miroși a mine azi, la fel te simțeam și ieri,
căci tu n-ai limite prescrise,
iar eu am doar urme de magnolie.
ți-e frică de cer, dar luna-i aparține,
deasupra pletelor pline de flori,
vreau ca stelele să ți se-nece-n privire.
te-aștepți să fug fanatică-n zări,
să te pierd prin imagini scoase la minut,
și tot n-ai observa atâta fantezie.
îți știu absența, dragul meu amurg,
n-ai fi astfel de nu te-ai mai crede demiurg.
ucide-mă, neliniște oarbă
și toarnă-mi în pahar coniac,
aveam miros de rom aseară,
doar tu știi că-n el vreau să mă-nbrac.
pustiu ne e dorul, amoru-i putrezit,
de liniști trecute să te prefaci asurzit.
rămâi la fel ca mâine,
cu parfumul durerii, dar mirosind a mine.