Author

Adrian Muntean

Adrian Muntean has 9 articles published.

Este student în anul III la Geografie, în cadrul Facultății de Geografie – Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB) - fost elev al Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”, Hunedoara. Adrian este un om curios care mereu caută să îi ajute pe ceilalți. Adoră istoria, limbile străine, jocurile video și teologia. Este membru POV din Septembrie 2019 și și-a (re)descoperit prin acest proiect pasiunea pentru scris.

18 măsuri globale extreme împotriva Coronavirusului

"în Umor și satiră" "de POV21"
măsuri extreme împotriva Coronavirusului

Conducerea Lidl i-a chemat la lucru pe toți cei 4 angajați din fiecare magazin, ca urmare a celor 18 măsuri globale extreme împotriva Coronavirusului, pentru a putea deschide și casa 2 și casa 3, pe lângă casa 1. De asemenea, vocea care anunță casa deschisă a fost dată pe viteza 1.25x.

În toate regiunile țării se adoptă noi forme de salut: În Moldova, s-a adoptat strategia Ruginoasa. Formele de salut s-au înlocuit cu lovituri de par, dezinfectat în prealabil. În Banat, toți cetățenii și-au pus măști care acoperă inclusiv fruncea. În Ardeal, oamenii încep să se teamă de problemele din Wuhan, și se întreabă când va ajunge și în Europa.

Klaus Iohannis și-a îndreptat atenția spre Groenlanda, deoarece e o destinație de vacanță încă neafectată de Coronavirus.

La ghișeele de toate felurile, angajații pun la dispoziție acum dosarul cu șină. De asemenea, în loc de a reveni miercurea viitoare, ei oferă posibilitatea de a reveni marți, anul următor.

Grecia dă în judecată OMS pentru afectarea turismului intern prin defăimarea numelui zeului local Pan.

Elon Musk grăbește construcția rachetelor pentru a doborî avioanele din capul panicaților.

Armata SUA e pregătită să intervină în orice stat afectat, promițând a scăpa fiecare națiune de pericolul biologic. Prioritate au statele cu economii bazate pe combustibili fosili, mai vulnerabile.

Xi Jinping, președintele Chinei, promite instalarea rapidă a camerelor de supraveghere la nivel național, pentru a-i observa din timp pe cei cu simptome de gripă.

Arnold Schwarzenegger, fostul guvernator al Californiei, militează pentru embargo pe produsele italienești. Acesta a declarat: „Pasta la vista, baby!”.

După cum a declarat, Coronavirusului  îi este teamă să rămână mult în Coreea de Nord.

Indulgențele Bisericii Catolice se pot cumpăra acum și online, o platformă fiind înființată în acest sens.

Îngrijorată de pericolul biologic, Rusia mai achiziționează încă 324 de tancuri.

Fiind că vin din vechile colonii asiatice, englezii dezinfectează pliculețele de ceai înainte de a face ceaiul de la ora 5.

Icoanele din Biserici au început să lăcrimeze de durere sufletească văzând că oamenii n-au înțeles nimic din măsurile de prevenție și protecție.

Pentru a se conforma recomandărilor, posesorii de autovehicule bengoase parchează acum pe 2 și 3 locuri, păstrând distanța de 1,5 metri.

Cuplurile izolate la domiciliu se ceartă stând cu spatele unul la celălalt.

Marile lanțuri de supermarket-uri dezinfectează toate produsele pe bază de plastic, inclusiv raioanele de legume și fructe.

România se gândește dacă să facă o manevră „patruș-patru” și să se alieze Coronavirusului.

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să vă delectați în continuare cu puțin umor, aici avem soluția!

Cercetătorii Pământului plat confirmă: „Coronavirusul nu e sferic!”

"în Umor și satiră" "de POV21"
Cercetătorii Pământului plat

Nu mai este nevoie să amintim ce înseamnă „nCoV2019”, „COVID-19” sau simplu „Coronavirus”, așa cum tot globul cunoaște periculoasa infecție. De la sfârșitul anului trecut și până în prezent, virusul s-a răspândit în zeci de țări și a afectat grav atât oameni, cât și economii naționale. Cercetătorii Pământului plat confirmă: „Coronavirusul nu e sferic!”.

Deși nu îi neagă efectele, câțiva cercetători adepți ai teoriei Pământului plat trag un semnal de alarmă. Aceștia susțin că manipularea în masă continuă, oamenii fiind făcuți să creadă că sferele sunt elemente fundamentale, nu doar la nivel planetar, ca în prezent, ci și microscopic.

„Am făcut multiple teste de laborator, în care am demonstrat că virionul nu are formă sferică, așa cum mass-media ne face să credem prin imaginile puse la dispoziție. Fără îndoială, deși efectele sale sunt grave, deducem că mass-media și politicul încearcă să inducă o nouă farsă (en. hoax). Pur și simplu are o formă mai degrabă bidimensională, aplatizată, departe de imaginile publice”, a declarat Barney Stone, virolog în cadrul Marymain State University din Montana, SUA.

Ashkhalid Rami, cercetător britanic în cadrul Sboncen Research Institute of Wales, declară că: „[…] trebuie să ne imaginăm structura sa microscopică nu ca pe un corp rotunjit, ci mai degrabă ca pe ceva cu un aspect de grilaj. Un exemplu foarte bun și elocvent ar fi plasa porții de la fotbal. Dacă ar fi fost rotund și cu o așa-zisă coroană, nu ar fi avut o aderență prea bună la mucoasele corpului, rostogolindu-se înapoi afară. În schimb, tocmai fiindcă e aplatizat, acea <coroană> sau mai bine zis strat extern de proteine, acționează ca multe ventuze mici cu rol adeziv. E exact ca atunci când o muscă rămâne prinsă în pânza de păianjen. Numai că de data aceasta vorbim de om și virus.”

Susținători ai acestor afirmații vorbesc chiar despre o redenumire a virusului, pentru mai multă acuratețe.

„Dacă mă întrebați pe mine, aspectul lui mă duce cu gândul la o cuvertură mai șifonată (en. coverlet). Astfel, cred că ar trebui să îi spunem Coverletvirus. Nu doar că avem o denumire mai bună, dar nici nu trebuie să modificăm denumirea științifică de COVID-19”, concluzionează Alf Brødreskift, medic specialist în pneumologie din Oslo.

Este important ca în această perioadă să nu ne expunem dacă nu este necesar. Medicii recomandă să evităm spațiile aglomerate, să ne spălăm bine pe mâini cu apă și săpun, să evităm atingerea ochilor și feței, iar, dacă vă simțiți bolnav, purtați o mască și mergeți la cel mai apropiat centru de boli infecțioase pentru analize. În concluzie, cercetătorii Pământului plat confirmă: „Coronavirusul nu e sferic!”.

Dacă ți-a plăcut această satiră, aici poți citi și ceva diferit.

 

Un adolescent român participă la Turul Franței după ce a făcut „o schemă” cu bicicleta cuiva!

"în Umor și satiră" "de POV21"
Turul Franței

De peste 100 de ani, Turul Franței adună cei mai buni cicliști de pe glob.

De la colțul blocului la Tour de France!

Astfel poate fi descrisă povestea lui Virgil, tânărul de 15 ani care acum pedalează contra celor mai dârji bicicliști ai lumii, totul începând cu bicicleta furată!
În ziua de pauză de dinaintea etapei din sudul Franței, l-am găsit pe Virgil verificând lanțul bicicletei. „Au trecut deja 6 zile din competiție, dar bița nu m-a lăsat. Trebuie să mă mai țină încă 200 kilometri măcar, până la următoarea oprire.”.

Povestea lui a început cu câteva săptămâni în urmă, când a împrumutat bicicleta unui copil mai mic.

„I-am zis să mi-o dea și mie puțin, să fac o schemă cu BMX-ul lui. A zis că mi-l dă, dar numai puțin. Și-apăi am dat o tură, apoi încă una, și încă una, în jurul școlii. Mi-a zis că dacă nu îi returnez bicicleta, îl sună pe tac-su’, care e ceva polițai. Mda…fix. Mare mi-a fost mirarea când, după vreo 20 de ture, văd că vine de mână cu o matahală cu chipiu. Dracu’ i-o mai dat-o înapoi, am pedalat cât am putut de tare în direcția opusă.”

Și s-a dus, s-a dus, și s-a tot dus.

Oameni din toată țara au observat lupul biciclist singuratic, care pedala către asfințit. A apărut pe la știrile locale și regionale, fiind denumit un „Forrest Gump mioritic”. Oamenii au început să-i admire anduranța și curajul. Pe la Vama Cenad, a primit un SMS. „Mă pregăteam să trec vama, când am primit un SMS de la Tour de France. Mi-a părut rău că n-am mers deloc pe la orele de franceză (sau engleză), dar un vameș mi-a tradus. Eram invitat să particip la ediția de anul acesta a unui concurs de ciclism. Am zis că de ce nu, pentru că oricum înapoi nu mă puteam întoarce.”.

Și iată-l pe Virgil, lider de poziție după etapa a treia a concursului.

În presa internațională a fost asemuit lui Eddie the Eagle, legenda britanică a săriturilor cu schiurile. „Din câte înțeleg, și-a finanțat singur toată participarea – echipament, drum, tot. Și e al naibii de rezistent, talentat și determinat”, a declarat Jacques Ciordelle, jurnalist belgian. „Prefer bermudele astea albe că îmi e mai ușor să rezist. Și pedalez la bustul gol fiindcă sunt mai aerodinamic – asta îmi dă un avantaj, cred eu. Oh, și mulțimea adoră când fac câte o schemă cu Bemeul.”.

Nu toate sunt roz pentru Virgil. Tatăl lui Adinel, copilul a cărui bicicletă este invidiată acum de mapamond, a depus plângere la poliție.

„Star sau nu, talentat sau nu, nu se poate să fure bicicleta. I-am cumpărat-o copilului de ziua lui. Trebuie să răspundă pentru fapta sa”, a mărturisit furios Gusti, polițist la rutieră. Comisarul Mugur Botmărean, de pe lângă Tribunalul Propulșești, declară că „[…] din păcate, nu putem lua nicio măsură pentru a-i ajuta la momentul acesta. Deși este un furt, Gusti nu deține niciun act doveditor că bicicleta îi aparține. Chiar el a declarat că a găsit-o la un preț bun în Piața Obor. Astfel, nu îl putem da pe Virgil în urmărire internațională, și așteptăm să se repatrieze. Când se întoarce în România, se va continua procesul.”

„Ăsta este atac la persoană, și la imaginea mea publică. Cum poate declara că i-am furat bicicleta când i-am spus clar că fac o schemă. Ei bine, n-am zis cât o să dureze schema. Dacă iau tricoul galben la final, o să îmi mut domiciliul în Franța și aduc și familia. La anul o să vreau să îmi apăr titlul”, a răbufnit Virgil către jurnaliștii români și italieni. Dincolo de această controversă, nu trebuie să uităm că suntem reprezentați în cea mai importantă competiție de ciclism la nivel global.

Încă o dată, România arată că sportul este unul din punctele noastre forte. Hai, România, hai, Virgil!

Ești consumator de satiră? Avem ceva care s-ar putea să-ți placă… chiar aici!

Autor: Adrian Muntean

Ghidul unui om oarecare despre viață

"în Psihologie & Relații" "de POV21"

 

Dacă citești asta, înseamnă că eu nu trăiesc viața pe care o vreau.

Războiul pe care îl port cu mine însumi în numele succesului este în impas. Oponentul meu este feroce, iar antrenamentul meu deficitar. Dacă vreau să acced către un piedestal moral și un destin mai bun, trebuie să sparg blocajul. Știu ce trebuie să fac, dar pur și simplu nu reușesc să aplic. “Ghidul unui om oarecare despre viață” – sper să vă fie de folos! 

Dar războiul tău nu trebuie să fie așa de lung…

Doar folosește strategia pe care eu o ignor și vei avea succes sau, cel puțin, un avantaj. Inamicul este neiertător și asta e ceea ce generalii lui fac pe câmpul de luptă.

Puterea dopaminei și a rețelelor de socializare.

De fiecare dată când aud bâzâitul Facebook-ului, simt nevoia să ridic telefonul și să mă uit la notificare. Nu doar că produce o adicție, dar te defocalizează de la orice făceai. Eu mă scuz cu tot felul de replici precum „Dar dacă e ceva important, crucial?” Haide, știu că 98.5% din timp nu e, dar pur și simplu, nu rezist. Ce trebuie să faci e să reziști cu orice preț. Nu contează că cineva ți-a dat tag într-un mesaj. Atâta timp cât e ceva care poate fi rezolvat mai târziu, nu ar trebui să te oprești din documentul acela pe care erai așa de nerăbdător să îl redactezi. Aplică orice tactici cerute de situație. Deloghează-te, dezinstalează, fă o greutate din a deschide aplicația, orice e nevoie. Pârjolește-ți pământul în fruntea inamicului și nu cădea în ispită.

Procrastinarea. Ea e echivalentul inserării fricii într-o populație de către un guvern tiranic. Mi-e teamă de schimbare, de muncă, de pășitul din zona de confort. Și ție, probabil. Pe de altă parte, trebuie să știi asta. Dacă acestea nu mă caracterizau, aș fi fost cu siguranță mai departe în viață decât sunt acum. Nu ucide președintele, medicul, jurnalistul, sau artistul care sălășluiește în tine, doar pentru că e ușor să stai degeaba. Ia taurul de coarne.

Nu pleca urechea la răutăcioși.

Ei nu vor ca tu să trăiești viața pe care o vrei, ei vor să fii la fel de mizerabil ca ei. Dacă ești religios, deschide-ți cartea sacră și roagă-te oricărei divinități la care te închini. Roagă-ți zeitatea să îți dea colți ca să muști din opozanți și să faci tot ce vrei, în ciuda lor. Mi s-a spus de prea multe ori că nu pot face ceva și, din păcate, am ascultat. Dacă nu ești religios, pur și simplu găsește în tine. Știi că ai ce-ți trebuie. Îndreaptă-ți spatele, ridică-ți bărbia și avansează continuu, iar apoi vei observa că majoritatea haterilor se târăsc rapid înapoi în cuibul de șerpi din care s-au strecurat afară.

Luptă cu mintea ta.

Mintea ta nu-i a ta. Trebuie să o faci să fie a ta. Luptă cu dorința de a rămâne în pat, dacă e nevoie, cazi din el ca să te trezești. Să nu te îndoiești de tine, alege doar câteva gânduri și rămâi fidel lor. Ia totul în calcul, dar continuă să faci ce vrei. Știi de ce proștii sunt așa curajoși? Pentru că mintea lor idioată nu are capacitatea să gândească în exces. Pur și simplu nu au abilitatea asta. Asta înseamnă că ești cel puțin mai inteligent ca ei. De fiecare dată când m-am îndoit de mine, am dat greș și de fiecare dată când am crezut în mine, am cucerit.

Taci când vorbești cu cineva.

Rezistă tentației de a vorbi despre orice ți s-a întâmplat. Fii un bun ascultător. Sufăr de asta prea des. Jordan Peterson spune cel mai bine în cartea lui, 12 Reguli de viață: „Poți fi destul de deștept dacă doar ai tăcea. Pornește de la premisa că persoana cu care vorbești s-ar putea să știe ceva ce tu nu ști.” Eu am în genă roaderea urechilor, dar tu poți fi mai bun decât mine. Iar eu, de asemenea, trebuie să fiu mai bun ca mine.

Focusează-te și dedică-te.

Vezi ce se întâmplă când te focusezi și te dedici cu toată energia și pasiunea într-o chestie? Tocmai am scris pentru tine și pentru mine un ghid de buzunar pentru viață, în doar 20 de minute. Lumea este plină de mediocritate și potențial pierdut, așa că de ce să fim ca și lumea? Stă în puterea ta să îți faci propria lume un loc mai bun. Singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să gândești măreț, să visezi măreț, și apoi să muncești pentru a găsi puterea dumnezeiască care e undeva ascunsă în tine. Știu că o am și eu, pe undeva, în caz contrar, nu aș fi realizat cât de greșit fac lucrurile.

După război, vine întotdeauna pacea.


Autor: Adrian Muntean


 

Hăinuțe pentru insectele din cămine

"în Umor și satiră" "de POV21"
Hăinuțe pentru insectele din cămine
Se apropie cu pași repezi sărbătorile de iarnă. Diferite grupuri, asociații și ONG-uri se mobilizează pentru a ajuta familii nevoiașe, persoane din localități izolate și animale din adăposturi. Dar, cine se gândește și la celelalte ființe, precum insectele care conviețuiesc cu studenții din cămine? Ei bine, un nou ONG din România și-a asumat această misiune. Ei vor să doneze hăinuțe pentru insectele din cămine.
Cei doi fondatori, frații Cărăbușescu, ne povestesc cum a început totul:
„Și noi am fost studenți. Împărțeam totul frățește cu colegii, de la camera de cămin până la zacuscă și dulceață. Ne-a părut rău să vedem că pe gândaci nu îi ajută nimeni, mănâncă ce apucă, se luptă să trăiască. Veneau destul de des și pe la noi și îi ajutam cu ce puteam. Mânați de acest gând, eu și fratele meu ne-am hotărât că trebuie să facem ceva. Așa a apărut organizația!” ne-a spus Ionuț, fratele mai mare.
Când i-am întrebat cum plănuiesc să ajute cât mai multe viețuitoare, având în vedere numărul mare, Alex, fratele mai mic, ne-a zâmbit:
Am găsit și pe alții care au trecut prin aceleași momente și întâmplări, din multiple zone ale țării. Ne vom coordona eforturile să ajungem de Crăciun la cât mai multe suflețele, cu daruri. Am încercat să cerem și sprijin internațional, dar comunitatea europeană s-a arătat împotriva acestui demers, deoarece au luat măsuri dure de segregare a oamenilor de gândaci de mulți ani deja. Noi nu vrem să fim atât de radicaliști.
Cu siguranță întrebarea care îi face pe cititori curioși este ce vor dărui acești îngeri micilor vietăți.
Echipa noastră a făcut deja de mai multe luni demersuri de fundraising, și suntem în parteneriat cu câteva autorități locale dar și județene, care s-au arătat solidare, considerând eforturile noastre un demers financiar cu totul justificat.
Ce plănuim să le dăruim micuților? În primul rând, pulovere și hanorace, textile donate de croitorese din care le facem îmbrăcăminte, deoarece se anunță o iarnă geroasă, și trebuie să fie pregătiți. Pe lângă asta, dulciurile sunt printre preferatele lor, precum și produsele de panificație.
O idee mai năstrușnică, gândită de o colegă din staff, a fost să ne asociem cu niște arhitecți și să montăm niște suporturi pe pereți, ca să se poată cățăra mai ușor cu picioruțele lor mici, în special cei care au nevoi speciale, care nu au aripi”, ne-au transmis cei doi frați.
Deși cauza este în general privită cu ochi buni de comunitate, există câteva voci, în special în rândul studenților care se arată contra demersului.
Marius Insec, un tânăr care studiază în București, ne-a spus că nu ii se pare normal ca artropodele să primească cadouri, când ele nici nu plătesc vreo taxă. Iulian Ticid, din Cluj, ne mărturisește că ar trebui și el să primească ceva, că până la urmă împart un spațiu: „Ele primesc de sărbători haine noi și alte cadouri, și tot ce primesc eu sunt restanțe în ianuarie? Hai să fim și noi politically correct, nu?”.
Un singur lucru este cert. Sărbătorile de iarnă sunt menite să ne unească, și trebuie să dăm dovadă de compasiune, indiferent de sentimentele noastre.

Autor: Adrian Muntean

Tot ce am sunt gânduri negative – JOKER

"în Cărți & Filme" "de POV21"
Tot ce am sunt gânduri negative

Tot ce am sunt gânduri negative.

Dacă nu ai văzut încă blockbuster-ul Joker, care din 4 octombrie rulează și în cinematografele românești, oprește-te din citit. Dacă continui să citești, o faci pe riscul tău. Filmul care a strâns din Box Office deja peste 600.000.000 dolari ne va da o lecție tulburătoare.

Nu degeaba filmul este clasat la categoria “N-15 – Filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani”.

Sunt omniprezente elemente precum violență fizică și psihică, cruzime și consum de tutun. Unii susțin chiar că filmul este periculos și îndeamnă la violență. Însă, eu sunt de o cu totul altă părere. Departe de a face o recenzie, voi încerca să explic ce face din acest film o capodoperă cinematografică și o lecție pentru civilizația umană.


Personajul nostru este Arthur Fleck, un om exact ca oricare dintre noi. Are visul lui, exact ca noi. Își dorește să facă lumea fericită prin râsete și voie bună, în singurul mod pe care îl știe: face glume și are un job de clovn. Problema este că suferă și de un sindrom care îl cauzează să râdă incontrolabil în situații neașteptate, indiferent de starea lui emoțională.

Există mulți oameni care au fost abuzați în copilărie, iar Arthur a fost unul dintre ei.

Chiar dacă a fost abuzat și a crescut în sărăcie, într-o familie monoparentală, Arthur continuă să vrea să îi facă pe semenii săi fericiți. Pe parcursul poveștii, Arthur este supus de mai multe ori bullying-ului atât fizic, cât și psihologic, de cei care profită de firea lui inocentă și de bunătatea sa.

Aproape nimeni din cei ce interacționează cu el nu îl respectă, ci îl batjocoresc.

Nici chiar doamna de la Serviciul Social, care îi prescrie pastilele și este plătită să îl consulte nu îl sprijină în mod real. Îi pune mereu aceleași întrebări: „Cum te simți? Ai mai avut vreun gând negativ?”. Când află că statul i-a tăiat inclusiv ajutorul social pentru a-și cumpăra pastile, Arthur îi răspunde doamnei: „Niciodată nu mă asculți. Mă întrebi dacă am avut vreun gând negativ. Tot ce am sunt gânduri negative.”

Mergând cu metroul noaptea târziu, Arthur asistă la o scenă de abuz. O fată este deranjată de trei indivizi care îi fac avansuri, dar ea refuză și pleacă în alt compartiment. Lui Arthur ii se declanșează râsul incontrolabil, iar cei trei interpretează gestul ca pe o batjocură. Arthur încearcă să își scoată bilețelul care explică condiția lui medicală, dar este imediat pus la pământ. Este lovit cu sălbăticie, pumni și picioare zdrobindu-i corpul fragil, iar el, pe jos, pare că își amintește celelalte abuzuri pe care le-a suferit în trecut. Fața lui Joaquin Phoenix în această scenă parcă transmite audienței durerea care l-a urmărit pe clovn întreaga sa viață. Audiența din sala de cinema rămâne mută.


Aici este momentul când Arthur Fleck dispare și lasă loc lui Joker, un monstru creat exclusiv prin eforturile unei societăți ignorante și crude.

Arthur scoate un revolver primit cadou iar audienței ii se taie respirația când unul din bețivi zboară secerat de glonțul tras de aproape. Ceilalți doi încearcă să fugă, dar sunt imediat executați de un om traumatizat care s-a săturat să fie un nimic pentru ceilalți. În acel moment, în sinea mea, copilul care a fost și el batjocorit în copilărie a exclamat (Așa vă trebuie!). Nu am fost abuzat fizic vreodată, dar asta nu m-a oprit să rezonez și să simpatizez cu Arthur. Aproape, aproape, era cât pe ce să mi se pară justificată crima. Dar nu trebuie să cădem în capcana aceasta. Nu asta este ceea ce trebuie să înțelegem.

În fiecare din noi există o bucată din viața lui Arthur Fleck, mai mică sau mai mare. Poate ai fost abuzat fizic sau psihologic cândva, poate ai fost batjocorit pentru boala de care suferi. Poate ți s-a luat ceva ce considerai că e al tău de drept. Poate că cineva nu a crezut în visul tău, sau mai rău, ți l-a furat. Dacă consideri că nu te regăsești în niciuna din aceste situații, eu îți dau dreptate. Poate ai avut o viață perfectă din punctul tău de vedere. Dar nu uita, poate ai un Arthur Fleck lângă tine. Pune-te în pielea lui, empatizează cu el, nu îi tăia aripile.

Asta consider că trebuie să învățăm din Joker. Nu trebuie să iubim antagonistul, nu trebuie să simțim că uneori violența e justificată. Dimpotrivă.

Filmul Joker ne avertizează că trebuie să existe în lume mai multă compasiune, mai multă susținere, mai multă dreptate. Altfel, vom cădea în întuneric și ne vom dezumaniza. Nu îi distruge visul celui de lângă tine. Ajută-l să-l poată realiza. Nu batjocori pe cel aparent mai slab, pentru că rănile poate nu se vor mai închide complet niciodată. Nu izola pe cineva care suferă de o boală, fizică sau mentală, deoarece se va simți străin. Nu abuza fizic sau psihologic din pură răutate sau amuzament, pentru că cineva s-a luptat să crească acel suflet, și are tot dreptul să trăiască. Ajută-l pe Arthur Fleck să nu devină Joker.


Ne este ușor să închidem ochii. Să dăm la o parte ce ne deranjează.

Să schimbăm canalul dacă ne tulbură pe noi și bula noastră de fericire. Alegem de cele mai multe ori să trăim intenționat în ignoranță, pentru că să deschizi ochii înseamnă realizarea că trebuie să faci în mod activ lumea un loc mai bun. Și asta cere efort, cere compasiune, cere umanitate. Poți să alegi umanitatea, sau poți să alegi ignoranța. Dacă ai ales ignoranța, nu ai dreptul să fii revoltat, când un monstru deghizat în clovn vine la talk show-ul tău și te ucide. Nu uita că și tu ai avut un rol în nașterea sa.


Autor: Adrian Muntean

Cuibul Vulturului – Locul de unde s-a „pus la cale” Europa

"în Texte" "de POV21"
Cuibul Vulturului

Vrei să faci un hiking pe cinste în Alpii Bavariei? Să explorezi istoria și secretele nazismului? Să pășești printr-un buncăr uriaș și să urci cu liftul printr-un munte? Toate acestea și mai multe te așteaptă la Berchtesgaden, în Germania.

Încă de mic mă uitam pe National Geographic, Discovery și alte posturi cu documentare.

Vedeam diferite emisiuni despre istoria celui De-al Doilea Război Mondial. De multe ori se repeta numele „Berchtesgaden” și „Obersalzberg” precum și „reședința de vară a Führerului” sau „Cuibul Vulturului”. Toate astea s-au ascuns undeva adânc în creierul meu și le-am dat uitării ani de zile.

Cel puțin până vara asta, când am mers pe cont propriu într-o excursie în Salzburg, Austria. Ca orice om, am intrat pe net și am căutat ce se poate vizita. Printre altele, răsfoind câteva pagini, îmi apare „Kehlsteinhaus”. Nu era altceva decât Cuibul Vulturului, vila lui Hitler din Alpi. La doar 30 minute distanță cu autobuzul din Salzburg. Trebuia să merg.

Așa că, într-o dimineață, eu și amicii ne-am dus la Hauptbahnhof (gara principală) și am luat busul 840 în direcția Berchtesgaden. Imediat cum te îndrepți spre Berchtesgaden, te uluiește diferența de nivel din depresiunea unde te afli și crestele munților. Vorbim de abrupturi de 1800-2000 metri pe alocuri. Carpații noștri sunt speciali, da, dar și Alpii au farmecul lor.

Din gara comunei, busul 838 te duce până la Dokumentation Obersalzberg, unde se află și Muzeul Nazismului, și de unde se începe urcușul lung până la casa lui Hitler, la 1834 metri.

Muzeul, dacă ești câtuși de puțin interesat de istoria locului, este fantastic.

Prețul este de (atenție!) doar 2 sau 3 euro, iar dacă ești student e gratis. Ce e drept, muzeul e în germană, dar pentru 2 euro primești o stație audio în engleză. Există hărți foarte detaliate cu fronturile, lagărele, țările.

O machetă interactivă cu satul îți permite să apeși pe butoane pentru a lumina casa pe care ghidul audio te roagă să o vizualizezi. Sunt afișate diferite obiecte naziste, de la pașapoarte, la pumnale gravate cu sigla SS. Pereții sunt plini cu text despre tot ce a însemnat Al Treilea Reich. Ceva similar ca anvergură nu am mai văzut decât la Memorialul Victimelor Comunismului din Sighetu Marmației.

Cireașa de pe tort este buncărul lui Hitler, care este vizitabil pe sute de metri, fără vreun cost adițional.

Sistemele de ventilație, suporturile de mitraliere, conductele, chiar și scrijeliturile soldaților de pe pereți pot fi vizitate. Buncărul este atât de rece ca temperatură, că îți taie respirația când intri, exact ca într-o peșteră.

După ce am terminat cu muzeul, ne-a fost lene să facem un hike pe jos de câteva ore (rușine nouă) așa că am luat autobuzele turistice până sus chiar în vârf. Autobuzul are un traseu pe serpentine amenințătoare, iar orice viraj greșit ar putea să te ducă în prăpastie. Stați liniștiți, aventurierilor! Puteți urca pe jos, gratis, pe trasee amenajate, întrucât nu există taxă la Cuibul Vulturului. Doar autobuzul se plătește.

Finalul drumului cu busul este chiar la ușa liftului. Da, exact! Hitler și-a construit un lift care să îl urce direct prin munte la vila sa, exact în locul unde cobora din mașină. Planul lui era să construiască o rețea de transport subteran de la baza muntelui până în vârf.

Liftul, acoperit cu foiță de bronz și aur, te duce cu gândul la hotelurile scumpe din SUA sau din alte locuri. El te duce direct în sala principală a vilei, care astăzi e restaurant. Iar aici este punctul culminant al obiectivului. Ești întâmpinat de o panoramă de 360° a Alpilor Bavariei.

În zile senine (cum am avut și eu noroc să prind, până a venit o ploaie urâtă), poți vedea chiar și Salzburgul, aflat la 30 de kilometri depărtare, în vale. Pe altă parte, poți vedea Königsee, unul din cele mai frumoase și adânci lacuri glaciare din Germania. Există și bănci amenajate pe stâncile de lângă vilă, astfel că poți sta să admiri priveliștea.

Ce zici? Te tentează o excursie până în Bavaria? Eu sigur mai revin. Și de data asta, promit că urc pe jos! Nu trebuie să mă crezi că merită vizitat. Mergi și convinge-te singur!

Auf Wiederhören!


Autor: Adrian Muntean

Assassin’s Creed Symphony – Artă, emoție și entertainment alături de mii de oameni

"în Texte" "de POV21"

Ce se întâmplă când o orchestră cu peste 80 de instrumente se întâlnește cu pasionații de jocuri video? Se manifestă magia. Asta am simțit pe 4 octombrie la Düsseldorf, în Germania.

În anul de pauză de dinaintea următorului joc Assassin’s Creed, Ubisoft a pregătit ceva special fanilor AC cât și celor de muzică simfonică. Împreună cu orchestra celor de la MGP Live, are loc un turneu internațional bazat pe coloana sonoră a întregii francize.

Această franciză are un loc special în inima mea, așa că de îndată ce am putut, mi-am cumpărat bilete la Düsseldorf. Concertul s-a ținut în arena Mitsubishi Electric Halle, o sală cu o capacitate de 7500 locuri.

 

Poate vă întrebați: „Ce e atât de special la un concert simfonic? Pare mai degrabă ceva la care te plictisești”. Nu neg că așa ceva este posibil. Cert este că eu nu am simțit plictiseală în nici un moment. Nici eu, nici ceilalți 3500-4000 de participanți.

Entuziasmul și pasiunea lor au fost molipsitoare. Mii de oameni, adunați la un loc prin pasiunea pentru jocuri și muzică. Mama, care și-a dorit să vină deși nu este familiară cu AC, s-a delectat cu performanța incredibilă a instrumentiștilor și vocaliștilor.
Orchestra a interpretat nu mai puțin de 63 piese din cadrul celor 12 jocuri. Nu vă pot reproduce în scris emoția simțită când viorile, violoncelele, chitara electrică, harpa, taragotul, flautul, toba, dar și vocea au interpretat unele din piesele mele favorite. Am văzut tineri cu simbolurile seriei pe tricouri și bluze, copii mici și părinții lor, chiar și cupluri de persoane în vârstă, toți complet atenți la fiecare suflu al trompetiștilor, fiecare mișcare a brațelor dirijorului. Mi-am făcut poze cu cei mai dedicați fani, care și-au croit singuri costumele personajelor favorite.

 

În tot acest timp, în spatele lor au fost proiectate pe un ecran imens scene cronologice din fiecare joc, care împreună cu muzica au spus în câteva minute o poveste întreagă. Nu mai e nevoie să menționez sincronizarea perfectă dintre muzică și imagine, astfel că eram purtat de la o stare sufletească la alta instant. La final, orchestra a pregătit încă două surprize muzicale: o piesă aproape exclusiv vocală precum și un remix al temei principale ale seriei. Ropote de aplauze și ovații s-au auzit la fiecare pauză a orchestrei, urmat la final de un ropot de aplauze neîntrerupt care a durat în jur de 5 minute.


Dincolo de evenimentul propriu zis, trebuie să laud comportamentul audienței. La intrare, s-a stat la patru cozi întinse pe sute de metri, dar nu au existat îmbrânceli, urlete, sau jigniri. Pe parcursul întregului eveniment de 3 ore, nu a existat nici un fel de eveniment neplăcut. Nu am putut vedea aproape deloc gunoaie lăsate de oameni la scaune, deși s-au consumat covrigi, popcorn, bere etc. Deși emoția și pasiunea zburdau prin sală, cât s-a cântat, a fost liniște totală. Nimeni nu a perturbat în niciun fel prestația orchestrei. Noi toți am putea învăța ceva de la germani în materie de bun simț și respect într-o astfel de situație.

Dacă vrei și tu să iei parte la un astfel de eveniment, turneul este în desfășurare până în aprilie 2020. Berlin, Barcelona, Zurich, Manchester, Toronto sau chiar Los Angeles te așteaptă să trăiești experiența Assassin’s Creed.

AUTOR: ADRIAN MUNTEAN

Jocurile video – turism digital?

"în Texte" "de POV21"
Jocurile video

„Băi, Adi, deci Veneția arată exact ca în Assassin’s Creed 2!”. Asta îmi spusese recent o prietenă, proaspăt întoarsă în țară după o excursie prin Italia. Faptul că ea a vizitat locul o face turistă. Faptul că eu „l-am jucat” mă face oare turist? Sunt convins că deja știți multe despre jocurile video. De exemplu, știți că în ultimii 20-30 de ani, paleta genurilor a devenit mult mai largă?

Astăzi vorbim despre Role-Playing Games (RPG-uri), First Person Shooters (FPS-uri), Turn Based Strategy Games (TBSG), Action-Adventure Games (Triple A), Real Time Strategy (RTS) și lista poate continua.

În 2018, industria de gaming la nivel global producea 135 miliarde de dolari americani, adică mai mult decât jumătate din PIB-ul României în 2017 (211,8 miliarde USD). Cu alte cuvinte, industria de gaming e profitabilă.

Nu știu cum sunt părinții voștri, dar ai mei nu au agreat niciodată jocurile video. Adevărul e că am crescut cu titluri precum Captain Claw, Tarzan, Hercules, Spider-Man, Metin 2, Counter-Strike, World of Warcraft, Need for Speed etc.

Erau de acord că socializăm și îmi cultivam competitivitatea (în cele online) sau că îmi dezvoltam atenția și viteza de reacție. Pe cine păcălesc?

Stăteam așa mult conectat pe atunci încât beneficiile astea nu mai aveau niciun efect în ochii părinților. Și pe bună dreptate! Valoare educativă, în schimb, nu prea puteam scoate de nicăieri.

Când am crescut mai măricel, mi-am dat seama că există mai multe feluri de jocuri decât știam eu. Au început să intre alte francize în „calculatorul” meu.

În ultimii ani, progresul tehnologic a mers mână în mână cu talentul artiștilor și dezvoltatorilor (developers). Jocurile au ajuns la un nivel ce permite recrearea cu fidelitate a spațiilor geografice, perioadelor istorice și atmosfera caracteristică a locului sau timpului.

Revenind la Assassin’s Creed 2

În acest joc au fost modelate orașele italiene Florența, Veneția, Forlì, și San Gimignano, din secolul al XV-lea. Am fost în primăvară în Nisa, Franța, cu autocarul, și am traversat pentru prima oară în viața mea nordul Italiei.

Privind colinele și satele cu biserici în stil romanic, parcă îmi aminteam cum tot eu călăream prin aceleași sate și le cunoșteam. Așa că am crezut-o pe cuvânt și pe ea când mi-a spus de Veneția.

Nu doar AC2 și Italia pot fi experimentate. Vorbim de o franciză care explorează, printre altele: Caraibele în vremea piraților, Constantinopolul (Istanbulul) din 1500, Țara Sfântă în vremea Cruciadelor, Parisul la 1789, Londra secolului al XIX-lea, Războiul de Independență american și multe altele.

Seria Grand Theft Auto (GTA)

Există suficiente alte titluri, pe gustul fiecăruia, care te transpun în locuri și timpuri diferite. Chiar și seria Grand Theft Auto (GTA), pe care de obicei o jucăm pentru distracție în cea mai pură formă.

În cadrul ei se reprezintă destul de fidel Los Angeles-ul de astăzi (denumit Los Santos în GTA V) și New York City (denumit Liberty City în GTA IV). Seria Watch Dogs te poartă prin Chicago și San Francisco, ambele bazate pe orașele din prezent.

Marvel’s Spider-Man

Care fost lansat anul trecut pentru PS4, îți permite să traversezi Manhattan-ul prin prisma unui super erou al copilăriilor noastre. Nu spun că nu ai putut și în jocuri mai vechi, dar tehnologia actuală reprezintă și mai fidel metropola americană.

Seriile Battlefield și Call of Duty

Cunoscute mai degrabă după componenta online decât cea narativă, te pun în pielea unor soldați de pe tot mapamondul și din timpuri diferite.

Nu voi uita niciodată în Call of Duty: World at War, momentul arborării steagului sovietic pe clădirea Reichstagului german din Berlin. Evident, acest joc are ca subiect cel de-al Doilea Război Mondial.

Nu voi uita nici momentul când Battlefield 1 te pune în rolul unui porumbel mesager, trimis de niște soldați britanici să zboare către bază. El are legat de picior mesajul ce conține coordonatele comandantului. Deasupra, doar văzduhul, dedesubt, sunetul Primului Război Mondial, care vuiește prin tranșeele frontului vest european. Seria Far Cry, deși are ca bază locații fictive, respectă climatul, tradițiile și atmosfera locurilor.

Vei putea vedea, printre altele, insule sud-est asiatice, munții Himalaya, precum și o zonă bazată pe statul Montana din SUA. Tomb Raider și Uncharted sunt alte două francize care te poartă prin zeci de locuri, din Amazonia până pe o insulă fictivă din Arhipelagul Japonez.

Ok, am enumerat eu atâtea titluri, dar oare chiar așa să fie?

Oare sunt jocurile video suficient de fidele realității încât să te poți considera un soi de turist virtual? Nu vă voi răspunde la asta, dar voi menționa două lucruri: Assassin’s Creed Origins este o reprezentare a Egiptului Antic din perioada 50-40 î.e.n.

A fost folosit la Muzeul National Geographic din Washington DC în cadrul expoziției Civilizației Egiptene. Această expoziție este în desfășurare până pe 15 septembrie, dacă cumva doriți să mergeți acolo.

Mai țineți minte incendiul Catedralei Notre-Dame, care a atras atenție internațională? Ei bine, la reconstrucția sa se va folosi un model digital al catedralei, inițial creat pentru Assassin’s Creed Unity.

La model au lucrat artiști timp de 1 an înainte de apariția jocului, în 2014. Bineînțeles, jocurile, în opinia mea, ar trebui să fie utilizate complementar cu cunoștințele din școală, cu cărțile și filmele documentare. Doar așa poți experimenta în mod robust subiectul.

Adesea, jocurile video au anumite limitări (de obicei tehnice) sau anumite viziuni artistice ale directorului, care pot dilua acuratețea.

assassins-creed-unity-notre-dame
Notre Dame în Assasin’s Creed Unity

Evident, ar trebui să vezi și locul în realitate. Pentru mine e o plăcere să joc jocul, apoi să merg acolo și să fac comparații, sau invers. Am venit dintr-o vacanță în Austria săptămâna trecută, unde am vizitat casa lui Hitler din Alpii Berchtesgaden. Iarăși mi-au venit în minte scene din Battlefield, Call of Duty sau Wolfenstein.

În 2019, gaming-ul nu mai e atât de scump nici în România

Cei mai mulți dintre noi avem acum un TV cu HDMI, un monitor decent, un PC sau poate o consolă. Dacă vă gândiți să vă bucurați de titlurile enumerate mai sus și nu știți ce să cumpărați, vă recomand o consolă (chiar dacă personal joc pe PC).

Anul viitor se preconizează că va apărea următoarea generație de console, astfel că prețurile actualelor PS4 și XBOX sunt mai scăzute și vor scădea în continuare. Urmează doar să alegi jocul preferat. Cheia în viață este moderația, și la fel aș zice să jucați jocuri video. E ușor să fii absorbit de o lume digitală romanticizată.

Mulți prieteni de-ai mei au fost în Grecia vara asta. O colegă a fost în Creta, cineva în Halkidiki, altul în Zakynthos și încă unul în Salonic. Fiind încă vacanță, mă mulțumesc să vizitez Grecia în Assassin’s Creed Odyssey.

În septembrie apare și modul Discovery Tour pentru AC Odyssey.

Unde efectiv mi se explică istorie de către un narator în cadrul jocului. Cine știe, poate la anul merg și eu pe meleagurile elene, că m-au făcut curios jocurile video


Autor: Adrian Muntean
Foto: Alexandru Georgiță
Derulează înapoi