniți din Franța, Malta și Belgia.

 

 

 

Î: Ce ai prezentat în primul tău discurs când ai avut rolul de delegat?

R: Primul meu rol de delegat a fost destul de amuzant, deoarece reprezentam Cuba în comisia SOCHUM, iar topicul principal era “Indigenous People, when climate change affects cultural identities”. Problema principala a fost ca în Cuba nu mai sunt de mult indigeni și a trebuit sa mă descurc cumva. Având parte de o asemenea experiența,  nu poți să nu te dezvolți ca persoana, fiindcă ești înconjurat de sute de delegați cu idei diferite de-ale tale. Foarte importantă este comunicarea, schimbul de idei și capacitatea de a exprima clar gândurile. Rezoluția la problemă trebuie să implice o alianță cu mai multe națiuni care apoi va fi prezentată in ziua de closing cremony. Deci fundamentala a fost relația construită in comisie cu cei care făceau parte din alianță.

Î: Anul acesta ai ocupat o nouă poziție: cea de „Assistant Director”. Cum ai reușit?

R: Assistant director este prima treapta către a fi director. După experiența de delegat, am primit un email de la United Network, în care eram invitată să dau un interviu pentru a face parte din staff. Niciodată nu aș fi crezut că am sa reușesc deoarece foarte multe persoane participaseră. Interviul s-a derulat  complet în limba engleză, iar întrebările principale erau despre persoana noastră și cum ne-am fi descurcat în anumite situații. După terminarea interviului, normal și de drept, rezultatele ieșeau după doua săptămâni, dar răspunsul mi-a fost dat pe loc. Spre fericirea mea a fost unul pozitiv.

 

Î: Care au fost urmările după numirea ta ca în această funcție?

R: După ce am fost numită assistant director a urmat un curs de pregătire timp de 3 luni în fiecare weekend, iar Camera Deputaților a fost locația stabilită pentru comisia nostră. Prin simulările pe care le-am facut la acest curs, am învățat tot ce este in background guide, adică o mică introducere la topic și care ar trebui sa fie aspectele pe care delegații ar trebui să se concentreze. La aceste simulări mai învățam cum să dirijâm perfect și corespunzător o comisie plină de studenți, urmărind reguli specifice utilizate de Națiunile Unite. De exemplu, un delegat pentru a putea vorbi, trebuie sa facă o moțiune cu un timp total definit și un timp per speaker definit. Moțiunea trebuie votată și pusă in aplicare. De asemenea, acestea vin aprobate pe baza unor reguli procedimentale. După finalizarea cursului au fost afișate comisiile, iar atunci am văzut că anul acesta comisia mea va fi UNESCO.

Î: Ce studiezi în prezent și ce ai vrea să devii în viitor?

R: Sunt în primul an de facultate la Științe Politice și Relatii Internaționale din cadrul Universității Sapienza, Roma, iar in viitor mi-ar plăcea să lucrez în Parlamentul European din Bruxelles sau pentru Națiunile Unite in New York.

 

Î: Care sunt hobby-urile tale?

R: Îmi place foarte mult sportul. Am făcut opt ani de atletism. Mă încânta festivalele, mai ales cele care au loc în Spania.  Ador să citesc, am casa plină de cărți. Sunt foarte selectivă, nu citesc orice, dar literatura engleză și rusa mă fascinează imens. Jane Austen este una dintre scriitoarele mele preferate, împreuna cu Charles Baudelaire, Charlotte Bronte și Arthur Golden. ,,Memoria unei gheișe” este o carte pe care am citit-o când aveam zece ani și datorită acesteia, am aflat cât de frumoasa și misterioasa poate fi cultura japoneză. Când am recitit-o după câțiva ani am, înțeles-o pe deplin. Acesta este farmecul cărților, de fiecare dată găsești un detaliu care iți dă o interpretare complet diferită de cea precedentă.

 

Î: Ce sfat ai pentru tinerii ce vor să își îndeplinească un vis, deși sunt nesigur pe ei?

R: Să încerce, căci nu au nimic de pierdut, ci dimpotrivă, mult de câștigat. Și eu am plecat de jos fără nicio bază, fără nimic, dar am încercat și am reușit. Trebuie sa aibă curajul  de a-și dovedi lor însuși că sunt capabili de a face orice își propun, fără să se dea bătuți la primul obstacol.

 

Î: Care este mesajul tău pentru cititorii revistei POV21?

R: Sa aibă curajul de a trai, căci avem doar o singură viața și merita trăită cât mai mult.

 

Deoarece Carmen este o fată foarte creativă, v-aș sugera să dați o geană pe pagina ei de Instagram, pe care o consideră și un fel de blog personal, unde propriile sale trăiri se îmbină prin citate și fotografii realizate chiar de ea:

 

Cu pași mici spre fericire

"în Texte/Poezie și literatură" "de POV21"

Se spune că uneori e mai bine să taci ca să fii auzit și să pleci ca să fii observat. Nu ne dăm seama de valoarea unui lucru și chiar a unei persoane din viața noastră, doar atunci când nu mai avem parte de ele. Moment în care apare regretul și am vrea ca totul să fie exact cum era înainte. Dar timpul le schimbă pe toate. Sau nu? Noi oamenii ne schimbăm? Cred că acesta ar fi cel mai bun răspuns.

Chiar dacă vrem ca totul să revină ,,la normal”, nu vom putea trece imediat peste acel moment care i-a răcit pe cei doi oameni. Ca atunci când se rupe o funie și tu îi faci un nod să o aduci oarecum în starea inițiala-nodul acela va exista mereu. Totul se întâmplă cu un scop, iar dacă persoanele respective au ales o cale diferită de a ta, poate că așa a trebuit să fie-ca ele să facă parte doar dintr-o perioada a vieții tale. Nu te strădui să mulțumești pe cineva la infinit și să te faci plăcut, meriți să fii înconjurat doar de persoane alături de care rezonezi și în preajma cărora te simți bine. Cineva mi-a spus odata că: ,,Nu te teme niciodată că o să rămâi singură. Oamenii apar mereu în viața ta. Și știi când? Doar atunci când ai curaj și îi scoți pe cei care nu mai au loc.” indiferent că vorbim de prietenii sau alte relații interumane. După ce am asimiliat informația aceasta, moralul meu începea să se ridice încet, încet de la pământ, făcându-și curaj să accepte realitatea. Pentru că până la urmă asta e, noi singuri ne putem vindeca, recunoscând ceea ce nu vrem să recunoaștem, fiindcă ne e teamă de adevăr și de eventualele situații ce ar putea interveni pe parcurs.

Când ești trist, nu te cufunda în probleme și despica firul în patru, câutând o rezolvare ori așteptând ca printr-o minune să se rezolve totul. Fă orice alt tip de activitate: cântâ, dansează, ascultă muzică, caută persoane în prezența cărora iese la iveală cea mai bună latură a ta. E important să ieși din zona de confort. Chiar dacă primele minute vor părea insuportabile, spunându-ți “Chiar nu pot fi fericit/ă în acest moment”, încearcă și încearcă din nou, până când o să vezi că optimismul va da rezultate. Trebuie să ne focusăm pe propria persoană și să încercăm să ne dezvoltăm pe cât de mult posibil pentru a fi independenți și nu dependenți fața de cei din jurul nostru. Pentru că după cum am spus și la început, poate exista probabilitatea ca ele să nu mai fie lângă noi la fel cum erau înainte. Și atunci ce facem? Ne pierdem pe noi pentru că fericirea noastră depinde de altcineva?

Este sau nu „You” serialul anului 2019?

"în Texte" "de POV21"

Tocmai am urmărit întreaga serie „Gossip Girl” și am rămas total fascinată. M-a marcat atât de mult serialul ăsta, încât îmi venea să cred că orice aș urmări, nu m-ar mulțumi la fel de mult. Căutând ceva ce mi-ar putea stârni curiozitatea, am dat peste You, serial în care personajul principal este jucat chiar de Penn Badgley, cel care îl interpretează pe Dan în „Gossip Girl”. Nici nu s-a mai pus problema să caut recenzii sau să citesc o descriere succintă, am dat play și m-am lăsat (cu)prinsă de acțiune.

În You, personajul principal, Joe Goldberg, este capabil să facă orice pentru persoana iubită, chiar să ucidă cu sânge rece pe oricine  îi stă în cale. A fost o trecere bruscă de la Dan la Joe, dar bineînțeles, nu m-aș fi gândit să regăsesc același personaj. Revenind la acțiune, nu te vei aștepta în nici o secundă la ceea ce va urma să se întâmple, fiindcă vei descoperi constant latura întunecată a lui Joe. Statutul său social – de director al unei librării – nu te-ar face să te gândești că în spatele personalității pe care o prezintă celor din jur, se ascunde chiar un psihopat.

El se îndrăgostește de frumoasa blondină Guinevere Beck, o tipă smart și o scriitoare excelentă, dar care se lasă acaparată de lumea celor bogați, pierzându-și identitatea, tocmai pentru că vrea sa facă parte din ea. Ce postează pe social media nu reflectă întotdeauna realitatea, precum se întâmpla chiar și în viețile noastre de zi cu zi. Spre exemplu, e imposibil să nu cunoști măcar un caz al unui cuplu care pare fericit pe Facebook, deși tu știi adevărata situație.

Joe e un om isteț, căci el cunoaște limbajul paraverbal foarte bine, întrucât din primele momente în care interacționează cu Beck, își dă seama de intențiile acesteia. Cu un mic search pe Google, el găsește profilurile publice ale acesteia de pe fiecare rețea de socializare în parte, viața lui Beck fiind expusă total pe internet. În acest fel, Joe află foarte multe lucruri despre ea: familia, prietenii, pasiunile. Aici serialul ne oferă o lecție: să privăm anumite lucruri din viața noastră, de internet.

Joe înfățișează o latură întunecată, accentuată de gelozia sa puternică; tocmai de aceea fură telefonul lui Beck, intră în casa acesteia când este plecată sau o urmărește. Pe scurt, un adevărat stalker. Tocmai de aceea l-am numit și psihopat. O idolatrizează atât de mult pe tânăra scriitoare, încât decurge la fapte foarte murdare.

La un moment dat apare Benji, fostul iubit al lui Beck, care o vrea înapoi, cică. El se dovedește a fi doar un profitor și astfel îi face mult rău fetei, iar Joe observă asta, încercând să îl elimine din viața ei: „Nu mai rezist. Îmi pare rău, dar nu mai pot. E clar cum ești. Ești orbită de iubire. Și tot ceea ce iubești, scrisul, orașul ăsta, prietenii, mai ales bărbații ca Benji, toate astea au în comun că nu te vor iubi la rândul lor. Iar tu le dai totul. E incredibil până unde se poate ajunge, Back. Ultimii romantici adevărați…”.

Următorul obstacol ce îl împiedică din a o avea pe Beck așa cum își dorește este Peach Salinger (jucată de Shay Mitchell, fiind cunoscută datorită serialului „Pretty Little Liars”, în rolul lui Emily Fields), cea mai ,,bună prietenă” a scriitoarei, care are și o mică obsesie față de Guinevere, bineînțeles, dezvoltând o anumită ură față de Joe.

Fiind foarte competitiv, tânărul reușește să înlăture aceste două persoane toxice din viața fetei de care s-a îndrăgostit, însă deși el crede că a făcut ceva bun pentru ea, lucrurile se înrăutățesc, încât ea apeleaza la un psihoterapeut, fiindu-i greu să treacă peste despărțirea bruscă a celor care au făcut parte din viața ei. De aici mi-am dat seama de faptul că dacă oamenii la care ținem sunt înconjurați de probleme, nu e necesar să facem noi ,,toată treaba” ca ei să se simtă din nou bine. Fiecare om are rânduiala lui și știe cum își gestionează relațiile cu ceilalți.

,,E un sentiment groaznic. Să știi că s-au stricat lucrurile, și să nu poți face nimic să le schimbi.”

Felul în care scapă de Benji și Peach e macabru. Cred că puteți și voi să anticipați răspunsul încă de la început, când am descris acest personaj. Dar pe parcurs, am aflat că Joe se comportă în acest fel din cauza sechelelor, pot spune, din copilărie. Deținătorul librăriei, domnul Mooney, l-a crescut de la o vârstă fragedă, acesta având parte de o altfel de educație, bărbatul fiind foarte autoritar, folosind chiar tortura emoțională.

,,Joe: Am fost prost să mă înfurii. Am greșit, iar tu încerci să mă corectezi.

D-l Mooney: Știu că e greu de înțeles, dar uneori facem lucruri dificile de dragul cuiva. Știu ce demoni te încearcă. Mă încearcă și pe mine. E nevoie de disciplină ca să-i învingi. De aia sunt așa de dur cu tine și pretind perfecțiunea. Iubirea pentru cărți. Respectul. Încerc să-ți transmit un cod etic, ca să nu ajungi ca tatăl tău.’’

,,Tipul care deține librăria mi-a spus odată că toate cărțile te fac să descoperi un adevăr esențial. Și anume că, dacă ai un anumit coeficient de inteligență, viața e greu de suportat.”

Un alt personaj al acestui serial este Paco, un băiețel inteligent, pasionat de lectură, dar care nu poate trăi fericit din cauza iubitului mamei lui. Bărbatul ajunge mereu în stare de ebrietate acasă, cearta fiind la ordinea zilei, iar astfel băiețelul este silit să-și petrecă timpul pe scările blocului unde locuiește. Deși l-am prezentat pe Joe până acum ca pe un personaj negativ, el are de fapt o inimă foarte mare, luându-l oarecum pe Paco sub aripa lui. Îi oferea cărți și îl învăța de toate:

,,Cele mai valoroase lucruri sunt, de obicei, cele mai plăpânde. Și au nevoie de cineva ca noi să le protejeze, da? “

,,Primul pas, când repari un lucru, e să știi că, oricât ar părea de distrus, poate fi mereu recuperat.”

,,Să știi că e normal ca lucrurile să meargă rău uneori. Dar tu poți să fii un om bun.”

,,Cărțile astea sunt mult mai vii și mai prețioase decât majoritatea oamenilor.”

Iubirea dintre Joe și Beck e chiar foarte mare, însă până în momentul în care scriitoarea își dă seama că ,,Fără încredere nu avem nimic”, descoperind cealaltă față a iubitului său. Cum va reacționa aceasta și care sunt metodele la care recurge Joe? Dacă ți-am stârnit curiozitatea și consideri că acest gen de serial (thriller) te atrage, ți-l sugerez. Personal nu-l îndrăgesc atât de mult, însă fiecare are propriile gusturi. Chiar dacă acțiunea în sine nu pot zice că m-a dat total pe spate, mi-au rămas întipărite în minte anumite ,,învățături” pe care le-am dedus din faptele personajelor sau din spusele lor. Când Joe se afla în fața agentului care investiga decesul lui Peach, tânărul a spus ceva foarte important: „Oricât de grav ar fi, păstrează-ți calmul.”. Iar în urma analizei relațiilor din viața sa, el a afirmat că: ,,Se pare că rolul unor persoane e să îți demonstreze ce nu ți se potrivește. Iar al altora să-ți arate exact ce ți se potrivește.”

You are un singur sezon ce cuprinde zece episoade, fiind disponibil pe Netflix și Lifetime. Următorul sezon se anunță în toamna sau iarna acestui an, conform screenrant.com. Serialul este bazat pe cartea scrisă de Caroline Kepnes, iar în urma unei căutări pe Google, am descoperit că sunt foarte multe abateri de la aceasta. V-aș lăsa un link, dar ar fi prea multe spoilere, dacă veți decide într-un final să urmăriți You. Între timp, puteți vedea trailerul aici:
https://m.youtube.com/watch?v=cKOhno0IMpA.

Vizionare plăcută!

De la iUmor la Maraton-Show de Stand Up  la Bistrița!

"în Texte" "de POV21"

Sărbătorile de iarnă continuă cu un Show de Stand Up Comedy-Maraton iUmor x4, ce va fi prezentat de patru concurenți ai binecunoscutei emisiuni de pe Antena 1. Acesta va avea loc în data de 28 decembrie, începând cu ora 20:30 în Atmosphere The Club.

Cei care vor aborda subiecte din viața cotidiană, experiențe proprii si vă vor binedispune sunt Victor Drăgan, Bobi Dumitraș, Gabriel Gherghe și Petrică Iștoc.

,,N-ai spune dupa față, dar eram managerul unui Call Centre, așa că trăiesc din stand up de o lună de zile. Fac stand-up în principal despre lucruri care îmi plac sau lucruri pe care le urăsc, pe diverse gradiente. Începând pe scara asta e mult mai ok când faci stand-up despre lucruri care cumva te-au și influențat sau pe care le-ai trăit. În momentul în care faci orice fel de formă de umor, artă sau cum vrei să îi spui, trebuie să ajungi la oameni.” a afirmat Gabriel Gherghe în prima sa apariție la ,,iUmor”. Cheloo a concretizat la final reprezentația lui Gherghe: ,,După mine stand-up-ul e foarte simplu. Îți pregătești mingea, lovești în ea și mai dai și gol.”

Bobi Dumitraș este unul dintre membrii trupei Fără Zahăr, iar când reporterul de la ,,iUmor” a fost uimit de această informație, el a explicat faptul că ,,lumea râde de accentul moldovenesc și îți dai seama că daca tot se râde, hai să îl ambalăm frumos să-l vindem”. Chiar dacă la prima sa audiție juriul nu i-a oferit șansa lui Bobi de a trece mai departe, în sezonul următor acesta a revenit cu un număr mult mai bun, ajungând în finală.

La prima vedere, prezentatorii emisiunii, Șerban Copoț și Vlad Grigorescu, l-au caracterizat pe Victor Drăgan ca fiind ,,cel mai romantic concurent” și un băiat cuminte, deși reprezentația sa a fost una îndrăzneață. La finalul acesteia, juriul a fost impresionat, iar Mihai Bendeac a făcut o mică asemănare între Victor Drăgan și renumitul comediant Jerry Seinfeld, în ceea ce privește fizionomia și stilul de prezentare.

,,Prima speranță și primul gând cu care am venit e să nu o dau nasol. Din zece oameni care mă știu, aș rămâne cu doi din ei, și ăia doi ar fi mama și tata, și nu-i ok.”. Chiar dacă la început nu a prezentat urme de optimism, Petrică Iștoc s-a calificat în etapa următoare, primind două like-uri din partea Deliei și a lui Bendeac, aceștia apreciind naturalețea și relaxarea concurentului pe parcursul reprezentației, dorindu-și o continuare a numărului de stand-up, deoarece chiar au fost distrați.

Pentru a vă convinge de talentul acestor comedianți, puteți accesa link-urile de mai jos:

Gabriel Gherghe: https://youtu.be/0mOmqTI4ZEM

Bobi Dumitraș: https://youtu.be/DZM0UDqo8fM

Victor Drăgan: https://youtu.be/ERMzz7qMv1E

Petrică Iștoc: https://youtu.be/BF0GavZW5sk

Biletele se pot achiziționa online de pe iabilet.ro sau de la Sala de Jocuri Moonlight la prețul de 30 de lei. În ziua evenimentului la intrarea în club, prețul unui bilet va fi de 40 de lei. Pentru rezervări și alte informații puteți suna la numărul 0749 321 324.

Interviu cu Ninel Tămaș despre lansarea sa în lumea muzicii populare

"în Texte" "de POV21"

Benjamin Ninel Tămaș este un tânâr bistrițean, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu”, fiind pasionat de muzică încă de la o vârsta fragedă. Recent a lansat prima sa melodie înregistrată într-un studio, afirmând că ,,Fac ce vrea inima mea” îl reprezintă.

 

La acest proiect au luat parte mai multe persoane, printre care Maria Anuța, ce a scris textul melodiei, Radu Ciprian care a compus linia melodică, iar videoclipul fiind realizat de Luci Marica. De orchestrație și înregistrarea în studio s-a ocupat Alex Hatfa. Cei de la Hanu Boieresc au fost generoși, Ninel filmând ,,Fac ce vrea inima mea” în incinta localului.

 

 

Î: Când a început această pasiune pentru muzică?

R: De mic îmi place să cânt. Cântam prin casă și pe oriunde mă lua cheful, dar pasiunea a devenit și ceva mai serios… de aproximativ un an m-am apucat de studiat muzica.

 

Î: De ce ai ales tocmai acest gen de muzică populară?

R: Nu l-am ales, pur și simplu prin acest gen de muzică mă simt acasă.

 

Î: Care sunt persoanele ce te îndrumă să urmezi această frumoasă carieră de solist?

R: În primul rând, eu singur mă îndrum, iar în al doilea rând părinții. De asemenea, domnul profesor Felix Gălan, de la Școala Populară de Arte ,,Tudor Jarda” Cluj-Napoca, este cel care mă ajută cu lecțiile de canto.

 

Î: Ce alte pasiuni mai ai pe lângă muzică?

R: Îmi place foarte mult fotbalul, am facut zece ani fotbal de performanță, dar am renunțat pentru că au existat unele probleme legate de noua echipă.

 

Î: Ce planuri ai după terminarea liceului?

R: Îmi doresc să merg mai departe cu muzica și probabil să dau la Facultatea de Subofițeri.

 

Î: La ce evenimente ai participat până acum?

R: Am fost invitat să cânt la diverse evenimente, precum nunțile sau majoratele, acceptând de fiecare dată cu plăcere invitațiile organizatorilor.

 

Î: Cum a luat naștere melodia „Fac ce vrea inima mea”?

R: Am vrut să am și eu o melodie prorpie pentru a mă putea reprezenta. La realizarea acestui proiect au asistat multe persoane cărora le mulțumesc foarte frumos.

 

Î: Care este sfatul tău pentru tinerii ce au un vis pe care vor să și-l îndeplinească, însă ceva îi ține pe loc și nu știu cum ar trebui să acționeze?

R: Eu i-aș îndruma să își exploateze potențialul la capacitate maximă și să își educe calitățile, astfel încât să dea tot ce au mai bun. Dacă îți place ceva, fă să fie posibil.

 

Prima melodie a lui Ninel a strâns deja aproape 5000 de vizualizări pe Youtube, iar dacă ești curios și tu de acest tânăr talent bistrițean, poți accesa link-ul următor: https://youtu.be/0REkYsiUKnE .

Dacă doriți un moment artistic la evenimentul dumnovoastra, îl puteți contacta pe pagina sa de pe Facebook: https://www.facebook.com/tamasninel/

 

Pentru că se află la început de drum în această industrie a muzicii populare, îi urmăm mult succes lui Ninel Tămaș, având parte numai de reușite!

 

 

 

SOHO Events revine cu un nou eveniment-“Alternative Paradox”!

"în Texte" "de POV21"

După o perioada de timp în care au luat o pauză, cei de la SOHO Events revin cu un nou eveniment, și anume, ’’Alternative Paradox”. Acesta va avea loc în cortul din complexul ,,Grădina Edenului”, de pe Strada Poligonului nr.33, unde sunteți așteptați timp de două zile pentru a petrece împreună.

 

Programul evenimentului va fi următorul:

 

25 DECEMBRIE (TECHNO NIGHT) începând cu ora 21:00

  • Taka Tomo (Unknown Crew)
  • Lenny Rowe (Les Suspects Habituels)
  • Darius Virtic
  • Cosmin Horațiu

 

26 DECEMBRIE (ROCK NIGHT) începând cu ora 20:30

  • Punkarta
  • Iarba Fiarelor + Special Guest: Divizia Beta
  • Satellites
  • LUNA AMARA lansează noul album „NORD”

 

AFTER PARTY-Can Uric (Unknown Crew)

 

Scurt istoric despre SOHO Events:

Este un brand bistrițean creat în scopul promovării muzicii bune și introducerea de noi concepte de party-uri. În ultimii cinci ani s-au făcut remarcați prin multitudinea de evenimente pe care le-au organizat, fiind peste treizeci la număr, colaborând cu diverse festivale locale și din străinătate.

 

Organizatorii evenimentului ’’Alternative Paradox” ne transmit faptul că: „Fiți alături de noi deoarece we love music and we love Bistrița”.

 

Biletele se achiziționează de la intrare sau se pot rezerva telefonic (0741434100) ori printr-un mesaj pe pagina de Facebook, Soho Events. Acestea sunt în număr limitat așa că grăbiți-vă dacă vreți să aveți parte de două seri pline de distracție!

 

Partenerii sunt:

ROCK FM, Necs Sound&Light + Visuals, Oa Na, Tito Atelier, Observator Bn, Grădina Edenului, Ebone Production, Mihai Constantin.

Horațiu Berengea, despre imprevizibilul viitorului și cariera sa de antrenor

"în Texte" "de POV21"

Horațiu Emanuel Berengea este un tânăr bistrițean, student în anul doi la Facultatea de Educație Fizică și Sport, fiind unul dintre antrenorii de la Clubul de Dans Sportiv „Floris”; se afla  sub îndrumarea doamnei Florica Budușan, cea care a dat naștere acestui club cu o activitate  ce depășește   treizeci de ani. Chiar dacă la începutul carierei de dansator nu a simțit că este tocmai ceea ce își dorește cu adevarătat, datorită oamenilor dragi și muncii sale, a ajuns astăzi să antreneze o mulțime de copii cu vârste cuprinse între trei și șaisprezece ani.

Aș putea spune multe lucruri atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv despre Emi, așa cum îi zicem noi, prietenii săi, însă vă las pe voi să îl cunoașteți mai bine prin acest interviu! Recunosc faptul că îl știam amabil, răbdător și respectuos, dar când am pășit în sala de dans a Clubului ,,Floris” (căci de ceva timp urmez cursul său de dans pentru adulți) am cunoscut cu adevărat această latură frumoasă a sa, de antrenor. Pentru sfârșitul anului 2018, cei de la ,,Floris” au pregătit pentru dumneavoastră un spectacol intitulat ,,Cupa lui Moș Crăciun”, ce va avea loc în 20 decembrie, la Palatul Culturii începând cu ora 18:00.

Î: Când a început pasiunea ta pentru dans?
R: Am început la vârsta de 6 ani să practic dans sportiv, eram încă la grădiniță și s-a lăsat cu plânsete până să mă convingă părinții să merg. Pasiunea mea a început foarte ciudat, în sensul că eu nu am vrut să fac un astfel de sport, deoarece la vârsta aceea îl consideram ca pe un balet, opunându-mă dorinței părinților. Primii antrenori pe care i-am întâlnit în sala de dans au fost doamna Florica Budușan și Emil Leonte.

Î:Cum a fost prima ta experieță în fața publicului?
R: Pot spune că și acum îmi amintesc de primul meu concurs care se numea “Cupa lui Moș Craciun” prin 2006. Urma să se anunțe locurile pentru finală, eu și partenera mea fiind poziționați undeva la marginea ringului, așteptând rezultatele. Eram foarte emoționat și panicat în timp ce o țineam pe partenera mea de mână… am avut niște trăiri aparte având în vedere că a fost primul concurs la care am participat și la care am luat locul întâi. Datorită acestui concurs pe care l-am câștigat ne-am ambițioat, căci a fost primul nostru rezultat deosebit.

Î: Care sunt cele mai importante titluri pe care le-ai obținut?
R: Unele dintre cele mai importante titluri pe care le-am obținut în această carieră de dansator au fost titlul de Campion Național la clasa E 10-11 ani, Vicecampion la clasa C 12-13 ani și tot așa, Vicecampion la clasa C 14-15 ani. Am făcut parte și din formația ,,Rock the world” care a reprezentat România la Campionatele Mondiale, iar cel mai bun loc pe care l-am obținut a fost locul 7. De asemenea, am mai reprezentat țara și la Jocurile Mondiale de Dans Sportiv, care s-au ținut în Taiwan. Am participat la nenumărate Campionate Mondiale de formații standard, iar în cadrul competițiilor naționale am acumulat undeva la 20 de cupe de locul 1, 20 de cupe de locul 2, acestea fiind numere aproximative.

Î: Care au fost persoanele ce te-au îndrumat să urmezi această pasiune?
R: Persoanele care m-au îndrumat să urmez aceasta pasiune au fost părinții, în special mama mea, pentru că am avut o susținere deosebită din partea ei, alături de antrenoarea mea, doamna Florica Budușan. Dânsa a fost mereu alaturi de mine, de fapt alături de noi, adică de pereche, pentru că în sportul ăsta e nevoie de doi, nu putem vorbi de o singură persoană, deoarece este un sport de cuplu. Ca și primă partenera am avut-o pe Mădălina Roșu, alături de care am dansat timp de doisprezece ani și în prezent dansez cu Ana Dănilă.

Î:Cum este să fii antrenor si să lucrezi atât cu cei mici, cât și cu cei mari?
R: Nu îmi vine să cred că după atâția ani am ajuns să profesez în acest domeniu, având ca și antrenor 6 ani de practică. Am realizat în sfârșit cât de greu poate să fie să lucrezi cu cei mici, dar totodata cât poate fi și de frumos. Ei te țin mereu în priză și ești nevoit ca și antrenor să te adaptezi continuu la situații noi, la comportamente noi. Mi-am dat seama că te atașezi foarte tare de astfel de copii, iar în unele momente simți că îți dau putere. Spre exemplu, avem în cadrul clubului și grupe de dans care încep de la vârsta de trei ani și indiferent de cât de rea a fost ziua respectivă, în momentul în care intri în sala unde se afla o grupă de copii atat de mici, te relaxezi. Te ajută foarte mult copii să uiți de probleme și te binedispun.

Î: Ce alte pasiuni mai ai?
R: Dacă prin pasiune se înțelege și hobby, sincer, ar fi schiatul. Deja suntem în luna decembrie, iar eu alături de alți bistrițeni așteptăm cu nerăbdare să se deschida cât de repede pârtia pe care o avem.

Î: Ce planuri ai după terminarea facultății?
R: În prezent studiez la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș Bolyai-Extensia Bistrița. Sunt stundent în anul doi și mă străduiesc din răsputeri să fac față tuturor provocarilor, dar dansul va rămâne o pasiune principală. Necesită foarte multă dedicare și îmi doresc din tot sufletul să calc pe urmele antrenoarei mele, Florica Budușan. O admir din toate punctele de vedere și simt ca am foarte multe de învățat de la dansa. După terminarea facultății îmi propun să ajung profesor de educație fizică și sport, în paralel continuând ca antrenor de dans. Nu este un lucru ușor să fii antrenor de dans, dar din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai frumoase joburi.

Î: Care este sfatul tău pentru tinerii ce au un vis pe care vor să și-l îndeplinească, însă ceva îi ține pe loc și nu știu cum ar trebui să acționeze?
R: Sfatul meu pentru tinerii care au un asemenea vis este să nu renunțe niciodată la el, pentru că nu toata lumea a pornit de sus. Dacă își doresc cu adevărat, o să realizeze ce și-au propus. În indeplinirea visului vor avea nevoie de ambiție și perseverență și totodată, vreau să le transmit faptul că indiferent de cât de rea ar fi lumea și câte critici ar primi, să nu se lase niciodată bătuți. Să aibă întotdeuna încredere în ei și să continue, pentru că niciodata nu se știe ce le rezervă viitorul.

Î:Care este mesajul tău pentru cititorii noștri?
R: Dacă doresc să își facă o idee despre ce înseamnă dansul sportiv, aș dori să îi invit cu mare drag la spectacolul nostru de sfârșit de an, care este numit și ,,Cupa lui Moș Crăciun”. Acesta va avea loc mâine, în data de 20 decembrie, la Palatul Culturii, începând cu ora 18:00. În cadrul acestuia veți urmări numeroase momente artistice din partea dansatorilor Clubului ,,Floris”. Din data de 14 ianuarie reîncepem cursurile de dans. Grupele de copii au vârste cuprinse între 3 și 16 ani, având și o grupă de adulți (+16 ani) pe care am inițiat-o de curând. Vă așteptăm cu mare drag pentru înscrieri! Vă dorim sărbătorii fericire și multă, multă sănătate!

 

Pentru înscrieri puteți suna la numărul de telefon 0746072301. De asemenea, Horațiu Berengea și Ana Dănilă au plăcerea de a vă oferi un moment artistic la evenimente dumneavoastră, numărul de contact fiind același.

Bucurie de Crăciun pentru copiii de la Mănăstirea ,,Nașterea Maicii Domnului”

"în Texte" "de POV21"

,,Crăciunul, copile, este dragostea în acţiune. De fiecare dată când iubim, de fiecare dată când dăruim, este Crăciun.” (Dale Evans Rogers)

Elevii Liceului de Muzică ,,Tudor Jarda” împreună cu cei ai Colegiului Național „Andrei Mureșanu” doresc ca în această lună a cadourilor să le facă o bucurie copiilor din cadrul Mănăstirii ,,Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele.

Această bucurie constă în donarea jucăriilor, hainelor, produselor de igienă intimă și a celor alimentare neperisabile. Cei care vor să li se alăture acestor elevi dornici de a face o faptă bună, pot aduce donațiile la intrarea în Colegiul Național „Andrei Mureșanu” începând cu data de 17 decembrie, până în data de 20 decembrie. Apoi, în data de 21 decembrie, organizatorii acestui act caritabil vor merge cu darurile la copiii aflați în grija preotului Mudure și a măicuțelor. Cei de la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” vor pregăti un alt moment minunat pentru cei mici, și anume, un spectacol de colinde.

,,Această acțiune caritabilă am început-o realizând faptul că în apropierea sărbătorilor de iarnă putem uita pentru o clipa de toate problemele noastre, care uneori nu sunt chiar atât de importante, gandindu-ne și la cei din jur. Majoritatea dintre noi avem masa plină și tot ce ne dorim, însă acei copii nu pot avea acest capriciu. Sunt mai mult ca sigur că aceștia o să ne țină minte multă vreme fiindcă le-am făcut un cadou frumos, dar mai ales pentru că o să simtă că sunt importanți și pentru alți oameni din afara mănăstirii.” ne-a transmis Sinel Serețan de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, colega sa, Raluca Ani, adăugând: ,,Ne dorim să le aducem acestor copii o bucurie de Craciun, iar dacă vreți să vă alăturați nouă, orice donație ajuta!”.

Pentru detalii suplimentare, îi puteți contacta pe pagina Facebook pe cei doi elevi de la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu” sau pe Cristina Andreea Belei de la Liceul de Muzica „Tudor Jarda”.

Caravana cu jocuri – Decoperim, testăm și ne distrăm!

"în Texte" "de POV21"

Caravana cu jocuri va ajunge în data de 1 decembrie la Bistrița, în Complexul Comercial Winmarkt, la Universul Jucăriilor și Jungla Park începând cu ora 10:00.

Cei de la HappyColor au dezvoltat proiectul, dorind să promoveze jocurile educative și de societate oferindu-le oamenilor un mod plăcut, concomitent stimulant și de petrecere a timpului liber. Aceștia sunt de acord cu faptul că un copil se dezvoltă prin jocuri educative și că acestea pot uni prieteni și străini în jurul meselor pentru a se cunoaște mai bine, mereu oferind o provocare sau un mod nou de a vedea lucrurile. Organizatorii sunt pregătiți oricând să mearga acolo unde este nevoie de ei, deoarce știu că ,,jocurile distrează, informează, educă și lărgesc orizontul”.

Nu uitați că jocurile sunt pentru orice vârsta și pe placul tuturor, astfel încât vor fi prezentate jocuri de memorie, logică, de strategie, de îndemânare și de fantezie!

Haideți la joacă! Intrarea este liberă!

,,Coborâm la prima” – Atâtea povești de viață și un…metrou

"în Texte" "de POV21"

,,Când ne-am urcat în metroul ăsta, am crezut că mergem câteva stații, și coborâm, da’ uite că am mers câteva vieți.”

 

Un bărbat este proaspăt ieșit din pușcărie, o femeie  trebuie să aibă grijă de copilul său ce suferă de autism. Între doi soți a intervenit problema banilor, un tânăr își face griji pentru fratele său căruia nu îi mai dă de urmă, o tânără trebuie să o țină din scurt pe mama ei, fiindcă de când a divorțat se avântă în brațele oricărui bărbat, un acordeonist – ce era un tată abandonat de copiii săi – își plânge răposatul coleg  de trupă, doi părinți își spun printre lacrimi că își doresc ca băiatul mort ce a fost identificat să nu fie al lor, o femeie în vârstă își face griji pentru soțul ei care trebuie să ajungă urgent la spital; unei domnișoare îi era frică de faptul că poartă în pântece un copil, fiind sigură că dorește să facă avort, deoarce nu se simțea pregătită să devină mamă.

 

Acțiunea are loc într-un metrou și se petrece după teribilul incendiu în care au murit zeci de suflete, și anume, incendiul de la Colectiv, ceea ce i-a oferit filmului o latură sensibilă. La un moment dat, din cauza unei defecțiuni, pasagerii rămân blocați între stații și sunt nevoiți să comunice, astfel cunoscându-se între ei. Aflăm că aparențele înșală și că oamenii se grăbesc să tragă concluzii, că îi judecăm pe ceilalți după trecutul lor, însă nu ne dăm seama că nu avem niciun drept să facem asta, pentru că la un moment dat am greșit și noi.

 

Lacrimi și râsete, furie și recunoștință, uimire și dezamăgire. Am trecut de la o stare la alta în acea oră și jumătate, fiind plăcut surprinsă să văd un film românesc atât de bine realizat, ce este un lungmetraj de debut al regizorului Tedy Necula. Acesta a împărtășit despre film faptul că: „Este o poveste inspiraţională pe care o trăim în fiecare zi. Suntem în metrou aşa cum suntem şi în lume. Nu este un film despre Colectiv, dar viaţa nu poate nega evenimentul. Sunt poveşti paralele din vieţile mai multor oameni care se întâlnesc într-o zi cu o semnificaţie specială pentru unii”.

 

Actorii ce au jucat în acest film sunt unii dintre cei mai apreciați actori români, precum: Constantin Cotimanis, Adrian Păduraru, Teodora Mareş și mulți alții.

Scenariul îi aparține Alexandrei Axinte, imaginea este semnată de Alexandru Timoșca, iar de producție s-a ocupat Anca Vlăsceanu.

 

Personajul pe care l-a jucat Constantin Cotimanis a avut un rol moralizator, deoarece a intervenit pe parcursul acțiunii în discuțiile celoralte personaje, prezentându-le lumea din care fac parte, chiar dacă nu a fost ușor de acceptat pentru unii dintre ei; le-a oferit sfaturi si i-a ajutat. În finalul filmului, acest personaj dorește să îi trezească pe oameni la realitate: „Iubiți-vă oameni buni!”

„Noi suntem în metroul ăsta, așa cum suntem și în viața, unul lângă altul, da’ cu inimile la kilometri distanță.”

„Căutăm inovații că s-a blocat metroul, că azi noapte undeva pe aici pe sus ne-au ars copiii.”

 

Trailerul filmului îl puteți urmări aici: https://m.youtube.com/watch?v=LJ6EpG43Rkw

 

Vizionare plăcută!

Derulează înapoi