Simona-Getuța Ionescu
Simona-Getuța Ionescu
După cum bine știm, fiecare dintre noi a suferit, mai mult sau mai puțin, din cauza neașteptatei pandemii de COVID-19. Acest virus a făcut ravagii peste tot și nimeni nu știa cum să facă față.
Astfel, a trebuit luată o pauză mai lungă de la viața pe care o știam, acasă, și aici vreau să vă vorbesc despre educația în mediul online în vremea pandemiei.
Ni s-a zis că vom sta acasă doar 2 săptămâni, însă acele săptămâni s-au transformat, din păcate, în luni. Cu toții eram debusolați, atât profesorii cât și elevii și părinții acestora, iar în momentul în care am remarcat că până și conducătorii noștri nu pot face față, a început o nebunie totală. Au fost date tablete pentru orele online, însă în anumite localități nu exista curent electric, dar ce să mai vorbim despre internet.
Tuturor ne-a fost greu, dar acum vreau să ne gândim puțin la învățători, care s-au luptat, de acasă cu copii mici, ce abia așteaptă să se termine ora, să se joace, care sunt plini de energie, de entuziasm, iar pentru a fi un învățător bun ai nevoie de răbdare, înțelegere și, până la urmă, de energie. În momentul în care am început învățământul online, învățătorii au avut, cu siguranță, nevoie de mai multe doze din acestea.

Vom auzi părerea unei doamne învățătoare, Simona-Getuța Ionescu, despre învățământul online și dacă aceasta a avut nevoie de mult mai multă răbdare și înțelegere online

1. Bună ziua! Țin tare mult să vă mulțumesc că ați rupt din timpul dumneavoastră să-mi răspundeți la câteva întrebări legate de viața de învățător în pandemie! În primul rând, ați crezut vreodată că veți avea parte de o asemenea experiență?
Cine s-a gândit sau cine a crezut că va avea parte de o asemenea experiență traumatizantă?! Nici prin gând nu mi-a trecut așa ceva. A fost ceva total neașteptat și, chiar, ceva de neimaginat.
2. Elevii dumneavoastră cum au reacționat veștii că vor face cursuri online?
Elevii mei, ba chiar și părinții elevilor mei, nu au îmbrățișat ideea cursurilor online, la început. De asemena, nici eu nu am privit cu optimism această variantă de lucru. Ulterior, lucrurile s-au schimbat mult, în sensul pozitiv.
3. Cursurile online vă solicitau mai mult decât cele de la școală, având în vedere faptul că lucrați cu copii de vârste între 6-10 ani?
Da. Cursurile online mă solicitau mult mai mult, în sensul că trebuia să caut din timp materiale video pentru prezentare, să fac un scenariu pentru a mă încadra în timp. Corectarea temelor era mult mai anevoioasă, dar, în timp, mi-am adaptat metodele de lucru la noile condiții, adică școala online, și ne-am descurcat. Ne-am descurcat pentru că am învățat foarte multe din mers: cum să intrăm pe platformă, cum să facem prezentarea ecranului nostru, cum să lucrăm pe tableta grafică, cum să încărcăm teme sau sarcini de lucru și multe altele. Am învățat cot la cot cu elevii și părinții elevilor mei. Aproape că pot spune că am absolvit împreună acest an de școală online.
4. Cum știați că elevii dumneavoastră au înțeles lecția sau și-au făcut tema sau, chiar, sunt atenți?
Îmi dădeam seama că elevii au înțeles printr-o scurtă evaluare orală online sau după ce evaluam temele. Elevii mei fiind clasa a II-a, evaluarea orală contează foarte mult.
5. Ați avut cazuri în care copiii nu au avut materialele necesare pentru a intra la orele online?
Au fost și cazuri când elevii nu au dispus de un dispozitiv pentru a intra la lecțiile online. Am avut și neplăceri din cauza netului. Sunt fel de fel de situații neprevăzute pe care nu ești pregătit să le gestionezi, însă cu puțin ajutor și cu multă rabdare am trecut și peste acestea.
6. Ce ați învățat din această experiență care pe toți, mai mult sau mai puțin, ne-a marcat?
Din această experiență, care este încă în derulare (se pare ca va urma un val 4), am învățat multe.
În primul rând, am învățat că nimic nu este veșnic. Am învățat să mă adaptez din mers.
În al doilea rând, am învățat sa folosesc alte programe si alte aplicații ale dispozitivelor electronice, astfel încât copiii să înțeleagă cât mai bine lecțiile. Am învățat că totul este într-o continuă schimbare și am mai învățat că nimeni nu îți mai garantează nimic, nici chiar în sistemul educațional.