Cum mi-am ales facultatea după ce m-am stresat 4 ani de liceu?
Sunt studentă la Litere și, da… E o poveste lungă despre cum am ajuns aici. Pentru început, pot spune că am avut pasiunea pentru literatură în sânge, însă, nu știu de ce, nu m-aș fi gândit niciodată să studiez facultatea aceasta. Am ales în ultimul moment (și am ales bine).
Tata și-a dorit, încă de când eram mică, să fac matematică, pentru că ar deschide mai multe drumuri în viață, așa că în clasa a V-a a făcut tot posibilul să fac această materie cu cel mai bun profesor din școală.
M-a mutat într-o altă clasă… unde nu am făcut față.
Abia puteam să mă țin de colegii mei olimpici la matematică. Nota 7 pentru mine era enormă atunci, însă de foarte puține ori reușeam să o obțin pe merit. În schimb, îmi iubeam profesoara de română, fără să-mi dau seama că îmi va marca viitorul.
Abia așteptam să ajung la liceu, hotărâtă sa fac profilul filologic ca să scap de chinurile algebrei și geometriei. Însă, mai aveam un hop: capacitatea.
Cu multă muncă, meditații și renunțarea la copilărie, am obținut un 8.20 la examen și am intrat la ce liceu mi-am dorit.
Atunci a început frământarea primordială: ce fac după?
Inițial, mi-am dorit să fac Dreptul, cumva e o tradiție de familie și ai mei mi-au indus asta de când eram mică. Cu timpul, mi-am dat seama că nu e o meserie care mi se potrivește, pentru că sunt destul de rezervată. Apoi, datorită aplecării mele de a asculta oamenii și problemele lor, am vrut să fac psihologia. Am aflat apoi că și acolo se folosește matematica și am renunțat.
O altă variantă a fost jurnalismul, pentru că îmi place enorm să vorbesc, însă multe persoane m-au sfătuit să nu merg pe acest drum. De asemenea, am vrut să fac facultatea de istorie, pentru că în toți cei patru ani de liceu am fost olimpică județeană. Am iubit materia asta. Iar, la sfârșit de clasa a XI-a, m-am hotărât să dau la Academia de Poliție. Am început pregătirile, sport, română, istorie și limbă străină (am ales să dau germană). Știam că e o competiție strânsă, că mulți își doresc o astfel de carieră, de aceea am avut și planul B: facultatea de istorie a rămas valabilă.
Evident că am picat examenul de admitere.
Chiar în ultimul moment, atunci când trebuia să aleg facultatea pe care să o urmez, am fost sfătuită să aleg Litere.
De ce? Pentru că aveam o tonă de talent chiar sub ochii mei și eu m-am chinuit atât să mă gândesc ce vreau să fac cu viața mea, fără să mă uit în suflet. Am scris de mică. Am scris enorm. Nu neapărat texte de romane cu tehnică perfectă, dar am scris real. Am rupt din mine, bucată cu bucată, când eram tristă, deprimată, când nu mă mai regăseam, când eram fericită, în orice stare aș fi fost. Am rupt fiecare părticică din mine și am așezat-o pe foaie. Am scris patru ani pentru revista școlii, am participat la concursuri de scris, am citit zeci de cărți, toate astea au fost făcute pentru a mă simți împlinită.
Am fost deci sfătuită să merg mai departe pe această cale, să-mi împlinesc visul. Să-mi împlinesc menirea care era atât de clară….
Ajunsă la facultate, nu știam ce materii voi avea sau cum vor decurge lucrurile. Îmi era teamă de tot ce înseamnă franceză, pentru că a fost o materie pe care, din păcate, am ignorat-o.
Acum, după primul an, mă simt mult mai sigură pe mine, m-am acomodat cu cerințele profesorilor.
Toți vor să ne dea câte puțin din experiența adunată de-a lungul anilor, să ne dea încrederea că vom reuși. Iubirea pentru literatură și talentul la scris m-au ajutat enorm, altfel nu știu cum aș fi reușit. Mi-am perfecționat gramatica, atât în română cât și în franceză. Dacă după primul an mă simt așa, sunt convinsă că la final voi fi ce mi-am dorit mereu sa fiu: specialistă într-un domeniu.
La Litere e minunat, studiem literatura din cele mai vechi timpuri (și românească și franțuzească), personajele din cărți, mentalități, folclorul românesc, tehnica literară, structuri ale cuvintelor, literatură critică, intrăm în dedesubturile frazelor, în miezul textelor. Suntem încurajați să citim și să ne formulăm propriile opinii, dincolo de structura cursurilor. Avem opinii, idei, căci profilul uman are în prim-plan oamenii, deci ne bucurăm de dezvoltarea noastră ca lingviști.
Da, e greu. Dar, în același timp, minunat.
Mă bucur enorm că reușesc să-mi urmez sufletul după atâtea încercări eșuate.
După ce aș termina facultatea, aș vrea să fiu profesoară, pentru că iubesc să explic, să vorbesc. Iubesc copiii și aș vrea din tot sufletul să schimb ceva în acest sistem de învățământ. O altă cale pe care mi-aș dori să o urmez ar fi cea a jurnalismului, motiv pentru care mă pregătesc încă de pe acum cu voluntariate. Mai presus de toate, cred că cea mai mare realizare a mea ar fi să scriu o carte, însă la momentul potrivit, atunci când mă voi considera în măsură să o fac.
Deocamdată, încă strâng amintiri, strâng experiențe și mă bucur de tot ce mă înconjoară. Iubesc să am în jur tot ce iubesc.
Cine spune că nu poți face carieră dintr-un hobby? Click aici pentru a afla mai multe!
Vezi și
