Anxietatea este definită ca fiind o teamă care se intensifică în fiecare acțiune pe care persoana în cauză o prestează, dar care nu are o cauză bine determinată. Această tulburare este frecvent întâlnită în rândul copiilor și persoanelor adulte de sex feminin.

Alături de Mihai Copăceanu, vom deschide subiectul legat de anxietatea în rândul tinerilor, vom discuta despre problemele care influențează anxietatea și modalități prin care poate fi tratată aceasta.

Mihai Copăceanu este psiholog, doctor în medicină, autor, specialist în adicții. A aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Universitatea din Bologna, la Colegiul Balliol (Universitatea Oxford) şi la Universitatea din Londra. A absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie din cadrul King’s College din Londra.

A lucrat ca psiholog în practică privată, în mediul penitenciar, clinic, în școli și licee în România și cu părinții copiilor cu autism. A predat psihologie la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

A publicat 7 cărți:

Consiliere şi orientare în carieră – ghid pentru profesori şi părinţi (2021), Ed. Universitară

Ghid de supraviețuire în pandemie. 500 de sfaturi de la adolescenţi pentru adolescenţi şi părinţi (Ed. Polirom, 2020)

 Sex, alcool, marijuana şi depresie în rîndul tinerilor din România. Studiu naţional cu participarea a peste 10.000 de tineri şi 1.200 de părinţi (Editura Universitară, 2020

 Dependenţa sexuală (Editura Medicală, 2018)

Drogurile. O carte obligatorie (Editura Eikon, 2018)

Freud sau religia. Totem. Iluzie. Critică (Editura Agnos, 2008)

Ortodoxie la Oxford ( ed. Deisis, 2010)

1) De ce apare anxietatea în rândul tinerilor? Cum descrii anxietatea din punct de vedere psihologic? Cum poate fi prevenită anxietatea?

Anxietatea are explicații multiple de la genetică, la neurobiologie, la temperament și ereditate. Avem gene implicate în anxietate (5-htt, npsr1, comt, maoa, crhr1, rgs2) și avem factori de stres. În sens larg, tinerii pot suferi de mai multe tipuri de anxietate, pot suferi de tulburare de panică sau de tulburare obsesiv-compulsivă.

Atacul de panică este deosebit de frecvent și se referă la acea frică intensă care declanșează o reacție fizică severă când în mod real nu există un pericol sau o cauză aparentă. Tinerii resimt simptome fizice precum probleme de respirație, palpitații, transpirații, dureri în piept, tremurături etc. La nivel cognitiv apar gândurile care amplifică simptomele atacului de panică, inclusiv gândul că nu mai pot respira și că voi muri. În mod direct putem apela la un psihoterapeut cognitiv-comportamental, putem învăța despre propria anxietate și cum să o controlăm. Există o serie de tehnici online și de aplicații antianxietate, unele gratis.

2) Cât de important este un psihoterapeut în viața tinerilor anxioși și cum ajută acesta la revenirea la o viață normală?

Când anxietatea depășește un prag și nu o mai putem controla, când episoadele își cresc frecvența și anxietatea este de o altă intensitate, un psihoterapeut este atât de necesar precum un stomatolog într-o urgență stomatologică. Nu există alternative.

Prin ședințe de psihoterapie tânărul își înțelege și-și acceptă anxietatea, abordează îngrijorările excesive, situațiile, împrejurările sau activitățile care sunt asociate cu anxietatea și în final învață să-și identifice metode adecvate și personalizate de a reduce stările de anxietate. În funcție de gravitatea anxietății, de alte condiții psihologice, psihoterapeutul poate recomanda o evaluare psihiatrică. A lua medicamente anxiolitice devine o măsură corectă și necesară fără riscuri, ci dimpotrivă cu multe avantaje pentru tânăr. Viața chiar devine mai bună fără anxietate.

3) Suicidul este o formă prin care tot mai mulți tineri aleg să își pună capăt zilelor. Ce îi determină pe tineri să recurgă la astfel de gesturi dramatice?

Suicidul în rândul tinerilor reprezintă cel mai dramatic fenomen pentru noi toți și, din păcate, este în creștere în ultimii ani în România și mai ales în rândul fetelor adolescente, folosind metode care nu erau specifice genului. Incidența este în creștere și vârsta scade.

Suicidul, deși aparent am considera că reprezintă dorința unei persoane de a muri, în realitate (și asta trebuie reținut), suicidul reprezintă oprirea suferinței pe care o experimentează acea persoană. Tânărul în sinea lui nu vrea să moară, ci să oprească imediat suferința pe care nu o mai poate gestiona. E prea mult. Tinerii au încercat diverse metode prin care să-și diminueze suferința (au ieșit cu prietenii, au plâns, au ascultat muzică, au făcut diverse activități) și nu au reușit, toate s-au dovedit a fi inutile sau insuficiente. La finalul zilei, suferința era acolo.

Noi ar trebui să înțelegem că o persoană care dorește să moară se regăsește într-o situație extrem de dureroasă și scopul este de a opri suferința. Multe dintre aceste persoane suferă fie în tăcere, fie uneori își exprimă explicit dorința pe parcursul mai multor zile sau săptămâni și planul, metoda, pașii de a muri.

Cea mai mare greșeală din partea adulților și amicilor care cunosc afirmațiile și semnele psihoemoționale și comportamentale ale tinerilor este de a diminua, de a nega sau de a lua în derâdere. De multe ori facem afirmații nepotrivite care indică limpede o lipsă de empatie și care provoacă și mai multă suferință, facem afirmații care sunt contradictorii, care nu ajută cu nimic persoana în suferință „nu ai de ce să fii supărat, viața e frumoasă, totul e în capul tău, alungă tâmpeniile astea, o să treacă”. O altă greșeală, deseori întâlnită chiar și în rândul specialiștilor este de cataloga afirmațiile, dar și tentativele suicidare ca gesturi demonstrative „nu va face asta, vrea doar atenție” etc. La baza deciziei de a pune capăt vieții se află, în majoritatea cazurilor, o depresie, de multe ori nediagnosticată. În puține cazuri este vorba de o tulburare de tip psihotic. Și, în alte cazuri, deloc neglijabile, este vorba de suicidul accidental.

4) Cum pot fi ajutați acești tineri în a-și schimba mentalitatea și a privi lumea dintr-o perspectivă mai bună?

O intervenție atât de simplă este dată tot de persoanele care au comis tentative suicidare și au fost salvate. Au fost întrebate ce s-ar fi putut face pentru ele pentru a nu recurge la suicid, iar răspunsul a fost următorul „să fi fost cineva cu care să vorbesc în acel moment”.

Într-o lume unde putem comunica atât de rapid printr-o serie de metode și mijloace de comunicare suntem extrem de îndepărtați de cei dragi, iar tânărul suferă în singurătate și în tăcere în camera lui și când iese afară nimeni nu recunoaște că suferă. Desigur, încurajez părinții și prietenii să abordeze tematica morții și a suicidului, să evalueze acest risc. A vorbi despre suicid nu înseamnă a încuraja. Este complet greșit să credem asta.

În rândul tinerilor, ideația suicidară este foarte frecventă. Am publicat un studiu cu unic în România, cu un eşantion de aproape 10.200 de participanţi cu vârste între 16 şi 25 ani, cel mai des întâlnită fiind vârsta de 17 ani și, întrebaţi despre existenţa vreunei tentative de suicid, 20,4% dintre respondenţi au răspuns afirmativ. O cifră uriașă. Am întrebat despre ideația suicidară și 48,9% dintre tineri au avut cel puţin o dată gânduri de suicid.
În același timp, doar 28,5% dintre adolescenţi au apelat la servicii de psihoterapie în trecut.

Serviciile medicale (consultul psihiatric, spitalizarea și medicația) devin obligatorii.

5) Afecțiunea pe care părinții o oferă copiilor joacă un rol important la nivelul sănătății mintale a acestora? Cum ar trebui să se comporte părinții cu copiii lor?

Afecțiunea părinților (nu exprimată verbal de părinte, ci resimțită de copil), relația de sprijin, comunicarea autentică și monitorizarea comportamentului, alături de grupul de prieteni sunt factori protectivi. În același studiu larg am identificat o corelație între tendința suicidară și sentimentul de a fi iubit în familie. Astfel, 43,9% dintre cei care au declarat că nu se simt iubiţi şi susţinuţi de familie au avut măcar o dată tendinţa de suicid, comparativ cu 15,3% dintre cei care se simt iubiţi şi susţinuţi de familie și au avut o tentativă de suicid.

6) Studiile arată că în școli au loc cele mai multe acte de bullying. Cum sunt afectate victimele bullyingului și cum pot fi ajutate să treacă peste acest șoc? Cum poate fi prevenită o asemenea acțiune? De ce devin tinerii agresivi?

Prevenirea bullyingului se realizează printr-o serie de măsuri complexe de la principiile școlii care nu permite nici măcar o tentativă de jignire sau atac verbal, la atitudinea profesorilor care își cunosc foarte bine elevii, la atitudinea părinților care de asemenea sunt atenți la copiii lor dacă devin agresivi și hărțuitori și la comportamentul colegilor care sunt obligați să reclame orice formă de hărțuire, nu să încurajeze sau să ascundă „nu e treaba mea, nu mă bag, nu-mi pasă”.

Copiii au nevoie de acceptare și de încredere de sine. S-au scris o serie de articole și de studii pe tema aceasta și s-au implementat programe de prevenire de grup. Recomand să le lecturați. Noi, la nivel cultural, avem o incredibilă și condamnabilă doză de pasivitate. E timpul să schimbăm asta. Că facem desene cu mesaje „antibullying” nu are niciun efect. Cei care desenează nu sunt agresori.

7) Dacă ar fi să oferi tinerilor din această generație câteva sfaturi, care ar fi acestea?

Ai încredere în psiholog și apelează la psiholog. Că este cel din apropierea ta, din comunitate, din școală, de la un ONG sau că este o formă de consiliere psihologică online, nu sta pe gânduri. Să încerci să te tratezi singur după sfaturi de pe TikTok și Instagram nu funcționează. Unele sunt complet greșite.

Fă pauză cu tehnologia, citește cărți, urmărește oameni de succes și oameni echilibrați emoțional. Și cea mai importantă recomandare: alegeți prieteni mai buni decât tine (din toate punctele de vedere) și mai mari (sau chiar mai deștepți) decât tine. O repet mereu: arată-mi prietenii tăi și-ți voi indica viitorul tău. Iar dacă prietenul tău este într-o suferință, fii alături de el, fii prieten bun. Arată-i că îți pasă de el și încurajează-l să solicite sprijin și să-și anunțe părinții.