avort
avort

Nu știu când am auzit prima dată de avort, dar și mie mi s-a părut de neconceput să renunți la un bebeluș. Atât s-a putut la 5 ani. Am urmat niște studii de atunci și am înțeles că avortul nu se face fiindcă le e femeilor silă să drăgălească bebeluși.

Dar, înainte să încep, vreau să menționez că termenul de femeie folosit în acest articol se referă strict la nevoile biologice de a suporta o sarcină.

De ce fac femeile avort?

Singurul răspuns de care ar trebui să aveți voi nevoie e că așa vor ele. Intrând în detalii, sunt motive diverse: probleme financiare, moment nepotrivit, probleme de sănătate… viol. Nu face nicio persoană avort de plăcere: „hmm, e vineri, să merg la club sau la clinică?”. Nu înțeleg cum scăpați acest aspect din vedere.

Am văzut în Sex Education o scenă deranjantă.

Personajul feminin central mergea la o clinică pentru a solicita o întrerupere de sarcină. În fața clădirii au întâmpinat-o niște… fanatici o să îi numesc eu, care urlau la fiecare pacient că e un criminal. De ce zic fanatici? Fiindcă niciun om sănătos și rațional nu tratează așa o altă ființă umană care suferă. Și suferă, fiindcă e o alegere dificilă, pătată de judecată aspră a societății.
Și acești fanatici nu erau mame binecuvântate de miracolul nașterii și creșterii unui plod. Erau adolescenți, unii băieți, umblați pe la o biserică cred, dar în niciun caz propovăduind cuvântul Domnului.

Nu știu cum să sparg această bulă, dar niciunul dintre voi nu e Dumnezeu, Iisus sau vreun apostol.

Ei propovăduiau. Nu noi, oameni moderni care nu înțelegem cum funcționează lumea. Poți să lupți pentru cauze care afectează planeta la nivel mare; dar o celulă extirpată nu afectează pe nimeni. Unele persoane care aleg întreruperi de sarcină probabil au locuri de muncă mai influente decât va fi orice odraslă vreodată.

Toată discuția începe în jurul conceptului de a da viață.

Dar când începe de fapt viața?
În momentul formării zigotului? Zi… ce? Unirea spermatozoidului cu ovulul duce la formarea unui zigot. Așa este, nu un făt, nu un copil, un zigot.
Și nu atunci se formează viața, viața deja există. Fiecare celulă a corpului uman, și nu numai, e o celulă vie. Se hrănește, se “mișcă”, consumă oxigen, simte. Limbajul e de baltă, dar în traducere liberă asta face o celulă. Când vă înțepați în deget omorâți celule, când vă mușcați buza, vă îmbătați, atingeți orice, asta se întâmplă. Celulele sunt vătămate. Serios acum, ați urla dacă aceași femeie ar face o operație estetică?

Îmi veți spune acum „Bine, dar acea celulă poate evolua în ceva mai mult de atât”. Da, și oul putea evolua într-un puișor dacă era fecundat la timp. Și semințele de măr puteau evolua în altceva dacă nu le înghițeați. Și copilul putea ajunge milionar dacă nu-l băteați. Și mama care n-a făcut avort putea ajunge altceva dacă n-o constrângeați să păstreze o sarcină nedorită.
Și de ce plecăm de la premisa că va da naștere unui salvator al lumii? Poate va fi un om simplu care nu face o diferență sau poate fi o persoană neplăcută care lovește pisoi și aruncă pungi pe jos. Mai ales dacă mama nu l-a vrut, nu putem știi că va crește armonios.
Lista de incertitudini e lungă și e inutil să luăm în calcul doar factorii care ne sunt pe plac.

Dar ne abatem de la subiect. Când începe viața? Nu se știe. O moleculă la un moment dat a zis că vrea să facă schimb de gaze și atunci a început viața. Mai mult sau mai puțin.

Deci e avortul imoral sau criminal?

Nu și nu.
Imoralitatea e un concept vag făcut de om pentru om; dar eu sunt adepta pragmatismului. Da, poate e imoral să îi iei șansa la evoluție și viitoare viață printre oameni, dar nu e imoral și să aduci un copil într-o lume care se îneacă în plastic, într-o economie precară cu o mentalitate generală toxică? Sau nu e imoral față de toți copiii abandonați, ca tu să naști un altul, decât să adopți unul deja existent?
Săpând mai adânc, nu ar fi imoral să îl naști și să nu-l iubești, să îl naști și să nu îl dai la înot (sau orice altă oportunitate de dezvoltare), să îl naști să n-ai timp de petrecut cu el fiindcă ai o carieră strălucită?
Și nu ar fi imoral față de mamă (și poate și partenerul ei) să își împovăreze existența cu ceva ce nu-și dorește?
Din nou, analiza morală e abstractă.

Iar în ceea ce privește celălalt aspect, Internetul definește crima ca pe o acțiune periculoasă din punct de vedere social. O femeie care nu are copil e la fel de periculoasă societății ca… un Bebeluș? Sau un burlac? Sau o bunică? Nu văd niciun pericol în acel avort, cu excepția unor complicații medicale pe care pacienta și le asumă oricum.
Voi, activiști pro-viață, ce pericol vedeți? Că ni se va risipi specia? Că va ajunge mama în iad?

Cu ce vă afectează pe voi un copil nenăscut?

În primul rând, pământul e plin. Dacă am avea branhii și oceanul ar fi (nu că nu ar fi deja plin de urmele noastre). Ne înmulțim ca iepurii și creștem needucați și inutili pentru orice evoluție a naturii. Suntem mulți și nu respectăm nimic, nici măcar unii pe alții. Un copil născut-nenăscut nu va face diferența.

Dorința de înmulțire e majoritar instinctuală, ereditară, deci nu îmi permit să judec pe nimeni pentru ca vrea odrasle.

Cum v-am spus în articolul anterior, și eu îmi doresc copii. Liniștea oferită de o familie frumoasă nu se compară cu nimic; dar familia nu înseamnă neapărat copii născuți în urma unui viol la 13 ani.
Rațional vorbind, a alege să NU faci copii e o mișcare destul de pragmatică. Sistemul e corupt, natura e periclitată. Iubirea e singura care îți dă putere și dacă mama simte că nu și-ar putea iubi copilul nenăscut, e o mișcare perfect rațională să își întrerupă sarcina înainte să se formeze efectiv un copil (de asta există limite de timp medicale care sunt perfect justificate).

Specia nu e în pericol.

Cum am spus, suntem mulți; Doamne-ajută. Pentru fiecare sarcină eșuată există un copil abandonat și un altul bătut până la sânge. Supraviețuirea nu e viață.

Și dacă motivele voastre sunt religioase, v-ați gândit vreodată că judecând pe cineva mai aspru decât l-ar judeca Dumnezeu e un păcat la fel de mare? Și ați mai procesat că aveți propriul suflet care trebuie îngrijit ca să nu ajungă în iad? Ca să nu vă zic că Eva teoretic s-a format din coasta lui Adam… deci fiecare lovitură în genunchi de care a suferit băiatul meu tot un avort e?

E ușor să judecați femeia care decide să facă un avort, dar treceți voi prin toată experiența?

Vă supuneți voi corpul la modificări veșnice și dureri insuportabile? Plătiți voi pentru creșterea copilului? Contribuiți voi la educarea lui? Investiți voi emoțional în dezvoltarea lui? Trăiți voi zilnic cu amintirea vie a violatorului vostru? Munciți voi 10-12 ore pe zi ca să avansați în funcție?

Dacă răspunsul la mai mult de o întrebare e nu, e clar că nu aveți niciun drept la a interacționa cu acea femeie; decât dacă vreți să o felicitați pentru curaj.

Și, așa cum contribuția voastră e pur vocală, așa e și a statului.

Copiii nu sunt educați să se protejeze, bărbații nu sunt educați să nu violeze, iar poporul nu e învățat să respecte… sau să își vadă de treabă.

O să închei printr-o notă optimistă, dragi decreței*, mentalitatea voastră e doar cu puțin mai bună decât ideologia partidului comunist. Eu zic să nu vă certați cu democrația.

*decreței în ideea de susținători ai decretului contra avort dinainte de ‘89