Adversitate în timpul serviciului militar: sănătatea mintală și bunăstarea femeilor veterane
Adversitate în timpul serviciului militar: sănătatea mintală și bunăstarea femeilor veterane

Încă de la început țin să menționez că oamenii sunt o specie de primate extrem de inteligente. Dar ce se întâmplă când această inteligență este smreduită de felul în care indivizii privesc lumea?

Cert este că există o diferență între a înțelege lumea în mod obiectiv, sau cel puțin a încerca, și a o experimenta printr-un cadru exclusiv obiectiv. Aceasta este în esență problema qualia – noțiunea că mediul înconjurător poate fi observat doar prin filtrul simțurilor noastre și prin gândirea minții noastre. Demonstrând, putem spune că Universul poate fi observat doar printr-un creier, și, în virtutea acestui fapt, poate fi interpretat doar subiectiv.

Dar, având în vedere faptul că Universul pare a fi coerent și (oarecum) cognoscibil, ar trebui să continuăm să presupunem că adevărata sa calitate obiectivă nu poate fi niciodată observată sau cunoscută. Astfel, oricâtă compătimire purtăm pentru suferința altora, nu avem capacitatea de a o înțelege până nu o simțim.

Omul este supus unei resurse limitate – timpul. Timpului, care însuși are viață, istoria nu-i conferă eternitate, nemurire, non-putregai. Nu mereu. În istoria omenirii se cunoaște faptul că femeia nu a fost îndreptățită încă de la început, drepturile femeilor fiind o problematică discutată de abia în secolul XIX, grație evoluției politice, sociale și culturale. Acele perioade de sacrificiu al genului feminin sunt încă trăitoare, întrucât au reliefat drepturile femeilor în direcția egalității de gen. Dacă tot avem oportunitatea de a extrage învățături și principii din istorie și, nu mai departe, din greșelile altora, ar fi ideal să profităm despotic de ele și să ne educăm tocmai prin aplicarea părților benefice, trebuincioase bunei funcționări a spațiilor sociale în care ne încadrăm.

Femeile au dreptul de a se înrola voluntar în armată de atâția ani, ca în ziua de astăzi să fie hărțuite sexual și emoțional.

Violența, abuzul, hărţuirea de orice fel sunt realități cu care încă se confruntă femeile, egalitarismul nemaiavând aproape deloc însemnătate în ziua de astăzi. Orice ființă din lume, indiferent de criteriile de distincție, are dreptul la libertate și siguranță, principii de bază cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Încă din primele articole sunt precizate următoarele:

Articolul 1

„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.”

Articolul 3

„Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei
sale.”

Poate încă nu v-am lămurit despre ce vorbesc, asta pentru că mi-e greu și mie să pricep și să cred ce se întâmplă în cadrul armatei britanice și de ce. Nu de mult a fost vehiculată o știre despre cum sute de femei din armata britanică sunt hărțuite sexual și bătute, potrivit unui nou raport publicat în revista BMJ Military Health.

Astfel, femei cu posibilitatea de a servi statul britanic și de a activa în toate misiunile din cadrul armatei, inclusiv în prima linie de luptă, au fost victimele perfidiei rafinate.

Din totalul de 750 de femei veteran care au fost întrebate, 22,5% au afirmat că au fost hărțuite sexual, în timp ce 5,1% si-au amintit că au fost ținta agresiunilor sexuale, urmând să se descopere că un procent de 22,7% dintre acestea au fost hărțuite emoțional, în timp ce 3,3% au spus că au fost agresate fizic.

Date statistice, femei în pericol de a suferi de tulburări de stres posttraumatic și nicio garantare de rezolvare. Subiectivismul sau, mai bine zis, egoismul, introversiunea au pus stăpânire asupra oricărui alt principiu rațional al agresorilor și a rezultat distrugeri de vieți omenești prin încălcarea unor viziuni atât de simple și firești.

Respectul față de persoana de lângă tine nu este, aparent, o realitate în spațiul artilerist britanic, cu atât mai puțin dacă ocupă și o funcție importantă.

Tind să cred asta întrucât s-a constatat faptul că fix femeile cu post de conducere suferă mai mult, iar deținând grad de ofițer sunt supuse unui risc mai mare să fie agresate sexual și, fără îndoială, emoțional, oamenii de știință conturând că „femeile care dețin posturi de conducere pot fi expuse riscului de persecutare chiar din partea superiorilor lor.”

Naturalmente, un purtător de cuvânt al Ministerului Britanic al Apărării a răsărit declarând că: „Ne angajăm să îmbunătăţim experienţa femeilor din forţele armate în fiecare domeniu din viaţa lor şi nu tolerăm abuzul, agresiunea, hărţuirea sau discriminarea.”

Cam asta e dovada moralității în astfel de cazuri, cereri de scuze prăfuite și promisiuni de represiune a evenimentelor neplăcute, dacă e să ne amintim fiecare fapt nelalocul lui de-a lungul timpului.

În încheiere, pot doar să adaug faptul că perspectiva subiectivă, metamorfozată aici într-o meschinărie destul de comună, limitează sfera privată, emoțională, fizică și psihică a unei persoane, prin constrângerile practicate, când Constituția libertății presupune tocmai acea relație dintre oameni din care lipsește coerciția.

Viața, în momentul de față, este mult prea dezordonată și complicată pentru a exista o morală universală sau o etică absolutistă, dar până atunci e necesar să nu uităm că suntem oameni cu toții. Tratează-i pe cei din jurul tău așa cum te aștepți să se comporte și ei cu tine!