Menstruația
Niraj Gera’s photo series “Sacred Stains"

Ne găsește cu tristețe acest articol, dragilor.
O întruchipare a speranței, speriată de menstruația femeii, s-a adeverit a fi și misogină și incultă. (Bine că nu i-a zis nimeni că menstruația nu e doar a femeii pe care o cunoaște el, că s-ar fi înecat în agheasmă.)

Într-un interviu la un post de radio local, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a explicat bunele practici în timpul Bobotezei. Printre acestea amintește de perioada menstruală a femeii, pe care o denumește „neputință lunară”. Neputință, dragilor, neputință. Ca să înțelegeți alegerea cuvântului „misogin”. Am scris atâtea articole despre misoginisme, că bărbații par defapt neputința mea lunară.

Vă și citez:

„În perioada neputinţei femeii nu poate lua nici agheasmă, nici anafură, nici măcar agheasmă mică, darămite agheasmă mare. Dar dacă are perioada în timpul sărbătorii Bobotezei, coincide cu cele opt zile, ea nu poate lua agheasmă. Trebuie să compensăm, Dumnezeu întotdeauna compensează, se ia trei zile după această perioadă, agheasmă mare, pentru că în perioada aceasta s-a rugat, poate a venit şi la biserică, că nu e interzis femeilor care au neputinţa aceasta firească lunară să vină la biserică, să nu meargă spre altar, să nu sărute sfintele icoane, să nu ia agheasmă şi anafură. Dar la biserică poţi să vii, că nu este interzis să te rogi.”

Și am căutat repede să văd ce se scrie despre femeile la menstruație.

Într-adevăr, cuvântul „murdar” apare excesiv de mult. Folosit de bărbați, bineînțeles. Și eu nu cred că în ebraica veche exista această metaforă, pe care o folosim noi în limbile moderne. Și nu cred nici că Dumnezeu s-a referit la propria-i creație ca la ceva murdar. Eu cred că iubiții noștri profeți erau scârbiți să întrețină relații sexuale cu femei la menstruație, ceea ce le-a afectat judecata.

Și de ce doar femeia la menstruația e murdară?

Cu raționamentul ăsta, n-ar trebui să stăm acasă și dacă suntem constipați sau transpirați? Și de ce femeile fertile sunt cele neputincioase? Persoanele cu penisuri nu ar trebui să fie, astfel, acuzate de neputințe matinale zilnice?

Am crescut și eu cu scuza menstruației pentru a nu merge la biserică; bunica nu a fost suficient de influențată de aceste minți misogine ca să îmi spună detalii despre agheasmă mare și mică și anafură (ca să nu mai zic că treaba cu 3 zile e ireală; zilele se măsurau altfel în timpurile scrierii credinței; nu cred să avem cuantificatori preciși).

Oricum, aveam 13 ani și 13 ore dura și liturghia de o oră, deci îmi iert această aroganță și dacă îl rog suficient, mi-o iartă și Dumnezeu. Dar să zicem că religia e tradiționalistă, așa că probabil și viitoarea mea fiică se va bucura de aceleași scuze. Dar doar fiindcă tradiția cere chiloți curați, nu înseamnă că acea perioadă aduce neputință. Și dacă Arhiepiscopul chiar vrea să promoveze această tradiție absurdă, măcar să se exprime corect biologic. Și să se roage la Dumnezeu să îl scape de arfe și masculinitate toxică.

Am 20 de ani acum.

Prima menstruație mi-a venit când aveam 12 ani. Deci 8 ani. 96 de luni. 560 de zile de sângerări. Din care măcar jumătate erau însoțite de stări de greață și dureri abdominale. Dar cine mai numără?

În clasa a XI-a dădea un test la biologie.

Mi-a venit atât de rău în timpul testului, încât nu puteam sta dreaptă în scaun. M-am dus la baie și m-am așezat pe vasul de toaletă cu capul în brațe. Mi-am îndreptat privirea spre podea. Faianța rece și călcată în picioare de sute de elevi părea atât de confortabilă încât abia m-am putut convinge să nu mă întind acolo și să zac. M-am întors după 20 de minute confuză și încă amețită si mi-am predat lucrarea.

Știți ce notă am primit? 10.

Am avut colegi băieți care au primit mai puțin, fără influența firească a neputinței lunare. Și nu e acea notă de zece granița dintre succes și eșec, dar au fost multe femei incredibile care au salvat oameni, au condus instituții și au câștigat premii, menstruând lunar. Arhiepiscopul ce-a făcut, cu sau fără uter?

Într-adevăr, e un disconfort lunar.

E o atenție în plus, o grijă în plus, niște emoții în plus. Dar atenția distributivă își face treaba și doar fiindcă îmi e frică să îmi pătez pantalonii, nu înseamnă că nu mă pot concentra la alte lucruri. Da, sigur, sunt zile când îmi e extrem de rău și pierd câteva ore dormind sau odihnindu-mă, dar asta nu mă face neputincioasă. Nici pe mine și nici orice altă ființă menstruând. Nu doar un corp la menstruație cere odihnă. Și nu femeia a cerut menstruația. Dumnezeu a dat, deci nu vă permiteți voi să judecați.

Aceași Biblie care îndeamnă femeia să se spele de murdăria menstruației (cu benzină și chibrituri în curând) e aceași Biblie care ne încurajează să ne rugăm neîncetat (Pavel în Efeseni 6.18). Și toți oamenii sunt copiii Domnului. Nu e paradoxal pentru fiice; care nu au voie să atingă anafura 4-5-6 zile pe lună?

Și dacă femeia la menstruație nu are voie să interacționeze cu Dumnezeu, fiind neputincioasă, de ce nu e scutită și de alte obligații (fiindcă și îngrijirea sufletului e o obligație, după cum vedem în Cele zece porunci: Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.).

Deși Cuviosul Teodosie vorbește de neputințe, corporațiile angajatoare, statul însetat de taxe, școlile cu sute de eleve și copii flămânzi de acasă nu par să fi observat vreo schimbare sau să își reducă așteptările.
Singura alinare e în alte persoane cu menstruație, care îți pot da pe ascuns un absorbant, îți pot recomanda un medicament mai tare, sau te pot ține confortabil în brațe; astfel încât să nu îți fie prea cald și automat greață sau prea puțin cald și automat cu crampe.

De asemenea, am folosit cuvântul „incult” la început fiindcă e evident că părintele nu știe pic de anatomie a sexului feminin.

Dacă ar știi ce rol important joacă menstruația în întemeierea unei familii creștine, ar vorbi cu respect despre ea. Și, ar știi că menstruația este doar o etapă a unui întreg ciclu, cu modificări hormonale și corporale firești. Că sângerez sau nu sângerez, e doar un detaliu, dar corpul meu lucrează constant. Deci neputința lunară e constantă sau inexistentă?

Neafectat de perioada lui de neputință, domnul Teodosie a reușit ce nicio femeie nu va reuși vreodată:

Să spulbere viziunea femeilor care îl admiră, care se vor simți incapabile și scârbite de propriile corpuri. Și a reușit să înceapă noul an cu o bombă misogină, să sublinieze în continuarea că femeile trebuie îngrămădite la colț și umilite, fiindcă Dumnezeu le-a binecuvântat cu fertilitatea.

Cum putem să mai credem că el că ne va scapă de Diavol, dacă pe el îl sperie cuvântul „menstruație”?

Menstruația e un lucru frumos și natural. E un semn al stării noastre interioare de sănătate, un steag roșu (la propriu) care să ne sublinieze o problemă sau e o confirmare că avem corpul pregătit pentru o sarcină, pentru a aduce pe pământ o nouă viața, cum își dorește cu atâta ardoare societatea… și biserica. Deci nu pot fi și sănătoasă și fertilă și creștină? Eu, femeie fiind, simt că pot. Arăta-ți-mi neputința, că n-o văd.

Și, eu femeie fiind, de ce aș mai crede în biserică dacă ea nu crede în mine?

De ce aș rămâne însărcinată, riscând să aduc alte femei neputincioase pe lume?
De ce aș avea încredere în preoți, dacă ei nu au încredere în mine?

Și nu e o revoltă ateistă; un Dumnezeu există. El a avut încredere în mine, de asta m-a făcut femeie. Știa că eu pot reuși orice și sângerând.
N-a avut încredere în domnul Teodosie, din aceste motive l-a făcut bărbat.