Attila Biro: „Un jurnalist foarte bun și eficient este egal cu un funcționar foarte bun și eficient de la ANAF.”

Attila Biro lucrează în presă din 2004 și din 2015 până de curând a făcut parte din echipa Rise Project, acum fiind colaborator al OCCRP, o organizație internațională de jurnalism de investigație. A activat ca reporter la hotnews.ro, unde a urmărit cele mai importante dosare de corupție din România și a fost premiat de ActiveWatch pentru investigația „Cum apari la un show TV cu 5000 sau 20.000 de euro”. De asemenea, în 2013 a documentat proiectul multimedia „Lista torționarilor care trăiesc” pentru care a fost premiat în cadrul concursului SuperScrieri. Un an mai târziu a luat parte la programul International Visitor Leadership Program (IVLP) United States -The U.S. Department of State destinat jurnaliștilor de investigație din România. Attila a participat în cadrul mai multor proiecte anticorupție. Ba chiar mai mult, a realizat o serie de reportaje din Afganistan. 

  1. Știind deja experiența ta ca jurnalist, atât ca reporter la „Ziarul de Cluj”, „Hotnews”, „Digi24”și „Gândul” cum ai ajuns aici și ce a implicat munca ta?

În primul rând, am ajuns să urmez această meserie pentru că am avut norocul ca în liceu să practic, să testez și m-am îndrăgostit de această meserie și consider că cel mai mult m-a ajutat faptul că mi-am dat seama de la început că este o meserie și o vocație importantă pentru societate și că voi avea un scop, putând fi util celor din jur. Așadar, de aceea am ajuns să urmez jurnalismul, presupunând până acum cum să satisfac dorința și cerința celor din jur de a avea acces la informații cât mai bine verificate, aceasta fiind una dintre țintele generale. De asemenea am făcut foarte multe cursuri de îmbunătățire, traininguri și încerc mereu să învăț, să mă îmbunătățesc și să-mi îmbunătățesc munca de jurnalist.

2. Te-ai gândit vreodată la o altă carieră? Dacă da, care ar fi aceea și de ce?

Nu m-am gândit la o altă carieră, însă în perioada liceului am avut mai multe joburi de vară. Unele dintre ele au presupus muncă fizică, lucrând pe șantier. Ca orice student, am avut și pe timpul facultății un job, lucrând și la un ziar. Așadar, am avut mai multe astfel de joburi, însă am rămas pe jurnalism pentru că îmi place foarte mult ce fac. Sunt unul dintre puținii care a început și a continuat pe același drum în ciuda faptului că această meserie este una solicitantă și ai nevoie de multă răbdare, determinare, dar în primul rând trebuie să îți răspunzi la întrebarea „De ce faci meseria aceasta?”. Eu unul știu de ce, considerând-o utilă, importantă pentru funcționarea societății. La fel cum un medic, un avocat, un pompier este important pentru comunitate și un jurnalist este important pentru comunitate. Meseria aceasta îți oferă și satisfacția că deciziile celor din jur sunt luate pe baza informațiilor pe care le transmit eu.

3. Te-ai gândit vreodată că frica sau mândria aceea de „tânăr jurnalist” te-ar putea influența în vreun fel sau să îți poate compromite munca?

Aici este o discuție interesantă despre egoul jurnaliștilor pentru că la fel cum în zona artistică sau politică și jurnalismul constituie o meserie în care este nevoie să te expui foarte mult la cei din jur, primești aprecieri sau hate, pe scurt ești cumva popular. Într-adevăr, această popularitate trebuie manageriată. Am avut și eu o perioadă în care aveam un ego foarte mare și eram într-o bulă în care aveam impresia că popularitatea și miile de like-uri înseamnă o apreciere reală. Am trecut de această etapă și mi-am dat seamă că această putere a social media și expunerea trebuie folosite pentru un scop bun. Adică, dacă lumea te apreciază și îți hrănește egoul și ajungi mai expus și în lumina reflectoarele atunci trebuie să expui munca ta și a echipei, folosind această muncă benefic, prin prezentarea unor materiale și investigații bune așa fel încât cei din jur să fie cât mai bine informați și mai uniți ca societate. Da, mândria și orgoliul pot fi dăunătoare în munca de jurnalist și un exercițiu pe care îl practic constant și pe care doresc să îl îmbunătățesc este prezența continuă a părții raționale atunci când vine vorba de meseria pe care o practic.

4. Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești din parte publicului sau din partea oamenilor cu care interacționezi o atitudine care să-ți creeze dificultăți în cadrul meseriei tale? Cum ai manageriat o astfel de situație și dacă ne poți oferi un exemplu?

Pe de o parte, lumea va avea întotdeauna un cuvânt de spus, de aceea, repet, trebuie să ne sustragem din bula de emoții, să vedem care este scopul nostru în societate și să vedem dincolo de emoții. Spre exemplu, am postat un material, iar lumea nu îl apreciază și dă hate. Câștigul meu nu este în popularitate, ci atunci când lumea este bine informată, iar dacă publicul are o opinie sau alta este dincolo de controlul meu. Astfel, mă voi asigura doar că munca mea este una de calitate. 

Pe de altă parte, în interacțiune cu lumea despre care scriu sau care sunt personajele investigațiilor echipei cu care lucrez, am întâlnit situații în care au avut loc diverse întâmplări. De exemplu, am fost în Cluj pentru a face un material pe un șantier unde se muncea la negru, iar oamenii erau practic sclavagiți. Proprietarul companiei care manageria acel șantier a fost amendat. În momentul în care s-a desfășurat ancheta, a venit și proprietarul, iar eu mă aflam acolo, acesta încercând să mă lovească, m-a scuipat. Am avut parte de astfel de situații. Aceste situații trebuie asumate, noi trăind într-o lume în care sunt jurnaliști uciși pentru că devin incomozi. Atunci când practici această meserie, jurnalism de investigații este ceva conștient și asumat pentru că scopul nostru e mai important decât persoana noastră fizică. Asta nu înseamnă ca sunt un adept al unei expuneri fără sens la violență. Nu sunt genul care să mă arunc în fața pericolului doar pentru a fi cool. Îmi asigur protecție și mie, și echipei.

5. Ce trăsătură crezi că este esențială pentru un jurnalist?

Consider ca nu există numai una, noi trăind într-o societate care se află în continuă schimbare. Astfel, și jurnalismul trebuie să evolueze și modul prin care percepem jurnaliștii. În momentul de față, jurnalismul de calitate se face în echipă deoarece în echipă poate există cineva care se pricepe și știe să sistematizeze date, dar poate să nu fie cel mai bun jurnalist care să intervieveze lumea. Deci, jurnaliștii tineri trebuie să fie convinși de meseria pe care o fac, să fie convinși că e utilă și are un scop bun. Dacă ești convins de acest lucru, tehnologia și comunitatea de jurnaliștii te vor ajuta să ajungi cea mai bună variantă de jurnalist la care poți ajunge tu.

6. Care consideri că este cel mai mare „dușman” în această meserie și cum poate fi combătut?

În primul rând, de multe ori organizațiile despre care scriem sunt foarte puternice. Astfel, unii dintre colegii din alte țări pur și simplu scriu și fac documentare sub supravegherea unui stat, dacă ne gândim la Rusia, Ungaria. În țările acestea democratice, observăm că jurnaliștii sunt ținta guvernelor. Deci într-un fel acei jurnaliști își au ca dușman propriul guvern, ei vrând doar să-și facă meseria și să arate celor din jur nereguli pe care acel guvern sau grup de influență le face. Un pericol la nivelul comunității de jurnaliști este stresul, fiindcă este o meserie unde zi de zi scrii despre lucruri rele. Cumva, mintea ta este învățată să privească în mare parte doar rău și să vadă doar partea rea din oameni. Astfel, trebuie să avem grijă și de sănătatea noastră mentală pentru că avem doar un singur psihic care are o energie finită. Trebuie să avem grijă și de sănătate, să nu ne expunem unor pericole fără sens. Un alt dușman îl reprezintă plafonarea. Adică nu mai ești convins că meseria ta este utilă și că trebuie să faci cât mai bine. Aceștia ar fi câțiva dintre dușmanii jurnalistului. 

7. În urmă cu patru ani, ai declarat în cadrul unui interviu susținut pentru elitaromaniei.ro următoarele: „ca jurnalist de investigații, trebuie să fii ca un câine din ăla care sapă până îi pică picioarele și nu mai are nici gheare, nici lăbuțe. Trebuie să sapi până dai de adevăr”. Ți s-a întâmplat vreodată ca această săpătură să te ambiționeze prea tare și să te facă sa faci greșeli din cauza încăpățânării de a găsi ceva?

Din lipsă de răbdare, nu mai ai dorință de a căuta prin toate colțurile, să strângi toate informațiile, iar astfel poți pierde cea mai bună informație. Nu am avut parte de o astfel de greșeală pentru că am corectat înainte de a deveni o problemă gravă. Poate au existat interviuri sau interacțiuni cu diverși oameni unde nu am fost foarte concentrat din cauza emoțiilor. Într-adevăr poate fi și entuziasmul. Într-o perioadă făceam și știri în același timp cu jurnalism de investigații, iar atunci când le faci sau redactezi se întâmplă ca presiunea timpului să nu îți permită să prinzi toate detaliile, informațiile.

8. Mi-ai putea vorbi puțin despre frica tipică tuturor indivizilor? Îmi poți da câteva exemple personale în care aceasta a avut de spus un cuvânt mai mare în cariera ta în detrimentul eticii jurnalistice?

Au fost momente în care mi-a fost și frică, dar nu țin minte un moment în care să nu fi continuat să-mi fac meseria. În mintea mea, munca mea este mai importantă decât frica, dar întotdeauna mă autoanalizez și încerc să elimin factorul de care îmi este frică, să încerc să iau măsuri și să-mi fac treaba cât mai etic. În astfel de momente, te oprești din alergat și o iei în pas alert și analizezi lucrurile fără să te arunci. În ultimii 10 ani am învățat că e bine să te pregătești, să îți pregătești interviurile, deplasările, materialele și interacțiunile cu oamenii, astfel încât să elimini surprizele, lucrurile neașteptate care ar putea să-ți inducă stări de frică. Așadar, sunt de acord că jurnaliștii nu trebuie văzuți ca niște eroi. Jurnaliștii nu sunt eroi din filmele Marvel. Suntem niște oameni care își fac treaba la fel ca alții, niște cetățeni responsabili care trebuie să îți facă meseria în folosul comunității. Nu există jurnaliștii cu puteri supranaturale, nu zburăm, nu avem laser, doar învățăm să ne facem meseria foarte bine. Un jurnalist foarte bun și eficient este egal cu un funcționar foarte bun și eficient de la ANAF.

9. Jurnalismul de investigații vine uneori și cu piste impalpabile. Ce faci atunci când scormonești luni întregi pentru un subiect, iar acesta pare să aibă un alt rezultat față de cel pe care l-ai anticipat? Cum gestionezi o astfel de situație?

Aici intervine compulsivitatea jurnaliștilor de investigații deoarece de multe ori nu renunți la subiect pentru că trebuie să termini. Încerc de la început să filtrez cât mai bine subiectele, să îmi dau seama pe cât posibil dacă subiectul ales o să ajungă la un final. Când un subiect nu ajunge la un final, îl opresc, îl arhivez undeva, adun informațiile într-un loc centralizat și din când în când revin pe subiect dacă apare vreo informație care ar putea transforma materialul într-unul publicabil. Aceasta ar fi procedura, dar este un lucru enervant atunci când subiectul nu ajunge la un final. De aici se adună și frustrări în momentul în care nu găsești probe concrete, remarcându-se diferența dintre adevărul unor fapte și cel juridic, care trebuie demonstrat cu multe probe, jurnaliștii fiind aproape de zona în care ce dovedim este foarte important.

10. Ai avut vreodată un material pe care ai fost nevoit să îl pui pe pauză și să îl reiei?

Da, am fost nevoit să fac acest lucru pentru că unele informații pot apărea mai târziu sau cei care ar putea ști mai multe despre subiect să răspundă mai târziu pentru a îți oferi informațiile de care este nevoie, fiind un lucru obișnuit.

11. Pe de altă parte, care consideri că a fost cea mai mare dificultate întâmpinată în carieră?

Au existat momente în care am constatat că comunitatea noastră de jurnaliști nu a fost atât de bună pe cât credeam eu și am avut sentimentul că sunt extrem de izolat ca profesionist și singur, lucru care în ultima perioadă s-a îmbunătățit. În ultima perioadă există o comunitate internațională care a devenit acum globală și care face demersuri ca ecosistemul jurnaliștilor de investigații, în special, să se dezvolte și la noi în țară. Uneori este frustrant să văd că presa din țară nu își face treaba, nu este profesionistă, fiind un factor care poate cauza stresul și depresia. Însă, încerc să nu pun la suflet și să-mi fac treaba cât mai bine.

12. În urmă cu patru ani s-a scris în presă despre incidentul din Bulgaria pe care l-ai întâmpinat în cadrul unei investigații. Ne poți da mai multe detalii despre acest caz? Cum ai gestionat situația respectivă?

Lucrurile au fost destul de intense. Eram cu colegii din Bulgaria, documentam o afacere legată de fraudă pe fonduri europene și am primit un pont că firma pe care o investigam noi urma să-și ardă arhiva. Am mers pe urmele documentelor și am ajuns la destinație, unde a venit poliția și am fost arestați. Am încercat să îmi contactez colegii. Bineînțeles că ne-am pregătit pentru orice situație și eram în contact cu editori ai proiectelor noastre. Aceasta a fost pregătirea mea, una benefică la nivel de sentimente. Da, mi-a fost frică, mai ales că nu știam dacă sunt polițiști, având și pistoale cu ei. Însă, când am observat că sunt polițiști m-am calmat. Am încercat să-mi iau notițe și practic să intru din nou în jocul de reporter.

Ești interesat de jurnalismul de investigație? Ai link aici pentru un interviu cu Alex Nedea de la Recorder.

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare