Author

Bencze Robert Valentin

Bencze Robert Valentin has 24 articles published.

Bencze Robert este student al Facultății de Electronică din Universitatea Politehnica din București - Toboșar autodidact - Profesor de tobe - Programator - Scrie versuri din clasa a șaptea - Pasionat de psihologie - Caută să-și întreacă limitele prin a-și doborî sau a-i fi doborâte ideile vechi, reclădindu-le cu argumentele nou obținute - Face parte din echipa POV21 din mai 2018 și dorește să educe lumea prin cultivarea rațiunii - Consideră că pornind de la definiții se poate ajunge la concluzii nebănuite.

Am vorbit cu trupa CRIZE să aflăm ce e nou prin underground

"în Interviuri" "de POV21"
CRIZE

Ținând cont că underground-ul n-a mai prea dat semne de viață prin vară, ceea ce ne-a făcut pe toți să ducem dorul muzicii live, ne-am hotărât să ne vedem cu băieții de la CRIZE, ca să aflăm ce se mai mișcă prin underground în pandemie.

Poate nu ai auzit de ei până acum, așa că o să îți prezentăm pe scurt componența trupei și câte ceva despre fiecare:

Shole (Ionuț Solescu) este vocalistul trupei și cel care a înființat trupa în urmă cu aproape 20 de ani. Un om foarte special care ne-a impresionat cu modul lui de gândire.

Nașu’ (Mircea Ionescu), clape, iubește foarte mult animalele, chiar s-a scuzat și a plecat puțin mai repede de la interviu ca să ajungă să ia mâncare patrupezilor lui.

Ștefan Marin, chitaristul trupei, de asemenea și fondator al trupei Antipoem.

Dhope (Ionuț Andrei) este basistul trupei de trei ani, însă și tattoo artist și graphic designer.

Crețu (Dan Alexandru), toboșarul trupei, pasionat de întreaga lume muzicală în toată complexitatea ei.

Aici poți asculta noua lor piesă, Imperiul 404.

 

CRIZE

1.  Povestiți-ne mai multe despre CRIZE

Dhope: Acum ceva timp, eram io-n Constanța și voiam să intru-n treaba asta cu organizarea de concerte. Am vorbit cu Shole pe MySpace. We are old! (râde) și i-am chemat prin Constanța să cânte prin rockoteca de-acolo. Nu mai contează ce s-a întâmplat; ideea e că ne-am împrietenit foarte nice acolo, după ziua de cântat în Constanța. Eu cântam într-o altă trupă, “16 milimetri” și a doua zi am cântat împreună-n Vamă. De-atunci am rămas prieteni, am și mers la un moment dat într-un turneu cu ei.

Shole: Da’ ai fost mereu în Crize, doar că n-ai cântat. Ce e foarte tare, e că momentul ăsta de care povestește Dhope, s-a-ntâmplat în 2006, când am făcut primul nostru turneu. Primul nostru turneu, făcut de noi, de la zero, DIY. Noi am vorbit cu locațiile din țară, ne-am înțeles cu oamenii ăia. Practic și faza de la Constanța așa a fost.

Mircea: Fiind primul turneu organizat de o trupă..

Shole: Da, adică nu mai făcuse nimeni, era ciudat, ne era puțin teamă… Culmea, la sfârșit, n-am pierdut bani. Ceea ce mi se pare foarte important, ne-au și rămas niște bani și vorbim de 2006. După care în 2007 am mai făcut chestia asta. Dacă a fost ok și ne-a plăcut și ne-am simțit bine și totul a fost… chiar a fost absolut extraordinar.

De exemplu, la Brașov, ca să-nțelegi, ne-a ajutat Alinesku de la We Are Numbers, care atunci cânta într-o trupă care se numea Nerv. Și practic așa s-au făcut toate legăturile: practic toți oamenii ăștia care cântă rock acum, sunt prieteni de mult timp, au încercat multe chestii-mpreună; unii au făcut aia, unii aia… Și așa a fost și cu Dhope. În anul următor, în 2007, la următorul turneu, nici nu s-a pus problema ca Dhope să nu fie în turneu. Dar el nu cânta sau așa, doar că ni s-a părut ciudat să plecăm fără el, adică era atât de apropiat și de family și așa a rămas de-atunci până azi. Adică momentul în care a intrat în trupă, a fost natural, mi s-a părut. Era ceva ce așteptam, era normal să se-ntâmple și perfect că s-a-ntâmplat.

Mircea: Eu sunt Mircea. Mi se zice Nașu’. Sunt în trupă din 2005, dar la fel, cum toate relațiile din această trupă se bazează pe…. familie… suntem o mare familie. Noi eram prieteni . Eram prieteni de dinainte să existe formația, cam așa. A fost ceva natural ca-n 2005 să m-alătur și eu formației.

Shole: Da’ ce e ciudat cu Mircea e că noi n-aveam tobar și la prima noastră apariție TV, noi fiind prieteni… mă rog, noi repetăm într-o cameră-n Regie. Ceva ciudat să repeți într-o cameră-n Regie care era și la ultimul etaj și cu geamurile deschise și se mai auzea și-n toată Regia și cumva nimeni n-avea nicio problemă cu asta… nu înțeleg. Adică eram și la-nceput, nu cântam nimic… eram varză. Varză… varză rău, gen. Scule proaste, oameni care nu știu să cânte… nu vrei să știi, era prost rău. Da, culmea e că a trecut pe acolo un producător de la o emisiune mare de la ProTV, de la vremea aia, a lui Florin Călinescu, era ceva foarte mare. Și a venit ăla și ne-a întrebat dacă vrem să mergem la emisiune, dar noi nu aveam tobar, așa că a venit Mircea și s-a așezat la tobe acolo, am făcut playback, aveam o piesă înregistrată, dar ne durea în pulă, dați-ne la televizor, singurul playback al nostru. Primul și singurul, dar a fost foarte mișto faza. Mircea era în trupă și în 2001, nu aveam nici trupă, de fapt, pe vremea aia.

Următoarea mișcare firească a fost să vină Dhope în trupa. și de acolo am început să lucrăm puțin altfel că știindu-ne de mult timp și fiind foarte familiari unul cu altul, nu ne-a fost greu să ne spunem părerile și a fost ok să lucrăm lucruri pe care chiar voiam să le lucrăm și de acolo am început să facem “Monolog”, prima cu Dhope, după care, “Să nu mă ai”, “Venin”, “Mijlocul pustiului”, “Fără frică” și ultima “Schizofrenic”. Și ce urmează acum, trei piese bombă rău. Cele mai bune practic. Asta a fost faza în ultimul timp. De fapt fiecare ne-am apucat din motive ciudate, diferite. Noi de atunci comparat cu noi de acum. Au fost și altele, dar ideea e că noi ăștia implicați în treaba asta am fost conștienți că trebuie să o ținem și asta e punctul în care suntem.

2. Care au fost primele voastre gânduri când ați intrat în trupă?

Shole: Mișto asta. Bună-ntrebare, vă rog, dragii mei. Chiar sunt curios.

Dhope: Păi io o să fiu sincer, voiam să-l curtez pe Shole(n.r. râde ) Păi… hai c-o să zic într-o propoziție: Să-mi bag pula, cred că de dată asta o să meargă!

Mircea: Îi văzusem pe băieți de multe ori din afară… din fața scenei și din lateral… și de sub… și eram… abia așteptam să fiu alături de ei și pe scenă. Și primul concert, țin minte c-a fost în Fire. Nu am reușit… tot concertul nu m-am uitat… am avut atât de multe emoții… nu m-am uitat nicio clipă la public. Nu am putut să mă uit; doar la sfârșit am ridicat privirea; am putut ridică privirea, să mă uit de abia la sfârșit, la ultima piesă.

Dhope: După care l-a trezit cineva de pe canapea și  i-a zis: “Nașulee, du-te acasă!”

Shole: La mine e ciudat să spun cum… care au fost gândurile când am intrat în trupă, că…

Dhope:„ …eu am făcut-o.” (râde)

Shole: Da, gândurile când am făcut-o, au fost foarte clare. Mi s-a părut că la noi nu vedeam o chestie pe care voiam s-o văd și eram destul de conștient că eram unul dintre cei care ar putea să ajute ca și la noi să se dezvolte chestia aia. Și ăsta a fost scopul de la-nceput, că trupa asta să nu rămână indiferentă și să schimbe ceva și să conteze la un moment dat în timp. În timp, lucrurile s-au mai schimbat. Am avut dorințe diverse în legătură cu formația. Dar, indiferent cât de mult s-au schimbat sau așa, astăzi, motivul pentru care sunt în trupă e că-mi doresc foarte mult să experimentăm lucruri și să vedem cât de departe putem să ajungem, ce se mai poate-ntâmpla. Adică mi-aș dori foarte mult să experimentăm toate… nu știu… prin multe stiluri, n-am nicio problemă.

Simplul fapt că am avut întotdeauna  oameni care au fost mega alături de noi, adică oameni care ne-au făcut să nu cedăm. În același timp, am avut și foarte mulți oameni care ziceau „Bă, ce pula mea e asta?” știi? Da’ la sfârșitul zilei, te gândești… când rămâi doar tu cu tine, știi ce vrei. Adică dincolo de ce ai auzit, despre ce faci tu, dincolo de așa… ideea e că oricum nu știe nimeni nimic, oricum nu are nimeni nici o garanție despre nimic în lumea asta… nu e ca și cum cineva ar avea un secret. Mi se pare ok să experimentezi, să faci lucruri cu oameni cu care te simți bine să faci lucruri. Ce se-ntâmplă, se-ntâmplă. Asta cred că tre să fie. Cred că tre să te bucuri de viață făcând asta.

Dhope: Hate-ul a fost tot timpul acolo

3. De ce ați ales să luați o pauză de câțiva ani?

Shole: Trupa când s-a destrămat în 2008-2009 a fost pe un fond în care toată lumea începuse să o ia razna. Noi începuserăm să cântăm foarte mult în perioada aia, repetam des, suna totul bine, era o chestie, numai că nu prea se întâmpla nimic, numai că atunci când ai așteptări și nu se întâmplă nimic, încep să te ia spumele și îi iau pe toți spumele și nu mai e nimic în regulă și toată lumea caută  vinovați. Tot nu am fost suficient de puternici psihic și ne-am certat. Am găsit tot felul de motive, dar până la urmă ideea e că…de câțiva ani nu s-a întâmplat nimic.

CRIZE

4. Cum a fost să va reapucati de muzică după pauză? Cum vi s-a părut că s-a schimbat comunitatea muzicală în tot acest timp ?

Shole: În ăștia câțiva ani, pentru că nu putea să nu existe, când a venit Parkway Drive, ne-am reunit și am făcut un concert pe acolo, s-au reunit și Protest Urban atunci. A fost o seară din aia wow, reunindu-ne ne-am dat seama că nouă ne place să facem asta și după aia, din următorul an am făcut un concert cu toate componențele Crize ever, cu toți băieții care au trecut prin trupă, ne-am reîmprietenit toți, am făcut un concert mare la Fabrica și am cântat toate piesele și a fost foarte tare. Lumea a reacționat foarte bine.

Faptul că lumea a reacționat foarte bine și noi ne-am simțit ca și cum ar conta ce facem, nu am avut liniște până nu am pus-o din nou pe picioare. Lucru care s-a terminat abia în 2016, dar în toată pauza asta fiecare a evoluat ca om, a învățat ce să facă și ce să nu facă. Am devenit puțin mai deștepți.

După ce ne-am apucat, am început să strângem echipa; care cum putea, cine mai vrea să cânte din membrii vechi. Am avut o groază de surprize, unele foarte interesante din partea unor oameni de la  care mă așteptam să ne ajute și s-au făcut că nu ne cunosc, eu mă bazam că o să ne ajute, că o să fie ok, dar nu așa a fost, foarte interesant, încă mă gândesc la asta.

Povestesc cel mai mult pentru că eu am fost cu ideea să facem asta și am ținut-o tot timpul. Cumva e greu să ții asta, o să mă vait în interviul ăsta prima dată cum nu m-am văitat până acum niciodată. E foarte greu să ții la un loc niște oameni să facă ceva, e foarte greu pentru că ajungi să îi iubești, să îi înțelegi pe fiecare în parte și îți dai seama că fiecare are motivele lui să fie poate de căcat într-o zi. Problema e cum manageriezi asta, noi la anul facem 20 de ani de când facem trupa asta cu bune cu rele. A avut pauze am avut multe. Hai să zicem lucrurilor pe nume că de aia suntem rockeri, că dacă făceam o de asta de apăream la emisiunea lui Măruță și nu aveam voie să spunem nu știu ce, nu spuneam, dar suntem rockeri, hai să spunem.

5. Ce trupe v-au influențat stilul personal al fiecăruia? Ce instrumentiști v-au îmbogățit vocabularul muzical?

Dhope: Ca feeling, că  așa ca muzică și ca studiu nu știu. Eu sunt destul de punkist: nu știu note, nu știu nimica, cânt de feeling, nu știu chestii de genul asta. Cumva m-am născut în generația nu-metal. Când am descoperit eu muzica se purta o șapcă roșie purtată invers, chestie care mi-a schimbat planeta, din păcate nu am avut în copilăria mea prieteni care să asculte rock, majoritatea prietenilor mei erau pe hip-hop și alte chestii. În backgroundul meu vin dintr-o zona hip -hop, dar am descoperit rockul pe parcurs și a început să-mi placă. Cypress hill, Limp Bizkit, Deftones asta m-a influențat să mă apuc. Nu știu, putem să vorbim trei zile jumătate despre asta dacă vrei. În ultimul timp, nu știu e ciudat, muzica e ciudată, e super diversă, habar nu am… am zile când ascult muzică de relaxare pentru câini. Fuck it, nu contează!

Mircea: Am început să ascult muzică bună să zic cu Depeche mode, Roxette și Michael Jackson. După care am descoperit rockul cu Metallica în 1991  și Nirvana pe urmă, după am început să lărgesc banda.

Dhope: La modul că nu cred că suntem influențați sau nu ne-am gândit niciodată unul din noi: “hai să facem ceva mai ce ne-a plăcut în ultimul timp”.  Și dacă ne-am propus să facem asta, din păcate nu ne iese să gândim ceva într-un anume fel, noi întrăm în studio și dăm drumul la treaba acolo și aia ne iese, asta e, nu avem influențe directe, nu tindem să sunăm ca ceva să inspirăm spre ceva. Dacă sunt influențe sunt super inconștiente, dar e normal să fie.

Shole: La mine e destul de simplu, eu am început tot așa cu Depeche Mode, a fost primu’ contact cu muzică și încă îmi place și azi că în prima zi, a fost o formație absolut genială, sunt geniali oamenii. They don’t fail! După am descoperit printr-un coleg de liceu, dar mai devreme de liceu că eu eram în generală. Și am descoperit niște trupe din astea black metal: Beherit, foarte nenorocit cum ar veni care mi-au plăcut foarte mult tot de la ascultat Obituary, Impetigo, Pungent stench. Niște din astea pe care multă lume nu le mai știe, dar erau foarte foarte interesante. Momentul în care m-a lovit tare-tare de tot a fost valul ăla de pe LiveTV cu Metallica, cu Nirvana care erau mai accesibile, mai naturale cumva. Și după care totul s-a năruit când am dat de Doors și am rămas pe Doors până astăzi. Mi se pare de departe cea mai revoluționară chestie în muzică, cel puțin în ultimul timp. Versurile m-au fascinat foarte tare.

Jim Morrison e foarte tare și după ce am terminat liceul și m-am apucat de alte chestii a fost când am dat de Deftones și gata. Am dat drumul la Crize. Am zis “Vai, ce plm e asta? Îmi place, vreau și eu să facem așa ceva!”.  A durat mult până a început să sune coerent, dar oricum Deftones a fost trupa care m-a făcut să mă hotărăsc.

Și din România au fost niște trupe care m-au ajutat să mă hotărăsc și ce e cel mai tare e că am avut norocul să fiu prieteni cu oamenii ăștia. Chiar  mă refer la trei trupe: Implant pentru refuz, Coma și H8, la trupele astea mă gândesc. La un moment dat nu aveam tobar și H8 ne-a dat tobarul lor care între timp a murit, Mutu, Dumnezeu să-l ierte! Sau nu știu, să îi fie bine unde e, că mare băiat a fost! Adică H8 ne-au dat și tobe și scule și tobar, ne-au ajutat la modul mult pe urmă Coma ne mai luau cu ei la concerte, ne băgau colo-colo, ne băga Hefe la emisiuni, adică era o chestie din asta. Cu IpR aveam o casetă prin liceu, când -i-am cunoscut chiar mă gândeam: „Bă ești nebun? “Am cântat cu ei o dată și eram: “Bă, sunt fan de fapt” Adică eram la modul: sunt fanul vostru cum ar veni și era “Ba relaxează-te, taci din gură, vezi-ți de treabă.” Și asta a contat, adică vreau să zic și de trupele românești care m-au influențat.

Și apoi a venit valul de metal care mi-a plăcut foarte mult, a început cu  Norma Jean, am continuat cu As I lay dying, ce-a mai fost? Black Dhalia Murder, Despised, care ne-a luat mințile la toți, și după ne-am mai liniștit și noi ,am luat-o spre direcția asta cu Gojira, pe urmă am ajuns să ascultăm hip-hop și muzică ambientală.

Dhope: Eu ascultam dinainte, el a început să asculte mai târziu. Oricum, la mine personal e Coma de când mă știu, mi-am rupt capul de la albumul „Somn”.

Pe același raft, la aceeași Diverta, era și Oameni fără fețe de la Implant pentru refuz.

Shole: Da, nu prea. Recunosc că rar îmi place hip-hop și mi-a plăcut foarte tare Specii și asta e motivul pentru care ne-am dorit foarte mult să lucrăm cu Chimie. Pentru că sunt încă fan Specii, ce cântau. Mi se pare încă Best Romanian hip-hop Act. Deci și Specii pot să zic că sunt altă influența în formația Crize.

6. Cum s-a schimbat, din punctul vostru de vedere, scena muzicală de când ați început până în prezent?

Shole: Primele concerte Coma din 2001 mi-a stat inima, nu îmi venea să cred ce văd, era ceva fascinant și era un spirit pe care nu l-am mai regăsit, azi e totul mai corportate. De când au început trupele astea tot ce pot să zic că s-a schimbat e feelingul. Lumea vine e cumva o relație trupă-public, dar nu se compară cu ce era.

Dhope: Nici oamenii din trupe nu mai au 21 de ani.

Shole: Dar nu mă  refer că e vina trupelor sau oamenilor, pur și simplu, s-a schimbat viața și lumea și totul. Așa e natura. Că era mult mai specială relația dintre cântăreti și pubic, era mult mai intens. Acum e marfă, sună mai bine, trupele cântă mai bine, te bucuri, sound mai bun, CD mai bune, toate astea cumva mie mie se pare că s-a pierdut fix.

7. Care e cea mai frumoasă amintire a voastră de când cântați în Crize?

Dhope: Nu prea am avut timp să îmi fac amintiri, dar cea mai frumoasă cred că e aia cu turneul din 2007, când am fost cu ei și nu cântam.

Shole: Nici nu conta. Pe bune, eram toți acolo, nici nu conta. La noi, mereu a fost ideea asta de “crew”.

Mircea: Cred că turneul ăla din 2006 când am fost în 9 locații în 10 zile…

Shole: …că a fost o pauză de o zi.

Mircea: O experiență pe care nu pot să o uit.

Shole: …Deci la toți turneele, nu ?

Dhope: Da, ne e dor să cântăm.

Shole: La mine cred că atunci când am cântat cu Deftones și la un moment dat când cântam, m-am întors un pic spre Vlăduț, care era la tobe, că noi comunicăm vizual în timpul concertului.

Și când mă uit, era Chino pe un monitor și se uita la noi cum cântam. Mi s-a părut un moment din ăsta… în timpul ăsta, eu trebuia să cânt. Nu m-am oprit, dar în capul meu era: „Să-mi bag pula, ăla e Chino și se uită la noi când cântam”. Mie mi s-a părut cumva că am atins un punct din ăla la care nici nu mă gândeam, nu credeam că am șanse să se întâmple.

A fost un moment când am realizat că totul are sens. E bună întrebarea, dar știi care e cea mai tare amintire pe care membrii formațiilor o țin minte? Procesul în sine, prin care se întâmplă ce fac ei. Momentul în care se întâlnesc la studio și stau împreună. Nu neapărat când ies lucruri, ci când stau împreună și știu ei că fac ceva din nimic. Compania pe care o ai pe drum,aia e schema. Lifestyle-ul ăla…. Nu e una anume, e faptul că noi trăim așa și asta cred că încerc să promovăm.

Nu e așa ca nu te asteptai ca băieții din CRIZE să aibă atatea povesti de spus? Nici noi. Am plecat cu gândul să facem un interviu scurt, dar am ajuns să stăm două ore să vorbim cu ei. (și nu ne plangem deloc, ba chiar ne-au impresionat poveștile lor) Așa că ne-am gândit să împărțim interviul în două. Ai citit prima parte în care ai descoperit membrii trupei și începuturile a ce inseamna CRIZE. În cea de a doua parte o să afli mai multe despre cum e să trăiești pentru muzică, cum se simte pandemia pentru ei și ce planuri de viitor au. Curios?

Autori: Maria Neștian, Bencze Robert-Valentin

Camera ascunsă: Ești cumva în videoclip?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
camera ascunsa

Probabil ai dat click pe articol fix din cauza titlului. Te-a prins clickbait-u’? Ei bine, am să te dezamăgesc, dar n-am clipuri; cu atât mai puțin ceva fix cu tine, filmat cu camera ascunsă. Avem totuși doza (nu tocmai zilnică) de gândire critică.

Bine, acum probabil că mă-njuri pentru că ai dat click pe un articol în care te așteptai să fie alt conținut. Asta înseamnă că mi-am făcut treaba, și hai să-ți explic de ce: oare dacă spuneam direct din titlu ceva gen „cum să nu-ți iei țeapă pe net”, ar mai fi dat click cineva? Acum serios, oamenii se cred mai deștepți decât atât și fix de asta n-ar mai fi ajuns informația la cine trebuie. Te așteptai să fie altfel?

Am să-ți vorbesc, totuși, despre cum poți să-ți iei țeapă pe internet, pentru că deja m-am săturat de oamenii din lista mea de prieteni care-și dau parola efectiv pe degeaba, ca după să primesc tentative de phishing, în mesaje private, de pe conturile lor. N-am să-ncerc imposibilu’ prin acest articol: n-am să-ncerc să educ, dar măcar să vă cultiv oleacă de simț critic, sper…. sau măcar să vă-ncurajez la gândire critică, dacă nu alta.

Bine, acum majoritatea clickbait-urilor de genu’ nu sunt atât de elaborate precum articolul ăsta, în sensul că, de obicei tentativele astea de phishing n-au catchphrase-uri prea elaborate, așa cum e și exemplul din poză: în partea încercuită cu roșu, nu ai vreo descriere, cum apărea sub articolul pe care tocmai îl citești.

camera ascunsa phishing

Totuși, a cam mers faza cu „camera ascunsă” pentru phishing, doar din cauza curiozității care parcă prea des ucide pisica. Vă rog io, acum n-o interpretați greșit și s-o dați în ignoranță, că nu ăsta-i scopul. Curiozitatea-i bună, dar trebuie îmbinată cu gândire critică. Cu alte cuvinte, fiți curioși, dar găsiți răspunsurile la curiozități în cel mai nepericulos mod posibil.

Acum probabil te-ntrebi: „Ce-i aia phishing și ce treabă are cu camera ascunsă?”

Iar dacă nu, eu tot îți spun. Phishingu’, în termeni oficiali, pompoși, e o formă de „Inginerie socială”, adică un fel de „hackereală” (exploatare) a lacunelor din sistemele psihologice ale unei persoane (mai precis preconcepții, bias-uri, iluzii, a gândirii rapide, etc), prin care „atacatorul” face rost de informațiile de acces ale (credențialele) contului victimei. Hai să-ți dau un exemplu de țeapă pentru gândirea rapidă: 1+99=100; 10+90=100; 10+9900=10000; 77+33=100. Bun, dacă nimic nu ți-a părut greșit la calculele de dinainte, am reușit să-ți arăt ce-am vrut, pentru că mintea adesea e pe modul „automat” și „repede înainte”, sărind peste detalii.

De asta, mai pe română și în termeni deloc pompoși, prin phishing se înțelege efectiv „țeapă pentru fraieri”. Și pe bună dreptate zic asta, pentru că accesul „hackerului” depinde doar de victimă și (aproape) deloc de abilitățile (informatice) ale „hekerului”. Adică serios, cum să-ți dai contul și parola fără să te uiți puțin înainte unde le introduci? Mai ales că sub pretextul patetic de „camera ascunsă” se ascunde o copie atât de prost făcută după Facebook.

Practic, pentru un astfel de atac, câmpurile de „utilizator” și „parolă” sunt conectate la un server (calculator) la care „hackerul” are acces și vede „pe cealaltă parte” tot ce a fost introdus. Astfel, aflând detaliile victimei, „atacatorul” se va putea loga pe contul de facebook al persoanei țepuite, dacă nu are activată autentificarea în doi pași, despre care voi vorbi imediat.

Mai jos, am pus poze în care am accesat linkul pe care l-am primit în conversația de mai sus, ca să exemplific ceea ce tocmai am spus.

phishing camera ascunsa login

După cum se vede, am încercuit detaliile care sar în ochi din prima: adresa site-ului care nu conține deloc numele „facebook” și faptul că la parolă pot pune un singur simbol. Sunt 99,99999% sigur că absolut niciun site nu te lasă să îți setezi o parolă de un singur simbol, pentru că e penibil de ușor de spart: efectiv ai de făcut vreo 50 de încercări sau câte taste are tastatură.

Drept dovadă că m-a lăsat să merg mai departe cu parolă de un simbol, asta a urmat:

phishing camera ascunsa redirect

După cum vezi, pagina web falsă a redirecționat victima către un alt site, probabil de reclame, dar deloc relevant pentru așteptările inițiale legate de presupusele „filmări cu camera ascunsă”.

Poate acum te întrebi: „Bine, da’ cum putem preveni lucrurile astea?”.

Iar dacă încă nu ți-am gâdilat curiozitatea sau simțul critic și scepticismul, îți spun eu:

1) Te uiți cu atenție la toate detaliile. Întâi la adresa site-ului, apoi te uiți în stânga adresei site-ului, să vezi dacă scrie „https” înainte, sau pe versiunile mai noi de browser, dacă ai un lacăt acolo. Asta înseamnă că ai o conexiune securizată. Totuși, asta înseamnă doar că tu comunici cu acel site într-un mod mai greu de interceptat, nu și că te va feri de țepe.

2) Îți activezi setarea de autentificare în doi pași (two-factor authentication) la toate serviciile unde ai cont și poți face asta. La Facebook, Instagram sau Gmail sigur poți, și e super simplu.
Practic, autentificarea asta în 2 pași este că, la intrarea în cont, primești o notificare în aplicație sau un cod prin SMS, prin care dovedești că tu ai fost persoana care a introdus parola. N-am să fac acum un tutorial pentru toate aplicațiile care permit 2 factori, dar am să las un exemplu pentru Facebook:

phishing camera ascunsa two factor 2factor

3) Ca atare, dacă primești o parolă de genul, NU O DAI nimănui, indiferent ce zice. Și zic asta pentru că au existat cazuri de „inginerie socială” prin care diferite persoane au dat aceste coduri unui atacator care deja era logat pe contul prietenului de pe care dădea mesaj.

Indiciile astea poate că tu deja le știai, dar chiar te rog să dai mai departe articolul către alți cunoscuți, prieteni sau membri ai familiei, care poate nu știu treburile astea sau ar putea să pice-n plasă cu titluri gen „camera ascunsă”. S-ar putea să-i ajute mai mult decât crezi, pentru că prin faze d-astea pot fi furate și detaliile cardurilor bancare, deci atacatorul poate face plăți. Probabil că te-ai întrebat de ce am tot pus ghilimele când vorbeam despre acești pseudo-„hekeri”, totuși. Poate că nici nu ți-a sărit în ochi, dar îți spun acum de ce am făcut asta, așadar…

Dacă acolo era vorba de un virus sau un hacker pe bune, ce puteam face?

Nimic. Dacă nu exista prevenție, iar acolo chiar era un virus, așa cum mi-a răspuns persoana respectivă, în chat, un utilizator obișnuit nu putea face nimic. Unul care are cunoștințe mai avansate… da, poate.

Dacă tot suntem la capitolul ăsta și te interesează o prevenție chiar ok a atacurilor cibernetice, poți să încerci Bitdefender. E 100% românesc, iar dacă nu știai, Bucureștiul a devenit de curând centrul european al securității cibernetice!

Dacă atacatorul respectiv era un hacker în sensul adevărat al cuvântului, majoritatea dintre noi, poate nici chiar eu, n-am fi avut ce face împotriva atacului, pentru că nu l-am fi observat ca să știm că trebuie să ne deconectăm de la net. Da, dacă observi ceva în neregulă cu calculatorul tău și crezi că ar putea fi atac cibernetic, poți să-l deconectezi repede de la net. Chiar așa am scăpat eu de câteva ori de niște scripturi care încercau să-mi blocheze calculatorul cu virusul „Poliția Română”, care apoi cerea bani pentru deblocare.

Practic, dacă cineva chiar știe ce face și va vrea neapărat să intre în sistemele voastre, o va face. Bineînțeles, cu riscul de a fi prins de „poteră” sau mai știu eu ce. Ideea e că nu există vreun sistem impenetrabil, pentru că orice-i uman e prin definiție imperfect. Totodată, orice atac cibernetic poate fi oprit de un om care are suficiente cunoștințe. Cel mai simplu ar fi să te deconectezi de la net dacă reușești să-l identifici.

În concluzie, fiți mai sceptici, oameni buni, fiți curioși și căutați să-nțelegeți din informațiile primite, nu doar să le luați de bune, de-a gata sau mai știu eu cum, cu o atitudine de gândire leneșă. Și în niciun caz să nu vă mai luați după titluri gen „camera ascunsă”! Știu că probabil vă simțiți de parcă ați economisi timp, dar tot ce „economisiți” este o investiție-n voi.

Puneți-vă la îndoială chiar și propriile gânduri, pentru că mai departe, ignoranța și neaplicarea rațiunii, ar putea să coste, din păcate, mult mai mult decât o simplă parolă. Bine, acum nu zic să vă îndoiți fix de realitatea palpabilă, c-o dăm în alte alea și tot în zona neproductivă ajungem, dar zic că un strop de verificare a gândurilor proprii nu strică niciodată.

Le putem confrunta chiar cu ce știm deja, ca să vedem dacă există sau nu neconcordanțe. Iar dacă există, să vedem care din gânduri este cel de păstrat și care nu. Până la urmă, dacă voi nu meritați să vă faceți cadoul cunoașterii, atunci cine? Dacă voi nu meritați să curățați mintea de gunoaie conceptuale din când în când, atunci cine? La urma urmei, cu mintea noastră ne e dat să trăim toată viața.

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, poți să mai arunci un ochi și aici, unde am vorbit puțin despre articolele alarmiste din alimentație.

camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă

camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă camera ascunsă

Disperați de situația cazărilor, studenții instalează corturi în campusuri!

"în Umor și satiră" "de POV21"
situația cazărilor

În contextul incertitudinii începerii fizice a anului universitar și având în vedere situația cazărilor, din cauza pandemiei, studenții au început să își instaleze corturi în campusurile facultăților. Cei mai nefericiți apelează la mijloace mai inventive, cum ar fi reciclarea gumelor din pupitrele băncilor, pentru a-și putea face cărămizi din ele pentru așezămintele ce au să le fie… cămin pentru următorul an universitar! Astfel, ei vin în ajutorul Ministerului, prin aplicarea tuturor acestor metode pentru educație și pentru viitorul țării!

Declarațiile consiliului de conducere al Învățământului Superior din România nu au întârziat să apară. „Am vrut și noi să ne simțim din nou studenți, ca atunci când ne făceam temele cu o zi înainte. Consecințele, în schimb, ne-au luat pe nepregătite, la fel precum zăpada ia pe nepregătite primăriile, în fiecare an!”, a fost declarația oficială a consiliului.

Totodată, poliția se declară depășită de situație. Șeful Poliției Locale din București a declarat că în Regie, situația este deja atât de alarmantă, încât echipajele de poliție nu pot interveni, din cauza nivelului extraordinar de ridicat de pericol. Polițiștii care au fost la fața locului declară că studenții înfometați au intrat deja în modul de supraviețuire „luptă sau fugi”. „Acum vânează orice le trece prin cale, confundând polițiștii cu niște șobolani mai mari”, declară un agent de poliție.

Totuși, reporterii noștri s-au aventurat până într-acolo, încât să ia un interviu unui student.

Reporter: Cum ați ajuns să luați această decizie disperată de a veni în corturi în campusul universitar?

Bongo, șef de trib: Voiam să ne simțim iar ca-n vamă. Nu ne-a păsat nicidecum de situația cazărilor!

R: Ce veți face cu taberele dacă totuși cursurile nu se vor relua în regim față-în-față?

B: E amuzant cum lumea crede că nouă ne-ar păsa de cursuri în sine. Vrem doar să n-avem restanță și să ne distrăm. În rest, ce-o fi, o fi.

R: Bine, dar… totuși pare un efort foarte mare ce ați făcut aici… Puteți să ne dați mai multe detalii despre cum a fost luată această decizie?

B: Da, chiar a fost un efort. Am zis că vrem să facem o farsă, dar nu credeam că vom fi luați atât de în serios încât chiar să fim considerați salvatorii educației. Totuși este un ciudat sentiment de mândrie că o decizie la caterincă a fost mai utilă decât măsurile unui întreg Minister, format din oameni bine pregătiți.

A fost relativ simplu să ne organizăm, având în vedere plictiseala uriașă care s-a abătut asupra noastră din Martie pân-acum. Mai greu a fost să ne gândim cum vom aduce Vama la facultate și cum am putea să fim cât de cât credibili.

R: Ați luat în calcul faptul că alți studenți v-ar putea lua în serios și ar dori să facă la fel?

B: Da, chiar am luat în calcu și deja am scris acest ghid. Tocmai de asta ne-am luat rolurile atât de în serios.

R: Mulțumim pentru răspunsuri și… baftă la vânat șobolani!

Cum să supraviețuiești noului an universitar, în pandemie

"în Umor și satiră" "de POV21"
an universitar

Dacă abia ai intrat la facultate sau pur și simplu situația actuală ți-a dat niște bătăi de cap, nu dispera! Aici ai 10 lucruri pe care să le faci dacă vrei să știi cum să supraviețuiești noului an universitar, în pandemie!

1) Dacă n-ai găsit cazare, nu dispera! Instalează-ți cortu-n campus. Dacă n-ai cort, fii inventiv și fă-ți cărămizi din gumele de mestecat ce s-au uscat prin pupitrele băncilor. Dacă-s prea mici, mai poți să le iei o tură la mestecat și să unești mai multe!

2) Nu știi dacă primele săptămâni vei face cursuri fizic? Nu-i nimic! Racordează-te ilegal la rețeaua de curent și de internet, iar apoi împrietenește-te cu un student la drept care să te-ajute cu vrăjeala și datu’ de strâmbe când e să invoci Forța Majoră!

3) Dacă totuși ești adeptul „energiei verzi” și nu ai prieteni la drept(sau nu ai prieteni deloc), îți poți face proiectul de licență prin a proiecta un reactor nuclear cu Cernobîlul din cămine!

4) N-ai mâncare? Nu-i problemă! Poți îmbina acum utilul cu plăcutul: înveți să vânezi și scapi și de banii dați pe abonament la sală. Până la urmă ai destui șobolani prin campus, pe care poți să-i pârlești! Cât despre săli… Cine mai știe dacă vor fi deschise sau nu?

5) Dușurile? Serios, asta te preocupa pe tine? Asta-i apă de ploaie! La propriu.

Dacă totuși vrei cort, ca să-ți mai potolești nostalgia de Vamă, poți să-ți iei chiar de aici!

6) Dacă ești student la inginerie, poți să împuști doi iepuri dintr-o lovitură: proiectează un sistem de încălzire pentru băncile din campus, iar așa o să-ți faci și proiectul de licență și vei avea și încălzire cum n-ai avut în 4 ani de cămin, la facultate! Chiar meriți! Doar ești inginer, ce mama dracu’?

7) Dacă îți este frică de nerespectarea distanțării sociale, împrietenește-te cu ghiolbanul grupei sau poți să devii chiar tu! Așa te vei asigura că nimeni nu va vrea să stea lângă tine la mai puțin de 3 metri, fiind astfel protejat de un om lângă care lumea oricum nu stătea!

8) Vrei să ajungi repede la secretariat pentru dracu’ știe ce? Nu mai spune că ești șef de grupă, că-i deja învechit. Tușește de parcă îți dai duhul și eventual improvizează și ceva sânge fals, că lumea se va da fără ca măcar să te mai întrebe dacă tu chiar ești șef de grupă!

9) Dacă ți se face foame-n timpul vreunui examen, asigură-te că ai păstrat un șobolan prin buzunar, că acum n-or să mai fie așa accesibili, precum erau în anii trecuți, dacă sperai să prinzi unul prin sala de examen.

10) Iar dacă ai uitat vreun șobolan prin buzunare până a fermentat, nu-i nimic! Acum poți supraviețui  cu stil noului an universitar, iar când e chef de party, tu deja ai băutura la tine!

Au intrat la medicină cu media șase-n bac! Și?

"în Texte" "de POV21"
medicină cu media șase

Recent am citit despre o parte din bobocii Universității Ovidius. În caz că n-ați auzit de ei, au intrat la medicină cu media șase-n bac! Și? Baftă lor! Acum să și rămână-n facultate. Om vedea. Acum că am văzut speculații prin comentariile știrii pe care am citit-o, e altă poveste… Citisem cum că s-ar practica șpaga pentru divulgarea subiectelor de la Ovidius… Aș putea spune că sunt speculații, nu știu.

Ca fapt divers, eu am intrat la electronică cu media 6.9. Iar acuma-s bursier.

Mă rog, trebuie să recunosc: mă declar vinovat. Am ales puțin informația de mai sus: aia era media mea la română înainte de contestație, dar oricum, ideea e că la medicină nu se dă admitere din mate sau română. Deci cele două nu-s neapărat atât de relevante pentru o admitere la medicină. Mai trist e când există oameni care au trecut de admitere pe barba lor și tot îs tufe pe felia pe care s-au băgat.

Ah și… Că tot vorbeam de relevanța cerințelor: spuneam cu ceva vreme în urmă că „Dacă avem un sistem pentru care toceala înseamnă argumentare, atunci știm că ne-am dus dracului. ”. Încă o cred. Vezi pe link de ce!

Apropo de asta, vreau să vă zic că la Bazele Electrotehnicii, din primul semestru al primului an, am avut un coleg de serie, atâta de bâtă, că nu știa să deseneze simbolul convențional pentru o sursă de tensiune. Da, aia de am învățat-o cam toți prin a 8-a. (Asta dacă presupunem că toți dintre noi suntem educați.)

Legit, jur că râdeam eu și profu’ de el, în timpu’ examenului. Ne uitam unu’ la altu’ și râdeam de el. Așa s-a ivit ocazia, că l-a scos profu’ la tablă, ca să-i mai dea o șansă la oral, să nu-l pice. Sau poate că voia să vadă dacă știa ce-a scris pe foaie și nu doar a tocit. Sincer nu mai știu, dar nici n-am idee cum de a intrat la Electronică un astfel de specimen care nici sursa de tensiune nu știe s-o deseneze. La fel, nu am idee dacă s-a lăsat după primul an sau a rămas în încăpățânarea lui de a-și pierde timpul cu un domeniu pe care oricum nu-l înțelege. Da, surprinzător, există un procent semnificativ de studenți care fac asta. Deși totuși sper că acum a recuperat, dar mna… Probabil că nu voi ști niciodată.

În fine, cam același principiu se aplică și la cei care au intrat la medicină cu media șase-n bac sau cu mai mult.

Dacă se vor descurca sau nu în continuare, depinde de ei. La fel cum a depins de un prieten, care abia a intrat cu 7 (cam tot pe-acolo) la Carol Davila. Mi-a povestit cum grilele erau greșite, iar părinții lui, chirurgi, i-au confirmat asta. Acum are note mari, apropo.
Deci cred că mai bine ar fi să nu se mai alarmeze lumea la cancan-uri d-astea și să cearnă întâi informațiile relevante, așa cum ar fi normal. Până la urmă, chiar după cum spune sursa, elevii au fost salvați de mediile de la admitere, care admitere a fost din niște materii mai relevante pentru ei și domeniul în care doresc să profeseze.

Ceea ce pune problema: ar trebui oare bacul să fie relevant pentru o admitere sau ar trebui oare să existe o libertate mai mare de alegere pentru materiile de bac? Voi ce credeți?

Eu poate-s mai idealist să cred că sistemul educațional ar trebui orientat pe abilități, utilitate și explicarea utilității celor predate, dar asta-i deja altă poveste, pe care poate o s-o dezbat cu altă ocazie

Antiteza dintre oameni

"în Păreri și opinii" "de POV21"
Antiteza dintre oameni
Antiteza dintre oameni
Antiteza dintre oameni

Partea I:

Privirea-i gheaţă,

foc în suflet…

Înaintez fără de viaţă

şi nimic nu-mi e complet…

Pe pământ păşesc încet,

Nicăieri îmi e antet

nu-i al meu nici ce-am în mână,

natura îmi e stăpână

şi singurătatea mumă.

Astfel io mă-ntorc în humă

precum tu şi rest de turmă

deja văd greşeala mea:

e acea de-a nu a vrea

să fac ceva a schimba

toat-orânduirea ta

prin a aduna ceata.

Ca să mă desculp de ea

ar fi pedeapsa cea mai rea

întreţinându-ţi puterea

înrobind omenirea

totuşi tot singur rămân,

deşi nu sunt omul spân

pustiu e-mprejur şi ceaţă

devansez mergând în faţă.

 

Partea a II-a:

Flamă-n ochi şi-n suflet gheaţă,

mergi tu cu năluca-viaţă

Îţi arogi tot ce-ai în faţă,

crezând, ajunge undeva.

De greşeala-ţi releva

tu cauţi a te degreva.

Ascuns rămâi, omule uns,

de la a da un răspuns

mulţimii omului cel tuns.

Ochiul omului precar

nu vede ce-i elementar,

dar nici măcar tu n-ai habar

c-a ta putere nu-i har,

poate maxim doar un dar

primit de la prostul habar,

nu-ţi vezi rostul efemer…

Curioas-activitate,

avansezi mergând în spate

şi totuşi trăieşti tu, ca-n cer…

Cititul NU te face mai deștept! Tot prost rămâi, oricât citești!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
cititul nu te face mai destept

Da, ok, lectura e o abilitate super importantă pentru a învăța (chiar necesară aș spune), dar nu e și suficientă. Așadar, astăzi am să-ți arăt, dragă cititorule, de ce cititul NU te face mai deștept, pentru că, de curând, m-am tot lovit de idioțeniile care continuă să se propage despre acest subiect. Totuși, n-am să-ți arăt înainte să te chinui cu un citat din mine.

Dacă n-ai creier, degeaba citești,
Că neînțelegând, mai rău te tâmpești.

Cititul nu te face mai deștept

1. „Citind, devenim mai empatici și mai sociabili”.

Cred că e cea mai inedită și creativă inepție pe care am auzit-o recent despre acest subiect. Îmi și imaginez un om timid, liniștit și în banca lui, căruia i se activează tupeul de meltean după vreo 3 rânduri de Camus și brusc se duce la o tipă random pe stradă s-o bage-n seamă. De parcă cititul substituie cumva o experiență interumană prin care omul a învățat să fie empatic și sociabil. Nu, men, asta se învață fiind pur și simplu atent la reacțiile celorlalți oameni și, eventual, căutând mai în profunzime, nu neapărat în cărți, ci și în materiale video… Pân’ la urmă, orice-i bun.

Chiar dacă cititul nu te face mai deștept, dacă mai vine o carantină, poate te-ajută acest top 5.

Serios, am rămas surprins la modu’ că oamenii ăștia, excesiv de militanți pentru citit, chiar reușesc să mai aibă câte o idee nouă după ani și ani de reciclare a aceleiași cohorte de sofisme.

2. „Cititul te face mai mai deștept. Există studii.”

Da frate, există „studii” și pentru ipoteza Pământului plat. Dacă doar citești ca să bifezi cărți citite, e egal cu zero. Sunt atâția analfebeți funcționali, care înțeleg ce vor (sau nimic). Sunt atâția oameni care știu din dex ce îs sofismele, dar tot le folosesc în „argumentări”. Pentru cine nu știe, un analfabet funcțional e cel care știe a citi, dar degeaba știe literele că nu le înțelege sensul (mai profund). Mai știi de oamenii ăia care credeau că Fifty Shades of Grey e carte de dragoste, când ea e despre abuz domestic? Cumva ironic este că o parte din aceiași oameni au ajuns spitalizați din cauză că au încercat unele lucruri din carte. Aș spune că prostia doare, dar unii sunt prea proști să simtă. Cititul nu te face mai deștept decât dacă o faci activ.

Da, ok, sunt de acord că există opinii, când e vorba de înțelegerea unui subiect, dar ele sunt diferite de păreri (vezi „a părea”) prin temeiul logic. Aș putea să stau să vorbesc despre epistemologie și cele 3 condiții ale cunoașterii. Anume că acele cunoștiințe trebuie să fie: adevărate, întemeiate și crezute de către cunoscătorul lor. Dar nu ăsta mi-e scopul aici, te-ndemn să le cauți și tu!

3. „Cititul îți îmbogățește vocabularul.”

Da, ok, asta dacă nu te doare ignoranța prea tare să cauți cuvântul. Nu de alta, da’ e destulă gloata de inși care folosesc cuvinte doar pentru că sună frumos și fără să le știe sensurile sau oamenii care folosesc englezisme crezând că au același sens ca-n română: assume (a presupune) cu a asuma (a lua un angajament). Sau veșnicul experiență (ai făcut ceva timp îndelung și probabil te pricepi) versus expertiză (adică proces de cercetare cu caracter tehnic. Nicidecum expertise care înseamnă experiență în engleză.). La fel ca la aia cu „Cititul te face mai deștept.”, trebuie efort și din partea ta, că n-o să-ți pice un dex în cap, deschis la cuvântul cel nou care mai e și încercuit, ca la proști, ca să-l găsești tu. Am să mă opresc, totuși, la a demonta doar 3 sofisme de genu’.

White privilege?! Libertate de exprimare? Hai, mă lași!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
white privilege

De ceva vreme, am tot auzit urlându-se diferite idioțenii despre albi, cum că ar fi privilegiați de la naștere, doar pentru că sunt albi. În primul rând vreau să clarific termenul de „privilegiu”, ca să spun de ce ipoteza „White Privilege” e de fapt o altă formă de „Să moară și capra vecinului!”.

Disclaimer

Nu sunt deloc de acord cu rasismul, dar uneori chiar mișcările împotriva a ceva atât de oribil pot exagera. Iar pentru cei care vor să mă calomnieze de rasism, recomand să citiți mai cu atenție finalul articolului.

În primul rând, privilegiu înseamnă drept sau avantaj excepțional, cu mult peste normalitate.

Am să-ncep cu idioțeniile pe care le-am tot auzit despre „White Privilege” și anume:

1) Probabil cea mai amuzantă a fost ipoteza că hărțile sunt rasiste, prin simplul fapt că distorsionează țările din emisfera nordică să pară mai mari decât cele din emisfera sudică.

Da, merci Mercator pentru principiul păstrării unghiurilor în proiecțiile hărților 3D pe suprafețe 2D. Principiu care chiar ține cont de „White privilege”, să știi! Că de! Matematicii chiar îi pasă de rasă! Merci pentru că ai revoluționat hărțile și că până în ziua de azi folosim Proiecția Mercator. Sau ar trebui să-și ceară scuze pentru că a sacrificat dimensiunile unor țări doar ca să putem noi naviga în mod corect? Să propun petiție să-și ceară omu’ (mort) scuze că a făcut o invenție super utilă chiar până azi? Asta în condițiile-n care distorsiunile (de minim un fel) sunt inevitabile când proiectezi ceva 3D pe un plan. Luați drept exemplu un cub desenat. Unghiurile diferă față de 3D.

Nu de alta, dar eu nu mă simt deloc privilegiat că țara mea pare mai mare decât e, pe când o țară africană pare mai mică decât e. Ca să nu mai spun că oricum toate țările europene apar mai mici pe hartă decât cele africane. Oricât de distorsionate ar fi ca mărime, tot sunt mai mici. Ironic, nu?

2) Idioțeniile de pe testul de „White Privilege” de pe Buzzfeed.

Cel puțin una din ele m-a amuzat teribil: primești +1 punct de privilegiu rasial (de alb, desigur) dacă lumea nu te-a întrebat vreodată „Wow! Ăla e părul tău real?!”. Gen felicitări, numa’ „negrii” pot avea extensii? Sau împletituri? Sau mai știu eu ce…

Dacă asta ți se pare ceva rasist, te invit să mergi într-un sat mai izolat din Africa, unde cel mai probabil ar veni copilașii la tine să îți atingă părul/fața/mâinile, pentru că n-au mai văzut așa ceva și e o curiozitate normală. Sunt interesați.

3) Aș putea continua indefinit cu exagerările lucrurilor care nu sunt rasiste, dar ăsta nu-i scopul meu acum, să expun analfabetismul funcțional al unor mase mari de creduli.

Acum, dacă normalitatea pentru unii oameni înseamnă dezavantajări, iar normalitatea adevărată li se pare privilegiu, atunci fac ceva similar cu crab mentality. În română ar fi „să moară capra vecinului”. Adică îi trag în jos pe cei care au avut „tupeul” să încerce să-și depășească condiția, similar unui crab dintr-o… găleată cu crabi.
Image may contain: food, text that says 'phrase "if I can't have it, neither can you"'

Genul ăsta de mentalitate e poate unul dintre efectele cele mai detrimentale ale incapacității de rațiune.

Adică, pe bune, a apărut o întreagă mișcare prin care persoanele albe ar trebui să se umilească în fața celor de culoare, doar pentru că au pielea mai deschisă la culoare, iar strămoșii lor (atenție, nu ei) au făcut acele atrocități față de persoanele de culoare? Să dărâmi monumente clădite de oameni care au avut la un moment dat legături cu comerțul de sclavi, doar pentru asta? Păi ar trebui să demolezi cam juma’ de lume după „logica” asta! Ce-i cu revizionismul ăsta?! Cu ce ajută și ce câștigă victimele rasismului!? Poți alege foarte bine să comemorezi un om pentru lucrurile bune pe care le-a făcut sau să nu-l comemorezi deloc, dar nu să impui altora să nu-l comemoreze strict pentru lucrurile bune.

Da, ok, sunt conștient că dacă te naști om de culoare în America ai șanse foarte mari să te naști într-un cartier sărac și ca atare să ai parte de o educație precară, pentru că acolo sistemul educațional este foarte stupid din punctul meu de vedere, pentru că elevii sunt alocați școlilor cele mai apropiate de locuințele lor și nicidecum școlilor pe care și le doresc. Spre deosebire de România, unde există o evaluare națională, iar locurile sunt ocupate în ordinea notelor și nicidecum pe criterii de unde locuiește elevul.

Acum, probabil că și tu, dragă cititorule, probabil ai fi înclinat să dai crezare stupidelor ipoteze despre „privilegiul de a fi alb”.

Probabil. Când, de fapt, problema adevărată, pe care (din nou probabil) ai observat-o (Sau nu. Nu știu.) este că, indiferent de rasă, persoanele cartierelor sărace vor primi o educație precară. Faptul că sunt ei de culoare este oarecum contingent. Adică oarecum întâmplător. Iar dacă se năzare careva mai rasist să-mi zică că opinia mea despre subiect nu contează, pe motiv de apartenență etnică/rasială, îl invit să vadă ce spune acest om „neprivilegiat”.

 

Acum că, istoric vorbind, ei au fost defavorizați pe criterii rasiale, din nou e altceva, care într-adevăr a contribuit la situația actuală, dar propun un exercițiu de imaginație. Dacă America nu ar fi fost construită pe sclavie? Dacă în toate cartierele, erau oameni de etnii/rase/culori diferite în proporții cam egale? Ce privilegiu ar mai fi fost? Ar mai fi existat mentalitatea de „să moară capra vecinului”? Ideea la care eu am ajuns este că situația e strict contingentă, iar problema nu este neapărat una rasială, ci una de (in)competență organizatorică, ceea ce e mult mai grav decât rasismul.

Și mai vreți să știți ce-i poate chiar mai grav decât asta? Incapacitatea de a gândi rațional. Asta ne duce pe noi de râpă, ca specie.

De ce, dacă un om spune „All lives matter” e rasist?

Ce te doare pe tine ce zic eu? All (tot/toate) nu implică automat o mitigare a problemelor persoanelor de culoare din America. Ci atragerea atenției și asupra problemelor celor ce urmează menționați. Plus că situația persoanelor de culoare din America e cumva comparabilă cu cea a fermierilor albi din Africa, care au nevoie de cursuri pentru a se apăra de atacuri armate, dacă vor să cultive pământ african. Nu mă crezi? Caută „White farmers in South Africa live in fear of attack” pe YouTube.

Dacă ai nevoie de un atribut rasial înainte de „lives matter”, cel mai probabil tu ești rasist. Unde e incluziunea cu care te lauzi când e vorba de musulmanii Uyghur persecutați cu adevărat sistematic în China? Unde îți e compasiunea când știi că Israelul invadează fâșia Gaza de peste 30 de ani? Dar când este vorba de poporul din Nepal când e persecutat de China? Iar aici clar nu mai e vorba de „White privilege”, când alții sunt persecutorii. De data asta în adevăratul sens al cuvântului! Dar ce să mai zic de alte popoare despre care probabil nici eu nu știu, pentru că media urlă doar despre oamenii de culoare din America? Oameni care nu pățesc relele neapărat din cauza apartenenței etnice, ci mai degrabă din cauza incompetenței sistemului.

Ah și, dacă încă credeți că mișcarea #BLM vă spune tot adevărul, aflați de aici cum Palestina a dispărut pur și simplu de pe hărți! Cum v-ați simți dacă țara v-ar fi brusc înlocuită cu o alta?

La final, nu aș spune că sistemul (american) e rasist neapărat sau că rasismul e sistematic, ci mai degrabă că-i doar bolnav sau… inconsistent și pe alocuri rasist. Da, nu-i ok că încă există unele legi rasiste, precum cea care permite poliției să verifice persoane de culoare care par suspecte. Cred că ar trebui votată pentru a fi eliminată, ori rescrisă încât să se aplice indiferent de culoare.

Totuși, dacă sistemul era (în întregime) rasist, nu mai scria în Constituție despre drepturile egale ale tuturor cetățenilor și nu mai exista dreptul la egală protecție. Caută pe Wikipedia Right to equal protection dacă nu mă crezi! Ah și… Să nu mai spun că a presupune că „a te naște alb implică automat un privilegiu/superioritate” e rasist în sine! Vă urez o zi! Sau seară, ce-o fi ea.

Despre violul fetiței de 11 ani cu cuțitul la gât! Ce „plăceri” are judecătoarea să-l creadă consimțit?!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
consimțit

Recent, am aflat de hotărârea DuAmNeI judecător Petronela Negrea Drucan, în legătură cu fetița de 11 ani violată-n grup. De atunci mi-au murit atâția neuroni, încât acum pot juca ping-pong cu cei rămași, în ecoul întrebării ce-mi răsună-n craniu, care sună cam așa: „Duamna, ce-ați avut cu biata fată de ați « empatizat » astfel cu ea, cum că cică ar fi consimțit? Oare duamna are plăceri de genu’ cât să i se pară un act… consimțibil? Cu ce v-a greșit așa de grav?”

Am ales să scriu, așadar, asta pentru că simt că-i un subiect care mi se pare că a primit mult prea puțină atenție, chiar dacă, acum ceva vreme, s-a aprins tot internetu’ pe tema unui hălădit cu 80k, pentru că abera chestii gen „aia merită violată la modu’ cu picioare-n gură”.

Dar acum, când e vorba de niște oameni care chiar ar putea să aibă un impact asupra vieții unor fete, mai mult decât niște simple păreri (v. „a părea”) idioate, lumea parcă tace…

Am aflat și eu, întâmplător, de faza asta de la pagina Girlup România, când scrollam liniștit pe insta și sincer să fiu, mi-am dat câteva palme ca să fiu sigur că nu visez. Și totuși, săpând mai departe, am aflat de la Libertatea că fapta a fost făcută cu cuțitul la gâtul victimei. Așa se arată încă odată cât de „consimțit” a fost actul.

View this post on Instagram

AVERTIZARE/ TRIGGER WARNING: caz de abuz sexual, blamarea victimelor (case of sexual abuse, victim blaming) RO: “Justiția” românească se învârte adesea în jurul blamării victimelor, în special în cazurile de abuz și agresiune sexuală. În următoarele zile vom împărtăși câteva dintre poveștile victimelor care au ieșit la iveală. Vrem să ne asigurăm că aceste cazurile nu vor fi uitate și că numele judecătorilor care permit prădătorilor să fie liberi, care le justifică acțiunile și care încurajează pedofilii, sunt publicate pentru ca toată lumea să le poată vedea. Înțelegem că aceste povești pot fi dificil de citit pentru unii membri ai publicului nostru. Vor include conținut despre abuzul sexual asupra minorilor și blamarea victimelor. Vă rugăm să tineti cont de acest lucru în timp ce citiți despre aceste cazuri. SURSĂ: Libertatea ENG: (slide the photos for English translations) Romanian "justice" often revolves around victim blaming, especially in cases of sexual abuse and assault. During this upcoming week, we will be sharing some of the stories of the victims and cases that have come to light. We want to make sure that the cases are not forgotten and that the names of the judges who allow predators to roam free, who justify their actions, and who breed pedophiles, are published for everyone to see. We understand that these stories may be difficult for some members of our audience to read. There will be content about sexual abuse of minors and victim blaming. Please keep this in mind as you follow along with these cases. SOURCE: Libertatea

A post shared by Girl Up Romania (@girlup.romania) on

Da, aparent decizia există chiar aici: „S-a apreciat relevantă şi atitudinea părţii civile după primul act sexual cu inculpatul, care, în loc să evite întâlnirile cu acesta a mers în continuare să se joace cu fetele din curtea vecină, unde ştia că va veni şi inculpatul. Or, dacă raportul sexual ar fi avut loc prin constrângere sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, cu siguranţă partea civilă nu ar fi continuat aceleaşi obiceiuri anterioare.”

Adică da, ok, sunt conștient și eu că legile noastre nu sunt cele mai morale.

Dar, până la urmă, dacă doamna judecător ar fi ales să îl condamne pe violator pentru ce a făcut și ar fi fost trasă la răspundere de sistemul românesc, avea întotdeauna opțiunea CEDO să o apere pentru că a ales moralitatea față de supunerea oarbă… Mă întreb, totuși, dacă aceeași doamnă judecător condamnă antisemitismul și pe cei care i-au fost loiali lui Hitler pe vremea aia, că, de… „aia era legea pe-atunci”.

Mă întreb doar. Oare dacă, ipotetic vorbind, cineva (nu eu) ar oferi o agresiune similară violatorului, ar scăpa la fel de ieftin, pe un motiv similar cu cel invocat de el legat de victimă, cum că „a fost provocat” sau că „a fost consimțit”?

Când avem un sistem pentru care toceala înseamnă „argumentare”, atunci știm că ne-am dus dracului!

"în Păreri și opinii" "de POV21"
toceala înseamnă „argumentare”

Sincer să vă spun, cred că am învățat mai multă limbă română din vrăjelile pe care le-am servit gagicilor în fel și fel de momente, decât am învățat din operele vieții de la română.

Asta v-o spun, cu mâna pe inimioară, suflețel și ce mai vreți voi. În calitate de absolvent de mate-info, care se află printre puținii care chiar au citit cap-coadă absolut toate operele/romanele/ce mai vreți voi, pentru bac.

Acum să nu credeți că n-am avut profesori faini la română. Ba din contră, chiar am și avut ocazia de a susține o oră de „literatură altfel”, pe grupuri și am și făcut un book-crossing super fain cu colegii de clasă, printre altele. Așa că, nu vorbesc în niciun caz de rău profesorii, pentru că nu-i vina lor. Cu atât mai mult că există mulți care caută să ocoloească, pe cât posibil, barierele impuse de sistem, prin creativitatea lor.

Poate ați auzit despre Greta Ciubuc-Szabo, fata care și-a „sacrificat”, de curând, media la bac, ca să scrie despre inutilitatea probei la română.

Citește chiar aici mai multe despre ce a scris această elevă la bacalaureat!

Jos pălăria și toate respectele mele pentru fată. Sincer să fiu, chiar și pentru mine, orele de română s-au cam terminat prin clasa a 8-a la capitolul utilitate: de atunci, n-am mai făcut și gramatică.

Totodată, după terminarea liceului, s-ar presupune că suntem capabili ca, pe lângă a vorbi corect gramatical, să avem și o oarecare finețe întru a distinge nuanțele diferitelor cuvinte și a nu vorbi ca din topor… Părerea mea. Adică eu, cel puțin, când scriu (nu neapărat poezie, chiar și pe chat cu amicii), mă găsesc în ipostaza de a căuta nuanța care exprimă cel mai îndeaproape ce caut să transmit, să exprim. Hai că în generală, mai înțeleg că nu prea ai ce discuta de nuanțe cu niște puști (nu cu toți, dar așa, ca o linie generală). Dar în liceu? Mi s-ar fi părut măcar așa, de bun-simț, să existe în programă acolo una-două lecții despre „comunicarea non-violentă”(chiar dacă ține puțin și de psiho), dacă tot vrem să fim în pas cu… marile cuvinte pe care le scriem prin programe, gen „capacitate de argumentare”.

Ca să nu mai vorbim de abordarea interdisciplinară, care-i lăsată-n colo, deși, teoretic, sofismele ni-s predate la logică (fiind necesar de evitat de către cineva cu o „capacitate de argumentare”). Cred că e doar o lecție despre treaba asta, care, surpriză, nu prea lămurește mare lucru, pentru că nu e timp de aprofundare, de exemple și de înțelegere a conceptului. Dar hei, noi după o lecție despre sofisme, suntem zei în argumentare (cică). De aia vezi mai pe la toate televiziunile și la orice colț de stradă, toți analfabeții funcționali care au luat bacul, pentru că au avut „capacitate de argumentare”(mai repede memorare).

Sincer să fiu, mai repede am învățat să argumentez coerent de la orele de logică decât de la orele de română. Implicit să ma exprim corect.

Dar nu, frate, nouă ne trebuie 3-4 lecții despre letopisețiul Țării Moldovei, că sigur vom ieși pe stradă s-o dăm în limbaj arhaic. Nu lecții care să ne stimuleze (hai să nu zic „dezvolte”, că tot vorbeam de nuanțe) capacitatea de a argumenta.

Cum aș vedea eu bacul? Păi, dacă ar fi vorba de vreun eseu, în primul rând aș proceda ca la facultate, „cu materialele pe masă”, adică cu opera în față, pentru că, dacă se caută verificarea coerenței și a capacității de argumentare prin evaluarea subiectului 3. Pentru că altfel, n-am făcut nimic. După cum ne spunea la facultate un profesor de fizică din anul I: „Pentru mine nu contează dacă ai copiat sau ai învățat pe de rost. Pentru mine, amândouă sunt la fel de grave”. Și pe bună dreptate, care ar mai fi logica să copiem niște cuvinte ale altor oameni, critici literari, care le-au scris înaintea noastră, doar ca să bifăm niște puncte?

Nu ar fi mai inteligent și mai relevant pentru evaluarea acestor capacități, dacă am fi lăsați cu opera în față pentru subiectul III? Adică, să fim serioși, dacă n-am citit-o și n-am înțeles-o în 4 ani, nu o să se-ntâmple vreo magie miraculoasă-n creierașu’ nostru, atunci în alea (mai puțin de) 3 ore de la bac, rămase subiectului III de să-i citim toate cele 100+ pagini și s-o și înțelegem pe loc.

Cât despre poezii… Aceeași poveste: dacă o-nțelegi, bine… Dacă nu, păcat de 4 ani pierduți în care puteai da la sapă sau ce-ți mai poate mintea și nu necesită măcar puțină gândire liberă (asta în cazul ideal… poate utopic, pe care l-am imaginat și din care am prezentat o frântură puțin mai sus). Până la urmă, nu-i va păsa nimănui dacă ai reușit să tocești mecanic niște argumentări care sunt sau poate nu argumentări în adevăratul sens (nu sofisme). Degeaba le-ai mai memorat sincer, dacă nu poți îndeplini condiția întemeierii din epistemologie(adică dacă nu poți să-mi dai un „De ce?” coerent). Degeaba, dacă nu poți susține o idee fără sofisme, dar dați-mi odată peste mână, că deja mă lungesc cam mult cu o discuție care și-ar avea locul într-o întreagă programă ce nu a fost încă pusă la punct.

La final, țin să vă rog pe toți care veți fi deja admiși în străinătate:

a) indiferent de media de la bac,
b) indiferent de nota la română,
c) cu o notă la română suficient de mică încât să nu fie riscantă…
vă rog să-i urmați exemplul. Că mie, sincer, îmi vine să-mi bag unghia-n gât că n-am apucat s-o fac. Cu atât mai mult că și după contestație consider că am primit o notă sub cea meritată, pentru că am avut tupeul a gândi liber.

Chipul tău ceresc

"în Poezie și literatură" "de POV21"
Chipul tău ceresc

Ale tale buze moi,
picioarele îmi moaie…
Că-s parfumate cu gunoi
și parcă mi se-ndoaie.

Așa dai fluturi în stomac,
de parcă-s dinozauri:
că zici că sunt drogat cu mac
ș-o dau în mii de visuri.

Iar ochii tăi de-un negru cult
ce seamănă cromatic mult
bananei râncezite
îmi dau stomacu-n turbulențe
ca brânzele coclite

Forme tale, cele pline,
ca un tren plin de bovine
ș-apetisante ca un KFC
vechi de vreo cinci zile;

Ca o carne de sub șa
frăgezită de nomazii
călătorind întregi mile,
mă complexează, zău așa.
Iar politețea-mi spune „zi-i
un sincer nu, merci”.

Căci draga mea, tu strălucești…
de-mi dai epilepsie.
Şi jur că chipul tău ceresc…
provoacă nevralgie

ești atractivă, vai mie
ai gravitație proprie

Ești una la un milion
chit că nu o sugi beton,
da’ celelalte cereau două
pe o muie-n gura lor să plouă

Dar îți văd viitor măreț in față
Dacă tot ai chef de… viață
Iar de ce îi el măreț,
să știi că n-o spun cu dispreț,
că la cât ești de emoloaică
știi să tai shaorma, maică

Acum hai, nu mai fi tristă
căci să știi că cred în tine
și-s sigur că vei fi utilă
când devii îngrășământ,
că locul tău e cel mai bine
să fie sub pământ

Dacă nici credința nu ne mai apără de Coronavirus, atunci cine?

"în Păreri și opinii" "de POV21"
credința nu ne apără de Coronavirus

În caz că nu ați aflat, de curând, doi preoți au fost testați pozitiv de coronavirus, alături de alți patru angajați ai unei biserici din București. Să fie oare un semn? Să fi ajuns noi un popor cu credința slăbită? Dacă nici credința nu ne mai apără de coronavirus, atunci cine?

Răspunsul este simplu: noi înșine! Iar dacă tot am început-o așa, Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută. Trebuie doar să ne spălăm pe mâini, să păstrăm distanța (dacă este absolut necesar să ieșim din case) și să respectăm celelalte indicații date de către sursele oficiale

Dacă nici Dumnezeu nu ne mai apără de coronavirus, suntem pierduți!

Păi dacă Dumnezeul vostru este într-o clădire fără viață, în biserică, dar nu în suflet, atunci probabil că da, suntem pierduți.

Am tot auzit diferite speculații cum că harul divin te apără de viruși, dar… nu le-am înțeles prea bine, cred că mă depășeau. Ah! Sau stai… Cum de nu m-am prins pân’ acum?! Coronavirus ar trebui să fie un virus cu frică de Dumnezeu și să fie, de fapt trimis să ne purifice de necredincioși! Sau așa ceva… Cred. Altfel n-am cum să mi-l imaginez pe acest virus că va spune „Stai că nu-l infectez! Ăsta-i creștin!”.

Dar dacă încă ești convins că vrei să mergi la biserică să te împărtășești, atunci s-ar putea să mai faci încă un drum acolo, pentru care cel mai probabil vei avea nevoie de așa ceva.  Crede-mă, îmi vei mulțumi mai târziu.

Și totuși, românul, ca un bun creștin ce e, mă gândesc și eu că ar trebui să încerce să nu se-mbulzească, măcar acum, precum la moaște, atunci când vrea să cumpere ceva. Acum nu știu… Poate că mă înșel, dar țin minte că lăcomia era un păcat. Sau oare e necreștinesc să nu te îmbulzești? Nu de alta, dar întreb pentru că…nu prea am auzit de preoți care să dea buzna să împărtășească oamenii din spitale. Cu atât mai mult să se împărtășească după ei, dacă tot declară BOR că nu există pericol!

Păi dacă nici credința nu ne mai apără de coronavirus, atunci cine altcineva să ne mai apere decât noi? De parcă virusului îi pasă despre ce credem!

În concluzie, haideți să stăm acasă, că și așa există fel și fel de activități pe care le putem face. Dacă chiar îți vine să te dai cu capul de pereți în carantină, nu dispera! Încearcă asta!

Coronavirus – 10 consecințe în Italia după închiderea hotelurilor

"în Umor și satiră" "de POV21"
coronavirus consecințe Italia

Coronavirus determină 10 consecințe drastice în Italia, după ce italienii au luat decizia închiderii hotelurilor și de a-i lăsa pe oameni în stradă.

Astfel, cetățenii din Italia s-au adaptat la aceste consecințe determinate de Coronavirus:

1) După ce au închis hotelurile, italienii au decis ca persoanele fără adăpost să fie în carantină in arest la domiciliu.

2) În loc de vin albastru, la tratorii se va servi spirt Mona rebranduit ca vin albastru de România.

Vin albastru găsiți aici ca să vă “dezinfectați” pe interior.
Spirt găsiți aici pentru exterior! Nu le încurcați!

3) Românul care a încălcat carantina pentru a merge la prostituate, și-a vândut casa ca să aibă o scuză pentru a sta pe străzi, să caute în continuare.

Despre cazul românului care a încălcat carantina ca să meargă la prostituate puteți citi aici!

4) Dupa ce au închis hotelurile, italienii se gândesc să închidă și spitalele ca să își facă norma de dolce per niente. (sau e dolce far niente, nu știu, mă interesez).

5) Italienii s-au plictisit de balade și au început să cânte Dani Mocanu pe la balcoane.

6) Moldovenii din Italia, auzind decizia restaurantelor, s-au apucat și ei să vândă spirt.

7). După ce s-au plictisit în carantină, șoferii din Italia joacă NFS cu carabinierii, făcând drift-uri cu gms-urile prin parcuri .

8) Deținătorii de hoteluri au decis să se reprofileze și să închirieze corturi în parcurile italiene.

9) Pavarotti face concerte caritabile pentru păstrarea Coronavirus.

10) Romanii au năvălit peste magazinele Romei, lăsând în urmă doar pastele. Italienii se ascund în Tibru de Corona și respiră prin penne.

DISCLAIMER: ACESTA ESTE UN PAMFLET, IAR CONȚINUTUL REPREZINTĂ INFORMAȚII FICTIVE SAU ALTERATE, CE TREBUIE TRATATE CA ATARE.


Autori: Bencze Robert Valentin, Georgiana Badea & Alexandru Cojocariu

Pornhub oferă gratuitate! Cei 40000 de români se întorc în Italia

"în Umor și satiră" "de POV21"
pornhub ofera gratuitate

Pornhub oferă gratuitate italienilor, ca să nu mai iasă la prostituate!

Migrație fără precedent! Cei aproape 40000 de români care au fugit din Italia, acum se întorc, după ce au aflat că Pornhub oferă gratuitate persoanelor din Italia, pentru a le face carantina o experiență mai… plăcută. Decizia canadienilor vine dintr-un motiv nebănuit!

Îl mai țineți minte pe amețitu’ ăla de a-ncălcat carantina din Italia ca să meargă la fetițe? Românaș de-al nostru… Ce-o fi fost în capu’ lui, ne spune chiar el!

Reporter: Bună ziua, vă mulțumim că ați acceptat să ne oferiți acest interviu. Ne-ați putea spune mai multe despre motivul pentru care ați ales să vă riscați sănătatea pentru altceva decât aprovizionarea cu alimente?

Decebal Popescu: Bună ziua, am făcut această alegere, deoarece îmi expirase de curând abonamentul la Pornhub, salariul încă nu-mi intrase, iar toate clipurile gratuite le-am văzut deja.

R: Dar dacă nu v-a intrat încă salariul, cum plănuiați să… găsiți o prostituată dispusă să vă ofere serviciile ei?

DP: Păi, să vedeți, că deja aveam tot discursul pregătit! Aș fi început cu „Hei, fata, ești cumva carantină? Că în a mea nu mai am loc.” și apoi lucrurile ar fi mers de la sine și sunt sigur că să fi funcționat și pe datorie!

R: Dar totuși, ce v-a împiedicat să vă întoarceți în România alături de cei 40000 de români care au făcut acest lucru?

DP: Sincer, în noaptea de dinaintea instaurării carantinei, eram prea ocupat să mă dezinfectez la interior cu niște spirt, așa că am cam ratat momentul.

R: Vă mulțumim, domnule Decebal Popescu pentru interviul acordat.

Aruncați un ochi aici dacă nu știți pățania!

Așadar, canadienii de la Pornhub, auzind despre cum domnul Popescu n-a mai apucat să fugă din Italia, s-au gândit să le dea gratuitate italienilor, pentru a-i determina să nu mai iasă din case.

Totuși, efectul deciziei lor a fost unul total neașteptat. Chiar în acest moment, vama de la Giurgiu este supraaglomerată. Avem reporteri chiar la fața locului în momentul acesta. Georgiana, ai legătura.

G: Bună ziua, chiar acum sunt de vorbă cu un român care a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări. În primul rând, care vă sunt impresiile despre modul în care vameșii gestionează situația.

Intervievat: Vreau să vă spun că în viața mea nu mi-a fost insultată inteligența mai acerb decât atât! Sunt profesor universitar la Universitatea Politehnica, iar comportamentul vameșilor este inadmisibil! Cum adică să mi se vorbească cu un astfel de limbaj de huligani?! Auzi, la ei „Ai greșit carantina, băiatu’ meu! Ai aflat c-ai venit degeaba, ca să faci cale-ntoarsă?”!

G: Vă înțeleg indignarea, dar totuși ce v-a determinat să alegeți calea întoarsă?

I: Sincer să fiu, nici eu nu știu exact… Am auzit că se dă ceva gratis pentru persoanele din Italia și am vrut să văd ce. Cred că ceva filme cu femei. La Politehnică nu prea vedem. Până la urmă, nu cred că-i așa rău să stai în carantină dacă primești chestii gratis. La urma urmei, nici nu mai știu când a fost ultima dată când am primit ceva gratuit din partea statului român.

G: Vă mulțumesc pentru timpul acordat. Vom reveni imediat cu cele mai noi informații!

Dacă totuși și acum vă este necesară părăsirea carantinei din diferite motive, vă recomandăm să o faceți cu precauție, interesându-vă de metodele necesare de precauție aici.

Notă: acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

 

Condamnarea la… viață

"în Poezie și literatură/Diverse/Texte" "de POV21"
Am sa-ti scriu prin viata, condamnarea la moarte

Am să scriu despre fluturi și flori
Am să scriu despre ceruri și sori
Am să-ți arăt plaiuri cu grâu și cu mori…
vei auzi cântec de viori
(am să-ți spun despre vise și soarte)
Ai să vezi de pe munți și ceruri și sori
ai să vezi și mări și cu țări

Voi picta lumea-n culori cerate
(ai sa vezi cum iluziile-s arte)
am să scriu despre păsări și ciori
Am să scriu despre… cum te naști… ca să mori
Am să-ți scriu, prin viață, condamnarea la moarte

Ce scriu eu vei vedea din sori-sus,
iar când vei ajunge iar la apus
din nou vei visa doar lapte și miere,
ca apoi să te scoli cu gustul de fiere

Astfel te trezești și lovești de real
că-i ultimul ceas, vine-al patrulea cal
Vei vedea păsări și aripi tăiate
făcute shaorme sau poate chiftele.
Vrei să vezi plaiul, dar auzi manele;
el fiind ascuns de gunoaiele-munți,
de sticle deșarte & figuri torpilate…

Apoi vei simți o ploaie acidă
cum topește-astă rasă avidă,
cu prostie umană, de științific progres,
uzabil de proști care cad în regres:
petarde în nas și bombe cu ceas
asta e lumea ce ne-a mai rămas…
Vezi dacă-ți alină foamea, banii,
dacă ți-i numeri făr’ să respiri…

Viața-i boală venerică:
letală şi congenitală..
Tu nu o ceri, dar tot o primești;
nu ești întrebat de vrei s-te naști,
dar apoi o vrei, totuşi o risipești:
cumperi tigăi şi alte trăsnăi
cu bani ce nu-i ai, dar totuşi îi dai…

Paradoxal, noi suntem viaţă;
ne infectăm chiar propria gazdă
ce viaţa, ţinându-ne, sie-şi risipeşte,
iar moartea ei acum ne izbeşte
ca pe un virus ce gazda-şi omoară
şi adoptăm chiar a lui metodă:
abuzăm Terra ce nu mai face faţă

 


Autor: Robert Valentin Bencze

Creed of Deceit

"în Texte/Diverse/Poezie și literatură" "de POV21"
creed of deceit

Instructed, we are born in this Creed of Deceit
Thrown in the chains of pain, slaves we grow
That’s why we cry and kick with our feet
As we have to serve a greed that’s infinite.

Humanity can you ever get low?
When everything’s lost…
How can you say that you own anything?
How can one say the truth they can find?

Why let yourself to anything bind?
Searching for truth, believing in lies
Consumerism cages the eye of your mind
Why deceive self and not think for a moment
That material passes, and your body you rent?
For the ephemeral life that you then build on lies.

When everything belongs to Eternal…
And everything is part of the Whole
How can you say you’ve lost anything?
When nothingness is all you have
Believe not? Deceit you live.

Cast in this world we learn what is cost
But what we don’t is that this “whole”…
Is ephemeral
And so “thrive” means “pass them all”
But this belief is just so foul.

Purpose? What is it in life?
It’s just another useless strife
That each one make up in their mind
Believing in something to find
And for worse, they do not quell
Their wrecked wishes that bring others hell
Neglecting others to become well.

And so covered by Death’s wing
We just face the great Returning
Remember the origins from where everything came
Stardust from the brightest flame.

You have lived your Creed of Deceit
And have died a life incomplete.


Autor: Bencze Robert-Valentin

Derulează înapoi