Facultatea de filosofie
Facultatea de filosofie

Zilele trec, admiterea la facultate se apropie. Cu bacalaureatul luat, studenții își analizează dorințele și capacitățile în privința unor studii ce le vor forma viitorul. Cu toții căutăm să ne dezvoltăm aspirațiile, însă ceea ce cultivăm trebuie să dea roade, mai târziu, prin un loc de muncă binemeritat. 

Facultatea de filosofie este, de departe, una dintre cele mai profunde și inteligente alegeri. Domeniul este esențial pentru fertilizarea culturii și a învățământului din țară. Despre cum  se simte să fii student în cadrul acesteia și cum se remarcă o zi din viața unui cursant, vom discuta cu Alexandru Cojocariu, care se află sub aripile Universității din București.

  • Facultatea de filosofie București, corect? A fost o alegere imediată sau contemplai asupra sa de mai mult timp?

Da, Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București. Sincer să fiu, depinde ce înțelegi prin imediat, în funcție de abstractitatea ta: căteva ore, zile, săptămâni, luni, ani… Oricum, aș spune că a fost o alegere imediată, văzând încadrarea Facultății, dar a fost ceva contemplat, bineînțeles, după atâtea centre universitare căutate în decursul clasei a 12-a. Na, am ales cel mai mare centru universitar privind filosofia, deoarece este un domeniu aproape ca limba latină în ochii societății – ceva ce nu prea mai e uzual pentru mulți. Pot spune că și distanța față de casă a fost un factor, căci am luat experiența studiilor superioare ca pe o aventură, să fiu cât mai independent, mai ales în capitală. Plus că ai alte oportunități acolo.

  • Pe ce discipline vă bazați și cum arată următorii ani de studenție?

Păi, noi încercăm să ne bazăm pe partea epistemologică mai mult, pe partea științifică. Să explic, există distincția doxa-episteme, părere-știință (a ceva), iar o părere poate fi adevărată doar dacă este foarte bine întemeiată și poate fi demonstrabilă… deci părerea adevărată devine cunoașterea a ceva. Așadar, avem cursuri introductive la toate materiile, cam ca la toate universitățile ce au adoptat modelul Bologna, precum filosofia istoriei – începeți de acum să-l înțelegeți pe Hegel –, introducere în filosofie, etică – sunt probleme foarte interesante, luate din viața de zi cu zi, dar și chestiuni ipotetice, care îți arată gradul de moralitate a ceva –, ceva logică și gândire critică, estetică – nu, nu vă holbați doar la tablouri, e multă teorie a artei de citit –, epistemologie, politică – de la starea naturală, până la manifestul comunist, libertate, chiar justificarea statului. Oricum, filosofia medievală, filosofia greacă și logica sunt un pilon greu al filosofiei, doar că, de multe ori, studiezi teologie combinată cu logică – de multe ori fiind erori conceptuale sau concluzii pripite, din cauza societății și a lipsei informațiilor pe care le avem azi. Sincer să fiu, foarte multe chestii din cadrul fiecărei universități sunt inutile și pot fi valorificate doar în cadrul acelui subdomeniu, nu e ceva practic neapărat, doar filosofia etică și filosofia politică mai fiind la căutare de societate. Fiecare cu vocația sa. Dar despre următorii ani de studenție nu pot spune prea multe, decât faptul că anul II ar fi mai greu, fiindcă nici nu m-am interesat. Totuși, în anul III, poți opta pentru unul din cele trei module de studiu: filosofie teoretică, filosofie și cultură, filosofie politică.

  • Ce calități ar trebui să îl recomande pe un viitor student la filosofie?

Eu cred că filosofia este pentru toată lumea, căci fiecare dintre noi este adeptul unei filosofii de viață. Pentru unii, filosofia este o pregătire pentru moarte, iar fiecare își alege un scop în viață, pentru a nu dispera în acest absurd existențial. E greu să fii un animal social și să te rupi de tot ce înseamnă constructe sociale, fiindcă ai fi dat la o parte, direct sau indirect, iar tu îți alegi o țintă, care poate fi un placebo existențial. Fiecare poate filosofa, fiecare își poate astupa hibele conceptuale și să fie mai critic în gândire, iar, un atu pentru viitorii studenți de la Filosofie ar fi curiozitatea, capacitatea de sinteză, să fie destul de schematici și sistematici încât să înțeleagă logica și să aibă o fire tare, căci cumulul conceptual te poate consuma foarte rapid. Chiar este o diferență între mediul academic și studiul individual, câteodată normele închizându-te într-o cameră întunecată, cu ușa scoasă din balamale, fără să ți se spună, de fapt, că tu ești cheia acelei uși ipotetice și trebuie doar să treci prin acest impediment fictiv.

  • Cum a fost, pentru tine, pregătirea pentru admitere și experiența examenului?

Nu am avut nicio admitere, în sensul concursului, doar am depus dosarul, dar am avut o preînscriere ineficientă, la modul că depuneai actele, apoi trebuia să le mai depui o dată la înscriere și să aștepți până la jumătatea lui iulie, ca toți ceilalți care nu au făcut preînscrierea. Din punctual ăsta de vedere, Politehnica din București a făcut o treabă bună, fiindcă erai automat înscris în momentul în care depuneai diploma de bac (căci erai deja înscris). Acum, depinde care examen, că pentru bacalaureat făcusem vreo 6 ore de pregătire la filosofie, în semestrul al doilea, apoi, am repetat ceea ce s-a scos din programă cu o zi înainte de proba a treia (nu faceți așa). Dacă vorbim de sesiune, e solicitantă și e ca și cum ai da bacul de 2 ori pe semestru, timp de trei ani, doar că poți să-ți mărești nota la facultate. Ai mult de scris, iar inspirația „la comandă” este limitată, mie, personal, mi se duce interesul, mai ales când lungesc paragrafele, din lipsa unui subiect recomandat. Plus că nu sunt prolific la filosofia științifică, scriu precum un filolog, puțin ca Nietzsche, iar asta se depunctează, mai ales că nu sunt schematic și… cu sau fără efort, tot 7-8 iau la eseurile scrise mecanic.

  • Cum te-a afectat pandemia în perioada primului an de facultate și cum ai făcut față?

Păi, să știi că mi-a convenit să mă trezesc la 7:55 și să ascult din pat cursurile. Dar nu e ceva verosimil și foarte sustenabil, căci îți pierzi atenția mai ușor ca de obicei, iar eu am problema asta încă din clasa I. Ce să zic, am devenit mult mai apatic, stagnând efectiv în gândurile mele, dar și în pat. Mișto e că poți face sala de curs de oriunde te-ai afla. Cum am făcut față? Am așteptat și o să mai aștept încă doi ani, nu e mare filosofie.

  • Ești mândru de alegerea făcută și simți că domeniul este pentru tine?

Categoric, sunt mândru de alegerea făcută, fiindcă este doar pentru sufletul meu, am vrut să aflu mai multe concepte, ca să mă ajute la scris. Că facultatea mă seacă de inspirație și nu prea mai pot scrie, este partea a doua. Dar, cu toate că sunt mândru de această alegere, totuși, m-am izbit de un mediu cu multe lucruri inutile, cum am mai zis, căci nu mă ajută, momentan, așa cum speram, la scris. Este pentru mine într-o oarecare măsură, dar încă sunt necopt, încă sunt un „discipol”. Și nu m-aș vedea profesând în acest domeniu, fiindcă mi se pare o bătaie de joc să studiezi filosofia, ca să predai la gimnaziu cultură civică. Din experiența mea, majoritatea profesorilor de liceu sunt la fel de obtuzi ca cei de la gimnaziu, nu văd un impediment acest aspect, mai ales că voi face o conversie profesională. Nu este nimic în neregulă să studiezi filosofia, eu o studiez pentru mine, doar că nu te angajează mai nimeni, fiindcă nu te evaluează după competențe neapărat, ci după studii… și după experiența profesională, dar noțiunile astea pot fi contradictorii pentru mulți angajatori. Ca a doua facultate poate fi o alegere perfectă, având și o carieră în spate, nu ca mine.

Când iei o decizie, o faci pentru tine, la fel ca studentul intervievat. Tu ești hotărât în privința viitorului tău?