Author

Horea Emilian

Horea Emilian has 41 articles published.

Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.

Bac după 10 zile de școală. Dar dacă eram elevul fără net?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
bac

Iohannis și Anisie vor să ne întoarcem la școală din 2 iunie, iar apoi să ne pregătim 10 zile de bac. Și nu oricum, câte 10 în clasă, cuminți, maxim 3 ore pe zi. Adică vom face o săptămână normală de cursuri înainte de bac. Și competențe, că nu se putea fără ele, normal

Știu ce o să ziceți: că sunt leneș, greu de mulțumit sau doar critic degeaba.

E adevărat, puteam să nu scriu acest articol, dar dacă eram eu elevul fără net? Dacă eram elevul care nu a apucat să termine materia pentru bac la meditații sau în clasă? Sau elevul care pur și simplu nu s-a putut concentra pe învățat pentru că mama poate rămâne fără job sau tata poate să fie infectat? Credeți că le arde de învățat copiilor cadrelor medicale? E de datoria noastră ca oameni să ne gândim la cei mai puțin norocoși, așa că ție poate îți convine, dar elevii care nu au avut parte de educație nu. O să ne prefacem că nu există?

,,Dacă am elimina copiii de vârstă preșcolară, din totalul celorlalți elevi de ciclu primar, gimnazial, liceal sau postliceal, un număr de 36.567 de elevi participă la aceste cursuri, iar 7.324 nu au posibilitatea să urmărească cursurile online”, a declarat inspectorul școlar general din Bistrița-Năsăud pentru ziarul Timp Online.

7000 de elevi. Doar în Bistrița-Năsăud. Și cred că nu îi păsa nimănui că eram unul dintre ei.

Ah, dar stai, dacă eram elevul care nu a făcut cursuri online încă? Sunt obligatorii, o să spuneți. Da, sunt. Și totuși, profesorii care ar trebui să mă pregătească pentru bac încă nu pot. Poate ar vrea, dar nu știu cum. De ce? Pentru că Ministerul Educației nu gândește că e nevoie de un minim training pentru profesorii mai în vârstă. La fel cum nu se gândește că unii profesori de matematică sau română nu pregătesc elevii pentru bac, ci pentru cultură generală. Așa că doamna Monica Anisie, scuzați-mă ca vă spun, dar ori sunteți oarbă, ori vă prefaceți. Și al doilea caz e mai rău.

Cred că nu vă pasă. Pentru că altă explicație nu găsesc.

De ce altfel v-ați bate cu pumnul în piept că educația continuă în toate privințele când nu avem un sistem pregătit pentru cursuri online integrale. O să vă spun realitatea cruntă pe care o ignorați: ne-a căutat online profesoara de religie și nu ne-au căutat încă toți profesorii care ne pregătesc pentru bac. Dar nu dau vina pe ei, ci pe dumneavoastră. Pentru că nu le dați vreun fel de ajutor, preferați să vorbiți chestii idealistice, fără substanță, în loc să luptați pentru noi.

Apoi, domnule președinte, care mai e rostul să stăm în casă atâtea luni dacă în iunie oricum o să fim toți elevii de clasa a 12-a afară? Înghesuiți la bareme, în aceeași clădire, în autobuze, sincer, dacă toate liceele au două coridoare: al meu nu are.

Dar ce îmi e cel mai greu de înțeles e asta: v-ați bătut în piept de la început că amânați bacul, că o să îl dăm în iulie cel mai devreme.

Ce s-a schimbat? Cum de dintr-o dată România se ține mai tare decât țările vestice? Singura explicație e că s-a trezit iar mândria noastră. Aceeași care încearcă să ascundă mizeria sub preș, să se bată cu pumnul în piept că suntem bine, cei mai tari. Aceeași mândrie rămasă moștenire din epoca ceaușistă.

Spre deosebire de voi, eu nu puteam să rămân cu mândria mea interioară dacă nu fac gălăgie pentru cei ce nu pot. Și câți vor putea rămâne mândri dacă nu facem nimic în legătură cu asta va determina procentul persoanelor care nu se gândesc la alții: care n-au aflat că pandemia e despre ceilalți.

Măcar avem posibilitatea să dăm bacul, nu ne mai confruntăm cu ideile tâmpite discutate în ultimul timp. Nu știi despre ce vorbesc? Click aici și vei vedea!

Sunt Adela și studiez în Viena. De ce am ales să rămân aici în carantină?

"în Interviuri" "de POV21"
Adela

Adela are 20 de ani și studiază la Universitatea Tehnică din Viena din 2018, secția informatică. Am întâlnit-o vara trecută la programul creatori de viitor și mi s-a părut atunci o persoană plină de energie, bunătate, dar foarte responsabilă și serioasă. Când am întrebat-o cum decurge carantina la ea, am fost puțin uimit că a ales să fie departe de familie în perioada carantinei. Hai să vedem de ce.

Î: Cum ai ales să rămâi în Viena în carantină, și nu în România?

R: Am ales să rămân în Viena din mai multe motive. Inițial când s-a închis facultatea, ne-au anunțat că nu se mai țin cursuri, dar la examene încă mai trebuie să mergem și eu aveam unul pe 30 martie. Între timp, a căzut și această variantă și facultatea s-a închis de tot. M-am gândit destul de mult ce să fac și mi-am dat seama că nu numai eu îmi asum un risc zburând acasă, dar poate le-aș da și părinților mei virusul și ei nu mai sunt chiar la prima tinerețe. Plus că mama lucrează în principiu de acasă, dar uneori e nevoită să meargă la serviciu și nu aș fi vrut să aibă probleme din cauza mea. Și sincer, chiar mă simt mult mai în siguranță în Viena decât în Sibiu.

Î: Ai tăi au avut de obiectat ceva?

R: Ai mei chiar au înțeles situația și deși mama a insistat o dată să vin acasă, tata mi-a luat imediat apărarea și a zis că am luat decizia corectă și e mai bine să rămân aici.

Î: Nu ți-e dor de casă sau nu te îngrijorează situația rudelor tale?

R: Încă nu îmi e dor de casă, că am stat cam toată luna februarie în vacanță în România, dar o să mi se facă probabil în curând. Îmi fac foarte multe griji pentru părinții și bunicii mei, dar sper că realizează și ei gravitatea situației și evită cât mai mult să iasă. Cel mai frică îmi e pentru buni, care locuiește singură și nu îmi place să îmi fac astfel de gânduri, dar îmi e teamă că dacă se întâmplă ceva următoarea lună cu oricine din familie, eu nici nu voi fi în stare să vin în țară ca până în mai nu mai e niciun zbor.

Î: Ce te face sa te simți mai în siguranță în Viena?

R: Mă simt mai în siguranță în Viena pentru că știu că dacă mi se întâmplă ceva, o să fiu mai bine îngrijită aici decât acasă. Plătesc asigurare medicala aici, odată ce nu mai ești student în România, nu mai ai asigurare medicală în țară. Am avut niște probleme de sănătate în vară și a fost foarte greu să îmi refac asigurarea în România și nici acum nu sunt foarte sigură dacă am sau nu.

Î: Cât crezi că va mai dura pandemia?

R: Noi am primit email de la facultate că tot semestrul se va desfășura online și nu ne reîntoarcem la facultate după vacanța de Paște. Deci eu cred că va dura până în vară pandemia.

Î: Cum ți se pare poziția guvernului român? Dar a celui austriac?

R: Măsurile par drastice și prea dure în România, dar oamenii nu sunt obișnuiți să respecte anumite reguli dacă nu sunt și pedepse aspre. România a conștientizat că nu va face față unui număr foarte mare de bolnavi, așa că a fost nevoită să se comporte astfel. Și în Viena se primește amendă dacă te plimbi în grupuri mari de oameni și de miercuri nu se mai poate ieși din casă fără mască. Mai sunt oameni pe străzi, dar toată lumea păstrează distanța.

Î: Ce ne poți recomanda tuturor?

R: Stați în casă. Păstrați-vă calmul și faceți acum ceea ce nu ați avut timp să realizați înainte. Acum este timp pentru orice. Citiți, petreceți timp cu familia. Eu îmi ocup timpul în continuare cu temele și cursurile online, dar învăț să gătesc. E o necesitate.

Președintele CNE l-a denunțat penal pe Ludovic Orban!   

"în Știri" "de POV21"

Președintele CNE, Antonia Pup, l-a denunțat penal pe Ludovic Orban pentru acuzația de abuz de putere în lupta pe care CNE o duc pentru transportul gratuit al elevilor din toată țara. E o decizie pentru toți elevii din România, motivează ea, și vine în urma faptului că Guvernul României ține transportatorii ,,în brațe”.

Decizia dificilă și fără precedent vine în contextul unui articol de pe ziare.com în care președintele Federației Operatorilor de Transport Rutier recunoaște următoarele: Am dat microbuze, autobuze, am făcut turism electoral cât nu s-a făcut ‘ever’ în România. Transportatorii au susținut financiar campaniile electorale cu zeci și sute de mii de euro”

Antonia Pup acuză prim-ministrul României de ,,minciuni populiste” spunând că după ce a afirmat că va folosi OUG doar pentru oameni și doar atunci când situația o cere, acum face exact ce a făcut guvernul Dăncilă.

,,Motivul pentru care am ales să formulez denunț penal pe numele premierului României este unul cât se poate de simplu: elevii din România sunt victimele abuzului său de putere! După ce ne-a umplut de minciuni populiste cum că nu va folosi OUG decât în interesul cetățenilor și atunci când situația chiar o impune, Ludovic Orban ne-a anunțat că va prelungi licențele operatorilor de transport până în 2021, făcând exact ceea ce a făcut Guvernul Dăncilă, la al cărui declin a contribuit PNL – motivând că România are nevoie de o schimbare. Asta este o Românie a schimbării? Asta este România Educată pe care ne-o tot promiteți? E aceeași Românie în care operatorii de transport trag la răspundere partidele politice în ale căror campanii electorale au pompat fonduri – mai mult sau mai puțin legal? Ei înșiși au spus-o, deci să îi credem pe cuvânt. ” – Relatează Antonia Pup, președintele Consiliului Național al Elevilor

Mafia Italiană, pusă pe butuci din cauza virusului!

"în Știri" "de POV21"
Mafia Italiană

Polițiștii Italieni precizează ca restricțiile impuse de noul coronavirus afecteaza Mafia Italiană, mafioții fiind îngreunați în afacerile lor ilegale de pandemie

Chiar și cele mai temute ramuri ale Mafiei, în primul rând cea calabreză, ‘Ndrangheta – numărul unu în traficul mondial de cocaină, e afectată. Dar, spune șeful Direcției de Investigații Anti-Mafia, că aceștia așteaptă o perioadă mai bună. Capii Mafiei vor imediat să se reprofileze după trecerea epidemiei.

“Un vechi proverb sicilian se aplică în situaţia de faţă: ‘calati junco, ca passa la china’ (apleacă-te, trestie, să treacă revărsarea)”, spune oficialul născut la Palermo. Mafioţii au stat în umbră şi în alte perioade grele, cum ar fi epidemiile de holeră din secolul al XIX-lea sau în al doilea război mondial ” reaminteşte generalul Giuseppe Governale

Ministrul de Interne de la Roma a anunțat în primele săptămâni din luna Martie o scădere de 64% a încălcării legii. Măsurile de izolare au ajutat și la prinderea unui mafiot din Calabria, Cesare Cordi.

Mulți experți în Mafia Italiană sunt îngrijorați însă că această criza va forța mafia să se implice în afaceri ilegale cu alimente, contracte în construcții publice ș.a.m.d.

Deja au apărut primele semne de afaceri pe piața neagră cu măști, dezinfectant și schipamente antivirus cărora Italia le resminte lipsa, conform unui articol digi24.

Pictură celebră a lui Van Gogh, furată din Olanda!

"în Știri" "de POV21"
Van Gogh

O pictură de-a celebrului pictor Vincent Van Gogh a fost furată luni dimineața de la Muzeul Singer Laren din Olanda.

Conform oficialilor muzeului, hoții au intrat la ora 3:15 A.M. în muzeu și au furat pictura intitulată „Grădina presbiteriului din Nuenen primăvara”.Nu au mai fost furate alte exponate din muzeu.

Tabloul de artă aparținea de fapt muzeului Groninger, care a declarat următoarele: Suntem foarte șocați de aceste noutăți. Investigația este în desfășurare și nu poate fi spus nimic mai mult din cauza investigației poliției.

Pictura a fost realizată în 1884, ulei pe panză. Era singura piesă a celebrului pictor Van Gogh pe care muzeul Groninger o deținea și era estimată la cinci milioane de lire sterline

 

Monica Anisie: „profesorii să nu predea cunoștințe noi!”

"în Știri" "de POV21"
Monica Anisie

Ministrul Educatiei, Monica Anisie, a transmis luni, pe 30 martie, ca profesorii să nu se concentreze pe învățarea unor noi lucruri cu elevii, ci mai mult pe fixarea cunoștiințelor deja actualizate și dobândite în clasă.

Este o perioadă în care trebuie să se păstreze un echilibru

Spune Anisie, complet încrezătoare pe faptul că profesorii din România se pot adapta unei astfel de situații și se pot folosi de orice mijloc de comunicare pentru a-i educa pe elevi. Scrisoarea integrală poate fi gasită mai jos:

”Stimați colegi,

Traversăm cu toții o perioadă plină de provocări într-un context în care sănătatea noastră și a celor din jur este lucrul cel mai de preț de care trebuie să ne îngrijim. Măsura suspendării cursurilor a fost și este una necesară.

În aceste momente, conștientizăm cu toții cât ne lipsește școala, cât de mult ne dorim să ne revedem elevii și  colegii.

Cu toții vrem, în acest moment, să știm cu certitudine când vom reveni în sala de clasă, însă această certitudine trebuie privită în strânsă legătură cu situația evoluției epidemiei provocate de coronavirus în România, iar decizia pe care Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență o va lua va viza siguranța că niciun elev sau cadru didactic nu va fi infectat în momentul revenirii la cursuri.

Mai mult decât oricând, noi, cadrele didactice trebuie să contribuim la menținerea echilibrului emoțional al elevilor noștri, al părinților și nu în ultimul rând, al întregii societăți. Continuarea învățării de acasă reprezintă modalitatea prin care putem să fim alături de copiii noștri. Suspendarea cursurilor reprezintă o perioadă în care vom valorifica activitatea pe care am desfășurat-o în sala de clasă, prin modalități de fixare a cunoștințelor și de recapitulare a temelor predate, fără a preda noi cunoștințe și fără a evalua elevii.

Am încredere, dragi colegi, în măiestria dumneavoastră de a crea contexte educaționale prin orice mijloace de comunicare și de a-i motiva pe elevi să rămână conectați la educație. Aceasta presupune păstrarea unui echilibru în tot ceea ce înseamnă acest proces: adaptarea volumului de resurse pe care îl transmitem elevilor, a activităților individuale pe care le solicităm acestora, iar participarea la cursurile online trebuie să fie un moment așteptat de elevi, nu o presiune în plus.

Ministerul Educației și Cercetării a identificat instrumente și resurse digitale, care pot fi utilizate la învățarea de acasă, cea asistată de tehnologie și le-a centralizat în platforma DIGITAL pe educred.ro,  ce poate fi accesată la adresa https://digital.educred.ro. Recomand fiecărui cadru didactic să selecteze instrumentele și resursele cele mai adecvate sau să-și creeze propriile resurse.

Suntem conștienți de faptul că sunt elevi și cadre didactice care nu dispun de tehnologie pentru continuarea învățării.

Vă încurajez, stimați colegi, să continuăm și în situațiile acestea învățarea, utilizând manualele din biblioteca școlii, diverse materiale auxiliare de care dispuneți, toate acestea raportate la particularitățile de vârstă ale elevilor.

Pentru pregătirea elevilor în vederea susținerii examenelor naționale, am realizat împreună cu Centrul Național de Evaluare și Examinare un set de cinci resurse de antrenament tip test. Acestea respectă  modelul subiectului de examen. Ele au fost publicate în data de 30 martie 2020, pe site-ul https://rocnee.eu/testeantrenament/

În data de 3 aprilie 2020, vor fi postate baremele de evaluare și de notare, pe același site. Rolul acestora este de autoevaluare și calibrare a felului în care s-au redactat răspunsurile.

Totodată, în cadrul emisiunilor Teleșcoala vor fi prezentate unele soluții ale acestor resurse de antrenament, cu explicațiile necesare, pentru a înțelege cât mai bine răspunsurile din baremele de evaluare și de notare.

Vă asigur că la nivelul Ministerului Educației și Cercetării se lucrează la scenarii care să compenseze efectele acestei crize

Efecte care îi vizează atât pe elevii noștri, cât și pe dumneavoastră, cadrele didactice. Măsurile care vor fi luate vor fi comunicate oficial și vor avea în vedere ca elevii noștri să nu sufere și să nu piardă de pe urma acestei suspendări a cursurilor. În ceea ce privește susținerea examenelor naționale pentru elevi, dar și examenele pe care unele cadre didactice le au de susținut, vă asigur că vom prezenta public variantele la care specialiștii din cadrul ministerului lucrează. Acestea vor fi unele oneste, realiste și transparente, adaptate contextului în care ne aflăm.

Vă mulțumesc pentru tot efortul pe care îl depuneți, vă doresc multă sănătate și aștept momentul, cât mai curând, să revenim în sălile de clasă.

Cu deosebită considerație, Monica-Cristina ANISIE”

Ce faci în carantină ca să nu-ți pierzi mințile?

"în Texte/Timp liber" "de POV21"
ce faci în carantină

La mine deja sunt două săptămâni și ceva în carantină. Nu mai suport prea mult, ieri mi-am mângâiat roboțelul care aspira și i-am zis „băiat bun” sau „frumosule”. Știu că simți acum o mare nevoie de conexiune umană, dar ce faci în carantină ca să nu freci menta, și implicit, să-ți pierzi mințile?

Închide TV-ul.

Primul pas în a face ceva e să îți faci timp pentru acel lucru. Trebuie să eliberezi din viața ta chestiile care nu te ajută. Și da, Antena 3 e unul dintre acele lucruri, baby. Așa că închide TV-ul și nu te mai lăsa poluat de tot felul de actualizări, știri picante, vulpițe și alte nebunii. Am zis TV la modul general, dar se aplică și in online. Deschide cât mai puține știri. Mass-media are tendința de a exagera totul în perioada asta, așa că mai bine să te ții departe de informația ,,de scandal” sau ,,de trend”.

Poți controla ceva din tot ce se întâmplă? Nu. Atunci nu te mai stresa și acceptă situația așa cum e, încearcă să faci ce e mai bine din ea.

Dezvoltă-te!

Eu am început în perioada asta să fac două cursuri online. Unul de marketing și unul de leardership. Cea mai bună alegere să îți ocupi timpul, pentru că nevoia de învățare există mereu și cred că e util pentru toată lumea să învețe chestii care nu se fac la școală. Printre multe lucruri învățate cu ajutorul cursului de leadership, am învățat și:

Ceea ce crezi că ești, determină de fapt, ceea ce ești.

Viața ta (inclusiv job și venit) devine media persoanelor cu care stai, deci dacă vrei să îți îmbunătățești viața, stai cu persoane care se află mereu în continuă evoluție. E vremea schimbărilor. Succes.

Ajută să te gândești în fiecare zi la ceva ce îți pune în evidență atuurile, nu doar la chestii la care trebuie să devii mai bun. Concentrează-te pe ceea ce faci bine!

Socializează!

Ia toate persoanele alea hot de pe instagram și scrie-le, că acum ai timp. E important să cunoști persoane noi, pentru că doar așa înveți lucruri noi despre tine.

Sună-ți prietenii la telefon sau facetime, o să-ți dai seama că energiile se transmit și de la distanță și iubirea e și în online. Nu aștepta să te vezi cu cineva ca să comunici cu persoana aia, avem atâtea metode să comunicăm, e păcat să nu le folosim.

Distrează-te!

Acum e vremea când poți să faci ceea ce te face fericit. Citește ceva, uită-te la un serial, ascultă muzică și dansează prin casă ca un descreierat.

Îți recomand ca seriale: The Handmaind’s Tale, The 100, House of Cards.

Filme: Arrival, Cloud Atlas.

Cărți: Call me by your name, Plânsul lui Nietzsche.

Sper că ți-am oferit câteva răspunsuri la întrebarea „Ce faci în carantină ca să nu îți pierzi mințile?”. Încă un lucru, petrece timp cu familia, nu ești chiar singur în izolare, probabil aveți unele divergențe, poate vă înțelegeți foarte bine, dar acum e timpul să fiți aproape unul pentru celălalt.

Media de la clasă în loc de BAC? Când ne-am tâmpit?!  

"în Texte" "de POV21"

Dacă ești elev de liceu în această perioadă sumbră pentru România și mai ales pentru educația ei, atunci poate ai văzut că pe net circulă ideea și dezbaterea între elevi ca media de la clasă să înlocuiască media de la BAC. Eu zic că ne-a tâmpit carantina. Hai să-ți zic și de ce.

Coronavirusul a dat peste cap sistemul de învățământ. Ce facem cu Bacul? Cum este perceput acest lucru de elevii claselor a XII-a, puteți vedea chiar aici.

Ideea asta minunată a răsărit pe internet de când cu știrea despre Olanda care și-a anulat examenul de BAC, iar în schimb se gândește, DOAR se gândește să ia în considerare notele de la clasă în locul examenelor. Normal că nu puteam noi să reinventăm gaura la macaroană și vrem din nou să copiem, cum facem pentru notele la clasă, apropo.

Nu ai aflat încă de măsurile luate în Olanda? Puteți citi chiar aici!

Și nu ar fi fost un lucru rău, dacă sistemul din Olanda era la fel ca al nostru.

De când doamne se interesează elevul român de notele de la clasă?

Așa de mult vă lipsește școala? Ați uitat că doar cu câteva săptămâni în urmă vă numărați absențele ca să vedeți câte ore mai puteți lipsi? Sau că tot atunci fugeați de la teste și nu învățați pentru că ,, nu mă ajută cu nimic în viață”?

Și da, că nu vă place bacul înțeleg, toți îl detestă, dar că vreți ca viitorul vostru să depindă de ceva subiectiv asta nu mai înțeleg. Nu realizați că așa o să fie bătaie mare pe locurile de la facultate pentru că toți o să avem note mari, scoase pe ochi frumoși?

Cum e logica voastră, a celor care susțin chestia asta? E mai okay ca tu în 4 ani de liceu de ,,prestigiu” să fi muncit mai mult pentru o medie de zece decât un elev care e la un liceu la care se intră cu medii mai mici? Nu vreau să generalizez, există licee unde trebuie să înveți pentru un zece la fel de mult, dar hai să nu ne prefacem că nu există subiectivitate.

Poți să nimerești un prof care are pretenții de savant și pentru care trebuie să știi mult mai mult decât e normal pentru un zece.

Ați uitat de chestia asta cu ,,zece e a lui Dumnezeu?” Credeți că a dispărut complet din școala românească?

Să nu mai zic că știu profesori care sunt mai îngăduitori cu fetele la note. Profesori care te ascultă că nu ai uniformă. Profesori care îți scad un punct în plus că nu ai fost la test. Profesori care favorizează.
Toate astea sunt acceptabile în ideea în care NU CONTEAZĂ NOTELE, ȘI CU CE AI RĂMAS, CE DOAMNE?

Eu sunt olimpic la filosofie de pe a10-a, am media generală peste 8.50, dar știți de ce n-am mai învățat tot de pe a10-a? Că mi-am dat seama că mai bine îmi folosesc timpul organizând evenimente culturale și caritabile, citind pentru mine, scriind. Și da, educația te face om, cultura generală e importantă, dar școala românească e o babă nesimțită când vine vorba de educație. Doar se preface că te învață ceva, nu o face cu adevărat. Puteți avea media de 10 unde vreți voi, dar cum să reușești în viață nu se învață în băncile României.

Adică pe bune, hai să privim alt punct de vedere:

,,Solutia” propusă prin aceasta petiție, cea cu echivalarea bacului cu mediile din 9-12 este una iresponsabilă și complet inechitabilă. Într-o țară în care dacă ți-ai uitat manualul acasă primești 3 chiar dacă ai lecția învățată perfect, într-o țară în care dacă te duci cu mici atenții la profesori promovezi cu o anumită medie, într-o țară în care dacă refuzi să te meditezi cu profesorul de la clasă nu ai media mai mare de 7, soluția asta ar avea efecte catastrofale asupra elevilor care s-au gândit la fel ca mine, că este important doar bacul și nu mai trebuie să vânez note împreună cu restul clasei. – Sebastian Onofrei, fost vice-președinte al Asociației Elevilor Constanța

Dacă ești un elev care a învățat, bravo ție. Dar cred că și tu te-ai întrebat la ce îți folosește prostia asta, măcar o dată.

 

Cum ne-a afectat virusul viața sexuală? Ce spun tinerii?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
viața sexuala

Se aud plânsete în această țară din cauza Coronavirusului, dar în paturile adolescenților e liniște de moarte. “Pandemie pandemie, nu mai arzi ceva cu lunile” strigă îndurerați tinerii țării. Toți avem greutăți de suportat, dar peste lipsa de sex cum trecem în carantină? Cum ne-a afectat virusul viața sexuală?

Am vorbit cu mai mulți tineri să vedem cum rezistă aceștia pe timpul carantinei. Cum se simt după săptămâni fără sex, dacă folosesc mai mult aplicațiile online și ce fac ca să suplinească lipsa.

Am avut parte de surprize mari: am întâlnit de la tineri care nu s-au lăsat afectați de carantină până la tineri care au ajuns la concluzia că Pornhub Premium nu e chiar atât de scump.

“Sincer să fiu, după două săptămâni de stat în casă și dat swipe right pe Tinder aproape tuturor la cât de tare mă plictisesc, am ajuns la concluzia că abonamentul pentru Pornhub Premium nu e chiar atât de scump” – Marian, 18

Păcat că Marian a investit bani în această cauză nobilă înainte să afle că Pornhub și-a deschis porțile, arhiva sa Premium fiind gratis acum peste tot în lume. Lucru deloc surprinzător, având în vedere că numarul utilizatorilor de pe Tinder și Pornhub a crescut cu 65%. Măcar știm ce afaceri n-o să aibă nevoie de ajutor economic de la guvern. Și v-am sfătui să țineți bine momentul ăsta: cam singura dată în viață când virginii sunt în avantaj.

Alți tineri, însă, sunt mai cu capul pe umeri, chiar dacă suferă la fel de mult:

,,Deși uneori mi-aș dori să nu mă gândesc la asta, deoarece trăim într-o perioadă care presupune mult mai multe lipsuri decât această plăcere, duc lipsă
Spun că nu aș vrea să mă gândesc la asta pentru că în comparație cu alte probleme, lipsa sexului e parfum, dar mă gândesc, pentru că e o parte importantă a vieții noastre.

Fiind în izolare, departe fizic de toți prietenii care te distrag de la aceste dorințe prin compania lor, simt cum mintea mea oscilează între două extreme, îmi doresc să treacă această perioadă și să pot ieși din nou, fără a mă gândi obsesiv la următoarea baie unde să mă spăl pe mâini și resemnarea față de situație.

Totuși, noroc că avem dating apps, nu? După cum am explicat mai sus, de ce aș vrea să vorbesc cu un băiat pe care îl plac dacă știu că nu mă pot vedea cu el?” – Ioana, 19

Alții… numără zilele până când o să moară:

Da cum e cu ăștia în relație?

Ei bine, cu nimic mai bine. Hai că era okay până acum când mai puteai ieși, dar de când cu ordonanțele militare nimeni nu se mai riscă cu o amendă ca să combine.

„Eu și Alex suntem studenți și suntem cu părinții în momentul de față, la sute de km distanță, de 2 săptămâni, deci fără sex în perioada asta, în condițiile în care în mod normal stăm împreună. Fiind cu familia, nu avem nici intimitate ca să facem alte lucruri, cum ar fi pe video sau pe telefon, pentru că nu știi niciodată cine poate să audă sau chiar să intre în cameră, deci asta e, câteva nuduri și atât. Am mai încercat să ne jucăm cu un vibrator controlat la distanță sub pretextul că avem seminar. Au intrat peste amândoi părinții… ” – Anca, 20 de ani

Alexandra, pe de altă parte mărturisește asta:

„Am ajuns să fac sex în mașină. Până săptămâna asta a fost okay, dar acum îi mai trimit o poză cu fundul și atât”

Carantina începe să scoată la suprafață latura poetică din oameni.

Pe Vlad l-a ajutat abstinența din acest punct de vedere. Ar trebui să încerci și tu, cine știe ce Shakespeare se ascunde în spatele masculului feroce care vrei să pari.

carantina

Adică pe bune, până și Dana Budeanu pare că duce lipsă. Ce șanse mai avem noi, muritorii de rând?

NOAPTE BUNA, MAFIOTILOR!

Publicată de Dana Budeanu pe Marţi, 24 martie 2020

 

De ce să repetăm anul dacă oricum nu facem nimic la școală?

"în Texte" "de POV21"
repetăm anul

Ne e utilă școala în clasa a 12-a? Are rost să repetăm anul? Sunt întrebările cu care noi, elevii, părinţii noștri şi profesorii suntem lăsați în faţa necunoscutului, în timp ce Raluca Turcan a adus în discuţie varianta îngheţării anului şcolar, iar ministrul Educaţiei, Monica Anisie, a exclus total această posibilitate doar după câteva ore de la apariția ei în presă.

Ați pierdut declarația ministrului? O puteți citi de aici.

Criza de coronavirus ne-a învățat multe despre lipsa organizării statului în situații limită, problemele sistemelor noastre, și mai ales, lipsa educației poporului care în situații de viața și moarte doare ca un pumn în plex.

Elevii de clasa a XII-a şi părinţii lor sunt forțați să suporte astfel o situație fără precedent, în condiţiile în care modul şi perioada desfăşurării examenului de Bacalaureat nu sunt certe. Iar ce e şi mai revoltător e faptul că nimeni nu le dă un răspuns concret. Situaţia critică dată de pandemia de Coronavirus i-a depăşit pe toţi. Se pare că sistemul educaţional este cel mai puțin pregătit de urmările crizei.

Şi totuşi, cum ar fi dacă anul şcolar s-ar repeta? Adica, are rost școala în clasa a XII-a?

David Cristian, vice-președinte al CJE Constanța ne spune că deși problema ar trebui analizată după un eșantion, părerea lui este că nu.

De ce? Un răspuns simplu ar fi meditații. Când vorbim despre meditații în clasa a 12-a (și nu numai), trebuie să înțelegem faptul că problema se ridică în momentul în care profesorul se complace în situația în care elevii fac meditații, iar el depune eforturi minime pentru clasă mergând astfel pe principiul unde poți să legi cu sârmă, e păcat să pui șurub. În mod evident, această situație nu este general valabilă dar este de cele mai multe ori prezentă și este răspunsul multor fenomene distructive care apar, în genere, în clasa a 12-a (ex. chiulul în masă).

Nu era un secret că odată cu carantina și sistemul de învățământ va fi limitat. Sincer, ne așteptam la o mai bună pregătire în această privință.

Când am auzit că există varianta înghețării anului școlar, deși Ministerul se bate cu pumnul în piept și spune că nu, ne-am luat un moment să ne întrebăm: De ce?. De ce ar fi necesară repetarea anului școlar, oricum în clasa a XII-a cel puțin, tu te ajuți pe tine. Orele de la liceu devin insuportabile, ai sta mai bine acasă, ca să poți învăța liniștit doar la ce te interesează, fără să fii nevoit să îți petreci 55 de minute într-o sală de clasă cu alte 30 de persoane nefăcând nimic. Profesorii nu înțeleg de cele mai multe ori, nu te ajută, dai banii pe meditații și pe culegeri, multe culegeri, și brusc devii autodidact.

De ce să se repete anul școlar când oricum învățai deja singur? Doar de dragul de a spune că Da, am ajutat elevii să se pregătească pentru examenul de bacalaureat,  iar apoi, la examen, rata de promovare este mai scăzută decât anul trecut. Oare când va fi acceptată și realitatea în care materia este învechită, 80% din ea inutilă pentru ceea ce faci în viață, profesorii sunt depășiți, iar elevii pur și simplu obligați să tocească ÎNCĂ materiale întregi. Apoi ne întrebăm de ce cădem la testele PISA sau de ce tinerii nu sunt inediți sau de ce România nu are tineri pregătiți pentru viață. Poate pentru că așa îi crește.

Ți se pare că învățământul din România este mult prea teoretic și aproape degeaba?  Mai multe detalii pe această opinie găsești aici.

Totuși, de ce ar fi cea mai proastă idee să repetăm anul?

De ce ar mai avea rost sa repetăm anul? Pentru ce? Ne ajută la ceva?

E timpul să ne asumăm o chestie de care oficialii guvernamentali nici nu vor să audă: Școala pe a 12-a e inutilă. Mulți profesori sunt depășiți efectiv de viața actuală, darămite de programa de bac, la clasă nu ne ajută nimeni pentru admiteri și examene, dar nici pentru viitorul în viață. Tot ce ne oferă școala românească e faimoasa sintagmă ,,cultură generală”. Adică e un mod mai fancy să ne spună lumea că știm în același timp totul și nimic. Că suntem experți în toate dar nu știm să facem ceva. Tipic românesc. Las’ că știu eu mai bine la un nivel insituțional.

Pentru ce să repetăm anul?

Materia e învechită fața de vremurile actuale. În timp ce alte țări încearcă să găsească soluții unicate pentru interesele fiecărui elev, noi încă suntem cu burta pe carte, uitând de tot ce se petrece în jurul nostru.

Terminăm școala și la interviul pentru job știm doar să recităm fără să ne dăm seama ce spunem. Prea puțini reușesc să răzbată în această capcană a informației digerate cu forța. Pe noi sistemul nu ne învăță să facem legături, să comunicăm, să ne organizăm, ne învață date pur teoretice.

Da, dar olimpicii?

Ce sunt cu ei? Va conta în viață că ai avut medii de 10 și ai fost la o olimpiadă? Te va plăti cineva pentru asta? Nu.
Te va plăti dacă vei fi un avocat bun și vei reuși să construiești argumente solide și să fii analitic, te va plăti dacă vei avea îndemânarea și tăria de caracter pentru a opera un om și a învăța cum să îl ajuți. Te va plăti dacă vei avea creativitatea necesară pentru a rezolva probleme. Și ar trebui să te plătească, ca profesor, să îți faci elevii să înțeleagă, nu doar să le reciți dintr-o carte.
Și ca ministru vei fi plătit dacă vei avea viziunea să vii cu soluții, nu doar să le dai în declarație.

Pentru că, să vă spunem ceva, doamna Anisie, școala online nu funcționează!

Mai ales dacă nu monitorizați procesul. Iată ce spun elevii:

Dacă te referi la școala de la TV și online, mi se pare inutilă, e ca și cum ai sta și te-ai uita la serial, problema e că nu înțelegi nimic. Pe lângă că profesorii nu își structurează materia astfel încât sa ne facă să reținem ceva din tot ce vorbesc ei, noi suntem obișnuiți cu un anumit tip de predare și e greu să rămâi concentrat. Dacă ei cred că noi recuperăm materia prin lecții online, e dezamăgitor. E foarte greu să te motivezi când ești acasă și te simți ca și în vacanță

Care ar fi soluția?

Atenția trebuie concentrată asupra celorlalte metode. Una dintre cele mai bune soluții este reprezentată chiar de reducerea materiei pentru Bacalaureat. Nu cred că plânge nimeni după un capitol din fiecare materie de clasa a 12-a. Dar nimeni nu s-a gândit la asta. Mhm, ciudat, dacă Ministerul ar întreba și profesorii, poate ar auzi totuși niște soluții mult mai bune decât irosirea unui an din viața elevilor săi.

Coronavirusul a dat peste cap sistemul de învățământ românesc, dar cu BACUL ce facem? O opinie pe tema aceasta găsești aici.

Asta pe termen scurt. Pe termen lung poate se gândește cineva și la testarea aptitudinilor elevilor pentru învățare personalizată, scurtarea programei școlare cu totul, finanțarea mai mare a sistemului de învățământ și reducerea materiilor inutile. Doar zicem și noi, nu că ne ascultă cineva.

Dar până una alta, noi ne bucurăm. Cu jumătate de inimă, căci nu știm ce se va întâmpla cu bac-ul, dar măcar suntem lăsați mai liberi. De stres, de profi învechiți, de același metode îngreunate pe an ce trece.

Da, ăsta e răspunsul, că școala mai mult ne încurcă, așa cum e și atunci ce rost are să repetăm anul?


Autori: Emilian Horea

Miruna A. Sabău

Raluca Călin

Raul Peterlin

8 provocări de pe Instagram din timpul carantinei de Coronavirus!

"în Texte" "de POV21"
provocări de pe Instagram

E Pandemie… de provocări pe social media. S-au născut 8 provocări de pe Instagram din timpul carantinei, mai nou. Da, provocări peste tot, unele mai utile și mișto, altele răsărite parcă din mocirla plictiselii cauzate de auto-izolare.

Am observat de ceva vreme că toată lumea e mai activă pe rețelele sociale. E de înțeles, nu ieșim din casă, stăm mai mult pe telefon, dar de unde și până unde provocările enervante?
Știți despre ce vorbesc, dacă ați fost asaltați zilele astea de ,,până mâine” sau ,,algortimul Instagram”.

Din mormanul de provocări am ales câteva pe care să le discutăm. Așa că avem aici 8 provocări de pe Instagram din timpul carantinei!

8. Provocarea cărților

Asta e o provocare reînviată recent, odată cu timpul petrecut în carantină.

Despre ce e vorba? Nominalizezi o persoană care să posteze cartea cu care se delectează în această perioadă, iar acea persoană nominalizează pe altcineva. Și tot așa, și tot așa. Pe lângă faptul că toată lumea pare că citește în loc să mănânce la micul dejun, când nu e așa nici pe departe, nu prea văd chestii enervante aici. Ba chiar e mișto că promovează cultura și schimbul cultural între adolescenți.

7. Zece fete

Dacă ești fan Instagram, atunci poate ai văzut în lista ta fete care postează o poză mișto cu ele dând tag altor zece fete din lista lor. Motivul? Să pună capăt rivalității dintre femei și să își arate reciproc că se pot susține, că pot fi acolo unele pentru altele.
Personal, nici provocarea asta nu cred că e enervantă, chiar îmi place genul de pozitivitate pe care îl ,,împrăștie” și faptul că în momente de genul ăsta poți să le spui persoanelor importante pentru tine că ții la ele. Am pus-o pe locul 7, deoarece dacă ești fată poate fi solicitant și enervant să alegi 10 prietene din lista ta, fără ca restul să se supere. Nu putem scăpa chiar de tot fără rivalitate, nu?

6. Algoritmul Instagram

“We are going to play with the Instagram algorithm! React to this story with fire and I will publish in my story the most beautiful photo of your Instagram! ”

Știți mesajul, știți și că dacă răspundeți vă pune să postați și voi la story. Pe mine m-a enervat mesajul la culme, de parcă nu poți pune o poză cu mine fără să îmi ceri ceva în schimb. Pe lângă faptul că povestea mea arată kilometric dacă fac asta, nu ne jucăm sau NU interacționăm deloc cu algoritmul Instagram. De unde prostia asta? Singurul motiv pentru care e așa de sus în listă este că mă ajută să mai văd persoane frumoase de urmărit, chestie care e super.

5. Suit Challenge

Asta e una recentă. Personal, am văzut-o prima dată la Doctor Jona Yousif pe Instagram, care a fost provocat și a dat mai departe provocarea. Constă în a posta pe Insta Story o poză cu tine ,,la 4 ace”, într-un costum. Mno, ideea e că e că nu e nici așa de răspândită și mai vezi și tu lumea în costum. Zilele astea, să fim serioși, majoritatea am stat în pijamale. Cu cât îți vezi crush-ul mai elegant, cu atât mai bine, nu?

Provocarea se aplică bărbaților, dar fetele din redacție au venit cu un ,,protest”.

Ce ziceți, fetelor? Faceți și voi o provocare? Dress Challenge!

Dacă tot stați în casă, luați rochia aia pe care vă gândeați că o veți purta la banchet, tocurile și faceți o poză. Vă provocăm toți cei din echipa POV21. Postează poza cu textul: Dress Challenge accepted și tag la Revista POV21 să o putem distribui mai departe. Poți provoca alte 5 fete.

4. Provocarea cu hârtia igienică.

Românul trebuia să facă o românească, nu? Am golit rafturile de hârtie igienică, iar acum există provocarea prin care trebuie să te filmezi făcând duble cu o rolă de hârtie igienică. Ce idee…ingenioasă. E pur și simplu idioată ideea și singura parte bună e că e amuzantă prima dată când o vezi.

3. Provocarea cu poza din copilărie.

Carantina aduce nostalgie, se pare. Altfel nu-mi dau seama de unde a pornit provocarea asta. Cică trebuie să pui o poză cu tine de acum mulți ani, de pe vremea când lumea doar bea Corona Extra și mâncau mici cu muștar. Numai aia nu facem acum, căci e necesar să stăm în case. Așa, și pui tu poza aia cu tine de când erai mucos și te îmbrăca mama în 10 culori și 3 numere mai mari, și dai tag altor persoane să-și pună și ele. Asta e un fel de: dacă nu m-ai vrut când eram așa, nu mă meriți când sunt așa, reinventat. Asta în fericitul caz în care pubertatea a făcut din tine o bunăciune.

2. Până mâine

La provocarea asta trebuie să pui o poză cu tine până mâine, mai jenantă. Dacă dă cineva like la ea trebuie să facă același lucru.
Chestia interesantă e că vezi persoanele alea Instagramish punând poze nașpa și așa îți dai seama că toți oamenii fac chestii nebune și nimeni nu e fiul/fiica lui Zeus. Chestia nașpa e că unele persoane înțeleg prin poză nașpa o poză în care se strâmbă mai mult și wow… schimbare. E nașpa să-ți fie frică să pui o poză mai nasoală pe feed-ul tău perfect. Și unii oameni încă nu își asumă ce fac înafară.

1. Provocarea cu statusul

Mno, asta pur și simplu e tâmpită. Dacă găsiți un avantaj la ea… să îmi spuneți. De ce să îți bați joc de persoanele care țin la tine spunând una din chestiile de mai jos la story?

provocări de pe Instagram

Ai mai văzut zilele acestea astfel de provocări de pe Instagram? Spune-ne în comentarii ce părere ai despre ele.

Autori:

Emilian Horea

Gabriela-Luigia Sterie

 

 

(VIDEO) Armata italiană, nevoită să evacueze cadavrele victimelor Coronavirusului!

"în Știri" "de POV21"
cadavrele victimelor Coronavirusului

Armata Italiană a fost mobilizată astăzi pentru a evacua cadavrele victimelor Coronavirusului din orașul Bergamo din Nordul Italiei, devenit în lumina ultimelor evenimente centrul focarului roșu al răspândirii COVID-19.

La momentul actual numărul morților din Italia a ajuns mai mare decât cel din China, unde virusul și-a făcut prima oară apariția. Astfel, serviciile funerare au fost depășite iar armata Italiană a fost nevoită să intervină cu numeroase camioane pentru a evacua cadavrele victimelor.

Imaginile surprinse de cetățeni arată o coloană lungă de autovehicule care se deplasează noaptea, pentru a prelua sicriele de la cimitir. Un număr de 15 camioane și 50 de militari au fost mobilizabil în vederea transferării acestor corpuri către provincii vecine.

Mai mult, autoritățile de la Bergamo fac un apel și în vederea ajutării în a incinera corpurile victimelor, deoarece și crematoriul din oraș a fost depășit.

Italia a depășit Miercuri pragul de cea mai mare creștere zilnică a deceselor, aproape 500 de decese pe zi. În total, s-au stins în jur de 3000 de persoane iar situația continuă să fie tensionată, după ce elevii și unii muncitori și-au întrerupt activitatea în urmă cu o lună.

Pentru mai multe detalii despre Coronavirus și simptomele acestuia, click aici!

Maria Nistor înființează primul centru lingvistic năsăudean!

"în Interviuri" "de POV21"

După cum bine știți, v-am obișnuit cu prezentarea oamenilor de succes, a oamenilor ce fac bine acestei țări, a celor curajoși și a celor ce vor să schimbe ceva la această țară.

Maria Nistor a devenit directorul general al Editurii Didactice și Pedagogice în vara anului 2017, începând astfel să se ocupe de manualele elevilor din Romania. Bilanțul de la final de mandat, din decembrie 2019, ilustrează activitatea de succes în acest domeniu. În cadrul unei conferințe de presă din data de 10 decembrie, dumneaei a făcut public faptul că Editura Didactică și Pedagogică a semnat un parteneriat gratuit cu o organizație din străinătate, pentru implementarea manualelor cu explicații prin video 3D în toate școlile din țară, urmând ca Ministerul Educației și Cercetării să implementeze acest proiect.
Toate studiile urmate, anii de muncă de până acum și experiența de viață au făcut-o o femeie mai puternică, ce s-a decis să se întoarcă în Năsăud, orașul ei natal, pentru a deschide primul centru lingvistic pentru copiii și adulți.

maria-nistor-primul-centru-lingvistic

Î: Ce v-a determinat să deschideți acest centru lingvistic?

R: După încheierea mandatului meu la EDP, evident că toată lumea m-a întrebat ce fac.        Le-am  răspuns că o iau de la capăt, ca de obicei. Pentru că nu pot părăsi sectorul educației, am încercat apoi să identific nevoile elevilor și mi-am dat seamă că principala problemă, vizibilă cu precădere la trecerea de la un ciclu de învățământ la altul, este că, într-o clasă cu aproximativ trei zeci de elevi, le e greu să comunice. Apar apoi și alte limitări, cu precădere la orele de limbi străine, elevii se gândesc: dacă probabil nu spun ceva bine și râd colegii mei de mine? Poate mă blochez și nu știu toate cuvintele, ce fac dacă mă întrerupe profesorul și îmi pierd ideea? Iar lista poate continua.

Îmi amintesc apoi de primul semestru de studenție. Visul meu era să devin polițist și, când am auzit că nu eram eligibilă, pentru  că îmi lipseau 2 centimetri la înalțime, am simțit, pe moment, că tot viitorul meu profesional s-a năruit.

M-am înscris la Facultatea de Litere, specializarea engleză-germană și am avut un șoc. Eu mă credeam copil deștept, însă, la primul seminar de limba germană, a venit o profesoară din Austria. Părea simpatică, dar nu prea înțelegeam tot ce zice (eu, care avusesem media 10 și la germană?!). Ne-a rugat să ne prezentăm și erau unii absolvenți de liceu în limba maternă.

La noi la Năsăud se făcuse școală, dar nu aveam același debit verbal și nici aceeași coerență ca unele dintre colegele mele.

Au urmat apoi vreo două zile de plâns (nu îmi plăcea nici orașul, mi se părea mult prea mare și aglomerat pentru mine), după care mi-am dat seama că a avut dreptate Coșbuc când a scris că „o luptă-i viața, deci te luptă”, și m-am mobilizat.
Cred că, dacă aș fi avut acces la un asemenea centru de învățare a limbii străine din gimnaziu sau din liceu, impactul tranziției de la învățământul preuniversitar la cel universitar ar fi fost diminuat.

Î: De ce la Năsăud și nu la București, Cluj-Napoca…?

R: Pentru că nevoie de sprijin în procesul de învățare a limbilor străine este peste tot. Orașele mai mari oferă deja soluții în acest sens. În județul Bistrița-Năsăud însă, situația este una deficitară deocamdată. Să nu uităm totuși că primul pas în rezolvarea unei probleme îl reprezintă însăși identificarea acesteia.

Năsăudul este cunoscut ca „orașul academicienilor” și consider că nu putem doar să ne mândrim cu istoria, fără a-i mai adăuga o filă a unui prezent de succes.

Suntem responsabili, ca indivizi, să valorificăm ce am primit moștenire și acest patrimoniu trebuie lucrat, consolidat. L-aș cita aici pe marele Adrian Păunescu, „să fie Năsăudul ce a mai fost cândva, tipar înalt și vatră a școlii lui normale ”, cu adaptare, evident, la imperativele actualului context. Sunt de părere că în toate comunitățile din țară există un potențial enorm, dar insuficient valorificat atât la elevi, cât și la profesori. Experiența îmi spune că, atunci când vrei ca un proiect să funcționeze în parametri optimi, planul managerial trebuie adaptat contextului și e nevoie de investiții serioase de tot felul: pe lângă partea financiară, resursa umană de calitate pentru domeniul vizat, publicitate și toate cele, trebuie să îi dai ideii o parte din sufletul și din timpul tău. Altfel nu are cum să funcționeze.

Î: Ce metode de învățare veți aborda?

R: În această epocă a globalizării, limbile străine trebuie să ne devină cunoscute încă de mici.
Nu doar învățarea limbilor străine se dovedește necesară în acest cadru, ci și utilizarea de metode moderne. Nimic nu se învață greu sau ușor, nu cred că sunt unele discipline mai grele decât altele. Depinde de motivația cursanților, de preferințele acestora, de metodele utilizate. Recent, am văzut o lecție la fizică în 3D și mi s-a părut cu mult mai inteligibilă decât am perceput-o pe vremea când trebuia să învățăm vectorii din carte.

Dacă actul de predare de la clasă se bazează, de cele mai multe ori, pe metode formale, rolul unui asemenea centru (fie el de limbi străine, de meditații etc.) este să extindă această sferă, făcând apel la educația non-formală.

În cadrul proiectului ce se va demara în luna februarie, accentul se pune pe comunicarea verbală, pe învățarea socială, pe dialog, atât în grupe, cât și cu trainerul (prin trainer înțeleg aici un absolvent de limbi străine, cu o vastă experiență de predare, evident că poate fi profesor, însă își adaptează metodele la filosofia noastră). Discutăm de learning by doing. După stabilirea nivelului lingvistic pentru cei care nu încep chiar „de la zero”, se va realiza un       focus-group pentru identificarea temelor de vocabular ce urmează a fi discutate. Sunt elevi interesați poate de exprimare în limba respectivă pe domeniul tehnologic, alții vor să își îmbunătățească nivelul lingvistic pe teme precum timpul liber, sănătatea, călătoriile, cultura existentă în țara/țările unde acea limbă este oficială.

Creăm programa împreună, așa încât ea să fie interesantă pentru toți.

Avem, evident, materiale pentru toți, iar ele nu se rezumă doar la cărți și fișe de lucru, ci includ o parte digitală de audio-video, exerciții interactive, jocuri de societate și multe altele, pe care vreau să le păstrez deocamdată ca surprize. Obiectivele se discută în echipă, iar obiectivul meu general e ca, la finalul fiecărui modul, aceste obiective fixate la început să fie depășite.

Î: Care a fost punctul în care ați decis să predați și adulților? Considerați că o să vă fie mai greu sau mai ușor cu copiii?

R: Sunt o susținătoare ferventă a conceptului de învățare pe tot parcursul vieții.
Am predat adulților mulți ani. La Centrul Cultural German, de exemplu, am avut la un moment dat o grupă de cursanți între 16 și 67 de ani. Îi unea motivația de a-și exersa competențele lingvistice și chiar au format o super echipă, țin și acum legătura cu mulți dintre ei. Am mai avut o grupă de asistente medicale, cu care am lucrat în regim intensiv (cinci zile pe săptămână), pentru că urmau să lucreze în străinătate. Grupe de experți tehnici la engleză, pentru interviuri de angajare sau pentru comunicarea cu clienții, dar am avut ocazia de a interacționa și cu cei de grădiniță și clasele primare.
În mentalul nostru, există de multe ori autolimitări.

Mi se aprind niște beculețe de fiecare dată când o aud pe mama cu sintagma „la vârsta mea”. Care vârstă? E mai degrabă o chestiune de atitudine decât de ani biologici.

Noi ne autoconvingem uneori că e „prea târziu” pentru una sau alta. Ar trebui să încercăm să învățăm mai mult de la unii pensionari occidentali, au o cu totul altă abordare.
La celălalt pol, tindem să scădem nivelul de credibilitate a unor tineri. Când am intrat pentru prima dată în Ministerul Educației Naționale (așa se numea la acea vreme), s-a uitat un       personaj-cheie de atunci la mine cu o vădită lipsă de încredere și m-a întrebat dacă am vreo competență, pentru că „aici se discută lucruri serioase”. Am zâmbit și, după acea primă ședință, persoana respectivă m-a felicitat și s-a arătat dornică de colaborare. Când am devenit director general la EDP, eram cea mai tânără din echipă. Cu siguranță s-au întrebat unii pe la colțuri ce-i și cu fătuca asta aici. Asta nu m-a făcut mai puțin competentă.

Î: Care este viziunea dumneavoastră asupra educației?

R: N-aș vrea să încep o întreagă filosofie, mă rezum la a afirma că educația se dobândește toată viața. Nu am învățat niciodată destul (nici măcar celebrul imperativ al lui Seneca – cunoaște-te pe tine însuți nu este pus în aplicare întotdeauna). Dacă am terminat cu școlile, vin lecțiile vieții, care utilizează metode de învățare surprinzătoare. Cert este că educația este singura avuție pe care nu ne-o poate lua nimeni niciodată. Ce păstrăm în creier e principala noastră avere pe viață. Educația nu ne oferă răspunsuri doar la variațiile întrebării CE, ci ne învață și CUM să găsim resursele pentru a gestiona anumite situații. Aș compara educația cu aerul- te cam sufoci dacă nu o ai.

Î: De ce ar trebui să mă înscriu la centrul dumneavoastră?

R: N-a zis nimeni că trebuie, dar, pentru a păstra acest termen, pot răspunde că, în piramida lui Maslow, as încadra participarea la acest curs pe nivelele superioare: stimă/ statut și, respectiv, autorealizare. E ceva de nișă, nu toți oamenii își doresc să iasă în afara zonei de confort și dacă totuși asta reprezintă un deziderat, nu toți au curajul să o și facă.
Dacă vrei să dobândești cunoștințe și să-ți valorifici competențele prin joc, să lucrezi în echipă, să îți depășești potențiala reticiență de a vorbi în public, să îți antrenezi anumite aspecte ce țin de comunicarea non-verbală, să înveți să gândești într-o altă limbă, să îți dezvolți creativitatea, îndrăznește să te înscrii!

Î: De ce ați ales numele Îndrăznește?

R: E o filosofie de viață. Când am citit că guvernul canadian oferea, printr-un institut de cercetare, doisprezece burse doctorale la nivel mondial pe studii în domeniile lor, m-am entuziasmat, apoi m-am gândit că nu am nicio șansă de a fi printre cei selectați. Cred că am citit anunțul acela vreo două săptămâni și, în ultimele ore în care se punea depune dosarul online, am decis să îndrăznesc. Altfel, riscam să nu concurez și să mă tot gândesc la asta.

Dacă n-aș fi concurat, chiar n-aș fi avut nicio șansă. A fost o super experiență.

Ani mai târziu, am îndrăznit să deschid, la      Cluj-Napoca, un birou de cercetare, unde mi-am angajat foști studenți de top, care lucrează și acum în același domeniu, la București.
Cunoscutul cantautor de folk Cristi Buică și-a lansat recent, chiar în județul Bistrița-Năsăud, un album intitulat Îndrăznește. Există și o piesă omonimă, ce se poate asculta pe youtube. Te motivează. O recomand cu încredere!

Î: Ce obiective aveți cu acest proiect în viitorul apropiat?

R: Construcție, consolidare și extindere. Însă, înainte de toate, e necesar ca fundația să fie una stabilă. Vreau să creez, alături de colegii și de cursanții mei, o comunitate lingvistică, să dezvolt nu doar competențele aferente învățării unei limbi străine, ci și încrederea oamenilor în ei înșisi.

Dacă v-a plăcut acest interviu și doriți să aflați mai multe despre persoane interesante, pe care le-ați putea lua drept model, avem soluția chiar aici!

Ajutor de stat pentru vloggeri?! Ne-am tâmpit rău, frate!

"în Diverse/Păreri și opinii" "de POV21"
Ajutor de stat pentru vloggeri

Disclaimer: în articolul următor, autorul își exprimă opinia strict personală legată de subiectul menționat în titlu.

Când am văzut știrea am crezut inițial că e articol de pe Times New Roman, dar e adevărat. Am turbat. Ajutor de stat pentru vloggeri?!

Câtă incultură mai putem promova în țară? Chiar n-avem pe ce cheltui banii? Chiar dăm bani unor vloggeri care puteau să își scoată orice investiție fără eforturi majore, doar din colaborări? (Și pe care probabil o să le mai facă) Ne-am tâmpit, frate?!

Statul a dat 490.000 de lei pentru producția filmului 5GANG: The Movie. 

Înainte de orice speculație, vreau să clarific că nu am nimic cu 5GANG și munca lor. Deși cred că trebuie să ai puține probleme ca să asculți melodiile lor, apreciez orice om care muncește, mai ales într-o industrie unde creativitatea și reinventarea trebuie să fie constante. Nu e o treabă ușoară ceea ce fac ei, chiar dacă mizează pe divertisment care dă impresia de retardism câteodată.

Selly nu e prost! E doar… oportunist.

Ideea e că Selly este o persoană suficient de inteligentă, încât să exploateze materialismul și lipsa de spiritualitate a societății noastre în beneficiul lui. Mă leg acum de el, pentru că 5gang a fost ideea lui. Nu e o treabă ușoară să te prefaci prost în fața camerei, dar oamenilor le place să te vadă mai prost decât ei.

Nu, frate, Selly nu e prost! Proștii suntem noi. Statul doar profită pe baza cererii imense.

Merită spus că implicarea civică a lui Selly este, în opinia mea, exemplară (cel puțin comparativ cu ceilalți tineri cu care lucrează). În mai, a îndemnat tinerii să iasă la vot pe Digi24, demonstrând o maturitate peste medie. Chiar părea conștient de problemele noastre ca țară. Ba chiar avea și un discurs surprinzător de echilibrat.

Problema e, și explicația o dă chiar el, că lumea îl urmărește pentru divertisment, nu ca să îi educe. Materialele sale sunt adaptate la asta. Avem aici o grămadă de exemple de canale educative care nu se bucură de popularitatea melodiei „SOS”.

Inevitabil, iese din discuție ideea că Selly ar fi prost. Tipul știe să se mențină pe piață și face exact ceea ce am face și noi, dacă am renunța la anumite principii: caută maximul de beneficiu obținut cu minimul de efort.

De ce să te chinui să educi lumea când există proști care să îți dea de mâncare?

A cui e vina?

E condamnabil faptul că 5gang sunt printre promotorii principali ai cocălărismului modern, definit prin incultură, materialism jegos, atitudini de țăran, îmbrăcate în branduri faimoase, nu clișeicul maiou și lanț de aur. Însă nu e responsabilitatea lor să se ocupe de mocirla intelectuală și comportamentală în care se scaldă România. Nu e vina lor că aleg să se scalde în banii acestei majorități sociale. Au tot dreptul…

Nu e nici vina noastră ca popor când ascultăm și promovăm melodiile lor tâmpite. Unui prost nu îi poți cere să nu mai fie prost. Îl poți doar educa. Și asta e responsabilitatea statului, dar la noi statul e… vedeți și voi.

Deci, a cui e vina?

V-am zis: noi suntem primii proști. Și după noi, statul. Ajutorul în bani a fost acordat pe un proiect guvernamental pentru sprijinire a producțiilor cinematografice. Și PRO TV a primit pentru serialul Vlad același tip de sprijin. De ce e statul prost cu asta?

1. Alegerea

Hai să fim serioși, în ultimii treizeci de ani nu am avut niciodată o conducere care să reprezinte cu adevărat persoanele care dau înapoi cel mai mult pentru societate, dar pe bune, mă? Nici atât nu reușim? Să impunem niște criterii legate de cultură, educație, sau, pur și simplu, atitudini pozitive? Mai ales atunci când promovăm, vezi, Doamne, cinematografia. Încerc să nu mă pronunț când nu am destule informații, dar, sincer, habar n-am cât de benefic o să fie filmul pentru lume, având în vedere melodiile 5gang și comportamentul din vlog-urile lor.

2. Proiectul în sine

Ideea e bună. Practica este, ei bine, dureros de proastă. Degeaba ai un proiect care vrea să stimuleze producțiile cinematografice românești dacă alegerile nu sunt pe măsură. Veridicitatea unui astfel de proiect se duce de râpă. Nu mai promovăm filme care să critice lipsa valorilor morale, nu mai luptăm pentru o direcție bine definită.

Știți ce facem din punct de vedere social? UITE, STĂM!

Și în afară că mi-a scăzut IQ-ul cu 50% folosind duma aia, realitatea este că societatea românească stagnează într-un jeg sufocant, care ne alungă dorința de a schimba ceva. Suntem timorați și traumatizați de deciziile celor care au pretenția să ne reprezinte.

În câteva zile, am văzut sute de oameni spunând lucruri precum:

Da’ bine că dăm banii pe ajutor de stat pentru vloggeri și nu pentru spitale sau școli.

Ideea asta de 5Gang: The Movie a ajuns să fie tratată la fel ca și Catedrala Mântuirii Neamului în fatidica perioadă de după tragedia de la Colectiv: o mișcare de a îngropa bani și de a deturna atenția – un moft obscen, pentru o majoritate incultă și leneșă.

Atunci, într-adevăr dispare tot scopul pozitiv din spatele campaniei de promovare a filmului românesc.

Ajungem să credem că mai bine foloseau miniștrii banii să își renoveze bazilionul de terenuri și case. Poate așa erau mai inspirați și era mai concludent beneficiul investițiilor lor… A da, dacă nu sunteți încântați că acum se oferă ajutor de stat pentru vloggeri, care oricum fac suficienți bani și nu au nevoie, țineți minte un secret:

Noi i-am făcut ceea ce sunt, pentru că ne-am complăcut în jeg și smoală și acum, reprezentanții noștri se folosesc de ei ca să atragă dintre fanii 5gang. Nu este vina statului, în sine, pentru că toți ar fi recurs la aceeași manevră.

Vina este a noastră pentru că demonstrăm zilnic că astfel de nonvalori ne mișcă.

Poveste româno-americană

"în Poezie și literatură/Texte" "de POV21"
American

Mi-ai oferit un vis american
Printre trabucuri din Vegas și drumuri lungi cu bolidul
Prin noapte,
Prin melodii veșnic tinere de care consumeristul comun nu se plictisește,
Așa erai tu;
Dar, în vremea aceea, într-o Românie unde
Revoluția din ’89 se purta în fiecare zi
În mințile noastre,
Și influențele pro-ruse se ascundeau sub cranii ca un praf ce se confundă cu suprafața,
Visul era un lux pe care nu ți-l puteai permite
Fără traumele de taxă,
Totuși visam, cum am fost învățat de la ai mei,
Printre anxietate
și rușine de a mă arăta fără tăieturi cu veteranii războiului contra emoției,
Visam printre ani întregi pierduți
din lipsă de coordonare emoțională,
Visam împotriva semnelor din naștere
Cu o ferocitate tăcută ca un leu în cușca de la zoo,
Și m-ai salvat, chiar dacă pentru câteva secunde,
M-ai ridicat cumva din praful produselor cumpărate din piață de la chinezi,
Ai scăpat copilul din mine de țara aceea care atunci pipăia democrația pentru prima dată,
Ca un virgin, o adolescentă cu țâțe mari,
Mi-ai oferit un vis american
cu miros de papuci noi
Și cu o grandoare articulată mai departe doar de frumusețea ta
Orbitoare. De parcă toți cei 45 de președinți îți erau la picioare
Și Casa Albă era locul tău de vacanță,
Un al doilea garaj în care îți pierzi nopțile de vară
Și m-ai pierdut și pe mine întocmai ca una din zilele acelea,
O viață plină de grandoare printre adidași exuberant de scumpi,
Socializat cu vedete, petreceri la mare și pe iahturi,
Mașini și un corp
Care ar face structuralitatea străzilor din S.U.A.
Să pară tăiței vărsați pe jos de un copil,
Dar în vremea aia, când multă lume se lupta cu ea însăși fără să își dea seama
Și nu știau că armele sunt la ei,
Să visezi era o crimă;
Și totuși am visat când ți-am văzut ochii
Și coafura
Și corpul,
Desprinse toate dintr-un film de Hollywood în care aș fi văzut-o și pe Lana del Rey,
Am visat la pachet cu vorbele dureroase,
Cu bătăile coborâte din romanele lui Rebreanu,
Cu neputința de a arăta lumi neștiute
Unui ego care nu își ridică capul din piept,
Am visat la pachet cu foamea, călușul la gură neîncrederea,
Mi-ai oferit un vis american printre dansuri sub stele,
Săruturi în cele mai perfecte momente
Țigări stinse după lucruri memorabile,
autocunoaștere
Fugă de acasă, politică, filosofie, management, psihologie
Și alte lucruri despre care nimeni nu vorbea înainte
Iar acum trebuie să luptăm pentru ele,
Pentru că lupta nu se termină niciodată
Sub craniile noastre,
atunci, ca și acum, să visezi era un genocid
Și chiar dacă relativitatea-n
care-am fost parteneri în pat
Și în mutilat imperialismul s-a terminat,
O să continui sa visez cu prețul rației,
Pentru că tu rămâi tot un vis
American de export.

Cum am creat viitorul într-o săptămână?

"în Păreri și opinii/Din împrejurimi" "de POV21"
Creatori de Viitor

Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar acesta n-o să fie un articol despre povești la beție, în mare parte datorită/din cauza lui Tudor, managerul proiectului Creatori de viitor, care a avut o mână de fier în ceea ce privește alcoolul, dar o mână de zeu în organizarea unui eveniment inedit, pe care o să îl relatez mai jos prin filtre personale, așa cum v-am obișnuit.

Creatori de Viitor e un eveniment unic în România, tocmai prin prisma faptului că e pentru România. Acest proiect educațional îți oferă de la distracție, experiențe noi și prieteni, până la networking și senzația de apartenență și speranță: simți că nu mai ești singurul adolescent cu ambiții mari care vrea să schimbe țara. Și chiar nu mai ești. Ai încredere în colegii tăi performeri că vor reuși, la fel ca și în tine.

Ce sunt performerii?

Elevi care au excelat în domenii ca olimpiade școlareleadership școlar (organizări de evenimente, voluntariat în ong-uri), cultură și sport. Eu, de exemplu, am intrat pentru că m-am implicat în evenimentele POV21, am publicat poezii în reviste literare și am fost la două olimpiade școlare, etapa națională.

Creatori de Viitor

Dacă te regăsești în ce am scris mai sus sau simți că faci lucruri diferite față de colegii tăi, și tu poți să fii performer. Dar vara viitoare, căci atunci sunt înscrierile.

Cum se desfășoară, mai exact, Creatori de viitor?

Nu pot să îți spun exact. Nu există o formulă clară, pentru că organizatorii experimentează în fiecare an lucruri noi, bazate pe cerințele și așteptările participanților, dar ce rămâne neschimbat de obicei sunt sesiunile Transform: sesiuni în care invitați specialiști în diverse domenii vin să îți împărtășească sfaturile lor în viață și carieră. Ca un fel de TEDx, dar cu o sesiune mult mai largă de Q&A.

Știu ce vă întrebați. Ce s-a întâmplat la sesiunile Transform de anul ăsta? Ei bine, o să le trec mai jos în revistă pe cele care m-au inspirat mai mult. Dar înainte, hai să acoperim câteva aspecte cheie dacă vrei să mergi la creatori de viitor:

1. Timp

Dacă ești o persoană care-i pe treabă bună, te vei distra la creatori de viitor. Asta pentru că totul e pe repede înainte. Vei vedea că o să înveți să te îmbraci dimineața în 15 minute, cu tot cu duș, sau că vei mânca în 20 de minute masa pe care ai așteptat-o o oră. Sau că vei fuma o țigară mai repede decât în pauza de la școală. Ah, cam singurele minute când stai jos sunt la activități.

Dar e de bine. Asta e pentru că programul e foarte divers și încărcat. Ai foarte multe activități interesante, dar cu timp liber puțin. Chestii așa de mișto încât ti-ar trebui timp dublu, dar cineva, cumva, a reușit să le îngrămădească în câteva ore.

Timpul e folosit la maxim și n-o să regreți graba sau decalajul de program. Poate doar când îți chiorăie mațele.

2. Voluntari

Creatori de Viitor

Una din părțile mele preferate? Voluntarii. O să fie gardienii tăi în zilele programului. Dar genul ăla de polițiști care mai glumesc cu tine stând în fața celulei. Poate îți mai și aduc dulciuri.

Sunt cam de vârsta ta, așa că o să te înțelegi super bine cu ei, ziua. O să faceți poze, o să jucați jocuri stupide, o să râdeți și o să discutați lucruri interesante. Noaptea… o să facă raiduri prin camere și o să te ducă în camera ta. Sau o să îți ia alcoolul. Fără excepții. O să fie responsabili cu orice preț.

Daaar, e distractiv. N-aș da pentru nimic momentele de adrenalină când faci pe ninja-ul și încerci să ajungi la alt etaj fără să te vadă și să te audă. Sau când mergeam cu spatele și m-am trezit cu degetul lui Tudor (boss-ul final) pe omoplatul meu. Am simțit răceala morții.

3. Locuri noi și persoane mișto

 

 

Excursiile la „Creatori de viitor” au fost foarte diverse, vizitând de la mânăstiri și ruine de biserici până la herghelii sau ateliere de haine tradiționale reinventate.

Dar ce e mai important la excursii sunt oamenii cu care le faci. La creatori de viitor majoritatea sau chiar toți participanții sunt persoane cu simț civic debordant și cu activități diverse și impresionante. Dar, trecând peste faptul că unii sunt olimpici internaționali la materii reale, iar alții se ocupă cu fundraising sau PR în ong-uri ș.a.m.d., e ceva comun la toți.

Simți că faci parte dintr-o familie mai mare, care vrea să schimbe nu doar țara, ci și lumea. Și îți dai seama că lumea nu e atât de gri pe cât ai crezut, iar dacă cineva reușește să unească toți tinerii cu potențial într-un loc, mai e speranță.

4. Continuitate

Problema generației ăsteia e procrastinarea. Problema multor proiecte de acest fel e că după ce se termină tot entuziasmul se duce.

Dar aici nu se pierde chiar tot. Cei mai implicați o să aibă șansa să se implice în diferitele proiecte pe care comunitatea creatori de viitor le-a născut: să organizeze sesiuni Transform la el/ea în oraș, să fie meditator în cadrul proiectului TeachU sau să propună chiar participantul o idee de proiect.

Cum m-am TRANSFORMat?

Au fost multe momente faine la creatori de viitor care m-au ajutat să aprofundez sau să cunosc gândiri sănătoase sau lucruri utile despre viață sau carieră. Dar o să le trec în revistă doar pe cele mai importante pentru mine.

Simona Ciff

Creatori de Viitor

Simona e o tipă super drăguță și energică. Care a reușit să ne amintească că trăim după ore de mers cu CFR-ul. E ceva.

Ne-a ținut un seminar interactiv despre inteligența emoțională. Și am aflat că la școală nici nu ai nevoie de memorie bună pentru a reuși. Mai importantă e încrederea în tine, controlul emoțiilor și să îți găsești stilul de învățare.

Am mai învățat că inteligența emoțională e principala caracteristică a succesului. Și cum, atunci când suntem triști, rulăm frecvențe joase care mai mult ne fac rău. Totul e despre energie.

Și cum facem să nu mai rulăm, așa cum a zis Sim, rușine fm, dezamăgire fm, și alte frecvențe negative? Exercițiu. N-o să meargă la început, dar doar pentru că așa ne-am obișnuit să gândim. Trebuie să realizezi că dacă greșești nu îți scade cu nimic valoarea, iar atunci când o faci asumă-ți și vezi ce poți schimba.

Repetă: Mă iubesc pe mine, Iubesc viața, Iubesc oamenii, valoarea mea e aceeași.

Pare un bullshit motivațional, dar nu e. Programele noastre emoționale sunt instalate în primii ani de viață, iar de atunci tot rulăm cu ele. Rușine, frică, dezamăgire. Nu ne dăm seama că noi alegem emoțiile pe care le avem, dar asta se poate doar prin exercițiu.

Trebuie să ne dăm seama că încrederea noastră trebuie să fie constantă când nu reușim, când lumea nu e de acord cu noi, când ceilalți ne resping.

Pentru că valoarea ta nu vine din stimuli exteriori, ci din tine. E doar o iluzie că nu ești bun când alții te resping, de fapt ești la fel. Valoarea ta e constantă. Orice om are calități și defecte, e inevitabil ca oamenii să te respingă și să nu fie de acord cu tine, e inevitabil să greșești. Mulțumește-te cu ce ai.

Și repetă: Mă iubesc pe mine, Iubesc viața, Iubesc oamenii, valoarea mea e aceeași. Valoarea mea e aceeași.

Emoțiile pozitive vin mai târziu. Când îți dai seama că cele negative sunt doar reflexe. Scapă de ele. Gândește rațional.

Ex: Când ți-e frică de ceva și nu se întâmplă, învață să nu îți mai fie frică și a doua oară.

Echipa John Maxwell România

Împreună cu echipa John Maxwell am avut un joc de leadership pe echipe. Acolo am învățat cât de complexă e fiecare persoană, cât de multe putem învăța despre alții în doar două ore, dacă le folosim eficient, și că atunci când ești autentic, ai doar de câștigat.

De asemenea, dacă le spui altora la ce sunt buni, vor deveni buni. Nu există greșeală mai mare decât să te concentrezi pe lucrurile rele ale unei persoane, dar și ale tale.

Preotul Constantin Necula

Creatori de Viitor

Aici a fost fun. A fost un șoc să vezi un preot folosind cuvinte precum căcăcios, what the fuck și bou. Dar important e că a știut să se pună în pielea tuturor și nu a văzut lucrurile alb și negru, ci cu o profunzime mai largă.

Nu am întâlnit aici prejudecățile care se aplică de multe ori preoților, ci mai de grabă am întrezărit ceva din spiritul Papei Francisc: unul care ne vorbește despre un Dumnezeu ce îi acceptă și înțelege pe toți, în autenticitatea lor.

Concluzia finală a fost: suntem toți oameni, iar indiferent dacă ești preot, polițist, vânzător la magazin sau CEO al unei companii, contează un singur lucru: să ajuți oamenii să crească.

Derulează înapoi