autoapărare
autoapărare

Trăim într-o societate nebună. Pericolul pândește la tot pasul; dar nu poți trăi cu frică. Poți să te protejezi, dar doar în situații de autoapărare, adică poți începe să te aperi abia după ce ai fost deja rănit.

E un paradox mizer, influențat nu de vreo forță a naturii, ci de prostia rasei umane.

Poți învăța să te protejezi de urși, câini, țânțari; dar când vine vorba de propria specie, lucrurile se complică. În primul rând, fiindcă majoritatea agresiunilor umane sunt nejustificate. 

Nu există explicație rațională pentru violență în general, dar tensiunile se acumulează

Doi frați, rostogolindu-se printre urlete pentru o jucărie e un comportament care poate fi înțeles. Doi fermieri, certându-se pentru un slot de pământ, din nou, poate fi trecut cu vederea. Simțul de posesie e relativ instinctual, și lupii se mai mușcă între ei pentru haită. Dacă analizăm la rece, e total absurd, dar imaginea per ansamblu e ignorabilă. 

Deci, la ce mă refer prin agresiuni nejustificate?

N-aș putea să vă dau o definiție exactă, dar primul meu gând e ‘hei, pisi’, urmat de ‘te-ai uitat cumva urât la mine, bossule?’. Genul ăsta de violență născută dintr-un personaj care își dă prea multă importanță și nu lasă femeile să umble în fuste noaptea pe stradă. 

Și nu e atât de grav când auzi o fluierătura sau un claxon; probabil n-o să se deranjeze să coboare din mașină. Dar te trec toate apele. Să auzi un grup de bărbați cum vorbesc despre tine, fără măcar să încerce s-o mascheze, e pe cât de grețos, pe atât de înfricoșător. Și e stupid. Adică ce e în mintea ta, fluierătorule?

Chiar crezi că mi-am pus cea mai bună rochie pe mine și am ieșit din casă cu decizia luată că dacă nu mă fluieră nimeni înseamnă că sunt urâtă și nu mai merită să trăiesc? Nu, dragule, nu mi-ai salvat viața. 

Dar revenind, sunt situații diverse și mecanisme diverse de protecție: apeluri false, priviri după umbre și în vitrine, evitarea contactului vizual. Toate sunt utile când agresorul e inofensiv, dar ce faci când nu îi poți evita orgoliul? Fugi… sau te aperi. 

Deci, ce poți face ca să te simți în siguranță pe stradă noaptea?

Mi-am făcut o mică listă cu cele mai la îndemână arme de autoapărare și vreau să discutăm avantaje și dezavantaje. Aș recomanda și niște cursuri de autoapărare, dar eu cu cei 20 de ani de viață sunt prea mică să donez sânge, darămite să dărâm o matahală de trei ori cât mine. Și o altă soluție mai puțin invazivă e să ne învățăm odraslele să nu fie violente, dar e cam târziu pentru acest prezent sângeros. 

Ce opțiuni avem?

Spray-ul cu piper, rozeta și șocul electric. Asta pe lângă cuțite, bastoane, bâte, arme albe sau lucruri mai puțin elegante.

Spray-ul cu piper


Vine în diferite forme și mărimi și există tipuri diferite, în funcție de ingrediente și mecanism de pulverizare. Nu intru în tehnicalități fiindcă, atâta timp cât sunt produse calitative, toate își fac treaba.

Acum, legea e oarecum de partea noastră: deținerea e legală, dar e interzisă utilizarea în mijloace de transport în comun, instituții publice și spații aglomerate amenajate. Practic, unde porți masca, nu scoți spray-ul. Poate fi folosit în situații de autoapărare, cu condiția informării atacatorului. Și forța manifestată trebuie să fie egală. Adică nu veți avea câștig de cauză dacă pulverizați pe cineva care v-a fluierat de la distanță. Puteți răspunde verbal la atac verbal. Dar dacă vă atacă vizibil, e clară o intercalație fizică, e clară situația de autoapărare și ar trebui să vi se ofere credit. Situația e asemănătoare și dacă ajutați pe cineva, trebuie să fi fost martori la violența fizică înainte de a ataca. 

Sticla poate fi camuflată, imitând anumite obiecte: breloc de chei sau ruj, în funcție de preferință. Pare avantajos și ca preț la un search rapid pe Google și singurul dezavantaj e posibilitatea să vă curgă în poșetă, dar, din nou, un produs de calitate ar trebui să fie sigilat corespunzător. 

Rozeta


Legea este ambiguă în ceea e privește această armă. În orice situații „s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică”, utilizarea, poate chiar posesia, te-ar putea costa bani sau ani din viață (amendă sau închisoare).  

Se recomandă utilizarea ei doar în situații critice.  

Pe cât de drăgălașă mi se pare și denumirea și forma: e mic și încape oriunde, mi se pare ușor nepractic. 

Teoretic protejează degetele, astfel lovirea cu pumnul nu ar trebui să provoace vătămări proprii, iar vătămarea agresorului este inevitabilă atâta timp cât îl atingi. 

Dar, o lovitură nepotrivită îl poate răni mai mult decât își propune victima și o lovitură ușoară nu cred că îl scoate din joc suficient pentru a-i conferi acesteia timp să se salveze.

Raportul de forță și avertizarea sunt în continuare valabile: autoapărarea trebuie să fie evidentă și cinstită… puțin ironic dacă mă întrebați.

Electroșocul


Cum am văzut și mai sus, posesia nu este reglementată, dar folosirea sa este posibilă doar în cazurile care exclud vătămarea prezentată anterior. Din nou, este permis strict pentru autoapărare. 

Mi se pare practic, atâta timp cât e folosit corespunzător, fiindcă va încetini agresorul suficient. Vine și acesta în diferite forme și mărimi, poate fi camuflat destul de ușor, deși există și produse mari. Dezavantajoasă este îngrădirea legală și, pentru unii, prețul unui produs de calitate. 

Acestea au fost obiectele de autoapărare pe care le-am luat eu în calcul

Dar dacă nu v-a convins niciunul, există o gamă largă de produse: pistoale letale sau neletale (acestea necesită autorizații), bastoane telescopice (utilizabile în aceleași condiții ca și sprayul cu piper) și aparate care doar imită acțiunea electroșocului pentru a speria agresorul fără al răni. 

Nu uitați: suntem îndreptățiți să deține arme de autoapărare și auna singură asupra noastră, în condiții sigure și avem dreptul să le folosim când condițiile devin nesigure. 

Există ceva potrivit pentru oricine, deci dacă simțiți nevoia, nu ezitați să investiți în protecția voastră. 

Nici eu nu am decis încă ce vreau să achiziționez, de aceea nu v-am putut împărtăși o experiență personală. Aș spune că îi fac recenzie o dată ce mă decid, dar sper să nu fie cazul să îl folosesc în viața reală. Și nu vă doresc nici vouă să aveți povești pe care să mi le împărtășiți.