Înaintând cu vârsta, dăm naștere unor scopuri și idealuri ce implică emoții și sentimente. În principiu, tindem să ne atingem țelurile ce privesc interesele de tip social, pe plan profesional, asta însemnând succese și insuccese în carieră. Încă din adolescență, însă, căutăm fericirea în orice relație interumană, iar atunci când această fericire reprezintă ceva indispensabil, intervine, inconștienți fiind la început, dependența emoțională.

Unde intervine adesea acest concept- RELAȚIA DE CUPLU

Te-ai întrebat vreodată, în calitate de partener, dacă începi să devii dependent de persoana de lângă tine? Ești îndrăgostit de fiecare parte a personalității persoanei iubite, de fiecare emoție pe care ți-o oferă și ai vrea să păstrezi această sursă parcă inepuizabilă de zâmbete, aproape de pacea ta sufletească. 

Am abordat specialiști în domeniu pentru a primi explicații psihologice concrete despre acest tip de atașament dus la extreme. Astfel, domnul psiholog Iulian Iliesu, având activitate în Cluj (însă poate fi contactat și online, pe site-ul personal, cât și pe pagina sa de Facebook) a fost încântat să-mi răspundă:

„Vorbim adesea despre relații toxice, între parteneri, în cuplu. În acest sens, unul dintre tipurile de relații emoționale toxice este cel de relație bazată pe dependență. Adesea, aceasta se manifestă prin dependența emoțională a unui partener față de celălalt, dar și reciproc, o simbioza între ambii parteneri. Alteori, dependența poate să nu fie emoțională, ci financiară, o dependență de resurse, de interese (sociale, profesionale, de ascensiune, de imagine), iar alteori, dependența poate fi o combinație atât în sfera emoțională, cât și în alte sfere precum cele precizate mai sus.”

Semnele unui comportament dependent

„În cele ce urmează, mă voi referi la dependența emoțională într-un cuplu. Aici, foarte pe scurt spus, unul din parteneri, cel dependent, depinde efectiv de celălalt, de cum se comportă, de cum vorbește, de câtă atenție îi acordă. Persoana dependentă este precum o frunză în bătaia vântului, nesigură pe ea, care oscilează de la o stare la alta, din cauza factorilor externi (partenerului) și lipsită de independență proprie, lipsită de stabilitate în decizii, comportament, gandire și emoții. 

Dacă ne uităm și conceptualizăm această dependență, conform ghidurilor de specialitate în psihologie și psihiatrie, vom depăși simpla abordare de dependență emoțională, și vom vedea că, de fapt, vorbim despre o tulburare de personalitate numită tulburare de personalitate dependentă, care, în funcție de intensitate, poate fi o tulburare efectivă, diagnosticabilă, o accentuare de personalitate, sau în cazurile mai ușoare, o trăsătură mai pregnantă de personalitate normală. Persoanele cu acest tip de personalitate dependentă pot fi atât femei, cât și bărbați, și pot avea orice vârstă, de la pubertate-adolescență în sus. Aceste persoane, prin prisma caracterului lor de tip dependent, se hrănesc efectiv cu atenția, grija, interesul arătat de parteneri și potențiali parteneri, dar se extrapolează inclusiv la alte tipuri de relație, precum în familie, mediul profesional, prieteni. Sunt persoane deosebit de vulnerabile, care se agață de alte persoane, cel mai strident de partenerul de cuplu, pentru a-și satisface nevoile emoționale. În majoritatea cazurilor, cand nu se pot agăța și primi hrană emoțională, persoanele dependente trăiesc și resimt intens stări de tristețe, anxietate, dezamăgire și deznădăjduire, lipsă de speranță, insomnie, tulburări depresive. Astfel se creează un cerc vicios, precum în dependența de orice substanță adictivă. Pe de o parte, persoana este dependentă de substanță, iar pe de altă parte, evită neplăcerile cauzate de lipsa administrării substanței. Așa este și în acest tip de relație. Pe de o parte, se evită independența și, pe de altă parte, se evită stările neplăcute care derivă din lipsa atenției emoționale, vorbind de o tulburare, accentuare, sau trăsătură proemienentă. 

Un caz special și periculos totodată, de simbioză, este când o persoană cu tulburare de personalitate dependentă, de obicei de sex feminin, care, după cum am zis este vulnerabilă prin prisma nevoilor accentuate emoțional în raport cu normalitatea, se întâlnește cu o persoană, de obicei de sex masculin, care la rândul său suferă de tulburare de personalitate antisocială și/sau narcisistă. Putem spune că tulburarea antisocială, mai ales când este combinată cu tulburarea de personalitate narcisistă, și se formează un cuplu cu o persoană cu tulburare dependență, formează un cocktail, adesea periculos, de majoritatea dăților prejudicial. Despre caracteristicile partenerului dependent am specificat, iar când acesta se întâlnește cu un partener antisocial/psihopat – tulburare de personalitate manifestată prin tendință spre infracționalitate, nerespectarea regulilor, abateri de la norme sociale, de conviețuire, agresivitate fizică și verbală, violență, manipulare, șantaj, amenințare, lucrurile se  complică mult. Pe de o parte este persoana dependentă emoțional, iar pe de altă parte este persoana manipulatoare, care oferă atât cât dorește, pentru a-și urma și atinge interesele, găsind în persoană dependentă emoțional victimă perfectă și perfect controlabilă. Persoanele care suferă și de narcisism, se manifestă prin grandoare, supraapreciere proprie, și astfel pot fi fermecătoare la început, și partenerul ideal. Totuși cele mai multe drame se petrec în combinația femeie dependentă emoțional alături de bărbat antisocial uneori combinat alteori nu, cu trăsăturile narcisiste (care nu dau de bănuit).

Astfel, victima perfectă a acestor tipuri de parteneri antisociali și/sau narcisiști, este, bineînțeles o persoană dependentă, cu nevoi exagerate emoțional, care dacă primește puțin, va vrea tot mai mult, și în ciuda dovezilor reale și a altor opinii din exterior, care sugerează că relația este una toxică, datorită dependenței, acestea nu mai pot părăsi relația, sau suferă enorm la aflarea veștii de abandon și la cea mai mică acțiune sau cuvânt care ar putea sugera o neglijare din partea partenerului.”

Remedii

„Tulburarea de personalitate dependentă, precum și forma ușoară a acesteia, non patologică (accentuarea de personalitate), dar și trăsăturile normale, însă stridente, sunt remediabile și se tratează prin psihoterapie, recomandat psihoterapie înalt validată din punct de vedere științific (ex. psihoterapie cognitiv-comportamentală etc.), cu mențiunea că este o terapie care, în cazul persoanelor dependente, ca și în cazul oricăror alte tulburări de personalitate este de lungă durată, de la un an în sus.”

Despre tipul relației de familie toxice puteți citi în articolul Toxicitatea familiei stricte: „Tu nu meriți, n-ai voie, cine ești tu?!”